ELEMENTE DE TEORIA HAOSULUI

DETERMINISM ŞI PREDICTIBILITATE.
CONDIŢII. MODELE

Prof. : Isaiu Lucia

Colegiul Naţional Pedagogic “Regina Maria”
Municipiul Ploieşti
Teoria haosului
“EVOLUȚIA ESTE HAOS CU REACȚIE
INVERSĂ”-JOSEPH
FORD,FIZICIAN,1990
 Ce este teoria haosului?
 Știinta a căutat mereu ordinea într-un univers haotic,
dominat de fenomene imprevizibile și incontrolabile.
Dorința de a fi cu un pas înaintea timpului l-a
caracterizat dintotdeauna pe om; el a dorit mereu să
poată anticipa viitorul, vremea, succesul sau eșecul
în comerț, în evenimente sociale. Dar întotdeauna
Natura a dovedit că nu poate fi cuprinsă în întregime
în legi pe baza cărora să-i fie descris și prezis
comportamentul.
 Un sistem haotic este caracterizat prin instabilitatea,
imposibilitatea de a fi controlat și dezordinea sa, prin
dependența de condițiile inițiale, care determină mari
modificări în starea sistemului, ca urmare a unei mici
schimbări neperiodice anterioare.
 Formele neregulate și procesele haotice abundă în
natură. Astfel, fumul dintr-o anumită sursă se
răspândește formând o mulțime de vârtejuri, un curs
de apă este învolburat din cauza obstacolelor, o
navă sau un avion lasă în urmă o dâra turbulentă.
Instabilitate și haos întâlnim atât în societate (politică
și războaie, boli, familie şi relații sociale), cât și în
fenomene complexe, precum circuite electrice,
erupții de pojar, lasere, bătăile inimii, activitatea
electrică a creierului, mecanica fluidelor, reacții
chimice, sau în sisteme simple precum un pendul.

  Supersensibilitatea la condițiile inițiale este o noțiune

cheie a teoriei haosului. Aceasta înseamnă ca
evoluția sistemului este dependentă de starea
inițială.
Teoria haosului este un domeniu de studiu
în matematică, fizică, economie și filozofie și se ocupă cu
studierea comportamentului sistemelor dinamice care
sunt foarte sensibile față de condițiile inițiale. Ca rezultat
al acestei senzitivităţi, comportamentul sistemelor
haotice este întâmplător datorită unei creşteri
exponenţiale de erori în condiţiile iniţiale.Aceasta se
întâmpla deşi aceste sisteme sunt deterministe.Acest
comportament este cunoscut ca haos deterministic sau
simplu.

Probabil că aţi auzit de efectul fluturelui (ori, în varianta

engleză, butterfly effect). Acest exemplu vine din zona
meteorologiei şi ne spune că mici variaţii ale vremii într-o
anumită parte a globului pot duce la modificări
semnificative ale situaţiei meteo din altă parte a
Pământului; ori, mai simplu spus, bătaia aripilor unui
fluture în Bucureşti poate duce la declanşarea unui
uragan în Pacific.
 Teoria vizează procesele naturale exprimate
sub forma formulelor matematice, calcule ce
erau imposibile fără calculatoare. În calculul
diferenţial, sistemele haotice sunt reprezentate
prin ecuații neliniare diferențiale, care se
ocupă cu fenomene naturale precum
turbulenţa apei sau pieţe financiare. Spre
deosebire de ecuaţiile liniare care se comportă
previzibil, sistemele haotice sunt reprezentate
prin ecuaţii neliniare diferenţiale care se
schimbă brusc sau discontinuu. Într-o ecuaţie
neliniară, o mică schimbare într-o variabilă
poate avea un efect disproporţionat, chiar
catastrofal asupra celorlalte variabile.
 DESCOPERIREA HAOSULUI

