ASPECTE ALE POLITICII DE

VECINĂTATE
A UNIUNII EUROPENE ÎN EST

Dr.Octavian SERGENTU

1
Parte introductivĂ
 1 semestru – primăvară

 lecțiile și seminarele în fiecare săptămână– 24

de ore per semestru

3
 Colocviu în primul semestru
 Evaluări intermediare: lucrări de control

(teste)

TEMATICA CURSULUI

 Abordare: probleme metodologice și conceptuale, țările

și regiunile pe care se focalizează UE

4
Informarea studenților:

 despre avantajele politologiei contemporane comparate,

 Despre tradițiile politice și specificul compozițional și cum

funcționează institutele politice ale statelor, care
reprezintă diferite regiuni ale lumii.

pentru

dezvoltarea abilităților individuale de a analiza politica

regională la nivel local și național, fără de care este
improbabilă să fie realizată o analiză complexă a politicii
mondiale la nivel global
5
(1) a oferi o viziune completă despre :

 Politica UE în proximitatea geografică

și noile geo-strategii,
 instrumentele și metodele acesteia,
 principiile de bază, etapele de
dezvoltare și principalele realizări a
respectivei discipline;

6
(2) vor fi arătate oportunitățile politicii
comparate în scopul înțelegerii
principalelor tendințe de dezvoltare din
cadrul politicii regionale la nivelurile de
exprimare ale acesteia – de la regional la
local;

7
(3) va fi oferită o prezentare cu privire :

 formarea și dezvoltarea sistemelor

politice și ale culturilor UE,
 specificul
organizării și cum
funcționează institutele politice și
procesele politice ale UE cu
proximiutatea geografică, cum se
manifestă în regiunile globale.

8
 De ce comparăm?
 Natura comparației
 Politologiacomparată în sistemul
disciplinelor politologice
 Principaleleetape de dezvoltare a
politologiei comparate
 Politologia
comparată și cercetarea
internațională.

9
 Problema de bază a oricărei comparații
sistemice este reprezentată de UNICITATE,
după care vorbim despre aspectele de „non-
comparare” din cadrul fenomenelor realității
umane – în politică și dincolo de aceasta.

 Totodată noi comparăm și adeseori realiză

aceasta destul de reușit.

10
 Modele standart de comparare– cuvânt,
concept, tipologie ideală, categorie, etc.

 Raportul volum și conținut în cadrul

conceptelor

(tipologie ideală, categorii, etc.).

11
  Parteneriatul Estic s‐a încadrat plenar
 în primele documente pe tema securității și mai ales în ceea ce a
însemnat «Doctrina Solana» («Secure Europe in a better world»,
2003) pentru Europa – sub impulsul dat de fostul Înalt
Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate Comună.
 În «Doctrina Solana» se menționează că SUA fiind într‐o poziție
dominantă după războiul rece, totuși în lumea contemporană nici
un stat nu este în măsură să rezolve complexitatea problemelor
considerând că poate să mizeze exclusiv pe capabilitățile sale. În
atare condiții s‐a ivit oportunitatea ca UE, alături de SUA dar și cu
alți jucători, să‐și asume răspunderea pentru securitatea globală
și să contracareze provocările și amenințările. Javier Solana
considera ca fiind amenințări de bază: conflictele regionale,
sărăcia, „guvernanța deficientă” (bad governance), răspândirea
armelor de exterminare în masă, terorismul și crima, dar și
dependența energetică.

12
Doctrina Solana a fost concepută ca o proiecție imediată
și a fost pusă imediat în acțiune de către UE.

Javier Solana insistă, prin doctrina sa, pe extinderea

zonei de securitate în jurul Europei și solicită edificarea
unor „inele de bună gestionare a țărilor” (a ring of well
governed countries). Totodată, autorul se pronunță pentru
consolidarea sistemului internațional de securitate
multilateral, în cazul ONU, NATO, MERCOSUR, ASEAN
și pune accentul pe extinderea numărului de state care
pot fi eficient gestionate.

