co lorga

'entru N.%

oameni cari au fost

* .

d. O 1 U .0

-Ctil:TTYR V6EtiERKLIV.:

41.u` frk
]
-; I 44,4 4-;*
tiblf

19
;. 10
9.04o.;

0"
'11
0,1

; 0 ,

;.

www.dacoromanica.ro -a&

-
www.dacoromanica.ro
 Ilustratia copertei : P. Vulceinescu

www.dacoromanica.ro
 n. iorga
oameni cari au fost
*
EDITIE iNGRIJITA,
PREFATA 51 NOTE DE
ION ROMAN

1907

EDITURA PENTRU LITERATURA

www.dacoromanica.ro
 UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA

S-au implinit acum un an doud decenit l jumatate de

la moartea, prin violentd, a lui Nicolae Iorga. In secolut
unor magnif ice biruinte creatoare ale umanittii, dar si
al unor cumplite recrudescenfe ale fondului de bestiali-
tate ce incti jigneste specia, istoricul a avut sfiritul
teribil al lui Mihai vodti i al lui Grigorie Ghica. Feipt0i
ii cunogeau victima i giau destuld carte cit sit-0
seraneze numele de care, dac ii s-ar da Ion ?I ciinii
s-ar simti insultati. Dar haita, in ceasul de noapte cind
tes dupe/ pradd fiarele pcidurii, nu s-a sfiit s reipeaset
vietii ci poporului romnesc o minte genialrt, de o forret
unica, cloborind la o margine de drum nu un septuagenar
viguros, ci un tezaur al natiunii. In acea toamnd a anului
1940 ccideau in Europa atitia morti, incit omenirea
ingrozitti nu mai avea timp sd-i numere. Patronii celui
mai mare concern al uciderii si ndirnitii /or puneau la
cale crime 'Inca purl marl si-si ctiau complicitatea in
aceea comisa la liziera pildurii Strejnicul de lingti
Ploietti. Asasinarea savantului roman a trebuit s treacd,
cleat, ca un fapt divers.
Istoria culturii noastre a mat inscris capitolul unei
biografii sfircite in singe. Originar din Moldova lui Miron
Costin, cel decapitat in drum spre Iasi, Nicolae 1orga
ci-a gsit odihna, dupla' o viatd frii odihnii, in pdmintul

V
www.dacoromanica.ro
patriei. Muntele operei ha, cu crestele, prtiptistiile si
pesterile sale, stti in feta noastrei, luminat de un soare
nou. Din perspectiva sfertului de veac am inceput a-1
cerceta f i va trebui s-o facem pind vorn scoate /a ivealei
din imensa cantitate de material, nu lipsit de steril,
toate diamantele si aurul pur.
Eu imi aduc totu0 aminte mai intii de om.
Poate di aceasta a fost prima imagine. Peitrunde
dintr-o stradd lateralii, venind de-acasti, in Calea Vic-
toriei. Foarte inalt, in, costumul de culoare inchisei 0,
de o tdieturd vetustrt, atrage privirile prin atributele
unice ale infeiti0frii sale : barba lungti, dreptunghiularti,
care a fost neagrii, dar acum e incdruntitti, un umtir
stiltat, altul ciizut, deformare profesionalti, consecintd a
nenumratelor ceasuri de invermnatei proptire in muchia
rnesei de scris, ptiltiria amplei, umbre/a netipsitti, cind
spacki care amenintet, cind anexti a gesticulatiei, servieta
mare, do/dora de ciirti. Cu clirti obipuia sci-0 urnfle
0 buzunarele, dupti o raitti pe la case anticarilor. Peisefte
grtibit, desi nici circulincl pe straclli nu pierde timpul,
fiindcd isi compune o conferintd, o lectie, chiar o carte,
pe care in foi scrise o va trimite la tipografie 0 dupti
o noapte de lucru. Sti trap, clom' ministru!" il
scautei sergentul de stradti, incremenind cu mina la
chipiul cafeniu. Nu mai e de mult rninistru, dar titlul
i-1 mai rostesc unii, dupti obicei, cu toate cd, intre
celelcate, zeci, nu e eel mai important. Trecatorii nu au
nevoie de sesizarea reprezentantufui ordinei pub/ice. eine
nu-1 cunoaste ? Unii i$ i scot pilleiriile, altii il privesc cu o
curiozitate sfioasti, ori zimbitoare. E un monument in m4-
care, mtiret 5 totusi foarte familiar. Ba chiar, in majestatea
lui, 5 putin comic, fiincicil seanainii leit cu imaginile
malitioase risipite atitea decenii in preset de caricaturistii
generatiilor succesive. Caricature 5 anecdota alcdtuiesc
mdrunta istorie curentii, dar se hreinesc din ce/ebritatea
oamenilor mari.

VI
www.dacoromanica.ro
 qi-1 revad, desigur, la catedra, in amfiteatrul arhi-
plin. Dupa o frazd, douti, in tema lectiei, profesorul
aluneca intr-o digresiune asupra unei chestiuni la ordinea
zilei. Monologul interior irumpe intr-o replica vehementd
ee nu poate set nu fie rostitti. 1.7n Jupiter tonans care
vorbeste pe un ton inalt, graseind puternic. Chiar un
curs despre vremuri vechi de citeva veacuri nu poate
fi predat cu ferestrele inchise peste rumoarea strazii.
Istorieul trebuie sa rcispundti celor ce se intimpla acum.
$i raspunde. Dojeneste, condamnti, indeamnd i plinge.
Da, p/inge. Cu citeva luni inaintea. asasinarii lui, se
intreprinsese, printr-un dictat odios, tentativa de asasinat
impotriva Romdniei. Sala inca nu stia nimic, se framinta
din pricina unui motiv neinsemnat profesorul intirzia.
Cind a intrat, avea infatisarea omului sub ochii caruia
se sfirsise fiinta cea mai draga. Loc'al untie urma s
vorbeasc nu-1 uitase, trebuia sa-si rosteasca durerea.
Obiectul conferintei ? Ce insemnatate Mai avea... $t sale,
cutremurata, a aflat din prima frazd ceea ce se hotdrise
intr-un la consiliu de coroana. Iar lacrimi marl, rotunde
se rostogolean. pe obrazul imbatrinit deodata si se ameste-
cau in barba raviisita. Iclealul unitatii nationale care
insufletise in trecut masele popu/are i pe care el insusi
ii slujise cu elan intr-o tinerete aprinsti era din nou
siluit. Lucritrile trebuiau reluate de la captit. Asa ceva
era greu de suportat chiar pentru un temperament robust,
calit in deceniile luptelor din for.
Nicolae Iorga e un titan al culturii romtinesti, in succe-
siunea glorioasa : Dimitrie Cantemir Heliade Radulescu
B. P. Hasdeu pe care i-a continuat nu numai ca savant,
ci i ca prezenta activa in viata publica. Omul cartilor, al
zecilor de mii citite si al unei biblioteci intregi pe care
a scris-o, istoric i filolog, istoric /iterar si critic, poet, pro-
zator i dramaturg, memorialistli traductitor, ar fi trebuit,
dupti masura timpului necesar si unei inteligente superi-
oare si foarte productive, di clued o existentd circumscristi

VII
www.dacoromanica.ro
intre peretii arhivelor ji ai camerei de lucru. Forte le lui
lorga crau insei cu mult mai mari. De aceea a simtit nevoia
sei fie om politic $ i orator, conferentiar $ i editor, publicist
cu cel putin un articol pe zi. Mai mult decit once i in
toate a fost pro fesor. Pe filele -lectii/or lui vom distinge
desigur pasaje de umbrii. Deocamdatei inset' nottim treisti-
tura esentialli a activiteitii sale. Iar profesorul a fost servit
de talentul unui mare scriitor.
Integrind in cultura noastrii socialist partea perena,
intinsii, a operei lui Nicolae Iorga, relevtim cu admiratie Ii
insusirile etice ale scrisului h fiintei lui umane. Sint acele
coloane de flaceirei vesnicd, pe care le numim patriotism,
devotament in serviciu/ multimilor obijduite, htirnicie fiird
reigaz in imbogatirea culturii nationa le, contopirea in-
treagti, frt nici o unlit/ de interes personal, in masa po-
porului din care faci parte, pentru a-i reprezenta, cu pute-
rile ce de la el iti yin, ideaturiig.

Intr-o evocare a istoricului german Mommsen, lorga

feicea constatarea c in vremea sa rostu/ material,' al unei
vieti de savant se incheie in cuvinte putine, biografii bo-
gate avind aventurierii. Fraza s-ar putea aplica propriei tui
biografii. De aceea nici nu vom incerca a o reconstitui,
Wind pe seama tabelului cronologic jalonarea ci cu datele
obisnuite. Altrainteri, ar trebui s repettim ceea ce nottim
acolo : niste ani gi un verb care, in fond, rezumet totul
a pub/icat, a publicat, a publicat. A fost h ministru ? Vai,
a fost chiar It presedinte de consiliu. 0 perioadet tulbure,
scurtei, in arena unui politicianism sterp, in mizga ceiruia
apostolul" rena.sterii nationale", cum I-au socotit multi si
i-a pUicut pi itti sii creacl4 di este, n-a reusit set arunce de-
cit stiminta unor realizeiri minore, in orice caz nevrednice
de dimensiunile intentiilor It personaliteitii omului. Ca o
reizbunare naivii, va scrie mai tirziu o frazii cu un epitet
injurios la adresa criticilor sat despre scurta trecerc

VIII
www.dacoromanica.ro
clozastruoask cum o tiu toti idiotii, la Instructie..." Fraza
ne evocd un text menit sti demonstreze cd a existat totusi
un om politic Iorga, cu functii de stat deputat, senator,
ministru 0 cu un partid propriu. Cartea 1 abundd in
observatii pdtrunzdtoare, aduce in paginile ei un 'it/m(1r de
portrete vii, reconstituie in cuno0intil de ema momente
de rdscruce din istoria Romdniei moderne i realizeazd in
ansamblu o prezentare criticd a vietii politice, indeosebi de
dup primul rdzboi mondial. Expunerea e corosivii, foarte
personald clesigur, dar i foarte adevdratcl In esenta ei.
Insd, sub aspectul demonstratiei pro domo, nu convinge.
S nu-si fi dat seama de asta, cu gentala lui inteligentd,
# eroul epopeii? Autorul tabloului rea/ist al politicianis-
mula din Romdnia nu a remit sit, adinceascd analiza acti-
vitatii sale politice, cinstite, pind la dezvdluirea fatalei
erori fundamentale. A aruncat vina in circa catora care
erau, fireste, foarte vinovati, dar de greselile lor, nu de ale
lui. A fticut reprositri amare cotaboratorilor i partizanilor.
Oameni mcirunti, intr-adevdr. In preajma lui, stejarul nici
nu tolereazd vegetatie robust& A invinovdtit miasmele
vieii noastre publice. Da., aceste miasme erau sufocante.
Existau totu# zone largi, cele mai largi, proaspete, sand-
toase l puternice pe tot intinsul rotund al Romdniei noi
si intregite, zone fertile care asteptau cuvintia ca
transforme in faptd. Erau masele muncitoare, de la orase
si sate. Cuvintul, conceptia, ideologia capabile sit le m obi-
lizeze la /uptd trebuiau set fie rostite cu fata spre viitor.
Asa au si fost rostite chiar atunci cind lorga, Mai inainte
de prdbusirea ndprasnicd a fiintei sale umane, constata cu
intristare neintelegere cdderea in neant a conceptiilor
sale social-politice. 0 cddere tragicd # aceea apostolul",
care 0ia bine cci istoria e o miscare inainte 0 in sits, vor-
bise multimilor cu fata intoarsd spre un trecut, glorios
I Rotndnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei mot.
Istoria unei lupte pentru ttn Ideal moral i national. Bueureti,
1832.

www.dacoromanica.ro Ix
desigur, dar in lacra diruia nu putea fi geisitti cheia de aur
pentru deschiderea portilor inalte ale vremurilor noi.

T.In studiu introductiv la una din multele opere ale lui

Iorga nu-si poate propune sti se transforme intr-o cerce-
tare monograficil asupra acestei personalittiti atit de com-
plexe. Dar prezentarea seriei de articole adunate in cele
patru volume intitulate Oameni cari au fost inlesneste tra-
sarea unei schite pentru o astfel de monografie, o schitti
sumard, insti fart/ lacune esentiale. Faptul e explicabil : se-
ria de articole acopera o perioada de peste trei decenii, se
refera la domenii de activitate foarte diverse, inclusiv la
activitatea social-poi/tied. In sfirsit, apartinind publicisticii
curente, consemneazd la zi evenimente si precizeazti ati-
tudinea autorului fatti de ele. S-ar putea spune c, in
ansamblu, culegerea Oameni earl au fost se constituie in-
tr-o opera, adicti o scriere unitara, cu multe capitole, despre
multi oalneni, dar in pr./mu/ rind despre autorul ei. De
aceea, in selectarea materialului nici n-am facut -un cri-
teriu din insemntitatea persoanei evocate. i cind rosteste
o apreciere despre un oarecare, Iorga se exprima pe
sine insusi, in toate fatetele proteicei sale personalittiti.
Atit pentru biograf, cit 0 pentru exegetul operet, Oameni
cari au fost oferti o sursii indispensabilti.
In mai mu/te rinduri, autoru/ ii pomeneste pe Plutarh.
Cu o carte despre vieti ilustre nu avem totusi a face ;
cu un Plutarh insti da, fiincicd, la fiecare pas, ca ii ilustrul
situ inaintas, scriitorul roman extrage din biografii si
propune invtittiminte. Citeodata procedeazd dupti un tipic
foarte didactic, enuntind in propozitii dare scopul edu-
eativ pe care-/ urmareste pi numerotind invtittiturile.
Intotdeauna tine sti stabileascti o concluzie etica, ii de
muUe ort se adreseazd direct tineretului. In Oameni cari
au fost, Iorga 10 afirmti riispicat calitatea de profesor
0 $i-o exercitti, ca si in alte prl, cu mijloacele scriito-

X www.dacoromanica.ro
rului. Exemplele pe care le insereazd sint de cele mat
rnulte ori pozitive, adicd vrednice de urmat, uneori ins
si negative. Panteonul se prelungeste intr-un cimitir pre-
scirat cu morminte marcate totusi pentru Mut pe care cal
inhume*, acolo l-au putut face. Sint morminte de rene-
ge*,
transilvdneni ,
un oarecare Ion Ciocan, trade-dor al romelnilor
un Stinnes, capitalist german, sprijinitor
al baronilor industriei", cite un rege sau impdrat virtovati
de cotropiri t rdzboaie.
In Oameni cari au fost, autorul a inglobat ti pagini
despre oameni care erau incd in viatd atunci cind a fast
scris articolul, dar incetaserd a fi la constituirea volu-
melor. Sumarul se compune nu numai din panegirice, ci
# din recenzii, conferinte, prefete etc. Ldrgirea sferei
de cuprindere sponge insemndtatea documentard a cartii.
lar aceastd insemnlitate e, in ansamblu, considerabild,
pentru cele mai diferite domenii : istoria literaturii, a
tiintei, a tehnicii, a invdtdmintului, a vietii politice ro-
nuinesti, a armatei, a unor asociatii $ znstztuu, chiar si
a sportului. Informatia trebuie cdutatd cu atentie, titlul
articolului nefiind suficient pentru orientare. Intr-un
portret al unui Sturdza poate fi vorba i despre Kogdlni-
ceanu, intr-un articol dedicat folcloristului Pitis, despre
Hasdeu.
In completarea Iucrdrii autobiografice Orizunturile mele.
0 viath de om asa cum a fost, articolele ne oferd
pit oresti i interesante pasaje de amintiri personale.
Iatd-1 pe micul Kolar chinuindu-se sd invete corecta
Umbel romdneascd dupd inghetatul manual de gramaticd al
lui Manliu. Iatd-1, mai tirziu, descoperind forta de evo-
care a literaturii de inspiratie istoricd prin mijlocirea
nuvelelor /ui Negruzzi. Iatd-1, in sfirslt, rdscolit de reve-
latia poeziei eminesciene : aceast poezie minunath din
cele o suth de pagini ale articelei albe ne ridica spre
ideal in iubire, care mijea nelArnurith in sufletele
noastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile

XI
www.dacoromanica.ro
noastre slabe, in taina tuturor dep'artiirilor
(In amintirea lui Eminescu). Momentul inifierii se si-
tueazti in cuprinsul anului 1886. Peste doi ani se produce
altd inifiere, care dd trup mai concret, pentru un rtistimp,
idealului" i contribuie la fertilizarea cugettirii. Atunci,
la 17 ani, adolescentul din Iasi, un lungan desirat, atit
de slab, din efort intelectual i hrand putind, incit avea
sii-si sperie profesorii aproape convinsi cd-1 vor vedea
pierind, ar fi avut toate motivele, pentru o fire obisnuitd,
sa fie un conformist, ca sd se salveze prin astigarea unor
protectori. Era insti un rclzvrtit, impotriva cdrula s-au
rostit cloud sentinfe de eliminare din scoalti. Motivul ni-1
destdinuie insdit victima rigorilor disciplinei didactice a
vremit niste vorbe nesocotite" i citeva din atitudinile
revolutionare pe care scoala socialista le-a pus la modii
in Iasi..." (Un profesor : Vasile Burn). A fost totusi mai
mit decit o oarecare frondd juvenild. Minded tinetrul
neconformist citea Capitalul lui Marx, /inea. conferinte
despre aceastd opera fundamentalti a socialismului
fific, lua parte si ne imagintim cu citti insuflefire S.
La aduntirile socialiste, difuza numere din Revista socialii.
Curind avea sti i co/aboreze la presa miscarii muncito-
resti, /a Contemporanul, far cu Gherea, care-i cerea arti-
cote, va purta cores ponden i dupti plecarea la studii
peste hotare. E un debut promitlitor in viata obsteascd,
similar cu al altor intelectuali din epocii. Cum au in-
feles acesti intelectuali socialismul, 0 cum l-a bite/es 0
el, afldm tot din paginile seriei Oameni cari au fost : un
siniplu socialism de compritimire adinca pentru suferint5,
de nespusii sete de-a sprijini dreptatea" (Alexandru
Tenie). Sau : Acuma treizeci de ani si mai bine, si acel
care scrie aid era prins pentru o clip in miscarea ge-
neroasd care se indrepta spre poporul in suferint" 1
Vasite Morton.: o ?mat/I-turd, in Oameni cars au fost,
Editura Fundatiei, II, 1935, P. 473.