• În 1960, Edward Lorenz a creat un model

meteorologic pe unul din calculatoarele Universității
din Massachusetts. Modelul meteorologic al lui
Lorentz era compus dintr-o serie largă de formule
complexe. Colegii și studenții au rămas uimiți în fața
modelului, deoarece acesta nu părea să repete nici o
secvență, era cât se poate de asemănător cu vremea
reală. Unii oameni chiar au sperat că dacă vor fi
introduse niște date meteorologice, care să fie în
concordanță cu vremea de afară, modelul s-ar
transforma într-un adevărat profet.
• Într-o zi, Lorenz a schimbat modul de lucru al modelului. A lăsat
programul să ruleze anumiți parametri în baza cărora să genereze un
anumit tipar meteorologic pentru a putea să observe mai bine
finalitatea procesului. Dar în loc să lase programul să ruleze cu
setările inițiale și să calculeze rezultatul, Lorentz a decis să oprească
și apoi să pornească programul de la jumătatea secvenței de rulare
prin introducerea valorilor pe care programul le calculase mai
devreme și le tipărise. Dar imprimanta putea să tipărească doar
ultimele 3 zecimale. Deci în loc să introducă exact aceleași numere
cu 6 zecimale calculate de mașină (care țineau loc de vânt, soare,
etc.), Lorentz a introdus numere cu doar 3 zecimale. Această
inexactitate aparent minoră a fost amplificată și a dat peste cap
întreg sistemul. Această exactitate este foarte importantă.
• Vremea reprezintă comportamentul tuturor moleculelor care
formează atmosfera. Principiul Incertitudinii ne împiedică să
localizăm cu exactitate o particulă; acesta este motivul pentru
care previziunile meteorologice nu sunt valabile mai mult de 2-3
zile, şi totodată acesta e motivul pentru care ele sunt simple
aproximări ale situației din acel moment. Prin prisma ideilor
convenționale ale acelei vremi, Lorenz nu făcuse nimic greșit. El
ar fi trebuit să obțină un rezultat destul de asemănător cu cel
precedent. Un cercetător se poate considera norocos dacă
măsurătorile sale au o acuratețe de 3 zecimale. Și e evident că
cea de a 5-a și cea de 6-a zecimală sunt imposibil de măsurat prin
metode rezonabile și totodată că aceste valori atât de mici nu au
cum să influențeze rezultatul experimentului. Lorenz a
demonstrat că această idee e greșită.
 Efectul de fluture
• „Efectul de fluture" este un element important în teoria haosului, un principiu
conform căruia bătăile aripilor unui fluture la Tokyo ar declanşa un lanţ de evenimente
soldate, în final, cu apariţia unei tornade în Texas. Posibilitatea formării de tornade în statul
trandafirilor galbeni există mereu, însă – conform convingerii multora – schimbarea
atmosferică în urma căreia se iniţiază o tornadă pe lângă Dallas este determinată de acele
firave bătăi de aripi. Mici variaţii ale condiţiilor iniţiale ale unui sistem dinamic neliniar pot
produce variaţii majore pe termen lung în întregul sistem, deci fac posibile şi tornadele. În
afară de hazard, în această teorie există şi o componentă poetică, aproape taoistă. În esenţă,
teoria efectului de fluture ne spune că un sistem haotic, cum ar fi cel meteorologic, nu poate fi
anticipat cu mai mult de câteva zile înainte.
• Prezenţa „fluturelui" în acest sistem este mult mai puţin prozaică. De fapt,
numele teoriei a fost determinat de forma modelului computerizat care a dus la
descoperirea ei.Prin anii ’60, matematicianul Edward Lorenz a creat un model
numit „atractor straniu". Este vorba de o linie care formează, alternativ, spirale
