Civilizatia neolitica Cultura Cucuteni

Atunci cand fost descoperit situl arheologic de la Cucuteni, acesta a fost

publicat la Berlin si piesele descoperite au fost expuse la Viena.

Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia (în engleză Cucuteni-Trypillian

culture și ucraineană Трипільська культура), una dintre cele mai vechi
civilizații din Europa, și-a primit numele după satul cu același nume din
apropierea Iașului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura
Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și
Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri
pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei.

Pe teritoriul României cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul

Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia și se caracterizeaza printr-o
ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată.

În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri
unde, în podeaua locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă
mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.
Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa necropolelor.

Specialiștii vorbesc despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele

antropomorfe descoperite. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare
evidențiate mai ales prin pictură.

Impresionează, de asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații.

Din cele peste 4.000 de așezări descoperite, 90% au fost distruse de foc.
Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un cataclism sau o incendiere
intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În prezent, paza
obiectivelor nu este asigurată, existând riscul vandalizării. Căutătorii de comori
vor distruge sit-urile, în căutarea de artefacte pe care să le vândă pe piața
neagră.

Civilizația Cucuteni-Tripolie, răspândită din sud-estul Transilvaniei,

în Moldova (incluzând teritoriul de astăzi al Republicii Moldova) și în
vestul Ucrainei, până la Nipru, s-a extins, în perioada sa de maximă
expansiune, pe o suprafață de peste 350.000 Kmp. Numele său a fost dat
de descoperirile făcute în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni
din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.

Durata de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două

milenii, începând cu anii 4600/4500 până în jurul datei de 2750
î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială
și structura comunităților sunt foarte avansate pentru acea perioadă.
Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată
ale lumii preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și
decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, a tehnologiei de
prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur), cât și datorită întrebărilor pe
care le ridică, multe încă fără răspuns.

Cultura Cucuteni este considerată a fi prima civilizaţie urbană din

Europa. Dacă primele sate erau compuse din 10-15 colibe, era cucuteniană
înregistrează aşezări ce cuprind chiar sute de colibe din chirpici, fiecare dotată
cu o magazie. Colibele aveau ferestre şi erau încălzite cu ajutorul unei vetre
interioare. Populaţia avea ca ocupaţie vânătoarea, agricultura şi
meşteşuguri casnice, cum ar fi: ţesut, olărit, confecţionare de unelte.
În locuinţele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri
unde, în podeaua locuinţelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă
mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.

Mai presus de toate rămâne marea enigmă: ce făceau oamenii

comunitățiilor Cucuteni cu morții lor? Este greu de explicat de ce în
cadrul săpăturilor nu s-a descoperit încă nici o necropolă, ci doar câteva
înmormântări izolate, având mai curând un caracter de cult. Istoricii cred că în
cultura Cucuteni oamenii își ardeau rudele moarte în propriile case.
Splendidele vase ceramice găsite astăzi ar putea fi vase în care se păstra
cenușa rudelor, în familie.
Populaţia aparţinând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu
locuinţe mari, cu vetre interioare.

Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind statuetele

antropomorfe descoperite. Populaţia Cucuteni practica şi diferite culte
solare, evidenţiate mai ales prin pictură.

"Timp de peste 100 de ani cercetătorii studiază această cultură, dar

multe particularităţi rămân neînţelese încă, această cultură rămâne în
continuare un mister”, spune Ion Tentiuc, de la care mai aflăm că locuinţele
tripolienilor erau din lemn, bătute cu lut şi când erau arse, lutul se
pietrifica şi casele se prăbuşeau. Studiind aceste rămăşiţe, cercetătorii
puteau reconstitui dimensiunile şi ceea ce conţineau locuinţele în interior.
„Existau anumite superstiţii, reprezentanţii acestei civilizaţii nu luau cu sine
niciun obiect, lăsau vechea aşezare şi se strămutau pentru a începe o nouă
viaţă de la zero. Această cultură ridică multe semne de întrebare, dar, cu
certitudine, acei oameni erau foarte înţelepţi şi foarte curajoşi” , afirmă Ion
Tentiuc, doctor conferenţiar, şef secţie Arheologie a Muzeului Naţional de
Arheologie şi Istorie a Moldovei.