XII
www.dacoromanica.ro
Acel simplu socialism de compiltimire" era o atitudine
generoasii, democraticti, insd nu si marxism. Iorga flu
s-a apropiat de simburele revolutionar al socialismului
stiintific, a refuzat sti-/ accepte $ i mai tirziu I-a $ i con-
damnat. Dupd ce s-a destacut din legtiturile de tinerete
cu miscarea socialistd, a calificat insusi socialismul ca o
doctrinti strand, fart/ conti5gente cu realittitile din
Romdnia.
N. Iorga nu a putut deveni niciadatti un apo/oget al
stdrilor de lucruri din tard ci a fost mereu preocupat
de indreptarea lor. Informatia istoricti pe care a acu-
mulgt-o de timpuriu, o informatie vastd, dar lipsitti de
necesara aprofundare a bazei economice, i-a insuflat am-
bitia de a crea o conceptie social-politicd proprie. Din
studiul istoriei, savantul a desprins sensul progresiv al
railcard sociale, insd a interpretat proptIsirea, clintr-un
unghi de vedere organicist, ca pe o evolutie naturalti, ftirti
zguduiri revolutionare, a organismului" national. Aceasta
l-a dus la negarea luptei de clasti ca motor a/ progresului
# la denuntarea contradictiilor sociale din orinduirea
vremii ca un fenomen pernicios. Pentru a-$ i argumenta
teza, s-a adresat trecutului, pe care l-a idealizat, re-
constituind imaginea pe cit de luminoasii, pe atit de falsd
a unei societdti feudale romdnesti caracterizate prim de-
plina intelegere gt frafie dintre boieri gi teirani. Istoricul
admite c vechea societate romdneascd avea groaznice
vicii de orientalism", dar adaugd numaklecit cd ea cu-
prindea in sine o traditie serioasil i fecundil, asezilminte
care izvoriser din adincul fiintei nationale, datini care
corespundeau insusirilor noastre osebitoare, o viata mo-
ralii care era a tuturora fiinded venea de la toti, o soli-
daritate care stringea necontenit laolaltd o lume natio-
/lard" (Vederile politico ale lui Eminescu ei generatia de
azi). Aceastd lurne nationard" ar fi trebuit sd-si urmeze
netulburatti existent-a. A intervenit insd revolutia de la
1848, rezultat al agitatiei unor boiernasi frantuziti", care

XIII
www.dacoromanica.ro
a smuls riul din matca lui. Echilibrul a fost rapt, (W..
zdmintele traditionale au fost inloeuite cu altele, pre-
luate din Occident i inadecvate. Situindu-se astfel pe
o pozifie conservatoare p1 regretind bunele vremuri de
odinioard", Iorga nu-si impinge rationamentul pind la
ultimcle consecinte si nu propune o altd rtisturnare, in
sens invers. Cladirea noua" a societatii romiinesti nu
mai poate fi darimata ; in aceastil cldire trebuie Irma
inceputil o intreaga opera gospodareasca de adaptare, pe
care ambitiosii Intemeietori au dispretuit-o" (Ibid.). Ac-
ceptind, cu acest adaos, instittqiile democratiei burgheze,
istoricul nu se resemneadi $ in fata dezvoltdrii capita-
lismului. Romania fiind o 'card eminamente agrard, in-
dustrializarea este, dupti opinia sa, tot un proces de in-
strdinare fatti de rosturile nationale. Istoricul n-a privit
proletariatul cu ostilitate. Dimpotriv, s-a referit cu com-
pasiune la mizeria clasei rnuncitoare, consemnind, de
pilda, tristele scene de la Lupeni", unde minerii erau
tratati ca animalele" 1. Proletarizarea i-a aparut insa ca
un fenomen nefericit ce trebuia frinat. De aici, condam-
narea orasului ca an loc de pie rzare. Nu in orasul indus-
trial, ci la Ora era necesar sit se caute sursa de energii
capabild st instintitoseascii viata comunitatii nationale.
Istoricul, literatul i omul politic N. Iorga a nutrit o
statornicti simpatie fata de taranime nu doar dintr-un
simplu impuls afectiv ca altii, ci pentru c o considera
depozitarti a traditiilor p1 virtutilor morale ale poporuIui
roman. In 1907, a putut fi considerat un instigator", a
facut atunci colecte $ i a trirnis ajutoare bilnesti pentru
a fi distribuite vtiduve/or pi orfanilor ; in timpul refu-
giului de la Iasi a staruit sti se dea pdmint satenilor.
Toate acestca nu sint simple actiuni filantropice, dar
nici nu au yak/area anon dovezi cd Iorga ar fi privit
rezolvarea problemelor sociale dintr-un unghi de vedere
' Romania conternporand de la 1904 La 1930, p. 429.

XIV
www.dacoromanica.ro
economic. Dupti el, cauza fundamentald a relelor ce bin-
tuiau societatea romdneascd era nu de ordin material, ci
moral. Inainte de primul ralzboi mondial, mai exact in
1909, fticea observatia cti romdnii nu formau Men un
popor, cilci prin instrilinare ne lipseste clasa de sus, prin
ignorant, cea de jos" (In arnintirea lui Eminescu). Ches-
tiunea esentiald consta deci in refacerea cornunittitii na-
tionale, iar calea unic spre acest obiectiv o reprezenta
difuzarea unei solide culturi nationale, in care singurii,
cu adeviirat, ni este mintuirea" (Cei cari se duc : C. Lu-
caciu). Cu aceasta ne reintoarcem la propriile aprecieri
ale i.storicului asupra contactului stiu de tinerete cu mis-
carea socialistd. Pe noi, scrie el, referindu-se /a acea
perioadd biograficti, ne indemna setea de adevdr i mila
de oameni. Iar ca mijloace cunoastem unul singur : in
loc s profitgrn de incultura omului pentru a-I Inviersuna
ca pe oricine n-are judecata intreagil, visul nostru era
sti-1 facern a intelege, a sti." Prin culturd, oamenii sdraci
din lumea satelor ar fi fost eliberati de ignorantii si de
vicii, transformindu-se in gospodari harnici si instdriti,
asemeni fruntasilor", adevtirate exemple vrednice de
urmat. Tot prim culture% mosierimea s-ar fi regenerat,
reintrind pe ftigasul vechii boierimi cu dragoste de popor
si de patrie. Interesul lui Iorga pentru tiirtinime se corn-
pleteazil cu respectul fagt de boierimea de vitti", epitet
pe care cititorul Ii va afla $ i in uncle pagini din Oameni
cari au fost, cle exemplu in acelea despre ,Slefan Grecianu.
In societatea romdneascti asanatti prin culturd, boierimea
trebuia sti joace un rot important, chiar in directia im-
buntitatirii soartei tdranilor. Pentru /orga, cultura are
menirea de a statornici impticarea socialti pi colaborarea
intre clase. Fireste, el nu ia in considerare mice fel de
culturd, ci pe aceea pe care poporul nostru $i-a format-o
de-a lungul veacurilor. In reactualizarea acestei cu/turi,
apare din nou criteriul paseist 91 exclusivist.
Vasile Mortun : o invtitdturii, loc. eft.

XV
www.dacoromanica.ro
 Cu aceeasi asprime cu care condamna capitalismul,
fostul director al Srimriniitorului respinge orice influentd
culturald din afarti, in prima rind influenta francezd,
tratata global cu adversitate. In ansamblu, deci, patriarha-
lismul iorghist se conjugti cu nationalismul. In culturti
instrdinarea, in soctetate elementele alogene de la tart/
(arendasii, circiumarii greci i evrei) sint factorii negativi
impotriva carora N. Iorga cheamti la lupta. In martie
1906, profesorul si-a scos studentii in straciti, pentru a
manifesta impotriva unui spectacol in limba francezd
organizat de protipendada bucuresteand in sale Teatrutut
National. Miscarca din 1906", CUM o numeste initiatorul,
este semnificativii si prin consecintele ei. Pasaje din
Oarneni cari au fost (N. Gane) indrepttitesc ipoteza c
atunci s-a ntiscut propriu-zis omui politic N. forge, pe
care un eveniment imediat urintitor, i mult mai mare
rascoaleie din 1907 1-a cleterniinat s ptiseascii in -arena
# sa-si puna pentru prima data candidature de deputat,
apoi s infiinteze un partid.
N. large a fost, in intentiile sale sincere, un patriot
pi un democrat, dar prin conservatorismul sau nationalist,
prin recomandarea unor rezolvdri sociale ineficiente, a
pus obiectiv la indemina celor interesati teze diversio-
niste pagubitoare intereselor populare. Din partidul salt,
partidul nationalist-democrat, a derivat fatal organizatia
cuzista. Ain nedreptati Mal gray memoria marelui nostru
om de cultura si a profesorului intelept a/ atitor generatii
deed I-am privi ca pe plirintele miscdrilor de dreapta
extremiste din Romania. A cdzut cu Malta lui frunte de
tales al gindirii strapunsa de gioantele brutelor cu camdp
verzi I Orinduirea dominata de burghezie mosierime
nuavea nevoie de lorga pentru a-si crea instrumentele
bestiale ale dictaturii .71 nu i-a fost strtand satisfactia
de a-/ vedea suprimat. Cu ani in urmd I-a folosit insd,
I-a acoperit de onoruri, ldsind apoi pe seama altora sd-i
dezVolte abecedarta nationalismului in statute ale vio-

XVI
www.dacoromanica.ro
lentei, ale extremismului ci crimei. In acel moment, pro-
fesorul se retransase ferm pe POZiff mai dare, asista
uluit la evolutia inspdiminttitoare a miccdrilor nationa-
liste si a avut curajul superb de a le anatemiza. -De aceea
a si trebuit sit mid. Era un om bdtrin, un idealist"
cum numecte el pe visdtorii ce cred intr-un nobil
ideal plutind, insingurat, pe epavele devizelor sale de
altddatd : traditionalism national, realism democrat". Au
fost si alp oameni de culturd, oameni politici in acela0
timp, care s-au veizut dap la o parte si infirmati in
crezul lor social-politic. Nici unul n-a trebuit sti prateasdi
atit de greu falimentul conceptillor lui gresite.
-Pe fitndalul tkgru al tragediei scinteiazd, de la un caplit
la altul al carierei publice a lui N. Iorga, ca niste focare
de lumina', interventiile sale merituoase in momente im-
portante, unele grele, din viata poporuItti nostru. Pentru
anii dinaintea primului reizboi mondial, Oameni cari au
fost adund multe articole dedicate transilvdnenilor si, in
general, luptei de eliberare nationald si de intregire a
Romdniei cu provinciile aflate sub dominape strdind.
Publicistul elogiazd pe fruntacii acestei lupte oameni
politici, mernorandisti, cdrturari, prof esori, clerici, de la
vladici la simpli popi de tard. In aceeasi vreme, profesorul
universitar de istorie si secretar al Ligii pentru unitatea
culturald a romcinilor viziteazd Transilvania, ii insufleteste
pe cei de-acolo, se indreaptd spre Bucovina, unde e oprit
la granitii de autorittile austriace, organizeazd pelerinaje
la Mandstirea Dealul i vorbeste, infldcrind, despre
Mihai Viteazul cel ce nu se poate odihni". Rea/izarea
statului national Romania, in hotarele sale naturale ci
istorice, era o cerintd vitald pentru poporul nostru, iar
Iorga s-a manifestat ca unul dintre cei mai neobositi
entuziasti militani in aceastil directie. Au urmat izbucni-
rea primului rdzboi mondial ri anii neutraliteitii Romaniei.
Iorga n-a putut rdmine niciodatd un spectator al event-
mentelor ci nici, doer, un comentator in sensul gazettirese.

XVII
www.dacoromanica.ro
2
El se asazii in miezul lor fierbinte, e partaq eel putin prin
cuvintul scris rostit. Deplinge cliderea pe front a roma-
nilor din armata habsburgicif gi infiereazii barbaria teuto-
nica" sub loviturile ciireia Europa era inundatel de valuri
de singe. Iorga e, de la inceput, un adept al aliantei cu
statele Antantei gi -an adversar al puterilor centrale.
Aleituri de cele dintii trebuia sa-si giiseascii Romania locul
firesc, dincolo de toate manevrele de culise gi rezistentele
unor politicieni $ i ale regelui pe care inima i interesele
ii impingeau in alta directie. Iln antigerman in principiu
Iorga n-a fost. Ba chiar, inainte de rdzboi, el, care-si intre-
gise studiile la Leipzig, pretuia mai sus culture germand,
metoda tiinific germana, literatura germanii si le opunea
culturii franceze. In aceasta din urmii, prin frantuzismul
piturii avute de la noi, vedea, cum am aratat, un pericol
impotriva propriei noastre culturi. Prin 1905, in aprecierea
poporului german, istoricul ajungea la o anume exagerare,
uitind violenta militarismului prusac 01 gasind accente
de admiratie fatd de Bismarck. Referitor la poporu/ ger-
man scria al nu e unul care s'a aibd o viat mai armonicd,
mai echilibrat, si printr-aceea c la dinsul curentul spre
bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpnit de
iubirea statornicd, in forme noud, pentru ideal : pentru
adevarul cugetarii, pentru elaborarea tLintii, pentru in-
deplinirea frumusetii" (Serbrile pentru Schiller). Sint
oare calitatile enumerate specif ice poporului german ?
S-ar putea rdspunde afirmativ, in msura in care apartin
tuturor popoarelor. Istoricul roman comitea o eroare de
apreciere, privind natiunile din unghiul de vedere al
psihologismului, poate sub influenta lui Wundt. In timpul
razboiului, a trebuit sd-si revizuiascii opinia in cele zece
tectii finute la Iasi $ i publicate sub titlul Cugetare Ii
lapte: germang. i in unele din texte din Oameni cari
au fost vor aparea exagerilri in sens invers, mergind pinci
acolo, incit, pentru oblinerea unui contrast, soldatii $ i
ofiterii arrnatei napoleoniene invadatoare sint invaluiti

XVIII
www.dacoromanica.ro
in aureola unor eroi ce-si fac datoria, dar o fac cu elegantd
ft cu dep/ina solicitudine feta de invinsi. Unghiut de
vedere e subiectiv, st explicabil. Totusi razboiul a adus
clarificari importante in gindirea lui rorga. In. articolele
publicate de-a lungul anilor de rdzboi Li vom regdsi asa
cum ne asteptant : slvincl eroismul celor morti pe front,
de Ia ostasul de rind, pind la general, vtirsind o lacrima
de recunostintii pentru militarii francezi si englezi aflati
in misiune la noi ft ramasi sti se odihneascti in pamintut
romiinesc, pentru medicii ai personalul sanitar inferior
contaminati de holera. Concomitent, din coloanele Neamu-
lui romanesc luat cu sine in refugiul iesean scaptird fulgere
impotriva ocupanti/or, a politicienilor, scriitoritor fti ga-
zetarilor riimasi in. Bucuresti, ca s se pund in solda
inamicului. Temperamentut impetuos al publicistului se
refuza deznddejdii at defetismului. In zilele cele mai
grele si, aparent, fara sperantd, articolele lui lorga ex-
primd increderea neabatutti in dreapta biruintd, insufle-
tesc, mobilizeaza. Experienta de foc 0 singe pe care a
trait-o, desi pe front n-a fost ft n-a fost fancied nu
mai era tintir deschide 0 in Oameni cari au fos't un
capitol nou.
Inainte de rdzboi, viata sociald at politica' din Romania
vddea vicii grave. Ca nu poate fi un neam trainic, sena
in 1906 Iorga, acela care se alcatuieste cu adevarat numai
din spuma de sus... Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde
in sine toat viata, vesnic miscata, totdeauna innoith ei
pe deplin curata, a multimilor muncitoare at cinstite"
(La mormintul lui Kogalniceanu). Dar atunci exista totusz
un ideal si se anuntau evenimente cutremuriitoare care
trebuiau sd eliot fi aceastd consecintii : purificarea vietii
politice, in general a existentet spumei de sus". Event-
mentele au venit, mai teribile decit 10 putuse inchipui
cineva, $ i au trecut. Deed in cercurile po/itice ale Romaniei
s-a schimbat ceva, schimbarea s-a facut in rau. Prim
mantle jertfe de singe s-a creat Romania intregttd, un

XIX
www.dacoromanica.ro
2*
vis de veacuri, inset oarnenii politici nu s-au ridicat la
indltimea cerutti de vrednicct gospodarire a marii patrii.
Tara a fost lsatg pradii numai ambitiilor personale si
dorintilor de imboggtire, toatd lumea amestecindu-se, fgrg
deosebire de rang, in haosul poftelor dezlntuite" (Bru-
silov). lorga face o deosebire neta intre politica"
adicti activitatea publicii dedicatet realiztirii unui ideal"
ci politicianism", agitatie sterild, de cele mai multe ori
de-a dreptul pagubitoare pentru masele populare, fiindcti
e pornit din carierism ci se bizuie pe demagogie. Dupa
incheierea pacii au ormat acadar vremi sterpe ale
epigonilor".
0 data cu prabusirea speranteloi de instinatocire a
vigil publice, in scrisul lui Iorga severitatea condconnarii
se insoteste cu semnalarea pc plan intern si international
a unor fenomene noi, ingrijortitoare, prin prisma ctirora
ci rtizboiul insuci poate fi inteles in altii lumina, mult
mai patrunzatoare. Trgim, scrie profesoru/ in 1924, in
faza asasinatelor in masg, cu milioanele, pentru a semi
interesele producgtorilor industriali, cart string o natie
intreagg in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, de
cotropire" (Wilson). Publicistica istoricului se intoned/ de
fiorul temerilor in legaturti cu. viitoru/ apropiat a/ ome-
nirii. La Societatea Natiunilor, problemele deschise prim
1924 vor rgminea probabil tot astfel ping la noi Varsgri
de singe" (Ibid.). Aceasta, ci datoritii politicii revancarde
a Gerinaniei. In denuntarea acestei politici, Iorga ros-
tecte avertismente profetice ci. emotionante. Tot in 1924,
cind pentru multi/ lume din Europa numele unui anume
Hitler nu spunea mimic, publicistul roman it vedea pe
ortjanizatorul camasilor brune asociat la politica de ame-
nintare a pacii. Murise Helfferich, unit/ dintre revancarzii
indirjiti. Astgzi, contenteaza Iorga, el e o mind de cenusg.
Dar flacara din el va trece in altil si in altii, pentru
rtenorocirea lor si a omenirii. Cgci niciodatg instinctul
cel barbar nu poate face atita rgu ca o cugetare metodicg

XX www.dacoromanica.ro
ratacita prin pasiune" (Helfferich). In Germania de
atunci, zugravul ratat ce se pregatea s devind dictator
al OM lui si al iumii nu ocupa incti functii oficiale.
Dar, pentru Iorga, Germania din 1924 e Germania lui
Ludendorff si Hitler" (Quidde). Dupd noua ani era numai
a mi Adolf I, devenit Imparatul Reichului al treilean".
Hindenburg, care mijlocise ascensiunea aventurierului
sinistru, ii sfirsise prea lunga viatd. Va fi avut el
(marescaul) in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului
trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate... ?" Reci-
testi fraza, controlezi data : 1934. Data nu e gresUcl.
Hindenburg a murit in august 1934. Rinul avea sti fie
trecut peste vase ani, Polonia, invadatd peste cinci ani,
Austria, anexatti peste patru ani. Totul s-a petrecut in-
tocmai, in alta ordine cronologicd, dar acesta e un
amanunt feird important& Cine ar putea ti dacd Hinden-
burg a avut viziunea tuturor acestora ? Iorga a avut
insd infiordtoarca viziune. Fascismul facea proze/iti.
in Romania : aptireau camasile negre", exaltatul fiu al
lui Zelea Codreanu" prezenta somatii, Intr-un ascunzis
cu pumnale i revolvere se gasea lista ministrilor cari
trebuiau executati".I Pe lorga, violenta de mice fel,
violenta fascistd Li oripileazd. Cel ce stivirsise cindva
grava gre,ealti de a intretine agitatii antisemite pe planul
teoretic al conserveirii fiintei etnice" protesteazd acum
impotriva exceselor antisemite" 0 atrage atentia asupra
marelui rtiu pe care-1 fac tetra'. Actele de violentd sint
manifestdri ale urii impotriva oamenilor de altd nationali-
tate, iar o astf el de urii nu e un sentiment omenesc. De
aceea, intr-un articol dedicat unui nationalist" bucovi-
nean, Iorga putea sd inscrie printre merite/e aceluia si fap-
tul di era roman filed ura fata de alte neamuri" 3. De pe
aceeasi pozitie scria rinduri calde de pretuire pentru
I0 Romania contemporana de la 1904 la 1930, pp. 380-381.
*

Constantin Morariu, in Oameni cart au fest, III, 1930,

p. 233.