în jurul a două ovale adiacente, descriind soluţia haotică într-un set de ecuaţii
inter-relaţioniste. Lorenz a descoperit că forma atractorului este extrem de
sensibilă la condiţiile iniţiale. Deplasarea punctului de start doar puţin, în orice
direcţie, provoca desenarea unui alt „fluture".Atractorul i-a convins pe
cercetători să ajungă la concluzia că multe dintre sistemele lumii reale – bursa,
ori sezonul tornadelor din Texas – trebuie să fie la fel de imprevizibile, iar
efectul de fluture a continuat să fie invocat ca explicaţie pentru orice
manifestare haotică. De fapt, poezia întregii teorii rămâne frumoasă ca
metaforă, pentru că un fluture poate să bată din aripi la Tokyo cât vrea el, cât îl
ţin puterile, pentru că tot nu schimba nimic în Texas.
• Fiecare bătaie din aripi a unui fluture exercită o anumită presiune
asupra moleculelor din aerul din jur pentru a propulsa insecta în
văzduh. Fiecare bataie din aripi provoacă o schimbare a presiunii
aerului în jurul fluturelui, însă această fluctuaţie este nesemnificativă
în comparaţie cu presiunea aerului în întregul sistem atmosferic.
Modificarea presiunii atmosferice este un factor determinant în
schimbarea vremii, iar în cazul unui fluture, orice turbulenţe ar crea
bătăile lui de aripă, acestea se disipează la câţiva milimetri distanţă.
„Dacă un fluturaş bate din aripi, efectele chiar se risipesc în
vânt",spune David Orrell, matematician şi autor. Având un doctorat la
Oxford în predicţia manifestărilor sistemelor non-liniare, cea
mai bine vândută carte a lui Orrell se intitulează „Viitorul tuturor
lucrurilor: Ştiinţa previziunii".
• Cartea nu va folosi la nimic chiromanţilor sau ghicitorilor în
cărţi, pentru că se ocupă de sistemele meterologice, biologie şi
sistemele economice.David Orrell scrie despre dificultatea
meteorologilor de prevedea „timpul probabil" datorită faptului că
şi cea mai mică variaţie de temperatură în sistem, de o fracţiune
de grad, poate duce la o avalanşă de erori care pot dinamita orice
previziune meteo mai departe de câteva zile. „Oricum, schimbările
care au importanţă sunt mult mai vaste decât bătăile din aripi ale
unui fluture", scrie Orrell. Aşadar, „efectul de fluture" este valabil
mai mult ca metaforă decât ca model matematic cu consecinţe
exponenţiale. Modelând turbulenţele produse de fluture prin
folosirea de automate celulare, o metodă dezvoltată de
matematicianul Stephen Wolfram, explicată în celebra sa carte
„Un alt fel de ştiinţă", se arată că energia provenită de la aripile
unui fluture se va disipa rapid, în loc să construiască alte
turbulenţe care să se repercuteze în sistem. Pe scurt, fluturii nu
pot declanşa furtuni. Însă, aşa cum ar remarca poetul: „zboară doi
fluturi, două giuvaiere, peste oraş purtaţi de-o adiere."
Determinism
Ce este
determinismul?
 Determinismul și predictibilitatea sunt aspecte ale modului de gândire
al științei moderne. Spunem că un fenomen care s-a petrecut este
rezultatul sigur al unui ansamblu de cauze , și dacă aceste cauze sunt
prezente, fenomenul se va repeta în același fel. Astfel, determinismul
poate fi considerat un principiu al științei , principiu care afirmă că
aceleași cauze produc aceleași fenomene . Astfel spus cauza este
punctul de plecare al schimbării . Acest principiu a fost statornicit
datorită lui Isaac Newton, Laplace și altor fizicieni, care au urmărit dacă
mișcarea unui obiect se va petrece la fel dacă condițiile sunt aceleași .
                                                                          