Universitatea Hyperion . 13
 Istmul Ponto-Baltic a reprezentat o prioritate pentru Marea Britanie și
Franța în perioada descompunerii vechii Ordini Internaționale motiv pentru
care și-au propus să-și impună, cu forța, interesele strategice în Europa
Centrală și de Est, îndeosebi în perioada ”marelui haos bolșevic” și a
reorganizării fostului Imperiu Rus. Strategia s-a concretizat pe baza
studiilor geopolitice fiind consemnată în proiectul ”Intermarium”, elaborat
Josef Pilsudsky, care a ”găsit” că spațiul incriminat, este arealul delimitat de
cele trei mări - Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră - de la
polonezi, bieloruși, români croați sau sârbi și proiectarea lui spre Est,
concepția strategică fiind împărtășită de Sir Halford John Mackinder, care
devine consilier a mișcării albgardiste, conduse de generalul Anton
Ivanovich Denikin, în lupta contra bolșevismului între anii 1919-1920. În
cartea sa ”Cum Pilsudsky l-a distrus pe Denikin ” E.V.von Val spune că
Polonia a abandonat Campania din Est, în anul 1920, atunci când a ajuns și
a controlat arterele Kievului, semnând Pacea de la Riga, aplicându-le astfel
o lovitură letală atât lui Denikin cât și lui Siergiej Sazonow (Sergei
Dmitryevich Sazonov, lb. rusă), cel care proiecta politica externă a mișcării
albgardiste. Polonia a considerat că, dacă a obținut independența, se
impunea ca acest statut de țară liberă să fie confirmat „de facto”, ulterior,
să ”acceseze” cancelariile occidentale pentru recunoașterea cuceririlor
făcute pe câmpul de luptă și consolidarea statală obținută.

14

Polonia, ca și România, a reevaluat politica
pe Estul Europei începând cu anul 1920.
După atacul bolșevicilor din 1920 asupra
României având ca scop destructurarea
țării noastre și crearea unei ”legături
directe cu Ungaria Sovietică”. România a
inițiat un canal de comunicare de către cu
noua putere sovietică. România asigura
statul sovietic că: nu pregătește acțiuni
militare; nu proiectează agresiuni la adresa
Administrației sovietice; nu îl găzduiește
pe generalul Piotr Vranghel; nu a
organizat, în zona Constanța, împreună cu
Mișcarea albgardistă, nicio acțiune militară
antisovietică de amploare.

15
 Formarea unor izobare geopolitice sau fronturi de presiune care ar
descuraja ambițiile și discursul neomperialist al Federației Ruse, ar
echilibra o putere exclusivistă a Germaniei în tandem cu Franța într-o
Europă „multipolară”, care adeseori își promovează propriile interese în
detrimentul celorlalte state europene, și ar asigura un front comun de
revigorare a unității europene și de descurajare a factorului rusesc.
 Inițiativa celor 3 mări derivă dintr-o viziune strategică mai veche, cea a
geopoliticianului polonez Józef Piłsudskiși care a fost îmbrățișată la
începutul mileniului III de ilustrul strateg american George Friedman.
Pentru mulți analiști politici Intermariumul reprezintă un gard american
între Rusia și Uniunea Europeană.
 După destămarea Uniunii Sovietice a existat „planul Kravciuk, care
propunea reanimarea ideii de Intermarium în formatul trilaterale Marea
Baltică-Marea Neagră - Marea Adriatică”.
 Astăzi rolul de coordonator al proiectului Intermarium îi revine Poloniei,
pentru că ilustrul strateg american G.Friedman i-a repartizat un rol cheie
Poloniei, care este obligată să formeze o nouă alianță militară sub egida
SUA.

16
Geostrategia Intermarium îi aparține lui Josef Pilsudsky (1867-1935).
Planurile lui Pilsudsky aveau o abordare geoistorică a Europei sec. ХV –
înc.sec. VI, în acea vreme Polonia a reușit cu succes să contracareze
agresiunile germane, turce și ruse.
„Inițiativa celor trei mări” ca proiect geostrategic
„Inițiativa celor trei mări” reprezintă un proiect comun al Poloniei și
Croației și cuprinde țările care sunt așezate între cele trei mări –Marea
Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică: sunt trei state Baltice-
Lituania, Letonia și Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria,
Croația, Slovenia, România și Bulgaria. Toate țările „Inițiativei celor 3
mări” sunt membre ale UE și NATO (excluzând Austria, care nu este
membru NATO).

17
În luna decembrie 2015 serviciul de presă a președintelui Croației a
anunțat că a fost lansat proiectul „Adriatica – Baltica - Marea Neagră”
menit să coordoneze capabilitățile de distribuție și de tranzitare a
gazelor în cadrul trilateralei strategice a celor trei mări, marcate
geografic, prin care se dorește diminuarea dependenței de gazul
rusesc. Croația a desemnat proiectul „Inițiativa celor 3 mări” ca fiind
unul din elementele cheie din cadrul politicii externe a Croației. Polonia
a îmbrățișat și a încurajat cel mai mult proiectul croat. Proiectul
„Inițiativa celor 3 mări” se dorește să reprezinte o alternativă la
gazoductul ruso-german „Nord Stream-2” și să proiecteze un „coridor
sudic a gazelor”, să se accelereze construcția terminalelor din Croația și
Grecia și să interconecteze Grecia și Bulgaria.