XXI
www.dacoromanica.ro
savantul evren Moses Gaster i punea intrebarea Cind
oare ura va fi trimis la sanatoriu fr invidia la casa
de corectie ?" (Memoria doctorului Davila).
In apri/ie 1915, Vasile Ptirvan era atacat pe stradd
si lovit : I s-a spus c aceasta se face pentru vederile
sale politica". I nvtitatul, membru al Academiei, era acuzat
de nepatriotism", fiindc facuse o criticti asprit sttirilor
de lucruri din Roradnia. Erau a4ii de eta parere ? Sa-si
fi dat riispunsul pe cane polemicii de idei. Nu stiu,
spune Iorga, consernnind atentatu/, de cind ideile politica
ale unui om InvAtat i de o superioafa inteligentg se
rectificilp pe strada cu pumnul, de eine s-a intimplat a fi
mai voinic decit dinsul." Daca e o inovatie, trist, deplo-
rabil inovatie I" 1 Inovatia" a inceput sti se practice in
diverse state ale Europei, miscarea camasilor brune a
transforrnat-o intr-o practica de stat, curentti. Pumnii
s-au inarmat cu revolvere. Bestia umand" si-a facut
o victim./ din cancelarul austriac Dollfuss, care nu era
nici el un sfint, dar sedea in calea proiectatului
Anschluss. lorga stia eine sint ucigasii cine-i an gajase.
Articolul despre asasinarea lui Dollfuss ii d prilejul unei
infierari a hitleristilor briganzii comandati de acolo
unde un mort mai mutt nu intereseaz" (Victima de la
Viena : cancelarul Dollfuss).
Au trecut citiva ani. Previziunile publicistului roman
s-au realizat. In zilele pustiitoare ale celui de-at doilea
razboi mondial, el nu a ostenit in a supune oprobriului
public teoria spatiului vital", pretinsa superioritate a
rasei" germane, invazia blindatelor cu cruce neagra in
Virile ce nu s-au putut apara. Totu/ se prtibusea, orizontul
era sumbru. Istoricul se intreba dacii mai stie istorie, in
asa masurd ceea ce se intirnpla ptirea cif neagti adeva-
rurile statornicite de experienta secolelor. Dar tocmai
acum i se impune certitudinea c adevaruri/e, chiar clacti
Un otentat, a Reithotul nostru trt note ztlnice, Ramuri,
Craiova, I, p. 179.

XXII
www.dacoromanica.ro
pot fi contrazise temporar, nu pot fi ucise. Ultimul an
de viatii care i s-a. mai ingdduit, profesorul 1-a parcurs
cu inima crispatd de durere, dar cu ochii luminati de
nadejde.
*
In panegiricul unui istoric, in comentarea ocazzanald
a unui eveniment, lorga isi afirmd conceptia in pro fesia
tutelar& Existd o istorie pragmatic& a consemndrii fap-
te/or, alta, superioard, a reinvierii epocilor trecute, in
sfirsit, o a treia, aceea care rosteste sentinte asupra eve-
nimentelor de odinioard si reactualizeazd invtiViminte,
exemple de imitat", reguli de conduita politica" (In-.
vataminte din viata si domnia lui Cuza voda). Aceasta
din urmei e istoria practicatet de forget. El a introc/us in
studiul istoric cercetarea metoclicd, nu mai e evocatorta
romantic pe care i-a format /a noi epoca de la 1848. Dar
prin rolul educativ pe care il reuendicd pentru istorie
rdmine totusi urmasul, la un nivel stiintific nou, al lui
Koglilniceanu si Bdlcescu. Ca si aceia, in istorie ,.a-
ceast experienta, verificata indelung, a vietii neamurilor
ce se cheama istorie" (A. D. Xenopol) el cautd esenta,
sensul superior al zbuciumului umanitiitii". Mai mutt de-
cit adevarul faptelor", il intereseeza adevarul din
fapte". lar acest adevdr impune o atitudine democratic&
Oamenii n-au lost creati ca sei fie sclavi, nici natiunilo
ca sa fie roabe" (In amintirea lui Petru Liciu). Tot ca
istoricii de la 1843, Iorga relevd insemnatatea marilor
personaliati in viata unui popor si propune un cult a/
eroilor : Cad puterea unui popor vine si din constiinta
limpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i
are si din cultul dezinteresat al acestor eroie (Citeva
rinduri de dincoace" in amintirea lui Tirnotei Cipariu).
Fraza nu poate fi considered ca o formulare a tezei
idealiste cd istoria e fauritti de eroi. blinded, de pild,
victoriile lui Mihai erau ale unui neam intreg" 0
p.- Niei un om mare nu e asa de mare, incit el singur

XXJT1
www.dacoromanica.ro
s poatil indeplini o opera mare. Omul cel mai mare are
nevoie de cei mai mid" (Pomenirea lui Mihai Viteazul).
Experienta istorica poate fi mereu folositoare In sen-
sul educativ. Asa o l valorificd autorul volumelor Oa-
meni cari au fost. El-il ontagiaza pe Cuza, ca sd aducd in
discutie nevoiie taranilor, evocd faptele de arme ale lvi
Mihai Viteazul pentru a stimula eroismul in vederea raz-
boiului ce trebuia sa smulga coroanei habsburgice Tran-
silvania. Istoria Li oferii argumente pentru revendicdrile
22420,ot/de i pentru critica internd. Ca si Eminescu, ad-
monesteazd intr-o fazd noud a societdtii romdnesti pe
cei cari infatiseaza ordinea materiara, satula i multu-
mita, care a iesit dintr-o indeplinire partiala, deci defec-
tuoasa, a idealului" lupttorilor c/e /a 1848 1.
Ca istoric, Iorga a reprezentat acea intelectuditate pe
care a dorit-o activil, lucrind pentru folosul i mindria
unel societati intregi" (Dr. Victor Babes). Pe profesorta
sau, A. D. Xenopol, /-a caracterizat, ca savant, cu unde
serioase -rezerve critice, dar i-a ariitat toatti gratitudinea
pentru modul in care a pledat, peste hotare, in favoarea
drepturilor nationale ale romeinilor. De cite ori a scris
despre un 07Th de gaup inventator, medic, inginer,
naturalist, explorator autorul articolelor strinse in
Oameni cari au fost nu s-a preocupat de aportul lor spe-
cial in respectivul domeniu de activitate. Nu avea com-
petenta, i nici nu-1 interesa, ca publicist, aceasta. Ii in-
tense modu/ in care omu/ de Uinta, roman sau strain,
a dat eforturilor sale un scop practic stiinta repre-
zentind o tinta, dar si un punct de plecare". Este de la
sine inteles cd Iorga nu putea fi un apologet al stiintei
dedicate abstracriunilor, ci a/ aceleia ce are atingere cu
viata practica". Ca 0 istoricul, ca ft literatul, omut tiin-
telor pozitive lucreazd pentru sernenii sai. qtfinta trebuie
sa fie utilitara cj democraticd. Edison a fast mare, pentru
1 Pentru ae s-a comemorat C. A. Itosetti, in Camera ear{
au fast, 1935, 11, p. 226.

XXIV
www.dacoromanica.ro
cei in descoperirile sale s-a ginclit inainte de toate la cit
pot folosi semenil sili din noua taira pe care a smuls-o
materiei mute si oarbe" (Edison). Claustrarea intre pe-
retii laboratoarelor egalealci cu 0 dezertare. Vrednici de
stimit sint cei ce deslcisoard, paralel cu munca de specia-
litate, o alto, pe plan larg, de popularizare a cunostin-
telor, prim reviste, manuale, conferinte. Chiar cind nu e
un inovator de prima mind, omul de stiingi nu $i-a con-
sumat viata in zadar, dud 4 contribuit la inleiturarea
ignorantei. Chiar cind, in specia/itate, cornite erori ca
de exemplu cutare filolog san istoric Latinist acestea
nu-i anuleazii meritele publice, dacd e cinstit in ptirerile
sale si-si slujeste in alt fel natinnea. Nu poate fi iertat
insti nici cel mai mare om de culturil, dacd triideadi in-
teresele nationa/e. Adevdrul stabilit de f Uinta -trebuie
rostit in folosul poporului, chiar cu riscul de a suferi
sanctiuni din partea conductitorilor vremelnici. Cdutarea
adevtirului si comunicarea lui sint mai mult decit niste
obligatii profesionale, sint mtirturisiri", indatoriri etice.
*
Articolele din Oameni cari au fost exprirnd si opinitle
despre literaturd ale lui Iorga. Literatura (arta in ge-
nere) e legatti de societate prin originile si -prin inriu-
rirea ei. Artistul creeazti ca un purttor de cuvint a/ po-
porului si al epocii; opera lui isi asigurti trilinicia si ori-
ginalitatea prin spirit popular si specific national.
Din literaturile straine se extrag ace/easi inviitdminte
de ordin general : slujirea idealurilor nationale, dragostea
fatet de popor, accesibilitatea expresiei. Asadar cercul se
inchide. In interiond stiu se inscrie o altii cerintti de
principiu : zugravirea vietii nationale in lumina adevd-
rului. Am putea numi aceastii cerintti realism. Dar ade-
yarn!, desi obiectiv, poate cdpiita diverse interpretdri,
unele ducind pini la infdtisarea lui trunchiatti, ori chiar
pind la falsificare.

XXV
www.dacoromanica.ro
 Din contactul stiu de tinerete cu miscarea literard din
jurul Contemporanului i ca o preluare a traditiei Daciei
literare, N. Iorga si-a insusit definitiv conceptia asupra
functiei sociale a artei. Ca atare, e un adversar al
estetismului si s-a aflat de cealaltd, parte a baricadei fatd
de junimism. Considerarea tendintei ca o conditie esen-
tialti a literaturii capeitd insti la el o semnificafie net
distinctivti fatd de critica materialistic' a vremii sale si cu
atit mai mult fatii de estetica noastrti marxistd. Ctici, la
forge, literatura si arta, cultura in general sint privite
nu doar ca niste mijloace auxiliare, ca niste arme in lupta
pentru progres, ci ca nige factori de kcal. Readucerea
vietii sociale si nationale pe un. fligas ideal fticindu-se
prin. culturd, continutul acesteia $ i forma pe care o im-
bract/ impun o riguroasti atentie. De fapt, pornind de
aici, Iorga ptirtiseste domeniul esteticii, trecind pe cel al
eticii. Din cei doi termeni ci sintezei artistice tendinta
exprimatd prin mijloace artistice cel de-al doilea e
impins pe un plan secundar p1 chiar ignorat. Trecind cu
vederea axioma cd eficienta unei opere e asiguratti de
forte imaginilor, de prelucrarea artistica, Iorga apreciazd
scriitorii in primul rind, adesea exclusiv din unghiul de
vedere al bunelor intentii. De aceea, cititoru/ s nu fie
surprins cind va vedea cumptina sa indicind o greutate
mare pentru o mind de paie, p1 alta, neafteptat de mica,
pentru un lingou de aur. In Oameni earl au fost, un poem
istoric modest al lui Vasile Bumbac se bucurti de o bine-
voitoare atentie, iar Buron e tratat cu severitate. La cc/
dintii, criticul evidentiazti o trelseituril foarte respectabild :
patriotismul ; la cel de-al doilea, egoismul cel mai rece.
Tot cu o motivare eticti a respins Iorga simbolismul, pe
care I-a privit cu suspiciune, ca $ i alti contemporani, ca
pe o expresie a senzualismului $ i a descompunerii morale.
Pe Ovid Densusianu, clirectorul Vietii nol $ poet simbolist,
cu care nu s-a inteles nici in alte privinte, 1-a socotit
aproape un dufman persona/, f Untied importa in literature/

XXVI
www.dacoromanica.ro
mode de aiurea. Mai tirziu, in primii ani de dupd, rtizboi,
fostui conclucator al Sgmadatorului facea' observatia Oar-
manta cd nesinfatatea unel vremi de cried a nvlit
cuprinsul literaturii, culturii intregi..." (loan Scurtu).
Sigur, era # nesanatate", dar din 1922 pina in 1940,
literatura moderna" a inscris # in Romania succese
remarcabile. Iorga nu le-a recunoscut ; cu indignarea
tribunului ce-si vedea contrazise credintele, a contestat
global opera celui mai mare poet contemporan, supus
unui lung 4i violent rechizitoriu, sub acuzatia de trivia-
litate.
Rezistenta lui lorga la inovatie in arid fi literaturii
are fi alte temeiuri decit inlocuirea dogmatica a esteti-
cului prin etic. Traditionalismul e ruralist, ori literatura
moderna s-a eliberat de unilateralitatea inspiratiei 0-a
imbogatit sfera cu zone noi ale mediului social # ale
sufletului omenesc. Experimenta $ i forme nemaiincercate,
un alt limbaj, mai rafinat, nu intotdeauna abscons, insa
mai putin accesibil. S-ar fi putut observe, de pildd, cif
aceasta nu egala cu negarea specificului national, cif in
poezia lui Ion Barbu $ i a lui Tudor Arghezi se distila
intr-un mod subtil folclorul. Faptul i-a scapat tut Iorga,
exclusivist # categoric in rnaterie de literaturd. Intole-
Tanta l-a pus mereu in conflict cu lumea scriitoriceasca,
$ i Inca din anii Smgniitorului. Cunt se stie, acolo # in
celelalte publicatit pe care le-a condus, a desfasurat o
energicii muned de indrumare a literatilor in sensul
vederilor sale : inspiratie din viata satelor, privite ca
organisme curate ale Pinta etnice, netulburate de lupta
de clasa, dar amenintate de asaltul strainilor", evocarea
vremurilor patriarhale in care taranii si boierii impreund
apitrau glia, condamnarea orasului ca loc de perditie
etc. Rigiditatea cu care selecta materialele pentru revista
a ridicat impotriva profesorului respectat # iubit pe
colaboratorii sai, altminteri supusi fi cuminti, din reclactia
Siimgnatorului : losif, Chendi, Anghel etc. Directorul a

XXVII
www.dacoromanica.ro
trebuit sd plece. Dupd multi ani, cind majoritatea mar-
torilor nu mai rau in viafti, el a reluat procesul, apd-
rindu-se de invinuirea de a ti obligat pe scriitori sd se
conformeze unor refete. Condifiile publicdril erau doar
acestea : E bun ? E sdnatos ? Da, i sdnkos... Fiindc5
Mx% aceasta, literatura e un pikat, si nu intelegeam sa*-1
fiu complice" (Moartea unui tin5r : Nicolae Beldiceanu).
Desi de la respingerea estetismului i condamnarea
manifestdrilor decadente in artd Iorga a ajuns pind la
confuzia dintre estetic ft etic, dintre artti qi culturti,
gustul sensibilitatea sa pentru frumos, marea lui expe-
rienfil de cunosciitor al literaturii romaneqti $ al celei
strdine au fticut din e/ autoru/ unor pagini pline de
adeviir $ i de prefuire dreapai despre opere Si scriitori.
Scara valorilor consfruitd de el are uncle trepte rupte,
altele strimbe, altele asezate mai sus ori mai jos cleeit
locul ce Ii s-ar cuverd. Ins, cu defectele respective, stit
totusi in picioare. Dintre scriitorli nostri : Anton Penn,
Costache Negruzzi, Erninescu, Creangd, Caragiale ca
sit nu citez decit cifiva din cei ce apar in paginile din
Oarneni cari au fost dintre cei straini : Horafiu, Dante,
Schiller, Tolstoi, Sienkiewicz, Ibsen. etc. se afld la nivelut
corespunzdtor. Iorga e autorul unei ample istorii a We-
raturii romdnesti $ comentatorul profund al unor scriitori
de seamti ai lumii. Lucrtirile lid de istorie literard ci
exegezd sint de mare pref. Nu am refuzat nici reeditarea,
din Oameni cart au fost, a acelor articole care stdruie
asupra unor scriitori mdrunfi, chiar dacd autorul e prea
generos cu ei. i acolo sint incrustate informafli utile qt
observatii interesante.
Prevenifi asupra erori/or criticului p1 istoricului literar,
parcurgem paginile tut lorga cu satisfacfia de a descoperi
idei juste in formuldri pregnante, caracterizdri care fi-
xeazei dintr-o mdiastrd triistiturii de condei profilul ade-
vdrat al unui scriitor. Ne explicdm It exagerdrile defor-
matoare, datorite unui unghi de vedere personal pe care