ConcepȚia deterministĂ:

 a) orice eveniment are loc fiind determinat de o cauză

 b) starea Universului la un moment dat împreună cu
legile naturii determină starea Universului la un
moment ulterior
 c) dacă avem suficiente date despre starea Universului
la un moment dat, cu ajutorul legilor naturii și cu un
computer de mare putere putem prevedea starea
Universului la orice moment ulterior
  Determinismul poate fi examinat numai cu referire la cauze
fizice care iși produc cu necesitate efectele. Spre exemplu,
putem incerca să aplicăm principiul determinismului la
viața noastră de zi cu zi. Ne conducem în acțiunile noastre
pe principiul determinismului: facem ceva care să fie cauza
a unui eveniment dorit, sau care să preîntâmpine un
eveniment nedorit. Suntem destul de convinși într-o masură
destul de mare că o serie de acțiuni ale noastre vor fi cauze
ale unor evenimente ulterioare. Generalizând această
afirmație, am putea spune că întreaga noastră viată poate fi
determinată de cauze mai mult sau mai puțin cunoscute .
 Determinismul este conceptul introdus de I. Newton şi susţinut
de Laplace, care susţine că putem determina starea unui sistem
la un moment dat dacă se cunoaşte starea acestuia la un
moment anterior, considerat iniţial, şi legea de evoluţie. Dacă
sunt cunoscute condiţiile iniţiale şi legea de evoluţie, atunci
evoluţia sistemului este determinată prin rezolvarea problemelor
de mecanică. Cercetarea categoriilor care constată si explică
caracterul determinat al proceselor reale (materiale şi spirituale
sau rezultând din împletirea materialului cu spiritualul) şi
mecanismele determinării ne permite să privim asupra teoriei
determinismului, gândită sub două aspecte:
> ca determinism universal, căruia i se înglobează
determinismele parţiale ale diferitelor nivele ale existenţei
> din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii
fiecărui nivel de structurare a existenţei în parte
 PREDICTIBILITATEA
PREDICTIBILITATEA

 Pe baza determinismul exprimat prin legile naturii 

și pe care oamenii l-au deslușit în decursul istoriei ,
ca urmare a fenomenelor naturale, putem face o
predicție a evoluției ulterioare a unui sistem fizic.
Până în cele din urmă această capacitate de
predicție este și principala utilitate și valoare a
științei.
Predictibilitatea este termenul folosit pentru a descrie
însuşirea unei fiinţe, unui obiect sau a unui fenomen
natural cu privire la faptul că i se poate anticipa
comportamentul, durata de funcţionare sau perioada de
apariţie.

Predictibilitatea se referă la gradul de

corectitudine, calitativă sau cantitativă, a unei
previziuni sau a stări a unui sistem..

O fiinţă este predictibilă atunci când, pe baza unor studii

efectuate anterior privitor la comportamentul ei, se poate
anticipa cum va fi aceasta în viitor. Astfel, migraţia anuală
a păsărilor sau animalelor, prevederea vremii şi căderea
unui corp sunt fenomene predictibile.
 În timp ce legea a II-a a termodinamicii
poate să ne spună de starea echilibrată în care
un sistem poate evolua, în fizică nu există o
regulă care prezice evoluţia sistemelor care
sunt departe de a fi echilibrate(sisteme
haotice), decât dacă ele se apropie de o formă
de echilibru.

Pentru a exprima predictibilitatea sau

impredictibilitatea, rata divergenţei
traiectoriilor în sitemele fazoriale
poate fi măsurată(entropia
Kolmogorov-Sinai,exponenţii
Liapunov).
Căderea unui corp
Un exemplu simplu este cel al aruncării sub un unghi (sau
cazul particular al căderii corpurilor asupra pământului ).
Mecanica ne furnizează o serie de formule , pe baza legilor de
mişcare , care ne permit să spunem la orice moment ulterior
unde se va afla obiectul (punctul material) . Folosim în mod
instinctiv acest principiu la oricare din jocurile care presunpun
aruncarea unei mingi (de fotbal, volei ,tenis, biliard,popice etc),
dar şi la atletism sau la alte activităţi practice. În toate aceste
cazuri învăţăm prin antrenament şi practică îndelungată să
controlăm poziţia noastră iniţială , astfel încât să producem
mişcarea perfect de fiecare dată, adică să fie controlabilă ( sau
predictibilă ).
 
Căderea corpurilor este studiată la mecanică de foarte mult
timp , relaţia faimoasa a lui Galilei privind căderea corpurilor
fiind:
                   v*v=2hg       
unde, v=viteza 
g=acceleraţia gravitaţională
h=înălţimea
Predictibilitatea vremii:

Mulţi oameni consideră că predicţiile legate de vreme

sunt inexacte şi te pun “pe picior greşit”.  Adevărul e însă
că majoritatea prognozelor emise de meteorologi sunt
chiar foarte exacte.

