Jocul încrederii

Trădare, ură şi minciună,

Aşa de rău l-ai otrăvit,
I-ai spus de soare şi de lună,
De-un vis pe care l-ai trăit.

Cu sufletul rănit şi şters,

Tu l-ai făcut să creadă în revers.
L-ai dus pe culmile iubirii,
Urmând apoi să cadă în abisul deznădăjduirii…

Dar, încrederea pe care el ţi-a dat-o,

Deloc tu nu ai apreciat-o.
Pentru tine nu a fost decât
Iluzia unui tânăr trecut prin viaţă şi prin vânt.

Oncescu Vlad Norin

CHEMAREA TA

In umbra lunii eu m-ascund,

Şi suspin în neştire,
Spre infinit vreau s-ajung,
Dar mă-ntorc la tine.

Al tău glas sfârşit mă cheamă,

Bântuindu-mă cu greu,
Să m-arunc în foc mă-ndeamnă,
Şi să ard pe rug mereu.

Ale tale lacrimi dulci,

Înnecate de durere,
Spre Atlantic tu mă duci,
Să mă-nec şi eu cu ele.

Spre întuneric vreau să zbor,

Spre depresie mai precis,
Şi-am să zbor, în alt decor,
Dar de tine sunt ucis.

Oncescu Vlad Norin

DECEMBRIE

Era în noaptea de întâi

Când primii fulgi căzură,
Decembrie-n alb se scufundă
Ieşeau scântei din lună.

Zăpada-i multă, omătu-i greu

Şi fulgii par să cadă
Din ce în ce mai mult, mai des,
Mai greu ca niciodată.

Şi luna parcă tremura

Şi frunzele căzute,
În intuneric umbra-şi dau,
Cuvintelor pierdute.

E frig şi tremură decembrie,

Omătul te-nfioară,
Pădurile se-mbracă-n alb,
Natura stă sa moară.

Oncescu Vlad Norin

N-AŞ FI CREZUT

N-aş fi crezut ca pot purta

Atâta dor in fiinţa mea ,
De sat , de casă , de vecini,
De dealuri , de împrejurimi.

N-aş fi crezut că-mi pot opri

Suspinul , plânsul zi de zi ,
De dor de mamă si de-ai mei,
De mirosul batrânului tei .

N-aş fi crezut ca nicăieri

Nu-s mai frumoase primăveri
Ca-n satul meu dintre păduri,
De unde-i greu să pleci , te-nduri.

Şi totuşi , văd acum că-n viaţă

Ce-i rău sau bine te învaţă,
Că nu mereu faci ce îţi place
Iar ce e bun , cu greu se face .
Oncescu Vlad Norin

Cu speranţa-n suflet …

Promisiuni uitate , nepăstrate ,

Amintiri şi vise destrămate,
Vorbe sincere ce-au trecut pe lânga noi,
Imagini derulate cu noi amândoi …

Primul , ultimul cuvânt , totuna,

O veche melodie fredonez întruna,
Ochii privesc în gol pe undeva
Şi praf s-a aşternut în urma ta.

Cuvinte fără sens

Priviri de ne-nţeles
Ochi înecaţi în lacrimi
Gesturi pline de patimi …

Ca floarea de cireş , iubirea a-nflorit ,

Şi-asemeni a căzut , a dispărut subit,
Măcar de-ar fi aşa , dar simt şi cred că ea
Încă mai e … în inima mea … şi-a ta .

Oncescu Vlad Norin

Florile zăpezii

Afară ninge şi e liniştit

Eu privesc pe geam puţin copleşit,
Zăpada , pământul începe s-acopere,
Parc-ar vrea lumea s-o descopere.

Mă-afund în gânduri neştiute,

Mă bucur de viaţă, mă bucur de multe.
Mă simt fericit de orice clipă
Fie ea bună, rea, mare, mică.

Privesc afară, totul e acoperit ,

Totul e alb si aerul e liniştit.
Zăpada s-a oprit, timpul e nemişcat,
Magia v-a incepe iar, gândul mi-e curat .

Timpul parcă s-a oprit în loc

Clipa asta …n-am s-o uit deloc.

Oncescu Vlad Norin