XXVIII
www.dacoromanica.ro
tzu ni-I putern insu0. Articolele cu care avem a face nu
shit nifte reconsic/erdri", nici concentrate de monografii,
ci in majoritate simple evocdri prilejuite de reeditarea
told carti, de un deces, o comemorare sau dezvelirea unei
statui. Nu le vom cere mai mult decit unui material pu-
blicistic ocazional. Aprecierea autorului opereazii in vir-
tutea unei tritstituri majore ci, ca in tot ce a scris Iorga,
cu scopul detaarii unor invdtdminte. Pe alocuri se relevii
si calitati ale operei : realism, expresivitate etc., dar
atentia se concentreazd asupra atitudinii generale a seri-
itorului, asupra mdsurii in care acesta it-a slujit patria
ai poporul. Principalul merit subliniat e acela de om
de Mina". Iln scriitor de inimii" a fost clasicul bulgar
Ivan Vazov : De la inceput pinil la sfirsit, eLs-a iden-
tificat cu ai sai. Orice suferint, orice bucurie, orice
sperant a lor a gilsit intr-Insul glasul care a miirtu-
risit-o" (Un poet reprezentativ : Ivan Vazov). Bjrnstjerne
Bjrnson a inteles si el di iapiirarea dreptAtii e unul din
drepturile ccle mai netzlgriduite ale unui scriitor" ; la fel,
Lev Tolstoi. l'orga cUl tolstoismului o definitie extrem de
sugestive autorul Anei Karenina nu s-a facut crestin
dupg evanghelie pentru fericirca raiului, ci pentru sufe-
rinta acestui iad" (Leon Tolstoi).
AFezind foarte sus tendinte/e generoase ale scriitorilor
0, implicit, valoarea educativd a operei /or, autorul
Oarnenilor earl au fost conferd unor literati merite mai
mari decit au avut. Pentru Vlahutii a nutrit o admiratie
fifird rezerve, a scris despre el in repetate rincluri ca despre
,,un suflet adinc", un om de natur fnalt-etica", a cdrui
tintd nu era frumosul intrucitva schimbgtor, ci natia
etern" calitciti care nu demonstreazd totuF1 calificarea
de mare scriitor" pe care i-o acordil (Un suflet adinc),
Pe Iulia Hasdeu, lorga o deplinge ca pe autoarea unei
literaturi de o adevratii valoare". Precizarea fiicurd
numaidecit limpezeste lucrurile : Inteleg de o valoare
literarA, dar Inainte de toate de una educatoare" (0
XXIX
www.dacoromanica.ro
umbra a trecut Iulia Hasdeu). Valoarea educatoare",
comptitimirea fate/ de cintdreti stilts/ dup incercarea
primelor acorduri sfioase amplified galeria Oamenilor cari
au fost cu figuri palide Ca Mihail Teliman, N. Vuloviei,
Alexandrina Miheiescu sau poetul-copil Cratiuneseu.
Proiectatti pe un spatiu mutt mai larg, conceptia etied
il duce pe Iorga cdtre preferinte, altminteri nemotivate,
MO de unele literaturi nationale, acele literaturi mo-
derne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale,
inAlcatoare de suflet, cum sunt literaturile englez5 si cea
germanii". Se intelege cil piatra aruncatd, prin ricoseu,
jinteste Uteratura francezei moderml (stmbolistd, deca-
dentd etc.). Induntrul aceleiasi literaturi $ i in cadrele
aceleiasi creatii, un scriitor sau o opera ii impun lui
lorga obieetii, in. cazu/ in care deseoperd absenta pulsatiei
unei inimi calde # a unui ideal". Nu ne mini cind
portretul schitat cu un virf ascutit pe gheata e al lui
Titu Maiorescu. Explicatia o oferii portretu/ insusi : Ma-
iorescu era o fire rece, din estetica lui lipsea orice ar .
doare militantd ; Junimea" a practicat un criticism
sterp", a demolat VIM a-Fl propune sti ridice un edificiu
nou. Nu ne poate surprinde nici caracterizarea, altminteri
plasticd fi in mod regretabil superficiald , a criticis-
tului ,Shaw irlandezul, celtul acesta, cu ascutitul
zimbet de rulate si despret, acest profanator si al mor-
%nor (!) pentru a face sa scapere flaciira albastr a
satanismului salt..." (Pirandello). Incepe masa sti ne sur-
prindil reducerea operei lui Eyron la expresia exclusiva a
individualismului : fiind un poet asa de mare pentru el,
1-am fi dorit cit de putin si pentru noi" (Amintirea lut
Byron). Egoistul romantic a lost fi un poet al asupritilor.
Iorga, cucerit din copildrie de patriotismul nuvelelor
istorice ale lui Negruzzi, identified in scrisorile aceluiasi
satira unui autor feird ideal", iar in om, pe un indiferent
fall de ((Irani. Atitudinea fatit de tarani, manifestare
fireascd a unui scriitor de inimii", determinei si sentinta

XXX
www.dacoromanica.ro
cu privire la Vasile Alecsandri. Scriitorului pe care noi
ii respectiim asttizi mai ales pentru democratismul
patriotismul su, pentru oficiul de poet-cetdfean, Iorga
fi refuzii simpatia tocmai fiindcti nu-i recunoaste acest
oficiu. Veselul ciripitoc", cum ii spune, n-a fost dealt
un bogat i strglucit diletant". Cu stenli lui, adaugii,
A. a fifost bun, dar mindria stgpinului de pgmint, a
donmului de oameni nu I-a lgsat sg-si piece privirea
ping la smerita boatie de simtire a ta..ranului. Cel ce a
strins i prelucrat poezia popularg n-a stiut, de fapt,
ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat mai
mult in viat" (Corespondenta lui Alecsandri). Aparte-
nenta de clasti a scriitorului e interpretatti, am zice,
dupti modul sociologist si, totodatti, in contradictie cu
teza patriarhalistii a frcifiei dintre boieri i rani. Sti nu
trecem mai departe, ftird a mentiona reparafia adusti in
alte pagini memorial ltd Alecsandri totusi poetul
renasterii nationale", autorul unui repertoriu care nu e
de uitat, de aruncat" si care pentru invtitatura, ca si
pentru plgcerea noastrg... trebuie chemat iargsi la viatd"
(Liciu i teatrul lui Alecsandri). Ce/ ciiruia nu i se face
insti nici o concesie i rtimine obiectul unei negatii totale,
fOrd indoialti neintemeiatil in absolutismul ei, este Bolin-
tineanu sentimental vorbre i neglijent, care ajun-
sese a trece drept un inspirat cintaret al amintirilor si
idealelor neamului" (In amintirea lui Erninescu). In cazut
autorului Legendelor istorice, exigenta este de naturii
esteticii : eroii lui Bolintineanu sint thiati grosolan, colo-
rati tare 0 incgierati salbatec" (C. Negruzzi).
Oricit de imperativ ar fi pentru lorga principiul mill-
tantisrnului creator 0 al moralit4ii, frumosul pe care
it cautii i acolo uncle nu existti nu se pierde, intot-
cleauna, in umbra faldurilar drapelului de luptti sau ale
flamurei albe a virtufii. Pe I. L. Caragiale l-a socotit, ca
si Ibrdileanu, un exponent al criticismulut junimist.
Autorul Scrisorii pierdute a lovit in formele fgrd fond"

XXXI
www.dacoromanica.ro
si, spirit _negativist, a jignit sentimentul public". Critica
in sine a fost binevenitd, ea trebuia sti constituie insd
prima fez& Ceea ce e regretabil, dupes' lorga, e di drama-
turgul n-a trecut La a doua, la faze constructivd", al, la
fel cu mai toti juniinitii, n-a fcut pasul, a despretuit
sil-1 feed". Afldm aid exprimarea unui regret, nu $
micsorarea operei. Opera este prefuitd ca una din cele
mai desiivirsite i armonioase forme ale realismului critic"
(Ce se iubea in Caragiale). Cind creatorul unei opere a
fost 5 un om de inimd", inima lui Iorga se aprinde,
admiratia capatti temperature inaltd a entuziasmului 5 a
iubirii pasionate. Nu putem da, scrie et intr-un articol
despre poetta Stelutei, lui Alecsandri, a cdrui faptil o
intelegem 5 o pretuim, inima noastr5, pe care Eminescu o
stiipineste" (La dezvelirea statuii lui Alecsandri). Eminescu
a fast cintdretul eel mai inspirat al gloriei secolelor
viteze 5 credincioase", mdrturisitorul unui crez nafional
5 social, criticul neinduplecat a/ fenomenelor pernicioase
din viefe publicti a Romdniei, dar si aparatorul 0/rani/or,
dirora le-a prefuit ca nimeni altul arta 5 graiul. In
poezia lui, cei multi s-au recunoscut 5 prin ea s-au
indltat : Aa cum vorbea el, in ritmuri de o muzied
imblitatoare 5 tainick oricine dintre cei umili putea si
se minglie 5 sd se indemne, sd Inv* 5 sd fie mai bun :
rostul armonios al lumilor gilsise Inca un glas prin care
s5 se invedereze, intim cit e ingdduit aceasta" (Eminescu
ri generatia de astdzi). Putine pagini atit de vibrante ca
acelea ale lui Iorga 4 s-au dedicat lui Eminescu, poetu/
sublim 5 omit,/ nespus de nefericit. Pe artistul iubit
un cugethtor, un lupthtor, un profet, da, un profet, ea
profetii vechii Iudee, biciuind 5 arzind de o parte, sf5tu-
ind 5 revelind de alta", tin suflet cald, comunicativ"
lorga ii aptird de rdstalmlicirile epigonilor. Eminescu n-a
lost un. schivnic intr-un turn de fildes", un zeu sinis-
tru, Mot in marmur neagra", cum le-a pkicut bdietani-
lor st blietoilor" s5 si-/ facti lor chip ciop/it : Nici ca sd se

XXXII
www.dacoromanica.ro
fnalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul
de durere i dispret al razei sale, nici ca s se impie-
treascd in chipul unui sublim zeu Med legaturi cu toate
ale pmintului, nici pentru aceast mare glorie fals n-ar
fi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasc5 mai mult decit
orice : credinta sa deplinil de om care stie, crede, intelege,
iubeste i urAste si care, deci, pin la sfirsitul zilelor ce-i
sunt ingkluite, alege, propovduieste i lupt" (Cel dintii
volum din operele in prozg ale lui Eminescu).
0 paralelii concludentii pentru modul in care cum-
piineste lorga valoarea, pentru contemporani f i pentru
posteritate, a scriitorilor e aceea dintre Schiller si Goethe.
Amindoi au fost poet' mari, gloria, unuia nu are nevoie,
pentru a se sprijini, de a celuilalt. Goethe a fost un
piirinte" i a atins toate coardele lirei", dar impartitia
ui e sus de tot", in marele Olimp rece, acolo troneazA
pe un scaun de diamant, zeu cu stpinirea frfi de margini
in loc i timp". SchiUer, dimpotrivel, s-a orinduit intre
poetii-lutari", aceia care zbirnlie strunele din mate
de oaie pe care cint la bucuriile i durerile oamenior".
Intre zeta rece i poetul-lciutar, cel preferat e Walnut,
umanitarul cu ochii umezi".
In critica literard l artisticii, /orga aruncii in cumpana
spada rzboinicului i o inim ce pulseazti de dragostea
pentru oameni.

Scriitorii si artistii, oamenii de stiint'd i oamenii poll-

tici, mari sau putin insemnati in domeniul tor de activi-
tate, profesorii fr faim, oricare om de rind meritti
un cuvint de recunostintii, dace& au fiicut un bine sl au fost
de folos semenilor lor. Oameni earl au fost e un manual
de eticii, in capitolele cdruia ii giisesc locul st fostii
adversari ai autorulta, sau cei ce-au profesat alte con-
tringeri decit ale tut. In fata mormintului deschis, pole-
micile de odinioarti tree pe un plan secundar. Ceea ce inte-

XXXHI
3 Oameni earl auwww.dacoromanica.ro
fost, vol. 1
reseadi sint fnsusirile pozitive ale cella, ce a plisit peste
hotarul vietii : hdrnicia i cinstea, sinceritatea in credinte,
consecventa, fie si numai o atitudine demnii intr-o anume
iMprejurare. Aceste insuiri, ccirora li se adauga mereu
modestia, capacitatea de daruire, dezinteresarea mate-
rial (idealismul"), sint propuse tineretului, curat inca,
maturilor care le-au uitax. 0 inzestrare exceptional&
talentul nu justified st nu scuzii abateri/e de la impera-
tive/e eticii. Din biata lui Edison cei ce fac deosebire
intre insusirile sufletesti i datoriile morale, arogindu-si
privilegiul de a fi mai rdi decit altii fiinda decit altii
se simt sau se cred mai destepti, ar putea lua exemplu..."
(Edison). Aceasta, deoarece viata fiedirui om si cu atit
mai mult a oamenilor de seam(' capiitti pentru ceilalti
valoarea unui exemplu bun sau rtiu oricine, s vrea
sau sd nu vrea, prin faptele sale -publice, ca 1i prin
celelalte, e profesor i elev in acelasi timp" (Joan Maio-
rescu). Raspunderea unui om de culturii eminent angajat
in activitatea politica este mai mare decit a politicienilor
obisnuiti ; el e indatorat a nu aduce in politic5 decit
ceea ce e mai adevArat si mai generos in el" . Cind cel ce-a
indeplinit o functie publied oarecare 0-a tradat semenii,
st-a renegat poporul, articolul pe care i-1 dedica lorga
nu mai are nimic de panegiric, e o infierare (Un mort
care se ingroap : Ion Ciocan). Conjuncturile,
slabiciunile omenesti nu pot constitui circumstante ate-
nuante.
Conceptia lui Iorga asupra vietii e una eroicti. Omul
politic vrednic de acest nume nu e cel abil, ci numai
acela care, vzind o neclintit i luminoasd tint& merge
indrznet atre dinsa, infruntind dusmanii, miscind din
loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta
cA, pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 fac
e cistigat pentru urmasii ce vor veni neaprat dup
Spiriclon Lambros, in Oament cart au fost, In, p. 27.

XXXIV
www.dacoromanica.ro
vitejm lui" (La mormintul lui Koglniceanu). lorga salutd
eroismul oriunde ii descopert : in pinta', in politicd, in
artily in expeditii rtisuntitoare sau in actiuni modeste
nestiute de public. Cercettirile intreprinse de Amundsen,
Andre, Nobile U emotioneazd. Moartea avtatorului Bn-
ciulescu Li zguduie 0-i aduce in virful penitei cuvinte
de admiratie. AvIncL ambele picioare amputate dupd un
accident, Btinciulescu a continuat set piloteze cu trupui
intregit de proteze. i dtiruirea unui actor ia forma
eroismului : gray bolnav, stigetat de dureri, Petre Liciu
iesea in scend 0-0 juca rolul. Eroii cei mai marl, cei mai
vrednici de recunostintd sint cei cazuti pe front. Nici
cind e gratuit cum i se pare lui Iorga explorarea
regiunilor polare eroismul nu poate fi minimalizat.
Pi o jertf zadarnicd" se incununeazd cu aureola subli-
ming., chiar dacti nu lipseste pdrerea de rein cd s-a
facut o inutil risipti de puteri.
Viata fiind o dtiruire in slujba umarntatii, iar omul
o fiintii demnti, curajoasti, activd, boala care sectituieste
energiile i spulberti elanurile e o umilintd". Imaginea
unui Eminescu bolnav revoltti ca o jignire. Pentru a
pune capdt suferintelor unui &up chinuit, moartea inter-
vine ca o salvare desigur, dar ideea ntortii inssi II
repugnd lui Iorga. Exuberanta vitalitil lui spirituale
nu se poate imptica nicidecum cu grozava nedreptate",
cu acea osindd stupidd i ridiculd a mortii care ne a--
teaptd pe toti". Osinda e mita mai nedreaptd cind loveste
pe omul folositor : Iti pare rdu i te ridici Impotriva
hotaririi nedrepte, stupide da, stupide care uitA In
fundul temnitei pe ueigas, pe bkrinul cersitor in coltul
strAzii i aruncd in mormint tocmai pe acesta" (Octavian
Smigelschi). Regretul nu e in functie de local ocupat in
ierarhia sociald de cel dispdrut oacela care nu poate 11
Inlocuit in iubirea tuturor celor cari I-au cunoscut e omul
bun" (Locotenent-colonelul Manolescu-Mladian).

IDEXV
3*
www.dacoromanica.ro
 Nedreaptd i stupidd, osinda mortii s-a rostit o data
pentru totdeauna, fi natura li cheamd inapoi fiintele
trecatoare, ca s se piarda in mgretia ei". Fatalitatea
sfirOtului nu trebuie sit fie un motiv de dezntidejde, ci tin
indemn /a actiune creatoare : Pentru a iesi din viata nu e
declt o singura poartil : aceea a mortii. i ce e mai
cuminte, e s'a astepti s ti-o deschida puterea de la care
tii viata. Ins pina atunci, fii al celorlalti, cit poti mai
mult l cu cit mai multi bucurie. Va fi o vretne i poate
e aproape cind vei trtii printr-insii" (La moartea lui
Tolstoi). In feta santului negru plin cu infinit" arata In
ce sta valoarea vietii omenesti, al carii viitor se afla In
puterea naturii inconstiente : in singurele fapte, pe care
nimic nu le poate niznici, in ele sau in urrniirile lor" (D. A.
Teodoru). N. Iorga a fost tin crestin dreptcredincios si nu
i-a rtimas strand mingiierea pe care o aduce ntidejdea
intr-o viata viitoare i intr-o riisplatcl supremd. Nu insti
pentru acea rasplata propovtiduieste folosirea neobosita
a zilelor vieii intregi. Etica lui are confinutul unui cod
social pentru o mintuire pminteascd in cuprinsu/ ia-
dului" de aid. Nemurirea de dincolb ? 0 ipotezd fdra
acoperire. Nemurirea certa perpetuarea in rnemoria
oamenilor: $i e In aceasta jertfire a noastra, unul dupa
altul, ca si cum n-am fi fost, o inalta inviitatura. Cad cu
adevarat noi nici n-am fost. Ci nurnai faptele noastre au
fost, i ele rmin de aci Inainte necontenit amestecate,
mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celor
ce yin dupd nol" (Constantin Erbiceanu). Tema supra-
vietuirii spirituale prin fapt revine adesea in panegi-
ricile din Oameni cari au fost : $i in vigil, in simtire,
in scris, in gind, cind te uiti bine, ramine mai ales ce ai
dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit" (B. P.
IIasdeu). Moartea pune cap& unei existente fizice : Dar
rnortii nu mor intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei,
fapta lor, i aceste urmtiri se Intind tot mai departe In
timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau

XXXVI
www.dacoromanica.ro
grupuri de oameni care se sprijing pe morminte. ft
cultul adus acestora e pentru ei o ingsur5 de conservatie
proprie. i, iari, sunt morti earl se intorc inapoi in
villmasagul viejii, pentru a face, pe r5spunderea altora,
bine sau edu, pentru a pggubi i folosi" (Statuia lui Cuza-
vod5). Cu o asemenea intelegere a mortii, Iorga deptinge
decesele premature $ i ntirnpin, cu pareri de rtiu, insci
cu senintitate, sfirsitul unei vieti care s-a indeplinit",
fiindcii a fost o viafei intreag5, dep1in5, imp5cat5 cu
sine". Oameni/ Mactivi, istoviti de timpuriu cunosc dotal
mort : inaintea celei fizice, pe aceea a inutintatil fi
sterilittitii. Be poate deci inregistra i moartea unul
mort". E curios, scrie autorul Oamenilor cari au fost,
referindu-se la un om politic fliret nici o realizare, ca
a mai fost vorba o data, acum citeva luni, de moartea
acestui om, atunci cind el nu mai trilia de mult" (Un
orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Mormintul
unui asemenea om e unul inchis". La alte morminte
nu poti vorbi decit de viat5, de viata... care n-a zburat
de la dinsii decit in clipa din urm5..., care va merge si
de acolo inainte ani i zeci de ani, inca, stdpinind
incAlzind inimile, indernnind i poruncind" (Ibid.). La
aceste morminte, cei ce se inclind in fata disparutului
nu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentru
a lua viat". Acesta este i rostul comemordrilor : a
adauga la puterea poporului in ceasul de recunostinta,
puterea pastrata in sicrie, asezaminte i fapte a celui
care se pomeneste" (0 icoanA curat : mitropolitul Venia-
min Costachi).