Prognozele sunt destul de precise, gradul de realizare

a prognozei fiind de 97% pentru primele trei zile şi de
90% pentru 5 zile. Mai apar însă şi probleme, fireşti
atunci când studiezi mega-sisteme dinamice precum cele
care fac obiectul meteorologiei. Astfel, chiar şi o mică
schimbare în direcţia vântului sau în alt element poate
afecta o mulţime de alte prognoze, schimbând datele
problemei pe zile întregi, ceva ce este cunoscut drept
“efectul fluturelui”.
~Modele utilizate în
rezolvarea exactă a unor
probleme generale sau
specifice din fizică ~
 Despre...modele ale haosului
Determinismul implică cunoaşterea legilor de evoluţie a sistemelor, acest
lucru fiind posibil doar dacă sistemele verifică astfel de legi, ceea ce implică
faptul ca sistemul să aibă o evoluţie ordonată, predictibilă. Astfel,
predictibilitatea este legată de noţiunea de ordine în comportarea unui
sistem fizic. Pentru descrierea fenomenelor predictibile, care evoluează
după legi stabilite, se creează modele cu care se explică toate fenomenele
cu acelaşi comportament. (ecuaţia de stare a gazului ideal sau modelul
cinetico-molecular).

Un fizician sau un inginer nu rezolvă niciodată o problemă reală. Ei creează

un model al realităţii şi apoi rezolvă o problemă în cadrul acelui model. În
conceperea unui model se face distincţie între parametri fizici care
influenţează în mod esenţial evoluţia sistemului fizic şi parametrii a căror
influenţă poate fi neglijabilă. Un model reprezintă o reducere a numărului
de parametri studiaţi, ceea ce se realizează prin ipoteze simplificatoare.
 Legea entropiei
De ce este mai uşor să strici un lucru, decât să-l faci ? De ce, spre exemplu, este mai uşor
să demolezi o casă, decât să o clădeşti?
De ce e mai uşor să faci dezordine, decât ordine ? De cât timp avem nevoie pentru a
aranja toate  lucrurile la locul lor într-o casă şi în cât de puţin timp le putem arunca pe toate
în dezordine? 
De ce toate acestea? Ştiinţa ne ajută să găsim răspunsul: Există o lege fundamentală
care guvernează întreaga noastră existenţă-Legea entropiei.
Legea entropiei este cea de-a doua din cele trei legi ale termodinamicii ( grec.
“therme”=căldură, “dunamis”=putere). Albert Einstein a numit aceste trei legi  “legile
primordiale ale tuturor ştiintelor”, iar Sir Arthur Eddington afirmă cu privire la
acestea: “Daca teoria voastră este împotriva celei de-a doua legi a termodinamicii,
nu pot să vă dau nicio speranţă, nu mai este nimic de făcut pentru ea…”
Nu există nicio excepţie de la aceste legi fundamentale ale fizicii şi toate experimentele,
de la cele mai simple şi până la cele mai complexe, precum şi toate procesele din Univers se
supun acestor legi.
 Cea de-a doua lege a termodinamicii afirmă că toate sistemele fizice lăsate libere
tind să devină dezordonate, săgeata timpului fiind îndreptată întotdeauna în jos. Aceasta
săgeată, numită şi “evoluţia timpului “ arată că, odată cu trecerea
timpului, totul se deteriorează, putrezeşte sau moare. Iata cum este descrisă legea
entropiei de către cunoscutul scriitor şi om de ştiinţă Isaac Asimov: “Un alt mod de a
exprima cea de-a doua lege a termodinamicii este : universul devine din ce
în ce mai dezordonat. Văzută sub acest unghi, noi putem vedea cea de-a doua
lege pretutindeni în jurul nostru. Pentru a face ordine în camera noastră
trebuie să depunem eforturi deosebite, însă dacă o lăsăm în voia sorţii, foarte
curând şi foarte uşor ea va deveni  o mare dezordine. Chiar dacă nu intrăm in
ea, praful se adună. Cât de dificil este să ne menţinem casele, maşinile şi
propriile corpuri într-o ordine perfectă ! Cât de uşor este să le lăsăm să se
deterioreze! Într-adevăr, nu avem nimic de făcut pentru ca totul să se strice, să
se năruiască, să se spargă şi să se uzeze în sine însuşi : iată ce este a doua lege.” 
Fizicienii şi inginerii utilizează o variabilă de stare numită entropie pentru a
măsura probabilitatea de a apărea o anumită stare macroscopică. Adesea se spune că
entropia măsoară gradul de dezordine dintr-un sistem.
 Haosul şi modelele...prezentate altfel
 1.Povestea populaţiei de iepuraşi 