18
 INTERESUL NATIONAL AL ROMÂNIEI ESTE INTEGRAT IN
INTERESELE UNIUNII EUROPENE, DUPĂ ADERARE - 1 IANUARIE 2007

În urma Revoluţiei din 1989, interesele naţionale ale României au fost definite de
mai mulţi guvernanţi - aflaţi vremelnic la conducerea ţării – mai ales dintr-o
perspectivă externă (aderarea la N.A.T.O.; aderarea la Uniunea Europeană etc),
fără a fi incluse în definiţie acele elemente fundamentale de strategie economică
şi socială.
Interesul naţional al ţării noastre - membră a Uniunii Europene - ar trebui să
vizeze:
a)valorificarea întregului potenţial economic şi uman în vederea garantării unui
trai demn al tuturor românilor;
b)promovarea valorilor spirituale, a tradiţiilor perpetuate secole şi milenii;
c)afirmarea identităţii poporului român în interiorul Uniunii, alături şi prin
armonizarea cu celelalte popoare ale continentului.

Universitatea
Hyperion 19
Tratatele constitutive ale Comunităţii Europene - şi,
îndeosebi, Tratatul instituind Comunitatea Economică
Europeană, semnat la Roma, la 25 martie 1957 -
precizează că interesele Uniunii constau în:
a) promovarea progresului economic şi social al popoarelor
europene, ţinând cont de principiul dezvoltării durabile;
b) o politică asigurând progrese paralele în integrarea
economică şi în alte domenii, desăvârşirea Pieţei Comune
Interne;
c) o politică externă şi de securitate comună;
d) întărirea identităţii Europei şi a independenţei sale în
scopul promovării păcii, securităţii şi progresului în Europa
şi în lume.

Universitatea
Hyperion 20
Potrivit raportorilor, administrația SUA trebuie să-i determine pe aliații
săi europeni că este necesar ca să fie constituit un coridor sud-est
european carea ar îngrădi calea gazului rusesc în Europa [].
Conceptul geopolitic Intermarium, despre care am vorbit de aproape
un deceniu, a început să prindă contur după ce Rusia a revenit la
statutul de putere regional majoră şi este compus din fostele state
comuniste din Europa de Est: ţările baltice, Polonia, Slovacia, România,
Ungaria şi Bulgaria.
Strategul american George Friedman consideră că scopul Intermarium
este să descurajeze orice mişcare potenţială a Rusiei către vestul
Europei, iar SUA trebuie să sprijine acest concept [].
Polonia şi România reprezintă „state fundaţii“, care dispun de
capabilități militare și de o cooperare militară strânsăe. Ţările balticele
sunt deja implicate. Singurul stat est-european care până acum a
făcut figură separată de acest bloc a fost Ungaria, care a dezvoltat
legături egale cu Rusia, dar şi cu SUA. Există însă semnale puternice
că şi Ungaria este pregătită să se alăture.

21
22
Istoric, diaspora a reprezentat un
instrument de clădire a unor state
naționale, civilizate și prospere.
Școlile din Franța și Germania au
furnizat valori și inteligență culturii
românești în secolul XIX-XX. Germania
lui Bismark s-a clădit în baza
conexiunilor și prezenței germanice
pe mapamond. Statele Unite s-a
format ca supra-națiune în baza
migrației europene.
23
 Există șase caracteristici de bază a unei diaspore
clasice:
 – Strămutarea dintr-un centru în două sau mai
multe regiuni periferice. Membrii diasporei sau
predecesorii lor au fost obligați să părăsească
țara și casă, să se strămute în alte locuri.
 – Memoria colectivă dispune de o țară de origine
și de o mitologie a acesteia. Membrii diasporei
dispun de o memorie colectivă, de imaginea și
mitul primar al țării din care descind, îi cunosc
geografia, istoria și valorile naționale.