 
 Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei,
cu o vechime mai mare decât cea mesopotamiană, a lăsat în urmă
vestigii impresionante, care ar putea fi scoase la lumină în peste
1.800 de situri arheologice din România. Impresionează, de
asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele peste
4.000 de așezări descoperite, 90% au fost distruse de foc.
Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un cataclism  sau o incendiere
intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În
prezent, paza obiectivelor nu este asigurată, existând riscul
vandalizării. Căutătorii de comori vor distruge sit-urile, în căutarea
de artefacte pe care să le vândă pe piața neagră.

 Cultura Cucuteni (aprox. 5500-2750 i.Hr)

Cand discutam despre preistorie in spatiul carpato-danubiano-pontic, este

important sa facem referire la cultura Cucuteni. Avem in fata una dintre cele
mai vechi culturi ale Europei, ce rivalizeaza cu Egiptul antic sau Sumerul.
Cultura era larg raspandita ocupand teritoriul de astazi al Moldovei, N-E
Munteniei, S-E Transilvaniei si Basarabia. Cultura Cucuteni-Tripolie,
cercetatorii romani o cunosc sub numele de Cucuteni, insa ceirusii o numesc
Tripolie, dupa numele localitatilor eponime din Romania si Ungaria, aparuta la
granita dintre vechea Europa si culturile ponto caspice, a luat nastere in jurul
anului 5200 I.Hr.

Denumirea culturii provine de la satul cu acelasi nume din Iasi, atestat in anul
1454, in timpul domniei lui Petru Aron, unde s-au descoperit primele vestigii
doveditoare ale existentei culturii, pe dealul Cetatuia descoperindu-se o serie
de obiecte. Vestigiile au inceput sa fie descoperite incepand cu anul 1884, in
perioada urmatoare 1885-1910 incepand sapaturile arheologice fiind conduse
pana in perioada intrebelica moment in care se vor descoperi in jur de 100 de
gropi si anexe gospodaresti impreuna cu 44 de locuinte, datand dn anii 4000-
3000 i.Hr.
ASEZARILE

In primul rand, alegerea locului unei asezari era conditionata de o serie de

factori: existenta surselor de apa, terenului favorabil agriculturii, accesului la
caile de comunicatie, conditiilor de aparare si a sarii. Existau mai multe
categorii de asezari si o paleta larga a acestora de la asezari deschise sau
fortificate natural pana la cele de tip protourban : compacte si rasfirate,
permanente sau sezoniere. Locuintele erau asezate in circular sau grupat in
fucntie de forma de relief pe care se intemeia asezarea. Casele erau
construite pe platforme masive de lut, cu structura de barna despicata, cu mai
multe incaperi si chiar si etaj, in centru aflandu-se o constructie impunatoare,
folosita ca loc de adunare a comunitatii si sanctuar pentru ceremonii magico-
religioase. Aceste cladiri aveau mai multe camere, unele cu vetre, cu unelte
gospodaresti si provizii. In cultura Cucuteni existau 3 tipuri de locuinte: de
suprafata de forma dreptunghiulara, cu sau fara platforme, de suprafata cu
plan circular, adevarate colibe sau bordeie.

FORTIFICATIILE

Pentru asigurarea apararii, erau folosite adesea promontorii desprinse din

terase, dealuri, mai rar interfluvii. De aceea, de multe ori asezarile joase, dar
bine aparate natural erau considerate mai importante decat cele aflate pe
asezari inalte.

POPULATIA

Asemenea asezarilor, populatia avea o organizare protourbana, dand dovada,

datorita gruparii locuintelor, de spirit de obste. Locuințele erau mari, cu vetre
interioare.