Floare a darurilor, in care exemplificarea virtutilor

si a pticatelor se face prin exemplul unor personaliati
ilustre sau a/ unor oameni obisnuiti, opera de mdrturi-
sire a istoricului i criticului literar, in sfirsit sursti docu-
mentard, Oameni cari au fost e i o captivanta carte de

XXXVII
www.dacoromanica.ro
lecturii. Evocatorul realizeazil pagini si pasaje de litera-
turd prin participarea afectivd, prin admiratie si prin
vehement& Pe lorga nu-1 satisfcea nici in istorie inre-
gistrarea seacti a evenimentelor si mentionarea indif e-
rentil a personaliatilor. In adevaratul inteles al cuvin-
tului, istoria presupune un dar", acela s poti re-
constitui figuri, sa invii viata in chipuri marl, stapini-
toare. Atunci ai trait o epoca, si fad si pe ceilalti s-o
traiasca" (Invataminte din viata si domnia lui Cuza-
voda). Feiril o calda suflare de simpatie" nu poate fi
pusii in evidentii o existentil umand. Simpatia scriitoru/ui
inctilzeste rindurile de pomenire a lui Mihai Viteazul,
Cuza-vodei, Kogiilniceanu. Avintul, epitetul admirativ,
fraza retorica, amplti, cadentatd, apostrofa adresatil ascul-
atorilor si cititorilor, remarca polemicii sint mijloacele
obisnuite in cuvintdrile si articolele despre oameni mart
dintr-un trecut mai indeptirtat. In aceste articole, pe
lorga nu-1 intereseazd detaliul, sau il refine nunuzi in
mtisura in care puncteazd marile linii directoare. Fiinta
umand a eroului, impoveiratil de pticate omenesti, se
estornpeazil, liisind sti straluceascd pe prirnul plan chipul
asa cum /-au statornicit fapte/e de interes social si na-
tional.
Privir ea de sinteed lumineazd toate articolele din
Oameni cari au fost. Pe multi dintre acesti oameni
rometni si straini lorga i-a cunoscut personal si me-
moria lui prodigioasii era un foarte bogat album de
imagini. Cind scrie, infiltisarea concretd a personaju/ui
i se impune, si portretul fizic se adaugii aproape intot-
deauna. Ca mice artist, Iorga zugrtiveste omul asa cum
1-a vdzut el. Trdsdtura care-1 impresioneazd cel mai mull
este frumusetea. Un frumos batrin", un frurnos tinar"
sint expresii cu repetare de refren.
Portretul are uneori delicatetea rnedalioanelor vechi,
in culori sterse : in acea odaita neagrd... se deslusea, in
fundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vesnic,

XXXII"
www.dacoromanica.ro
subt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu,
de lina, o figura marunta sapata fin in hides veclu"
(Doamna Elena Cuza). Alteori, trsiiturile desenului fi
culoarea sint viguroase $ aspre. Pe Creangd, tindrul
Iorga l-a viizut cindva la tribuna unui congres. Era
un om scurt, gros i rosu, cam burtos i imbracat ca un
dascal de biserica ; pare c-a scos i o basma din cele
mari care se dau la morti si s-a sters pe frunte, pe barba,
pe mustati ca dupg ploaie ori la o caldura mare" (Ceva
despre Ion Creangil). In inftitiprea fled/ se manifesta
felul de a fi al omu/ui. Doctorul Ion. Cantacuzino
inssi intruparea integrala a puterii, voinil i intell-
gentii omenesti" e fixat intr-un tab/ou memorabtl :
O vitalitate imensa respira din trupul sat voinic, din
superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul
Romei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a parului
care-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternic
prieteneasca, din ochii Stralucitori de lumina', bunatate
si veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia
insasi a acestui tare ritm de viata pe care vrista nu-1
scazuse" (Dr. I. Cantacuzino). 0 figura contrastantd fatil
de aceea a doctorului era Iosif Vulcan: Era inalt, sprinten
si avea o mare redingota neagra. Asa statea i asa se
ridica, incit mai mult decit fata chema luarea-aminte
acel bust impunator i apan, iar mai mult decit bustul
insusi, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa : uscate,
mindre, foarte blajine, insa" (Iosif Vulcan). Cum se vede,
portretul nu e la lorga o plansti hors-texte, ci un mijloc
de caractertzare integrald a personajului. Chipul lui
Tolstoi e imaginea vtie i tulburiitoare a artistulut ciudat,
iscoditor $ i iubitor de oameni : un frumos Oran batrin,
cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de egumen, cu fata
arsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebare
a nelinistitilor sai ochi de leu" (Leon Tolstoi). Modalitatea
portretisticti inauguratil de Iorga va fi preluatd de George
Ciilinescu t generalizat cu efecte impresionante in a sa

XXXIX
www.dacoromanica.ro
Istorie a literaturii romne, in care face 0 inaintasului
sdu un portret de neuitat. Tot George Calinescu introduce
curent in fraza de exegezd metafora, asa cum a fdcut-o
inaintea lui, Iorga. 1nsufletirea umanitara a tine-
rilor de la 1848 e cuprinsd de istoric intr-o imagine de
poem : Pe cerul tinar al sufletului lor Pluteau usoare
neguri albe, ca niste aripi de Inger, i multora li se parea
ca sunt de fapt ingeri cari vin milosi, cu trimbita dezro-
birii pe buze" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae
Ionescu). Pentru a sugera constiinta artistica a lui Emi-
nescu i indiferenta sa superioara fatii de detractori,
Iorga scrie : Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa
sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale
singuratice, i aruncind apoi, nepasator, in urma aurul
uimitor al frumusetii noua" (Eminescu i generatia de
astlzi).
Imaginea grandioasd e expresia admiratiei; cuvintul
dur, a indignarii. Ce scirba !" exclamd lorga scriind
despre Critobul din Imbros, cronicarta grec care s-a
gudurat la treptele singerosului Mohamed al II-lea, co-
tropitorul tdrii sale. Lingusitorul a fost o canalie" ;
ziaristul veros e cutare animal de gazetii". Insuccesul
in alegerile din Romania intregita: al unui memorandist
nu poate fi trecut cu vederea : Sii ni fie rusine obra-
zului !" Stilul vehement al lui lorga isi gaseste o izbi-
toare paraleia in ziaristica autorului Scrisorii III.
Sint in Oarneni cari au fost formuldri lapidare cu
valoare de maxima : Numai anii de munca tree greu.
Dar se cunoaste ca au trecut !" Sint pasaje frurnoase ca
niste stante, cum e aceastd apostrofd, intre allele, serial
La moartea pictorului Nicolae Grigorescu : Nu e nevoie
sa-ti dorim, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuia
i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul
cel mai calduros al acestei Wine, cu toate florile ei, cu
toata podoaba ei, eu toata viata ce s-a desfasurat pe
dinsa ?" (N. Grigorescu). Sau : Ce e un mormint ? Tama'

XL
www.dacoromanica.ro
ca a tuturora, i oase mute ! Dar in el e ramasita fetei
pe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurosi
oi tristi i cari ni-au trimes in schimb raze de luminii oi
ceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru,
a inimii care ping la sfirsil a Want pentru noi ; moaste
ale sufletului care a trait prin ele si care, de la desfacerea
lor, nu se mai poate afla pentru noi dealt in amintiri pe
care viata cruda, sora buna a mortii, le cla tot mai mult
in urma altor suferinte, mai noua" (In amintirea lui
Petru Liciu).
In literature propriu-,cisti pe care a scris-o, poetul si
drarnaturgul N. lorga poartii de multe ori cununi vestede.
Artistul rli se dezviilute surprinziitor in paginile memo-
rialistice, in lucriirile de istorie si in publicisticii. Cititorul
ii tia afla st in articolele ce urtneaf:ii.

Carte despre morti, Oameni cari au fost e ui imn

emotionant inchinat viefii. Iorga 1-a scris sub steaua
optimismului, iar pe prima ei pagind as grava ca moto
aceste cuvinte ale profesorului i scrlitorului : o data
ce soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentru
a-i veden din nou ragaritul".
ION ROMAN

www.dacoromanica.ro
 TABEL CRONOLOGIC 1

1871 In noaptea de 5/6 iunie se naste la Botosani

Nicolae Iorga, fiu al avocatului Nicu Iorga 0 al
Zulniei, nascut5 Dr5ghici.
1873 Se naste al doilea fiu al lui Nicu Iorga, George.
1873-75 Apare Istorta critied a ronidnilor de B. P. Basdeu.
1875 Se naste la Brasov St. 0. Iosif.

1876 Moare avocatul Nicu Iorga, in virst5 de 39 de ani.

Primul ski fiu este un copil precoce ; a invgtat
sd scrie 0 s5. citeased 0, la cinci ani, citeste toate
c5rti1e in franceza din biblioteca mamei sale.
1877 Prima lectur istoric5 a lui N. Iorga : cronicile
Moldovei in editia Kogdlniceanu.
Zulnia Iorga 10 inscrie bgiatul la scoala Marchian
din Botosani.
1 Cititorul va Intelege, desigur, cA autorul acestui Tabel nu
are prezumtia de a intreprinde incercarea evitatd cindva si
de Esop. AdicA, el nu-si propune sl epuizeze Cu un pahar
oceanul zbuciumat al unel cariere fArA odihnA pi f ArA lapsusurl.
Pentru a rAspunde exigentelor colectiel, Tabetul cronologic
inscrie numai citeva repere biografice si bibliografice, punctind
cele sapte decenil de viatA ale savantului si scrlitorului cu
amintirea unor evenimente social-politice si culturale ale epoch.

XLIII
www.dacoromanica.ro
 1877 9 mat Proclamarea independentei de stat a ROInaniei.
Incepe rdzboiul de independenta.
Al. I. Odobescu fsi tipdreste eursul de Istoria arheotogtet, I.
1878 Sub Ingrijirea lui Odobescu, apare In volum Istorta
romdnilor sub Mimi vodd Viteazul de N. Balcescu.
1879 Se reprezintii la Teatrul National din Bucuresti drama
Despot-vodd de V. Aleesandri.
1881 Incepe sa apard Ia Iasi revista Contemporanul.

1881 Nicolae Iorga terming cursul primar si se inscrie

la liceul din Botosani.
1382 Se naste Vasile Parvan, viltor elev al lui N. Iorga.
Apare Revista pentru istorte, arheotogie i fitologle.

1883 Pentru a contribui la intretinerea farniliei, N. Iorga

incepe sa dea meditatii unor colegi de aceeasi
virstg. Zulnia Iorga Ii creste copiii fgcind croitorie
publicind cite o traducere din francezg prin
revistele locale.
Apare sub Ingrijirea lui Titu Malorescu volumul Poezit
de M. Eminescu.

1834 N. Iorga Ii tipgreste primul articol... de politica'

externd, Germania lui Bismarck, in gazeta Romanul
a lui Manole Arghiropol.
1885 Nicolae Densusianu scoate Istoria lirabei 81 Ifteraturei
romane.

1886 Eliminat pen tru o ving imaginarg din liceul de la

Botosani, elevul Iorga se inscric ca intern la liceul
din Iasi. Aid, irnpreung cu colegii si, se initiaza
in poezia lui Eminescu.
1887 Ca sg-si cistige existenta, adolescentul se angajeazg
ca pedagog la internatul particular al profesorului
Drgghici. Ii gaseste totusi timp ca s se perfec-
XLIV
www.dacoromanica.ro
 tioneze in latina i elin, limbi in care citeste Mei
dificultiiti orice text.
Apare editia a doua a Scrisorilor cdtre V. Ateesandri de
Ion Ghica.
1888 In martic izbucnese rascoale tarlinesti.

1888 Elevul N. Iorga frecventeazil cercul socialist din

Iai: La 17 ani ceteara Capitalul lui Marx, face=
conferinte despre dinsul si impiirteam nuniere din
Revista social i extrase din numerele ei..."
In ajunul Pastelui este din nou eliminat din liceu
pentru acte de independentii i rkveltire. Pro-
fesorul V. Bur 111, director al liceului, 11 recheam5
la examene, pe care absolventul le ia cu brio, arra
a primi Insui distinctiile ce i se cuveneau. Era un
tin& ina/t, urzit din linii mixte, tirind dupci e/
pe trotuar un reteuei noduros" (N. Grigoras).
Al. Philippide, profesor al lui N. Iorga, tipareste Introdu-
care in istoria timbei si titeraturei romane.
A. D. Xenopol Incepe publicarea vastel lui opere Istoria
romdni/or din Dacia Traiand.
Toamna, Nicolae Iorga ii ia bacalaureatul in litere
si stiinte, in fata unci comisii sub presedintia rec-
torului N. Culianu, apoi se inscrie la Facultatea de
litere a Universitritii din Iasi, sectia istorico-literarit
1889 Primdvara, se produc noi rdscoale titrAnesti In citeva
judetc din Moldova (Roman, Vaslui, 141, Meat).
In ziva de 15 tunic, tara e indurcratii de moartea lui
M. Erninescu.
Apare prima parte a monumentalei lucrrl Le trisor de
Ptrossa de Al. I. Odobescu.

1389 In pragul anului al doilea, studentul Iorga core

aprobarea s1-0 dea licenta inainte de sfirsitul celor

www.dacoromanica.ro XLV
 trei ani de facultate. Motiveazii cererea prin starea
precaril a sana'thtii sale. Cererea ii e sprijinit de
A. D. Xenopol, care va scrie : admirasem mutt
intinsele cunostinte ce le poseda inca de pe bancile
scoalei". Desi unii profesori se opun (printre ei,
Aron Densusianu), cererea studentului este aprobat
de minister. Pentru a obtine absolvirea, N. Iorga
isi luase in sesiunea de vara 11 examene, iar in
aceea de toamna", 16 !
In decembrie, absolventul isi a examenul de licentii
obtinind calificativul magna cum laude". La exa-
men a participat un numeros public. A. D. Xenopol
organizeazd un banchet, pentru a-1 sarbatori pe
minunea de om ce aveam inainte". Ziarele consem-
neazd cu uimire aceasta srbAtorire cu totul
neobisnuitg.
Proaspiitul licentiat cere postul de profesor supli-
nitor la liceul din Focsani, pentru limba romdruli
sau latind. 4tie foarte bine limbile clasice, cunoaste
franceza, spaniola si italiana, mai putin germane,
cu care insti se ocupd." (tefan G. Virgolici). Va
mai invgta limbile englea portugheid, danezd si
suedezil.
Xenopol, Virgolici, Iacob Negruzzi sint impresionati
de infillisarea tindrului istovit de efort, care e si
foarte siirac, si-1 determinii pe decanul I. Caragiani
sa solicite pentru protejatul lor o bursa'. Propunerea
decanului noteazil ca licentiatul a dat dovezi de o
inteligentd si un talent gra. seaman".
In ziva de 31 decembrie, moare Ion Creangl La
inmormintarea marelui povestitor, asist si N. Iorga,
care va fi invitat sg-si dea contributia la publicarea
opera
In cursul acestui an si al celui urmtor, el cola-
boreaz.i intens la revista ieseanii Arhiva, cu studii
istorice, articole si recenzii literare.

XLVI
www.dacoromanica.ro
1890 Primind bursa, N. Iorga pleacg in Italia. Spre
sfirsitul anului e la Paris, unde va urma cursurile
Scorn de inalte studii (Ecole des Hautes Etudes),
avind ca profesori pe Ch. Bmont, G. Monod, Ch. V.
Lang lois, abatele Duchesne.
La 3 februarie are loc premiera dramei Niipasta de I. L.
Caragiale, In apgrarea careia va interveni 31 N. Iorga,
printr-un articol publicat In gazeta Lupta a lui G. Panu.
Ia fiintA Liga pentru unitatea cultural a tuturor roma-
nilor, care are drept obiectiv sprijinirea luptel pentru
libertatea natlonala a romfmilor din Transilvania.

/891 Prieten al lui N. lorga, D. A. Teodoru Ii cere prin

scrisori poezii i alte colaborgri pentru publicatiile
socialiste din Iasi.
V. A. TJrechia il Incepe publicarea cursului universitar
Istoria romantlor.
Profesorul Ion Bogdan tipre$te volumul Vechile cronici
moldovenegi pind la Ureche.
Moare Mihail Kogalniceanu.

1892 In continuarea vagabondajuluti sdu intelectual",

N. Iorga se afl la Paris. In ianuarie, Gherea ii
solicit colaborarea pentru noua sa revist de lite-
raturg i stiint ; articolele primite i se par criticului
prea savante".
De la 17 aprilie, N. Iorga e considerat in concediu
de studii, dar bursa i se trimite abia in octombrie.
Pind atunci este sprijinit materialiceste de junimis-
tul Vasile Tassu, cu a earui fiick Maria, tinrul
era casgtorit.
In Revue Historique i in extrase apare lucrarea
lui N. Iorga tine collection de lettres de Philippe
Mzieres (Notices sur le ms. 499 de la bibl. de
l'Arsenal).
I 0 culegere de scrisort ate tut Philippe Mezieres (Notite
asupra ms. 499 din Mt. Arsenalulut).