24
 – Membrii diasporei se simt străin în țara-gazdă.
Membrii diasporei consideră că ei nu vor deveni
în totalitate membri activi ai acestei țări și, în
consecință, se simt înstrăinăați și izolați.
 – Există o aspirație pentru repatriere și un mit al
repatrierii. Ei consideră că țara de origine
reprezintă casa părintească, o casă ideală, acel
loc în care urmașii lor vor reveni într-o zi.
 – Diaspora este sensibilă și altruistă la
problemele țării de origine. Membrii diasporei
sunt consacrați ideii sprijinirii țării sale, prin orice
metode și instrumente, considerând că țara lor
etnică merită să fie securizată și prosperă.

25
 – Diaspora se identifică cu țara sa de origine și în baza acestor
emoții și percepții se formează o coeziune de grup.
 Aceste relații reprezintă un aspect operativ și au calitatea de
stabilizator a identității de grup.
 Există mai multe tipuri de diasporă:
 – clasice (evreiască, armeană, chineză);
 – „veterane” (greacă, italiană);
 – renăscute (coreeană, rusă în cadrul fostului spațiu
postsovietic);
 – „adormite” (americană în Europa și Asia).
 În context, trebuie amintit că diaspora greacă, britanică, rusă,
spaniolă, portugheză, olandeză au fost considerate ca fiind
diaspore imperiale sau coloniale. Diasporă ”victimă” este
considerată diaspora evreiască, africană, armeană. Majoritatea
diasporelor au apărut ca urmare a mai multor factori
tradiționali: migrația, sărăcia, lipsa resurselor, instituirea
dictaturii și a represiunilor din partea unor regimuri politice,
etc.

26
 Există o diasporă discretă, ascunsă (în letargie, în
proces de trezire), care nu s-au manifestat ca
formațiuni organizate. De exemplu, asemenea de
grupuri pot fi văzuți polonezii, irlandezii și nordicii
europeni în SUA, croații în Austria, italienii în
Argentina.
 Însă există „diaspora-cataclismă” , comunitățile care
s-au format în urma dezintegrării și a prăbușirii
imperiilor multietnice (Imperiul Rus, Austro-Ungar,
Otoman,) după primul război mondial, URSS,
Iugoslavia, Cehoslavacia, după prăbușirea lagărului
socialist. În afară de ”diaspora-cataclism” există și
”diaspora muncitoare”(sezonieră-românii basarabeni,
tadjicii, ucrainenii și alte etniii care muncesc în Rusia
actuală).

27
 Cambridge: Cambridge University Press, 1972
1) Schema de interacționare în cadrul
sistemului clasic statului centrist a lumii :

Guvernul 1 Guvernul 2

Societatea 1 Societatea 2

28
2) Schema de interrelaționare în cadrul proceselor
globale și transnaționale din lume:

Organizațiile internaționale

Guvernul 1 Guvernul 2

Societatea1 Societatea 2

Organizații internaționale non-guvernamentale 29

 Relativitatea factorul „intern” și „extern”
în politica contemporană

 O nouă sferă problematică

 O nouă metodologie?

30
Politologia Politica
comparată mondială

31
 Transnaționalizarea mediului politic («de-
asupra» statelor națiuni tradiționale

actorii non-statali și supra-statali

inderdependența și inter-acțiunea transnațională
o agendă transnațională dedicată politicii
mondiale
noi canale și instrumente

32
Obiectivele României
România, susţinută de puternicul său partener
translantantic, încearcă să joace un rol important,
inclusiv în spaţiul CSI. Uniunea Europeană, prin
intermediul României participă la procesul de
dezvoltare a democraţiei în R. Moldova şi în Ucraina.
Procesul de extindere a NATO şi UE a adus
comunitatea euroatlantică pe coasta de vest a Mării
Negre, iar recentele evoluţii din Ucraina, Georgia
sau chiar Republica Moldova au creat premise
pentru extinderea procesului de democratizare a
regiunii. În acest context, parteneriatul strategic al
României cu SUA se dovedeşte crucial pentru
securitatea regională şi promovarea democraţiei în
regiune, iar politica de ”bună vecinătate” a UE este
în măsură să contribuie la acest scop. Securitatea
euroatlantică este strâns legată de securitatea Mării
Negre.

33
◦ Multe dintre ameninţările transnaţionale cu care se
confruntă Europa provin din această regiune. O prea
mare parte din bazinul Mării Negre este dominată de
stagnare economică, frontiere nesigure şi
nesecurizate, activităţi ale crimei organizate şi
conflicte îngheţate.ţările din regiune nu pot fi lăsate
să devină victime ale istoriei europene, o zonă gri la
poarta Europei de Est. Acesta este motivul pentru
care România susţine o implicare întărită în această
regiune a SUA, UE, NATO şi OSCE. Interesul României
faţă de vecinătatea sa estică este la fel de justificat ca
şi interesul Franţei, Italiei şi Spaniei, în calitate de
membru ale UE, faţă de vecinătatea lor
mediteraneeană.