Ocupatiile principale erau: vanatoarea, agricultura, cultivau predominant grau

si orz, dar si olaritul, tesutul, confectionarea uneltelor. Oamenii cei mai
importanti din comunitate obisnuiau sa se impodobeasca, folosind bijuterii
confectionate din cupru, aur, os slefuit. Desi cunosteau metalele, ca aurul,
arama, argintul, le foloseau destul de rar.
CERAMICA

Cultura Cucuteni a ramas in istorie prin ceramica sa, unica in Europa. Decorul
predominant este cel in spirala, creand astfel o iluzie optica puternica, iar
culorile caracteristice sunt albul, rosul si negrul, cu variatii date in functie de
temperatura la care a fost ars vasul. In ceea ce priveste forma, avem de la
simple pahare pana la amfore. Tehnica ceramicii Cucuteni este aproape
perfecta: lutul era foarte bine preparat si amestecat cu cateva fire de nisip,
pentru ca peretii vasului sa nu crape. Odata modelate, vasele erau
reintroduse in lut si uscate la umbra. Dupa uscare urma decorarea. In faza
Cucuteni A o importanta deosebita era data ceramicii cu forme diferite-
pahare, castroane, suporturi, decorate cu motive spiralo-meandrice adancite,
incizate pe suprafata alba a vasului. Se remarca astfel specia ceramica de la
Trusesti si Draguseni.

Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, găsindu-se unele

asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni şi o ceramică
dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanţă de
timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu faţă de cea de
la Cucuteni.
Pentru faza Cucuteni A-B reprezentativa este ceramica pictata, ce se
caracterizeaza de la trecerea gradata de la decorul negativ la cel pozitiv,
culoarea neagra avand in rol important, fiind pictate, pentru prima data,
reprezentari antropomorfe schematizate.

In faza Cucuteni B formele vaselor sunt mai evoluate in principal prin

dimensiuni in desfasurarea motivelor decorative, pictate cu o singura culoare,
negrul sau rosul, albul avand un rol secundar. Se intalnesc si reprezentari
antropomorfe, de animale de prada, cornute si pasari.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi

negrul, cu unele variaţii în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul
respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul
amforelor.

Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante

şi combinaţii. S-au găsit şi figuri feminine cu torsul plat, decorate cu
motive geometrice.

STATUETE 
De la inceput trebuie precizat ca nu exista statuete antropomorfice care sa
prezinte trasaturi grotesti sau furioase. Figurile masculine sunt rare si
acoperite de masti, barbatul fiind considerat acolitul femeii, necesar pentru
perpetuarea vietii, in timp ce statuetele feminine au picioare zvelte, sunt
gratioase si nu prezinta tatuaje pe corp. Totodata, nu exista statuete cu sclavi
sau figurine sacrificate, ceea ce accentueaza caracterul pacifist al civilizatiei.
Figurile feminine stilizate reprezinta si un element esential al vietii religioase.
Statuetele feminine au reprezentat conceptul fertilitatii si fecunditatii,
intruchipat de Marea Zeita, creatoare de viata. Statuetele cucuteniene din
faza A au capul mic, doi umeri proeminenti, talia inalta si supla, picioarele
despartite pe ambele parti, terminandu-se cu un varf bont. In faza A-B se
formeaza un curent realist: acum statuetele sunt decorate cu incizii, pictura
sau elemente plastice. Exista o accentuare a alungirii picioarelor si corpului,
statuetele fiind mai zvelte. In faza B se pune accent pe statuetele nubile, cele
in forma de vioara. Toate sunt relativ plate, capul mai mare decat restul
corpului.

RITUALURI

In ceea ce piveste ritualul inmormantarii, s-au descoperit, in podeaua

locuintelor, oase umane, o dovada ca oamenii isi ingropau mortii la temelia
caselor.