XLVII
www.dacoromanica.ro
1893 La Iasi librdriile pun in vinzare prima carte a lui
Iorga : Schite din literatura ran/A/teased (2 vol.,
al doilea in 1894), cuprinzind articolele publicate
in Revista nouti, Arhiva, Convorbiri literare, Lupta,
Literaturd i arta: romdnd etc. Dupd un popas la
Berlin, N. Iorga trece la Leipzig, unde Ii ia doc-
toratul in fata unui juriu, din care face parte i
savantul Karl Lamprecht, cu teza Thomas III
Marquis de Saluces. 2tude historique et littraire
avec une introduction sur ta politique de ses prede-
cesseurs et un appendice de texte 1.
Spre sfirsitul anului, doctorul in istorie e in
Ntirnberg.
La Bucuresti 11 iese de sub tipar culegerea Poezii
(1890-1893).
Ia flint!! Partidul-Social-Democrat al Muncitorilor din
Romdnia.
184 La 1 ianuarie incepe sS apart! la Ducuresti revista
Vatra, sub redactia lui Slavic!, Cosbuc i Caragiale.
In primdvard se rdscoalii tdranii din judetele moldovene
Tecuci, Tutova, Flciu, BacAu.
In mai, tribunalul din Cluj condarnn la inchisoare pe
Semnatarii Memorandulut.
1894 Intors in tart N. Iorga nu acceptd functia de
profesor de liceu la P1oieti, unde fusese =nit,
si se prezintd la concursul pentru catedra de
istorie medie i modernd de la Universitatea din
Bucuresti. Juriul din Iasi ii acord o medie putin
mai mare decit celorlalti doi concurenti. Ca atare,
este insdrcinat sd suplineascd respectiva eatedr.
/ noiembrie Ti tine lectia de deschidere Despre
concepfia actuald a istoriei i geneza ei.
I Thomas. III marchiz de Sauces. Studiu tstoric st ltterar
cu o tntroducere asupra politic!! predecesortlor sdi 0 cu un
adaus de text,

XLVIII
www.dacoromanica.ro
1895 15 ianuarie 0 conferintil cu subiect istoric expusg
la Ateneu inaugureazg activitatea de apreciat con-
ferentiar a lui N. Iorga.
Prezentindu-se la un nou concurs, istoricul reuse-
ste intr-un mod strglucit i devine profesor univer-
sitar titular, fiind confirmat in aceastg functie de
ministrul Petru Poni.
Ii sintetizeazil observatille j impresiile culese in
Italia in volumul Amintiri din Italia. Giosue
Carducci. Publicg primul volum din culegerea Acte
to fragmente cu privire la istoria romeinilor adunate
din depozitele de manuscrise ale Apusului.

1896 Pentru o perioadg de aproape trei ani, N. Iorga

pleacd din nou in strilingtate. In toarang rgscoleste
bibliotecile din Viena i copiazg documente privi-
toare la istoria romgnilor.
In cadrul publicatillor institutului Ecole des Hautes
Etudes i se tipareste ampla lucrare Philippe
Mzieres 1327-1405 et la croisade au XIV-e si&le
Tot la Paris apare in doug volume Histoire des
Rournains de la Dacie Trajane de A. D. Xenopol,
care obtine un premiu al Academiei Franceze.
1897 In timp ce se ggseste in Italia, la Bucuresti iese
de sub tipar prima sa contributie in colectia
Hurmuzachi (torn. X). Ping in 1936 va semna in
aceeasi colectie incg sapte volume.

1898 Academia Romn ii alege membru corespondent.

1899 Tingrul invatat i literat ii manifest spiritul

critic intr-o suitg de articole cu care colaboreazg
la gazeta bucuresteand L'Indpendance Roumaine
Philippe Mzires 1327-1405 si eruelada in see. XIV.

XLIX
www.dacoromanica.ro
4
 el pe care le adund in volumul Opinions sincdres.
La vie intelectue/le des Roumains en 1899 1.
TipAre#e lucrarea Cronicile muntene.
La lectiile de la Universitate nu-si crutA colegii,
care se coalizeazA impotriva lui, cerind sanctiuni
disciplinare.

1900 Se desparte de prima sotie.

DA la ivealA numeroase studii istorice.

1901 CAsAtorindu-se cu Ecaterina Bogdan, sora slavistu-

lui i istoricului Ion Bogdan, pleacd in strainatate.
In martie, sotii Iorga sint la Venetia.
In aceea# lunA, Academia Rom An respinge de la
premiere, cu 17 voturi din 26, o lucrare de istorie
literard a savantului. Adversarii pe care #4 Meuse
la Universitate il sanctionau...
Apare Istoria Iiteraturii ronuine in secolul al
XV III-lea (2 vol.). Concomitent, Iorga incepe publi-
carea masivei culegeri, in 3: de volume, dintre care
ultimul va iesi de sub tipar in 1916 : Studii ii
documente cu privire la istoria romdnilor. Mai ti-
pAreste, intre altele, Istoria lui Mihai Viteazu/ pen-
tru poporul romlinesc.
Karl Lamprecht ii cere o istorie a romanilor, pentru
colectia pe care o ingrijea # care apArea la Gotha.
In decembrie se difuzeazA primul numAr din revista Semi-
mitorut, sub directia iui Vlahuta l Cosbuc.

1902 Istoricul face cercetari in legAturA cu familia

Cantacuzino.
Scoate volumul Sate # preofi din Ardeal, o editie
din Istoria domnilor rani Romdnefti de Constantin
CApitanul Filipescu.
1 Opinii sincere. Viata intelectuald a romnilor in 1899.

www.dacoromanica.ro
 In iulie incepe s apar la Budapesta revista
Luceafdrul. Intr-o scrisoare publicat in primul nu-
mar, N. Iorga adresa romanilor transilvneni in-
demnul : Sinteti in luptd i trebuie s iptati".
Al. Davila da drama Vtaicu-voda.

1903 N. Iorga publicd volumul Carti domnesti, zapise

riivase (3 vol., ulthnul in 1904). Polemizeaz cu
Grigore Tocilescu i Pompiliu Eliade.
1904 In martie, Emil Girleanu incepe la Birlad publicarea
revistei Fat-Frumos, pe care Iorga o considerd afiliata
curentului non" initiat de Samdnatorut.
Mihail Sadoveanu ddruieste cititorilor primele cdrti printre
care romanul istoric Soimii.

1904 Cu prilejul implinirii a patru sute de ani de la

moartea lui Stefan cel Mare, N. Iorga depune o
intens5 activitate publicistic5, scriind, intre altele,
21 cartea Istoria rui Stefan eel Mare povestitei
neamulai romanesc.
Alte volume Pe drumuri deptirtate (Note de
cOlOtorie), Drumuri i orase din Romdnia adun5
impresiile i insemnririle stiintifice ale neobositului
drumet care a colindat tam de la un capat la
altul, inclusiv Transilvania.
O nou lucrare de istorie literarg : lstoria litera-
turii religioase a roindni/or Anti la 1688.
1905 In februarie incepe sa apard revista simbolistd ViaM
noud, sub directia ltd Ovid Densusianu, coleg la Universi-
tate si unul dintre adversarii literari ai lui N. Iorga.
1905 In iunie, istoricul preia directia revistei &imam:Ito-
rul, la care colabora mai dinainte.
La Gotha ii apare Geschichte des rumfinischen
Volkes irn Rahman seiner Staatsbildungen1 (2 vol.).
Istoria poporului roman in cadrui formatiitor sale statate.

LI
www.dacoromanica.ro
4*
 In tag, Iorga publicil Sate pi rnindstiri din Romeinia,
Oameni fi fapte din trecutu/ romanesc, Istoria TO-
mdnilor in chipuri $ i icoane (3 vol., ulthnul in 1906).
In decembrie Ii Incepe aparitia la Craiova revista Ramurt,
de orientare samandtoristd

1906 In ziva de 13 martie. pentru a manifesta impotriva

unui spectacol in limba francezA organizat la
Teatrul National de protipendada bucuresteanA,
profesorul Iorga isi scoate studentiii in stradii. Au
loc incidente. Ca urmare a mipcdrii din, 1906",
profesorul constituie Fratia bunilor romlini (trans-
formatA apoi in Liga bunilor roman% la care aderil
Vasile PArvan, poctul Mihail SAulescu, pictorul
transilviinean Octav Smigelsld, poetul N. Vulovici si
altii.
In aprilie, intemeiazii publicatia Neamul romdnesc
care, cu unele intreruperi, va apArea pind in 1940.
Insotit de scriitorii din redactia Schniintitorulwi, in-
treprinde prin tar un turneu de seztitori literare.
In timpul serbilrilor dinastice jubiliare, incepe sii
publice in Neamut romdnesc o seric de articole in
care cere imbuniltAtirea situatiei tranilor.
Cu numgrul din 22 octombrie, Silmdailtorul icse
de sub directia lui N. Iorga, deoarece, dupii explica-
tile mai tirzii ale fostilor si colaboratori; directorul
se orientase &Ste transformarea revistei intr-o
publicatie personalti.
Savantul publicii, in 2 vol., Neamul romdnesc din
Ardeal pi Tara Ungureascd.

1907 In ianuarie, profesorul Ii creeazil o revistil proprie,

F/oarea darurilor, menitA a readuce in circulatie
scrisul romanesc ce/ vecki".
In februarle se aprind cele dIntli focare ale marii rilscoale
itirdnet1.

LII www.dacoromanica.ro
La inceputul lunii znartie, Iorga tine conferinte la
Bucuresti intru apararea cdranilor obijduiti. Intr-un
articol din Nearnu/ romtinese indica drept cauze
ale rascoalei obifnuita expioatare feird limite ci
gird miI, neincetata jignire a celor muritort de
foame i, aldturi de aceasta, cea mai proasta admi-
nistratie din hone". Face colecte i trimite sume
de bani in diverse centre insingerate de s1batica
represiune. Intre altii, dr. loan Radovici, prefect
al judetulni Vaslui, distribuie ajutoare, primite de
la savant, unor v6duve i rnii. Atitudinea din
timpul ra'scoalei ii educe lui Iorga acuzatia de
instigator".
Evenimentele ii determind s actioneze mai direct
in arena politicl In rnai candideaza si este ales
deputat al orasului Iasi. In innie 1i tine primul
discurs parlamentar, .pe care-1 dedic5 problemei ta"-
ra'nesti. Acuzg cl4sOLdominante, cere reforme la
sate si amnistierea Viranilor arestati. De ad inainte,
marea popularitate pe care si-a cistigat-o Ii asigur
mereu prezenta in parlament.
Este ales in comitetul Ligii pentru unitatea cultu-
ralii a romnilor.
La Berlin, I. L. Caragiale scrie vigurosul pamflet 1907, din
prinavarti pind-n toamnd.

N. Iorga publicA insemnArile unei caTatorii Prin

Bulgaria la Constantinopol. La Londra Ii pare
lucrarea The Byzantine Empire, iar la Bucuresti,
primul volurn din Istoria literaturii rominesti in
veacu/ al XIX-lea, de la 1821 inainte, in lege:aura
cu dezvoltarea culturalti a neamului (vol.
In 1908-1909).

LIII
www.dacoromanica.ro
 Moare B. P. Hasdeu, cu care N. Iorga a intretinut polemici,
dar pe care 1-a admirat 81. contlnuat.
A. D. Xenopol tine teeth, urmate 81 in 1908, la Sorbona,
stabllind o traditie pe care o va ilustra la un nivel inalt
N. Iorga.

1908 In aprilie, istoricul organizeaza o expozitie la Iasi.

Incepe sa scoata Neamul romdnesc literar.
Ales secretar al Ligii culturale, incepe s desfa-
soare o activitate foarte vie in cadrul asociatiei,
pentru a carei biblioteca doneaza 10.000 de carti.
Impovrat de cheltuielile necesitate de publicatiile
sale si de nevoile zilnice ale unei familii devenite
numeroase, profesorul se hotaraste s se instaleze
la Valenii de Munte. Prietenii i admiratorii con-
tribuie cu sume de bani, devenind actionari ai
tipografiei cooperative" care incepe s lucreze in
frurnosul orasel, unde Iorga infiinteaza vestita
Universitate populara, frecventata si de numerosi
oaspeti straini.
La Gotha, 'in aceeasi colectie ingrijita de K. Lam-
precht, apare prima parte a lucrarit realizate de
istoricul roman : Geschichte des Osmanischen Rei-
ches I (5 vol., incheiate in 1913).
De sub teascurile tipografiei de la Valenii de Munte,
profesoru: scoate citeva lucrari de popularizare,
printre care Istoria romtinilor pentru poporul ro-
moinesc.
1909 B. St. Delavrancea publie Apus de soare.

N. Iorga scrie, intre allele, lucrari despre Unirea

tarilor romanesti.
AutoritAtile habsburgice interzic pAtrunderea in Transit-
vania a publicatiei Neamu/ romdnesc. Gazeta este totu81
trecutA peste granitA, sub titluri care induc in eroare pe
Istorta Imperiutui otoman.

LIV
www.dacoromanica.ro
 vamesl : Primavera, Vara, Toamna, Floaree JiuIu, Ftoarea
Malta, Lunt, Marti, Mai etc. De asemenea este expediate
01 Istorla roraduilor sub titlul Culture cartofilor dupti cele
mai not metocle. Traclueere din limba maghiartl.

1910 N. Iorga infiinteaza partidul nationalist-democrat.

Incepe sii publice Neamul romtinesc pentru popor.
Balada popuiarti romneascd, Ce e patria, Doamna
lui Ieremia vodei (drama istoric5), Istoria armatei
Tomtinesti (vol. II, in 1919) sint citeva din lucrArile
'tiparite in cursul anului, irnpreun5 cu multe altele,
printre care editii din opera lui I. Codru-Dragusanu
at InvAttiturite lui Neagoe care fiul stiu Teodosie.

1911 17 mai Rosteste discursul de receptie, ca membru

activ al Academiei RomAne : Dotu concepfii istorice.
Rdspunsul este citit de A. D. XenopoL
Public:4 intre altele, Cugetiiri, Mihai Viteazut
(Schit de poem dramatic), Oameni cari au fost
(serie pe care o va relua i completa mai lirziu),
o editie a didahiilor lui Antirn Ivireanu.
Spre sfirsitul anului, face interventiile necesare
pentru aprobarea unui ciclu de conferinte in Tran-
silvania. Guvernul habsburgic d un rAspuns negativ.

1912 Apar in tipografia de la Valenii de Munte si in

publicatiile Acaderaiei Romane un numar de peste
dour% duzini de lucrdri ale lui N. Iorga ; printre ele,
scrieri de mare interes in epoc5, privind provinciile
aflate sub st5pinire strAin5, apoi culegerea Trei
drame etc.
Moare, la Berlin, I. L. Caragiale.
413 Moare, in iunie, St. 0. rosa, discipol i colaborator
al lui N. Iorga, care-1 rosteste panegiricul.
Se decreteaza mobilizarea, lar trupele romane tree Dunn-
rea, In Balcanl.

www.dacoromanica.ro LV
1913 N. lorga e ehernat sub arme, la cerere, dar atasat
serviciului cenzurei.
Trista interventie tn Balcani ia sfirsit prin semnarea tra-
tatului de pace de la Bucuresti, In urma negocierilor duse
sub presedintia lui Titu Maiorescu.
N. Iorga participil la Congresul de istorie de la
Londra, unde ia euvintul in sedinta plenarg 91
afirma rolul activ al istorici pe care o consideril
.,unica forca capabild s intpiedice mina totalti a
traditiilor, prabusirea unui echilibru social si politic
abso/ut necesar omenirii".
Din ciirtile anului : Note de drum, Den albansl,a
freigan1 (Stokholm).
Istoricul Ion Bogdan publica Documentelc lui qtef an cel
Mare.

1914 Impreun5 cu G. Murgoci si V. Pirvan, savantul

infiinteazti Institutul de studii sud-est europene si
face s apar6 publicatia de specialitate Bulletin de
rInstitut pour l'tude dc l'Europe sud-orientale.
Conferentiazil la Venetia.
Dintre lucrilrile sale aparute in aeest on : Venetia
in Marea Neagrd, 0 lupt4 literard (vol. II, in 1916),
Constantin Brincoveanu, drarnii in cinci acte. His-
toire des Etats balcaniques a l'poque moderne 2.
Izbucneste primul riabol mondial.

1915 Apar Istoria comertului romtinesc i Culegere de

artico/e de N. Iorga.

1916 Profesorul publici volumele : Cdrti reprezentative

in viapa orn.enirii, Histoire des Rouraains de Tran-
sylvanie et de Hongrie (vol. II). Ultima scriere
1 Problema aibane:a7.
Istoria statelor bateanice En epoca moderla

LVI
www.dacoromanica.ro
 documenteazg drepturile Romtniei asupra Transil-
vaniei, pentru care savantul, omul politic si gazeta-
rul pledeazil neobosit, cu ardoare.
15 august Romfinia intrA in rilzboi.
In decembrie, armata germana cotropitoare ocupg Sucu-
restii, clupA care se instSpineste pe 34 din suprafata trait
Tipografia, casa profesorului i localul Universitgtii
populare din Vrilenii de Munte suferii grave
deteriorrtri.

1917 In refugiu la Iasi, N. Iorga continua, in conditii grele,

publicarea Neamului romartesc, in coloanele ciiruia,
zi de zi, denuntii samavolniciile ocupantilor, corn-
portarea trgdgtoare a unor oameni politici i de
culturl rornfmi ramasi la Bucuresti i mobilizeazg
constiintele pentru un nou efort armat. In acelasi
scop tine zece lectii pe care le publicil sub titlul
Cugetare i faptit germand. Personalitate politicli
marcantrk, cu audientg in cercurile conduciitoare,
stgruie pentru o lege a exproprierii in favoarea
triranilor ; redacteazil textul unei proclarnatii in
acest sens.
Sub presiunea agitatiei din rindurile ostasilor sateni, parla-
mentul voteazti la Iasi modificarca art. 19 din Constitutie,
hotArAste exproprierea determinatii de cauza nationalA a
2 000 000 hectare.
7 noicrnbrie Marea Revolutie Socialistft din Rusin.
1918 Moare George Cosbuc.

1918 Savantul se aflri la Bucuresti, uncle s-a intors dupg

retragerea armatelor germane.
13 decembrie Manifestatia numcitoreascii este reprimat5
singeros in plata Tentrului National din Bucuresti.
Dvpil multe tergiversfiri se publica decretul pentru refOrma
agrarA.

LVII
www.dacoromanica.ro
1919 N. Iorga publidt o serie de lucrAri, printre care
Istoria poporu/ui francez, Breve Histoire de l'Albanie
et du peuple albanais
Tine lectii la $coala de rzboi. De altfel, paralel
cu predarea cursului de istorie de Ia Universitate,
va fi mereu profesor i la alte institutii de inviitd-
mint (Academia comercial5).
Ales deputat, va fi presedintele celei dintii Camere,
in care vor fi reprezentati cetatenii din toate
provinciile romnesti eliberate (1920).
Colaboratorii i prietenii Ii ofera, prin subscriptie
publicii, o cask pe fosta sosea Bonaparte, nr. 7.
Se stinge din viatii Ion Bogdan.
Tratatele de pace semnate in cursul acestui an si in anul
urmiitor confirmil intregirea Romaniei.
Moare A. Vlahutd.

1920 Un an bogat in volume giintif ice importante

scrieri literare : Histoire des Rournains et de leur
civilisation 2 (2 vol.), tradusii curind in limbile
englez5, italiank gerrnank Dezvoltarea asezamin-
te/or politice sociale ale Europei (3 vol., pin5
in 1922), Istoria romdnilor prin dilator/ (4 vol., p1n5
in 1922), Istoria literaturilor romanice (3 voa., ulti-
mul in 1925), drama istoric5 in cinci acte Cantemir
bettrinul.
La congresul Ligii culturale se hotarAste crearea unui fond
N. Iorga", pentru infiintarea unei scoli de misionare la
Viilenii de Munte. Romanii din America trimit o contribu-
tie de 2 000 dolari.
0. Densusianu publicS primul volum din Literatura romand
modernd.
Moare A. D. Xenopol.