Nişte iepuraşi trăiesc pe o insulă pe care nu au prădători şi găsesc surse de

hrană; iepurii se hrănesc, se înmulţesc şi mor; presupunând că N1 este numărul de iepuri la
momentul iniţial t1, N2 este numărul de iepuri la momentul ulterior t2, şi că există
suficientă hrană, creşterea populaţiei de iepuri în intervalul de timp considerat este
direct proporţională cu numărul de iepuri existenţi iniţial, deci: =k*N1 (unde k
constantă). Limita acestui raport când intervalul de timp tinde la zero este tocmai
viteza de variaţie a populaţiei, adică: =kt, ceea ce înseamnă că se produce, pentru
constanta k>0, o creştere exponenţială a populaţiei, deci N(t)=N(0)*exp(kt).

Astfel, evoluţia sistemului analizat,

chiar dacă poate fi descrisă de o
relaţie relativ simplă, este predictibilă
doar dacă constanta de creştere are o
valoare bine determinată. De
asemenea, se observă că creşterea
populaţiei este influenţată puternic de
condiţiile iniţiale ( N(0) ).
2.Paradoxurile lui Zenon – Ahile şi Broasca Ţestoasă 
Ahile se întrece cu o broască ţestoasă, dar îi lasă acesteia 10 metri avans. Ahile este de 10 ori mai rapid.

Când Ahile a făcut cei 10 metri, broasca a făcut doar unul.

Când Ahile a făcut acel metru, broasca a făcut 10 centrimetri.
Când Ahile a făcut cei 10 centrimetri, broasca a făcut 1 centimetru.
Când Ahile a făcut acel centimetru, broasca a făcut 0,1 centimetri.
Broasca câştigă cursa, fiind absolut tot timpul înainte, chiar dacă cu puţin.
Paradoxul este că într-o cursă, alergătorul mai rapid nu-l poate depăşi niciodată pe cel mai lent, aflat în faţa sa,
deoarece el trebuie să ajungă întâi într-un loc în care cel din faţă fusese deja, astfel că cel lent va fi mereu în faţă.
~Abordarea matematică~
Din punct de vedere matematic problema poate fi abordată în mai multe moduri.
O posibilă explicaţie ar fi să se considere 2 puncte A şi B. Distanţa dintre cele 2 puncte este x. Pentru ca din
punctul A să se poată ajunge în punctul B este necesar să se parcurgă mai întâi jumătate din distanţa iniţială, adică
x/2. Pentru ca A să ajungă din punctul curent în punctul B este necesar să se mai parcurgă jumătate din distanţa
rămasă, deci o pătrime din distanţa totală (x/4), şi aşa mai departe pentru următoarele distanţe (1/8, 1/16, etc.).
Pentru a obţine distanţa totală parcursă se însumează toate distanţele şi se obţine următoarea serie geometrică:

