Mihai Eminescu - Daca Iubesti Fara Sa Speri

Daca iubesti fara sa speri

De-a fi iubit vrodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau viata toata.
Si-ti lasa-n suflet un amar
Si n gndiri asemeni,
Caci o iubire n zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.
Dar vindecarea la dureri
n piept, n partea stnga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mngai.
Acolo afli adapost
Oricte se ntmple,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o mple.
Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.
Si ochiul tau ntunecat
Atunci l mple plnsul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dnsul.
Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe cnd luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.
Zmbeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
n veci iubi-o-vei, n veci
Va ramnea departe.
S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfnt
Ce nu-l mai poti pricepe.