Scurtd istorie a Albaniel ;I a poporului albanez.

Istoria romdnitor i a civiiizattei tor.

LVIII
www.dacoromanica.ro
 In Octombrie are We greys gererala, care este Indbusita eu
vioienta din ordinul generalului Averescu, presedinte al
guvernului.
1921 In mai ia flints Partidul Comunist Roman.
1921 N. Iorga publicg : Frantz. Drumuri ale unui istoric,
Elemente de unitate ale lumii medievale, moderne
si contemporane (3 vol., ping in 1922), Din opera
poetic(); a lui 'N.', Tudor Vladimirescu, drama.
Apare Istoria Weraturil romdne. Epoca veche de Sextil
Puscariu.
In iunie, N. Iorga este sarbatorit cu prilejul impli-
nirii a 50 de ani. Cu colaborarea unor oarneni de
stiintg i scriitori apare volumul Lui Nicolae lorga
Omagiu.
1922 In cadrul cursurilor pe care le tine anual la
Sorbona, profesorul roman exp..ne ciclul de lectii
Formes byzantines et ralits balcaniques.' Tot la
Paris tipgreste, in colaborare cu G. Bals, care scrie
un mare capitol despre arhitectura religioasg din
Moldova, volumul Histoire de l'An roumain ancien 2,
In targ publicg Istoria presei romdnesti... pind
in 1916.
1923 N. Iorga se retrage din partidul pe care A. C. Cuza
ii transform in Liga apargrii national-crestine,
organizatie de tip fascist.
Incepe sg aparg anual ping in 1940 buletinul
Mlanges de l'Ecole Roumaine en France, in care
se tipgresc contributiile tinerilor din targ trimii
la Scoala romang, infiintatg de profesor la Fon-
tenay-aux-Roses, lingg Paris. Cu prilejul conferin-
telor de la Sorbona, Iorga locuieste la Fontenay-
aux-Roses, unde se intereseazg de lucrgrile fostilor
Forme bizantiue i realitafi ba/canice.
a Istoria artei romdnesti vecht.

LIX
www.dacoromanica.ro
 si studenti si primeste vizita Invalatilor francezi
prieteni.
Pub ilea' Istoria artei medievale L moderne in le-
gdtura: cu dezvoltarea societii, piesa Seeman),
amicul poporului. La Paris Ii apar cartile L'Art
populare en Romanic si Etudes roumaines', cu-
prinzind lectiile tinute la Sorbona (al II-lea vol.
in 1924).
Profesorul face cunoscut un act de danie c5tre
Ministerul instructiunii publice privind casa sa din
Bucuresti cu intreaga bibliotec i toate criIe
# obiectele istorice si de arta.' aftate intr-insa, pre-
cum si acele ce se vor gtisi la incetarea sa din
viate. Dupii 23 august 1944, casa lui Iorga a devenit
sediul Institutului de filozofie, iar tezaurul de ciirti
apartine Institutulul de istorie, constituind, impre-
tufa cu adausurile ulterioare, una din importantele
biblioteci bucurestene.
Cursurile de var5 de la Valenti de Munte tree sub pa-
tronajul Ligli culturale.
G. Bogdan-Duica tipilreste Istoria Etteraturit romdne mo-
derne. InLIn poefI munteni.
Moare tstoricul Dimitrle mad.

1924 N. Iorga scoate la Paris Breve Histoire des croi-

sades, Ides et formes littraires frangaises dans
le Sud-Est de l'Europe, La Roumanie pittoresque 2.
Stringe piese de teatru vechi i noi in volumul
Trei drame.
Devine pentru totdeauna presedinte al Ligii cul-
turale.
I Arta popularii in Romdnla i Shan! romane.
2 Scurtd istorie a crucladelor, Idei si forme Uterare franceze
In sud-estu/ Europei, Romdnla pitoreascd.

LX
www.dacoromanica.ro
 In cadrul Ligii, profesorul Ii va realiza i visul
generos" (G. M.-Zamfirescu) de a infiinta un
teatru popular, In al cdrui program inscrie spec-
tacole pentru copii, soldati, muncitori.
Partidul Comunist Roman este obligat sa treacil n ile-
galitate.

1925 Omul de stiintil pretuit in Europa tiprzreste in di-

verse capitale de pe continent cruti i brosuri
stiintifice si de informatie : Coup d'oeil sur Vert
roumain (Geneva), La. littrature poputaire, source
de haute littrature, Les crivains ralistes en
Eoumaniel (Paris) etc.
Alte scrieri din cuprinsul anului : rstoria comerfului
romdnesc, epoca veche i nzai nou, editia a doua.
revrzzutil, din Istoria literaturii romnefti (vol. II
si III, respectiv in 1928 si 1933).
Eugen Lovinescu Incheie publicarea luerarli Istoria civiti-
=fief ronidne moderne, Inceputa In 1924.

1926 N. Iorga incepe sii publice la Paris o lucrare de

mare anverguril Essai de synthese de l'Histoire de
l'humanit = (4 vol., ultimul in 1928).
V. Parvan tipareste lucrarea fundamentala Gctica.
D. Lovinescu cla la tipar prima parte din Istoria Meta-
turii romane contemporanc.
8 noiembrie. Se pune piatra fundamentala a palatului Ligli
culturale.

1927 Dupii o scurt.ri cilliltorie in Spania, N. Iorga scoate

volumul Citeva zi/e prin Spania ; publica legenda
dramatica rata babei ai fate mosneagului.
Se stinge din viata V. Parvan.
1 Scurtd privire asupra artci romanegti, Literature populard,
lzvor a/ titeraturii mate, Scriitorii reatisti din Romania.
Incercare de sintezd asupra istoriel umanitdtii.

LXI
www.dacoromanica.ro
1928 Profesorul N. Imp incepe editarea revistes Cuget
clar, a carei prima serie dureaza pina in 1934. Este
o revistel de culturli i literaturti, pentru scat st
tineret, a comisiunii bibliotecilor de /a Casa scoa-
lelor". Pub lica volumele Tara Latina cea mai depdr-
tatd in Europa : Portugalia, Istoria invdtamintului
ramnesc, piesa Cleopatra. La Milano ii apare car-
tea Storia det Romeni e dena tom civilita1.

1929 Chemat de dorut de acasti al colonii/or romdneste,

intreprinde o calatorie in America, unde ii parvin
vecti IngrijorMoare despre agitatiile sterpe ale unei
tinerimi care ducea la Universitate,loc de reculegere
Weald, apuditurile turbutente ale liceelor fdrd con-
ducere monad fi gird autoritate adeveiratd". Pro-
fesorul se arata mereu mai ingrijorat de transfor-
marea studentimii din Romania intr-o masa de
agitatie politicianista.
Luna august Inscrie eroica 1upt5 a muncitordor mineri
de la Lupeni.

N. Iorga publica Istoria literaturii romdnestz. Intro-

ducere sinteticd, Tan scandinave, drama Frate/e
plain, basmul dramatic Frumoasa fdrd trup.
7 noiembrie Inaugurarea palatului Ligii culturale.
Constructia a fost realizata cu o nesocotitel loterie,
mai cu imprumuturi nepleitite, mai cu contracte de
inchiriere care ne imobilizeaet, rareori cu un ban
cdzut din tezaurta public" (N. Iorga).

1930 In luna mai, N. Iorga tine conferinte la Berna ci

Zilrich.
Istoria ronadralor L a civilizatici lor.

LXII
www.dacoromanica.ro
 Faima lui international primeste o nou'a confir-
mare : Universitatea din Oxford ii acorda titlul de
doctor honoris causa". El este mernbru al mai
multor Academii strdine si al multor societati stiin-
tifice din diferite tdri.
Apare relatarea calatoriei peste ocean : America $
romdnii din America.

1931 In aprilie se constituie un guvern Iorga-Argetoianu,

in care cel dintii are si portofoliul instructiunii
publice. Profesorul este sdrbdtorit in tara', cu prilejul
implinirii a 60 de ani. La Teatrul National din
Bucuresti se organizeala un ciclu de conferinte
j ubili are.
Apar cdrtile ; Privelisti elvetiene, 1930, Vederi din
Grecia de azi. Cinci conferinte despre viata gre-
ceased actuald, primul volum din Memorii (al
VII-lea, in 1939), piesa in cinci acte Casandra.
In decembrie are We Congresul al V-lea al Particiului
Comunist din Romania. Din vara apare Scinteia, organul
partidului.

1932 Ca ministru al instructiunii, N. Iorga ia o serie

de miisuri pentru instaurarea disciplinei in scoli.
Publica volumul de versuri uitate in stiltar" Acuma
patruzeci de ani, piesa 0 ultimd razd.
In iunie, macinat de contradictii interne si asaltat
de partidele concurente, guvernul Iorga-Argetoianu
este obligat sd se retragd.

1933 In februarie au We luptele eroice ale muncitorilor

de la atelierele Grivita.
In Germania se instaleaz regimul hitlerist.
1933 N. Iorga descifreazd caracterul expansionist si de

LXIII
www.dacoromanica.ro
 o monstruoasa brutalitate a fascismului german
pe care-I va condamna cit timp va tine pana in
mina.
Savantul ia cuvintul la Congresul de stiinte istorice
de la Varsovia.
CAtre sfIrsitul lunii clecembrie, presedintcle guvernulul li-
beral, I. G. Duca, e asasinat de leglonari pe peronul garii
Sinaia.

1934 N. Iorga denunta organizatia fascista Garda de fier

oa unealt a telurilor expansioniste ale Germaniei
hitleriste ; o face in articolele din Neamul romdnesc,
in conferinte, la catedra.
Publica lucrarile Istoria literaturii ronteinqti. Partea
intii Crearea formei i Partea a doua In
cautarea fondului, Oameni earl au fost (editia in
4 vol., aparutd intre acest an si 1939), autobiografia
Orizonturile mele. 0 viata de om asa cum a fost
(3 vol.), drama Moartea lui Asur.

1935 Istoricul roman publica La place des Roumains

dans l'histoire universelle t (3 vol., ultimul in anul
urmator), Istoria lui Mihai Viteazul (2 vol.).
Italia fascista dezlantule rzboiu1 coloniallst lmpotriva
Ablsiniel.

1936 N. Iorga tipareste inceputul lucrarii sale capitale

Istoria romeinilor (11 vol., care apar ping in 1939),
urmata (intre 1937-1945) de o versiune in limba
franceza.
Incepe un ciclu de conferinte la radio, pe care le
va publica sub titlul Sfaturi pe intunerec. 1936-1933.
Inaugureaza a doua serie a revistei Cuget clan,
1 Lucid romdnllor in Istoria universal&

LXI17
www.dacoromanica.ro
 subintitulat Noul Seim :dilator revistii de direetie
literard, artistica' i culturald".
Se aprinde rAzboiul civil. din Spania.

1937 Apar volumul Portrete l cornemordri, comedia Zbor

cuib.
1938 In februarie se instaureazA in Romfinia dictatura
regalA. Germania anexeaza Austria.
In toamna, Beichul incorporeazd silnic regiunile sudete.

1938 Profesorul lorga infiinteath la Viilenii de Munte

un teatru in aer liber. Participd la Congresul inter-
national de istorie de la Zurich.
Tipgreste tragedia antica" lid.zbunarea pdmintului.
1939 Din operele anului : Istoria Bucurestilor, dramele
Moartea lui Alexandru, Regele Cristina, opera poe-
tied completg Toate poeziile lui (2 vol., al
II-lea, in 1940).
Germania ocupA Cehoslovacia.
1 septembrie Armata hitlerista invadeazA Polonia.
Este preludiul celui de-al doilea razboi mondial.
1940 In primilvarA, armatele germane ocupa Norvegia,
Danemarca, Olanda, Belgia.
In iunie, intrA in rAzboi Italia, ea allata. a Germaniei.
La 30 august, Germania si Italia impun RomAniei dictatul
de la Viena, prin care se dislocA din teritoriul national
o parte ce-i apartine organic.
La 3 septembrie, dictatura regalA incearcA sA se salveze,
aducind la putere guvernul generalului Antonescu. A doua
zi, Carol TS abdica, 01 parlise0te tara. Se inscAuneazA statul
national-legionar", ultimele resturi ale libertatilor demo-
cratice sint azvirlite peste bord, se instaureazfi teroarea el
j aful.

1940 La 8 octombrie, N. Iorga adreseazd directorului

ziarului ski Neamul romanesc o scrisoare, in care

LXV
www.dacoromanica.ro
5 Oameni cad au lost, vol. 1
 11 anutitd c a hotrit s suspende aparitia gazetei,
deoarece el si colaboratorii sal nu mai sint in
/taloned sa-0 exprime pdrerea lor intreagd". La
11 octombrie apare ultimul numar din Neamul
romdnesc. Sistarea aparitiei ziarului egaleazii cu un
protest impotriva anullrii oricarei independente a
cuvintului scris.
In noaptea de 10 noiembrie se produce marele
cufremur. Casa de la Vlenii de Munte a profeso-
rului este gray avariat. Familia Iorga se rnutd la
Sinaia. Aici, savantul lucreafa la opera ce trebuia
s-i incununeze activitatea de o viata : Istorio-
logia umand, proiectat in zece volume. Public
drama Vagabondul.
La 27 noiembrie, profesorul este scos din cash' de
un grup de legionari i pornit spre Bucuresti. /n
apropiere de Ploiesti, la marginea pdurii Strej-
nicul, este asasinat, iar corpul strgpuns de gloanje
e parsit acolo.
a
1965 La 27 noiembrie, Academia Republicii Socialiste RomA-
nia a tinut o 0edinta comemorativA, consacratA impli-
nirii a 25 de ani de la asasinarea lui N. large persona-
Utate de frunte a #iintet l cutturti romdnesti, savant de
renurne mondial" (Scinteia din 28 noiembrie 1965). DupA cu-
vintul de deschidere rostit de acad. Iorgu Iordan, viceprese-
dinte al Academiei, au fost expuse comunic5rile : N. Zorga
istoric at romdnitor de acad. Andrei Otetea, directorul In-
stitutului de istorie Nicolae Iorga" al Academiei ; Nicolae
Iorga $ istoria vectie a Romdniei de acad. C. Daicoviciu,
director al Institutului de istoriesi arheologie din Cluj al
Academiei ; Nicoicie lorga scriitorul ei istorieul itterar
de prof. Serban Cioculescu, membru corespondent al Aca-
demiei ; Viziunea de istorie universaid a lui N. forge de
prof. Alexandru Ellan.
/n ziva de 28 noiembrie, la Valenti de Ivlunte a Post inau-
guratA casa memoria1 4 Nicolae Iorga" I s-a dezveht nn
bust al savantului roman.

LXVI
www.dacoromanica.ro
 Toate periodiceIe tiara al reviste au publicat articole
comemorative st studii despre biografia ai cilversele sec-
toare ale operel lul N. Iorga.
Editura pentru literatura a tiparit Pagini ease de N. Iorga
(2 vol.).
Teatrul National I. L. Caraglale" din Bucuresti a repre-
zentat drama istoricti Doatnna lai Uremia de N. Iorga.
I. R.

www.dacoromanica.ro
s*
 NOTA EDITORULUI

Aceste doug volume din Biblioteca pentru toti" pun

la dispozitia cititorilor un mare numar din articolele adu-
nate de N. Iorga in seria Oameni cari au fost. Intr-o
Addenda, reproduc articole extrase din periodice si din
alte carti ale profesorului.
N. Iorga s-a decis sa-si stringa in volum articolele
despre oamenii cari au fost" Inca din 1911, cind a pu-
blicat un prim volum u acest titlu, la tipografia sa din
Valenii de Munte. Abia dupfi aproape un sfert de veac,
mai exact in 1934, a reluat lucrarea, prin retiparirea, cu
unele schimbari in sumar, a volumului din 1911. Au urmat
celelalte trei volume, in editura Fundatiei pentru litera-
tura si arta, in anii 1935, 1936, 1939. Probabil ca savantul
a insarcinat -succesiv cu operatia de despuiere a perioth-
celor pe unii dintre colabotatorii sai, care au lucrat fara
suficienta atentie. Asa se explica de ce s-a intimplat ca
unele articole sa se repete In doua volume 1, iar criteriul
cronologic sa nu fie urmat cu consecventa. Volumul IV
pare, in parte, o completare a lacunelor din cele ante-
rioare, prin reproducerea unor articole vechi din perioa-
dele imbratisate de acele volume. De aici am dedus obli-
gatia de a reface, in asezarea articolelor, ordinea cro-
I To cele citeva cazuri de repetare, editia noastra reproduce
textul ultim.

LXIX
www.dacoromanica.ro
nologic5, asa cum aceasta 1-a preocupat pe autor i ir
cuprinsul fiecdrui volum. Dislocrile apar necesare
pentru motivul c ordinea cronologicl e foarte important5
in scrisul lui Iorga, publicist care, chiar si in portretul
unui personaj antic, atinge chestiuni la ordinea zilei.
Autorul insusi a inscris la finele articolelor data aparitiei
in pres5. Sub aceasta data, pe care desigur am mentinut-o,
am adilugat in parantez5 volumul respectiv din Oameni
cari au fost.
Chiar deed nu s-a ocupat personal de stringerea arti-
colelor, este vridit ca autorul le-a reviizut inainte de a
le preda editurii. Confruntarea cu textul din periodice
indica modific5ri stilistice, innoirea", desi fard consec-
yenta, a unor forn-ie fonetice, corectAri etc. Tot aceasta
confruntare a ing5duit si editorului indreptarea unor
erori.
In transcrierea textelor, am aplicat criteriile stabilite
de uzul general. Nu in-am considerat totusi autorizat a
trata ca simple probleme de ortografie forme. ca : subt
si supt (=sub), suptire, zimbet, pe care le-am mentinut.
Privitor la forma teran (teriinime, ternti) se observa c5,
folosind-o in periodicele mai vechi, Iorga a renuntat la
ea in volume, inlocuind pe e prin a. rn cele doug-trei
locuri unde forma cu e a sc5pat ateptiei sale, i-am urmat
indicatia.
Formele : cari (pentru pluralul masculin al relativului),
ni ramin totusi specifice scrisului (si pronuntiei) lui
Iorga, chiar dacA in citeva locuri (poate prin colaborarea
culeggtorilor din tipografie) apare i dubletul gramatioal
obisnuit. Cind nu era si o chestiune de pronuntie, am
redat nurnelor proprii ortografia corespunzkoare. Cazu-
rile sint putine, fiindcii Iorga scria cu mare exactitate
numele proprii, romitnesti sau strine.