Se observa, astfel, din cele prezentate de mai sus ca importanta culturii

Cucuteni a fost covarsitoare pentru urmatoarele culturi si civilizatii ce se vor
dezvolta in Europa. Referitor la disparitia lor, exista mai multe ipoteze, cea
mai plauzibila fiind, in acest moment, faptul ca populatiile aflate mereu in
miscare au determinat inceputul sfarsitului pentru cultura Cucuteni.

 UIMITOARELE asemănări dintre cultura CUCUTENI și cultura

chineză YANGSHAO. Cine pe cine a influențat acum 6-7.000 de ani?

Posted on 13 mai 2015 by Daniel Roxin in Istorie // 13 Comments

O altă mare enigmă a istoriei este născută de bulversanta asemănare dintre
cultura Cucuteni, cea mai importantă cultură europeană a acelor vremuri, și
cultura chineză Yangshao. Cele două culturi au fost contemporane (Cucuteni a
evoluat între anii 5.000-3.500 î. Chr., în aceeași perioadă în care a ființat și
Yangshao: 5.000-3.000 î. Chr.), iar dovezile istorice ne fac să credem că
reprezentanții lor nu erau străini unii de alții, ba, mai mult, că aveau chiar
relații comerciale și culturale.

Un lucru remarcabil de la prima vedere îl reprezintă faptul că ceramica celor

două culturi se aseamănă uimitor de mult – simboluri, forme, culori atât de
apropiate încât un nespecialist le-ar putea confunda cu ușurință. Să fie doar o
misterioasă coincidență sau vorbim despre influențe concrete în ambele
sensuri, ori măcar dintr-o direcție spre cealaltă?

Desigur, uriașa distanță dintre teritoriile ocupate de cele două civilizații ar

putea să ne facă să credem că acest lucru nu era posibil acum 5-6-7.000 de
ani. Să nu uităm însă că în urmă cu 2.000 de ani avem dovezi ale existenței
Drumului Mătăsii, un drum comercial care lega China de Europa. Acest drum
este considerat de unii cercetători, printre care și specialistul în preistorie
André Leroi-Gourhan, un spațiu de schimburi între oameni încă din paleolitic,
adică chiar dintr-o perioadă mai veche.
Ca o confirmare a acestei posibilități, în anul 2014, o descoperire de excepție
făcută în România – scoaterea la lumină a unei locuințe pre-cucuteni, cu o
vechime de aproximativ 7.200 de ani – a adus dovezi ale schimburilor
comerciale dintre locuitorii de pe teritoriul României și cei din China…

Datorită excepționalei descoperiri de la Baia, în județul Suceava, o echipă de

cercetători de la Universitatea din Cambridge a venit încă de anul trecut
pentru a sprijini munca arheologilor români. Alături de arheologul Emil Ursu,
directorul Muzeului Bucovinei, echipa de la Cambridge urmărește să
stabilească modul în care acum 6-7.000 de ani se făceau schimburi de cereale
între Europa și Asia, dar în special între Europa și China. Martin Kenneth
Jones, specialist în arheologia biomoleculară a cerealelor și-a început
cercetările în China, unde a găsit cereale aduse în acele vremuri din Europa,
în timp ce în Europa a identificat cereale aduse din China.

Jones, vorbind despre descoperirea de la Baia: „Credem care are legătură cu

culturile agricole din China. Am fost interesați de zece ani de această
dezvoltare și am început munca în China pentru a înțelege mai bine ce este cu
aceste produse agricole, cereale. În acea perioadă, pe vremea migrațiilor,
transportul nu era atât de simplu, iar cum s-a făcut acesta este interesant”.
(Mediafax)
Iată că, din perspectiva specialiștilor, o relație între cele două culturi este
posibă. Dincolo de dovezile arheologice care pun în evidență schimburi de
cereale între cele două continente, asemănarea ceramicii celor două culturi
este frapantă și ne vorbește despre legături deosebit de interesante.