În concluzie, distanţa D pe care A o parcurge este într-adevăr egală cu distanţa x dintre A şi B, ceea ce
înseamnă că A ajunge în punctul B.
 3.Când haosul...intervine 
Teoria haosului în viața de zi
cu zi
 Teoria haosului poate fi ilustrată şi din altă perspectivă, a vieţii
de zi cu zi. Pentru majoritatea oamenilor, haosul este echivalent
cu dezordinea, acţiuni ce nu pot fi controlate, o lume fără legi.
 În mod paradoxal, pentru ştiinţă, haosul este tot ceea ce ne
înconjoară (de o ordine locală aparent desăvârşită), iar a ştii să-l
interpretăm înseamnă a înţelege lumea; el este guvernat de legi
clare pe care le-am aflat sau urmează să le descoperim.
 Haideţi să vedem cum putem utiliza noţiuni de teoria haosului în
viaţa de zi cu zi.
Pornim de la ideea că totul se poate întâmpla, dar cu o anumită
probabilitate. De exemplu:
 deplasarea în trafic cu ajutorulul GPS-ului pare foarte sigură. Cu toate acestea,
la fiecare intersecţie, cu o anumită probabilitate, există şansa să deviem pe
oricare din străzile ce-şi dau acolo întălnire (daca nu faci numărătoarea
corectă a străzilor, te poţi întoarce chiar pe drumul pe care ai venit). De ce
oare nu ne sperie gândul că am putea greşi strada? Pentru că programul ce ne
ghidează va reconfigura traseul, iar în final vom ajunge la destinaţie.
 la o lucrare scrisă poti lua, cu o anumită probabilitate, orice notă de la 1 la 10.
Probabilitatea să iei nota mai mare creşte daca ai învăţat. Ce se întâmplă
ulterior? În funcţie de nota obţinută, vei aprofunda mai mult sau mai puţin
din capitolul respectiv, astfel încât să ai certitudinea că ţi-ai atins scopul:
însuşirea cunoştinţelor respective.
 în cadrul unei petreceri , tinerii pot avea parte (cu probabilităti diferite) de o
mulţime de lucruri plăcute sau mai puţin plăcute: dans, jocuri, voie bună,
bătaie, accidente, etc. Dacă ei (şi părinţii) sunt pregătiţi pentru oricare dintre
aceste posibilităţi şi ştiu cum să procedeze în fiecare dintre cazuri, atunci – cu
o probabilitate foarte mare -se vor alege cu partea frumoasă a petrecerii.
 Iar acum, să luam un exemplu mai
amplu. În loc să ieşiţi pe uşa
casei, aşa cum obişnuiţi în fiecare
dimineaţă, la orele 8.00, într-o
anume zi întârziaţi un sfert de oră
pentru că vi s-a terminat pasta de
dinţi, iar tubul cel nou cu pastă s-a
lăsat greu de găsit. Astfel, în loc
să ajungeţi la 8.45 la serviciu, e
de aşteptat să ajungeţi la 9.00.
Numai că la 8.50 are loc un
cutremur devastator care duce la
prăbuşirea clădirii unde aveţi
biroul, iar toţi cei din clădire sunt
striviţi. E posibil să consideraţi că
vreun zeu bizar v-a avut în vedere
şi v-a salvat pe dumneavoastră,
având el vreun motiv ascuns.
 Ori e posibil să consideraţi că aţi
avut noroc, să vă găsiţi un nou loc
de muncă şi în jumătate de an să
descoperiţi cum se poate produce
energie gratuită nelimitată pentru
întreaga omenire (să zicem că
realizaţi fuziunea nucleară). În
felul acesta, nu numai că veţi
deveni celebru, iar numele
dumneavoastră va subzista atât cât
va exista specia umană, dar
milioane de oameni vă vor datora,
literalmente, viaţa. În felul acesta,
pornind de la terminarea unui tub
de pastă de dinţi, umanitatea se
alege cu cea mai mare realizare
tehnologică din istorie.
 Deci care este ideea?

 În orice acţiune pe care o întreprindem:

 să fim constienti că există mai multe moduri în care se poate desfăşura

aceasta;
 să ne pregătim pentru oricare dintre posibilităţi (planul A – pentru
probabilitatea cea mai mare, planul B – pentru probabilitatea mai mică,
planul C…)

 În felul acesta, nu vom fi luaţi prin surprindere, pentru că orice s-ar

întâmpla noi suntem pregătiţi (în primul rând psihic). Nu va exista EŞEC,
pentru că nu există o singură AŞTEPTARE.

 Dacă învăţăm să gestionam acest lucru, vom elimina stresul din viaţa
noastră!

Adică,
ORDONĂM HAOSUL