Universitatea Hyperion 34
 Promovarea şi pledarea în favoarea R. Moldova, în
diverse structuri regionale şi internaţionale,
intensificarea procesului integraţionist european
european pentru aceasta, demonstrează cu
prisosinţă caracterul Bucureştiului de prim actor
internaţional, care deschide căile de accedere
pentru Chişinău în instituţiile eurooccidentale.
Statutul României de membră a UE şi NATO, dar
mai ales poziţia sa geostrategică şi relaţiile
deschise pentru o cooperare de durată cu ţările
din această regiune conduc la stabilirea unei
strategii care include un palier de priorităţi
referenţiale:
  

Universitatea
Hyperion 35
 1. Promovarea intereselor europene şi euroatlantice cu
ţările de frontieră ale UE şi NATO.
 2. Promovarea intereselor naționale şi a obiectivelor
strategice în comunitățile româneşti de la frontierele sale;
abordarea problemelor legate de minorităţi şi de dispute
teritoriale, pe baza angajamentelor naţionale asumate.
 3. Cumularea rolului de modelator geopolitic de încredere
al UE și NATO la frontiera estică.
 4. Constituirea unui geospaţiu al democraţiei, stabilităţii,
securităţii şi prosperităţii în vecinătatea estică a Uniunii
Europene; sprijinirea proceselor de consolidare a bunei
guvernări şi asigurarea dezvoltării de administraţii
eficiente în domeniul frontierelor;
 5. Interrelaționarea multidimensională cu statele din fostul
spaţiu postsovietic.

36
 6. Desfăşurarea unor politici multivectoriale angajate să producă
securitate şi bunăstare. Eliminarea barierelor comerciale şi
consolidarea relaţiilor intra-regionale de comerţ liber;
 7. O participare activă în cadrul proceselor de mediere a
conflictelor latente din proximitatea estică. Ocuparea Ucrainei de
Est şi o anexare ilegitimă a Crimeei de către Rusia, menţinerea
unei enclave ruseşti în Republica Moldova precum este
Transnistria impune o abordare comună a României, Republicii
Moldova şi Ucrainei şi enunţarea unei viziuni strategice comune
care ar combate strategia politică a Rusiei de creare a unor
”insule terestre” în spațiul postsovietic, care ar marca sfera sa
„vitală” şi de interes.
 8. Stabilirea unor strategii aferente amenințărilor asimetrice ale
unor state agresoare.
 9. Securitatea energetică.
 10. Sporirea capabilităţilor şi gestionarea resurselor strategice
comune astfel încât să fie valorificat rolul UE şi NATO în Pontul
Euxin şi în Europa Sud Estică.

Сравнительная мировая политика.

Лекция 1. 37
 În perioada anilor 2003-2004 Bruxelles-ul a lansat
Politica Europeană de Vecinătate, care mizează pe
descurajarea apariției unei eventuale ”cortine de fier”
şi pe formarea unui bloc comunitar cu ţările aflate la
periferia geografică a UE. Politica Europeană de
Vecinătate este adresată atât statelor nord-africane,
din Orientul Mijlociu, dar şi statelor postsovietice.
Mai târziu, în anul 2008, Suedia şi Polonia propun
instituirea Parteneriatului Estic (derivat din PEV,
adoptat de Consiliul European, în anul 2009),
iniţiativă ce prevede sprijinirea statelor din Euopa de
Est şi accelerarea unui eventual proces de extindere
şi de integrare europeană în estul ”postsovietic”.
Iniţiativa parteneriatului, potrivit adepţilor acestuia se
întemeeiază pe două nivele:

38
 1. Nivelul bilateral: cuantificare economică şi
socială, acordul de asociere la UE.
 2. Nivelul multilateral: crearea de zone ale
comerţului liber.

1.
 Bruxelles-ul vede în Parteneriatul Estic un spaţiu
în care deciziile trebuie să se adopte în comun şi
să aibă loc un schimb de opinii cu ţările
partenere în privința celor patru platforme
tematice:
 1. Democraţia.
 2. Integrarea economică.
 3. Securitatea energetic.
 4. Contactele dintre oameni.

39
40