În munca de comparare a ceramicii celor două culturi, am găsit o serie de

evidente asemănări, o parte dintre acestea fiind expuse în acest articol. Ceea
ce este deosebit de interesant este și faptul că anumite obiecte de cult
cucuteniene seamănă izbitor cu Pagodele Chinezești care, la rândul lor, sunt
construcții destinate vieții religioase…
Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm că două dintre cele mai importante
simboluri ale spațiului Asiatic (și implicit ale Chinei) – Yin Yang și Svastica –
au fost descoperite pe ceramică cucuteniană mai veche de 6.000 de ani. Chiar
mai mult, pe teritoriul României, simbolul svasticii apare și în cultura Turdaș
Vinca, cu o vechime de 7.500 de ani.

În acest context, ne putem întreba dacă nu cumva culturile neolitice

dezvoltate într-un spațiu care înglobează și România de azi, au creat influențe
până departe în Asia, acest spațiu carpato-danubiano-pontic fiind nu numai
Vatra Vechii Europe, după cum spun unii cercetători străini, ci și un loc de
unde au pornit spre Asia populații care stau și la baza unor culturi de pe acest
continent.

Să nu uităm câteva lucruri remarcabile despre cultura Cucuteni:

- A fost vârful cultural, economic și social al Europei timp de 1.500 de ani,

între 5.000-3.500 î. Chr.;
Cucutenienii aveau case cu etaj și case pe piloni;

Locuințele lor, unele de până la 200 de mp, erau compartimentate, fiecare

cameră având o utilitate specifică;

S-au descoperit așezări de aproape 20.000 de case, aranjate planimetric, ceea

ce arată o organizare socială foarte bine pusă la punct, sugerând existența
unor proto-orașe;

Pasta ceramică cucuteniană ca și pigmenții folosiți sunt de o calitate

excepțională, foarte greu de atins și cu tehnologia de astăzi. Practic, pasta
ceramică și culorile sunt foarte bine păstrate, chiar și după ce au stat în
pământ 7.000 de ani;

Cucutenienii foloseau cuptoare de ardere cu reverberație, o minune tehnică

pentru acea perioadă;

Cultivau aproape toate cerealele, vița-de-vie și diverși pomi fructiferi, aveau

animale domestice.

În concluzie, avem aproape de noi o comoară culturală pe care statul român

ar trebui să o valorifice la adevărata ei valoare. Peste toate, dovezile ne
vorbesc despre legături și influențe uimitoare, la distanțe uriașe pentru acele
vremuri. Cu timpul, poate că toți românii vor cunoaște istoria acestor locuri și
o vor aprecia la adevărata valoare. Pentru că merită! Pentru că este și a
noastră , dar si a civilizatiei eurpene!
 

Dumitrescu, V. Arta culturii Cucuteni. București: Editura Meridiane, 1979.

Biblioteca Antiquitatis The first Cucuteni Museum of Romania Foton 2005

Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iași, 2003 The Human Bone with Possible
Marks of Human Teeth Found at Liveni Site (Cucuteni Culture) Sergiu
Haimovici

Marius Alexianu, Gheorghe Dumitroaia and Dan Monah, The Exploitation of

the Salt-Water Sources in Moldavia: an Ethno-Archaeological Approach, in
(eds.) D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller et J. Chapman, L'exploitation du
sel à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-Neamt, 2007, p. 279-298;

Cucoș, Ștefan (1999). „Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei

(Cucuteni B period in the lower Carpathian region of Moldova)”. BMA:
Bibliotheca Memoriae antiquitatis (Memorial Library antiquities) (Piatra Neamț,
Romania: Muzeul de Istorie Piatra Neamț (Piatra Neamț Museum of History))
http://www.neamt.ro/cmj/istorie/piatra-neamt/BMA_2.html

În engleză

Andrew Wilson, The Ukrainians: Unexpected Nation, New Haven and London:
Yale University Press, 2000.
J. P. Mallory, "Tripolye Culture", Encyclopedia of Indo-European Culture,
Fitzroy Dearborn, 1997.

Europe in the Neolithic: the creation of new worlds By A. W. R. Whittle;

http://james.fabpedigree.com/lmclade.htm