LXX
www.dacoromanica.ro
 PriVitor la aparatura editiei de Mg, sint de flicut
urmatoarele precizriri :
1. Pentru personalittile (sau numai persoanele) mai putin
cunoscute, care constituie tema articolelor, am alcrituit
mite explicative de subsol. Aceste note, asezate de obicei
la sfirsitul fieckul articol, sint biobibliografice, dar 10
propun i unele intregiri sau indreptari din punctul nostru
pie vedere actual.
2. Numele de persoane citate ocazional in cuprinsul arti-
colelor sint ldmurite pe loc, tot in note de subsoL
3. In josul paginii sint de asemenea glosabe cuvintele mai
putin obisnuite i traduse expresiile strgine.
4. Notele autorului se diferentiaz de ale editorului prin
mentiunea : n.a.
5. La finele volumului al dolled, am ad'augat un indice
alfabetic de persoane-tema.
T. R.

www.dacoromanica.ro
OAMENI CARI AU FOST

www.dacoromanica.ro
 DOUA RINDURI INAINTE
Prefata din 1911

Multe scrie omul, gi e bine cind vremea lui a cerut

sic le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neve)/ 0 alte
credinte cine poate gti ? 1nviitatii can vor trdi dupa
nol vor gilsi gazetele gi jurnalele noastre gi vor aminti,
juclecindu-le, luptele gi duoniiniile noastre. Cei dintre
dingii can vor putea infelege, vor descoperi repede scopul
ce s-a avut in vedere, gi vor pretui dupti dinsul. Necazurile
nu se fin in seamd dupd ce se duc nectijifii, dar once
ostilitate indreptlifitil impotriva oamenilor gi curentelor
care impiedecti un popor in dezvoltarea lui art ii falsified
simtul mora/ 0-i intunecti vederea idealului va fi socotita
nu numai ca un lucru de folos, dar 0 ca o manifestatie de
energie nobild.
Nu reneg din tot ce am scris niciodata pentru a scrie,
ci pentru a da un adeveir ori pentru a inltura o min-
ciund decit ce se rezema de o informatie insuficientd.
N-am jertfit dugmtiniei adeviirul, ci adevdrului i-am
jertfit multe prietenii. Dar n-ag tipilri din nou cu plcicere
paginile in care se cuprind atacuri impotriva unor oameni
can nu se mai pot aptira, fiind astitzi dincolo de lumea.
gregelilor omenegti, ori nu s-ar mai apara fiincicii in ei
a rdsarit alai conitiinfd, pe care tocmai md strilduiam
s-o trezesc.

www.dacoromanica.ro 3
 In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de rdzboi
cultural incheiat, dupti lamurirea care era de nevoie,
aproape, ori de reizboi politic, care va tinea incti mutt
timp, au aptirut insti schite scurte in care se cuprinde
amintirea unor oameni pe cari i-am cunoscut i cu cari
adesea s-au dus cele mai bune prietenii ale me/e, sau
alteori, comemorarea celor, mai vechi, ale caror nume stau
pe cele dintff pagini ale culturii i politicei noastre mo-
derne. Din cind in oind aceste articole au fost cdutate,
si e foarte greu astdzi a rtizbate prin colectii rare si
necomplete, pinti la ele. Imi ingtidui a le inftit4a pu-
blicului, cure le-a primit odatti simpatic.
Am de gind sti dau pe urmti un volum de Propaganda,
in care se vor afla, culese din aceleasi foi, indemnuri
vechi i nouti ctitre acea viatti de cultur nalionald si
moralti care mi se va prima totdeauna singura putere
ademiratii a unui neam, pentru e/ nsu i pentru ome-
n/re.'

1 N-a aparut niclodata (1934) (n.a.).

www.dacoromanica.ro
 TEOFIL FRINCU

Se vesteste din Ardeal" moartea lui Teofil Frincu.

S-a spus de toli di eaposatul, dispgrut Inca in toat pu-
terea virstei, a fost ziarist si. functionar la ministerul
nostru de instructie. S-a uitat insa de unii titlul lui de
apetenie perrtru recunostinta noastr, frumoasa-i carte
despre romnii din Muntii Apuseni, despre falnicii, cerbi-
cosii, neinduplecatii rnoti, in cari pare ca traleste eroismul
rabdator si indaratnic al strabunilor dad, fruntasii nea-
murilor dunrene, aceia cari fugir de robie prin portile
largi ale mortii. Frincu isi scrisese cartea impreuna' cu
alt mot, blindul si blondul Candrea, pe care o raceala-1
dobori, in deplina tinerete, pe cind diuta in strintate, la
Graz, odihna pl'acut a vacantelor : cetitorii isi vor fi adu-
cind aminte de sirguinta picas& cu care prietenii lui au
izbutit sd-i ridice un modest monument in cimitirul de-
pgrtatului oras unde 1-a prins moartea. Cartea, ai direi
autori nu mai sunt astzi nici unul vii, e una din cele
mai bune lucrAri de etnografie ce avem plat astzi cu
privire la poporul nostru, cu care ne falim sau de care ne
batem joc (de multe ori facem intiiul lucru pentru solem-
nitali si publicitate, iar ceralalt in intimitate), Ora s-I
cunoastem cit e de plin de interes, de coloare, de znergie
de viz:0 in manifestatiile ei felurite. Cei doi moti au
scris cu pricepere si cu drag despre motii lor asa cum
www.dacoromanica.ro 5
nu si-a mai amintit la noi nimeni despre ai lui din satul,
din tinutul lui, dupii ce pasii i s-au pierdut pe drumul
de instrainare al traiului.
Ei, moth, i uitii mai greu decit altii ; adicd nu uita
nimic. Carturarii ce se ivesc intre dinli i trebuie sa-i
parilseasca, ramin totu# necontenit cu gindul spre casa,
spre vane inguste, spre muntii cu suisurile grele, spre
gospodariile curate, multamite in saracia lor-muncitoare...
Ca si vechii daci din aceleasi cuprinsuri, can i ei au
pornit din aceasta cetatuie, au cirmuit dintr-insa popoa-
rele supuse i s-au inmormintat in zidurile ei, sub giulgiul
cerului curat i rece, de un albastru ca al ochilor, cind
pasnici in urmdrirea idealelor departate, cind strabatuti
de licariri de minie, de sete de lupta, ai acelor ce traiesc
pi astazi pe acolo.

Intimplarea a adus pe Frincu la noi, dar el nu s-a

deprins niciodata, desi a stat atitia ani aid, cu apucatu-
rile noastre de vorba multa i usoara, de gluma care nu
prea alege oamenii i lucrurile, de multumire cu placerea
din fiecare clipa. Niciodata nu si-a putut el calm pe suflet
ca sa recunoasca frati romani in lighioanele pripasite
care alcatuiesc In mare parte natiunea politica in regatul
roman, daca nu temeiul neamului in romanime. Cind
vorbea de acesti speculatori ai unei patrii de care-i leaga
numai interesul, ochii motului, ochii albastri, marunti,
scaparau ra'utacios, i fata-i capata o infiltisare cruda.
Cind insa se convingea ca inaintea lui are un om de
isprava, care crede in legea lui nationala, alta lumina-1
venea In priviri i, in graiul lui apasat, statea bucuros
de vorba despre ce-i era mai la inim, despre idealul
pentru care de doua ori acei munti ai vitejiei s-au in-
cruntat de singele jertfei si al razbunarii.
Titlul cartii : Romdnii din Muntii Apuseni (1888). Impreun5
cu George Candrea (1862-1889), T. Frincu a mai publicat
Rotacismul la moft $ la istrient (1886).

6 www.dacoromanica.ro
 Nu-1 Stiam bolnav cind 1-am v5zut, acum vreo zece
zile, cAutind cu lacomie soarele inaintea cafenelei ho-
telului unde lacuse de piept trei luni in capilt, dup5 o
zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era aproape de ne-
recunoscut ; figura-i era scAzut5 ca a unui copil, 0 in
ochii plini odat de atita putere se oglindea duiosia ne-
spus a celor ce se sting, stiind aceasta. Mi-a spus de
suferintele lui, de slbiciunea ce-1 it5pineste, de apropiata
lui plecare acas. De aceasta plecare vorbea mai bucuros
ca de orice. Acolo, departe, in munti, 10 are Inca locul :
pmintul printilor 0 al mosilor 0 al striimosilor, pdmin-
tul neasemanat de scump prin doug mil de ani de lupt II
de munch' al celor ce au vorbit si ei tot graiul ce ingheta
acum pe buzele lui. 0 mosioara, pe care n-a vindut-o,
o casuta pe care a pastrat-o, i unde locuia fratele lui,
care fusese of iter, Strabatuse tgrile strginilor, dar simtise
0 el nevoia neinduplecat de a se Intoarce la acea mo-
sioar 0 la casuta aceea. Va sta acolo, dacii-i va fi s5 mai
tralascd : cu pensia ce i se cuvine, va trk acolo fara sa-i
lipseasc5 nimic, multumit, fericit... i, ridicindu-se glu-
met in picioare, ducindu-si mina la palArie : Mai bine
decit un profesor de Universitate in Bucuresti..." Iar,
dacii nu se va putea intrema, el a lasat casa lui smith
Si scoala se va aseza acum in casuta pe care atita
timp o incunjurase de departe cu dorul lui motul in-
strainat. Lar de pe bancile ei se vor ridica, in ciuda tu-
turor strinilor de pe lume, rind pe rind, an de an, tineri
Ca dinsul, cu sufletul curat i drept, cu inima neindu-
plecat5, cu ochii scaprtori de minie in fata nedreptkii
sau a usurintei, si scldati in lacrkni de bucurie inaintea
mijirii indepartate a idealului rornanesc...

25 mai 1903
(1)

www.dacoromanica.ro
 UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva pro-

fesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijire si
dupa cit se zice plin de asemanare, care e chemat s
aminteasca i copiilor din scoala vecina, i putinilor tre-
catori din acel unghi al Bucurestilor numele i faptele
lui August Treboniu Laurian.
August Treboniu Laurian ? ! Pentru eine cunoaste tre-
eutl de deunazi al literaturii romanesti, aceste trei nume,
curat, cautat, pompos latinesti o adevdrata proclamatie,
ascunzind cine stie ce apelative obisnuite prin satele de
dincolo cheama in memorie carti care nu se cetesc de
mult, sau care nu s-au intrebuintat niciodata de localnici
sau de straini. Tentamen criticum, un indraznet tenta-
men, o absurda fantazie de limba, care avea drept scop s
puie temelia unei noi ortografii, unei noi elegeri, unei cu-
ratiri a cuvintelor, ce ar fi fdcut din romaneasca de la
1830, o limba atit de adinc conruptd", vrednica flied a
limbii latine cu care s-ar fi aAemanat cu desavirsire. Apoi
Istoria romni/or, trei volume indesate de nume, de date,
de fapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca s se
opreasca numai la instalarea in Romania de la 1866, in se-
colul al dougzeci i saptelea ab urbe condita 2, a principelui
strain : opera ciudatd, in care neamul nostru apare ca pre-
lungirea fireasca a marelui popor roman, ce trdieste in al
nostru cu toate insusirile lui ; asa ceva ca unul din acele
decrete romane de marmura pierdute in tinda vreunei bi-
serid dunarene sau bucovinene si in josul scrisului sigur
al caruia un biet cioplitor, taranesc i barbar, de cruci de
morminte a zgiriat semnele crestine ale vesniciei sufle-
tului rascumparat de moarte. Harta Daciei, splendid lu-
1 Incercare critic despre origtnea, clertvarea fi forma Umbit
romne dezvoltatti fon ambete Dacii.
1 De la funclarea orasulut (Romel) (lat.).

8
www.dacoromanica.ro
crata pentru scolile Daciei nou, libera intre hotarele cu
riuri late, cu sira muntoasa a Carpatior sprijinind-o la
mijloc ; Dacia viitorului nebun 0 a visului albastru, ca
si a trecutului vechi de doua mii de ani, pe care-I pome-
nesc nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite :
Tirgul Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Romanatii
celor nscuti in Roma (Romd nati). In sfirsit, Dictionarta,
care era menit s fie indreptariul limbii noug, dictio-
narul cu cuvintele sucite pe care nici nll le-a spus vreo-
data, nici nu era sa le spuna o limba omeneasca, dictio-
narul de contrafaceri romane ca medalii entice false,
ce ar fi fost batute, insa, nu pentru cistig, ci din pietate
pe lined cele doua monumentale volume ale caruia se
ascunde sfios, in umbra, vistieria totusi purificata
temeinic 0 ea a vorbelor proaste, vulgare, avind pe
ele, nestearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tina
fara nici o cinste a barbariei Glosariul I.
Iti trec toate acestea prin minte : carti moarte de mult
sau carti care n-au trait niciodata, si zimbesti deed
ochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra, severa,
minded, decit care mai sapat in marmurd se zice a fi
fost chipul batrinului neinfrint, care a m6it crezindu-se
invins de neintelegerea timpului sau.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li

se cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura din
cind in cind o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta
si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dada
bustul s-a inaltat, totusi, dacii priviri serioase 0 miscate
1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioas
a lui iulie, ce 1-a cuprins deodat in aureola, daca de
pretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu mai
multa sau mai puting cunostinta, o recunoastere duioasi
aceasta inseamna ca purtatorul celor trei nume ro-
1 Dictionarul limbit ronnine (1871-1876) 6i Glosarlul (1871)
au fast reclactate de Laurian in colaborare cu I. C. Massim.

9
www.dacoromanica.ro
mane, creatorul de Iimb nebung i iluzii zadarnice n-a
fost, in toate urmgrile faptei sale, un adevgrat invins.
Cad piedestalul adevgrat al monumentului sau e gre-
seala ce a facut, in care si-a inchis, i-a zidit viata, su-
fletul aceasta mare i sfintg greseala.

$titi legenda : o mare cladire se inalig ; este tot ce

s-ar pgrea cg ajunge : var, nisip, cgramidg, piatrg si mar-
mura ; sunt minile lucratorilor, este rivna ctitorului si
priceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea ce se inalia
ziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban, nici material,
nici plan mgiestrit : trebuie jertfa unui suflet, care se
furii aici sau se jertfeste aici, i prin care se incheaga
pietrele una peste alta, ping se poate incununa cu flori
ei steaguri virful sgvirsit.
Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filozof si la-
linist, istoric, geograf i arheolog din Viena, biet prooroc
ratacitor de felul celuilalt ardelean Lazar pe atunci,
la 1830-40, se fgceau sosele si felinare, ferme-model si
numere pentru case, fintini, grdini, coli, biblioteci, sub
cirmuirea unor domni functionari turci, in jurul cgrora
se adunau puterile din Ora ca functionari munteni sau
moldoveni. Gustul de trai bun, de inaintare, de fairna
tisoara robise pe lruntasi, un Eliad, un Asachi, cari pu-
trezeau de vii. Tinerii se zbgteau sa-si descopere o con-
stiinta a lor, din cite lucruri citiserg, auziserg i vazuserg.
Lipsea o indrazneala, un ideal mare, care sg smulgg
aceasta societate i s-o arunce mai departe.
Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui era crea-
rea unei Rome noua cu acest material romanesc pe care-I
credea vrednic sit dea o asemenea opera. Prin limba, prin
amintiri era sa se facg aceasta minune. i, spre a imprima
miscarea, el isi alese, ca si Lazar, singurul punct de ple-
care solid pentru o asemenea faptg : scoala. Incepu cu
cele muntene, si sub Grigore voda Ghica el capata in
mina sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tir-

10
www.dacoromanica.ro
ziu in acea scoalii inaltd pentru oamenii mati care tre-
buia sfi fie Academia Romnd.
Si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu era sii-
minta moartd culeas in urne antice, prinse. 0 mindrie,
capabild de multe rdtaciri, dar si de multe cuceriri trai-
nice, se cobori in sufletele umilite din care, cu citiva
ani in urm, se indltase fumul de tdmiie recunosedtor
cdtre Regulamentul organic 0. cdtre mdria-sa impdrd-
teased tarul Nicolae. Credinta cd suntem mai mult decit
eram ne scdp de o singurd pieire.
Lui, insd, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, i sufletul
prins se zbdtea dureros in clddirea intemeiata prin jertfa
lui. Limba rmsese vulgard, scrisul se pdstrase barbar,
Roma viitoare 'tot nu se apropia de primint. Sufletul se
lovi de aceast realitate nevrednicd, si se stinse.

Dar, rdzimat pe realitate trainic5, trdieste cldirea ;

lucrAtori tot mai multi li adincesc temeliile i, in mar-
gine, strajeri, vizionari ca dinsul, pAzesc i astearitg... I

13 iulie 1903
(I)

ANGHEL DEMETRIESCU

Acum citeva zile a murit la Karlsbad profesorul An-

ghel Demetriescu.
1 August Treboniu Laurian (1010-1881) s-a aflat, la Buturestl,
In preajma lui N. BMcescu, cu care a infiintat I condus
Magazinut istoric pentru Dacia (1845-1847). A luat parte la
revolutia de la 1848 din Tara Romfineascli. Mai tirziu, devenind
profesor la Universitatea din Bucuresti, a publicat colectii de
documente i lucrgri istorice.

www.dacoromanica.ro
6*
 Celor mai multi le va r5minea amintirea unui urias
cu infatisarea energic i ochii str5lucitori de bundtate,
a unui convorbitor puternic, variat, adinc adseori si de
cele mai mune ori original, totdeauna ales in cuvintele
ce intrebuinta si in felul cum ele i se orinduiau in graiul
elocvent. Multi nu vor uita pe profesorul lor, de la liceu,
de la seminar, de la scoala particulara pe care o inteme-
iase si a condus-o pira la urm un profesor invatat
indestul pentru a nu fi luddros, pretentios, truf ; un
profesor in stare s5 inteleag5 sufletele i destul de bun
pentru a incerca aceasta cu toat seriozitatea si dragostea
fata de sufletele nelmurite, sovitoare Inca, ale scolari-
lor si ; un profesor hotgrit, spre care se putea privi
numai cu respect I. Cindva, in cuvinte miscate, cineva
ca Delavrancea a plata datoria de recunostinta, caracte-
rizind pe acest adevrat invatator.
Angie] Demetriescu era cunoscut apoi ca un om cu
o largd i solid culturd clasie, un intelegator de lati-
neste i greceste cum nu se intimping adesea, un degusta-
tor fin al vechii literaturi de cumpAtare, masura i inalt
mestesug in forma', un apreciator ealduros al unor litera-
turi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de
morale, inaltatoare de suflet, cum sunt literatura en-
glez i cea germana ; un spirit doritor de a sti tot ce
se scrie mai de apetenie in lume, de la volumul de versuri
sau de nuvele pin5 la studiile speciale ale marilor tort-
tati ; un amator de carti care se gasea mindru i multmit,
ca intr-un cerc de vechi prieteni, Med uitare i fgra
moarte, in biblioteca strins5 cu dragoste timp de treizeci
de ani, bucatic5 de buciltica.
Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Anghel De-
metriescu trebuia s raspunda prin scris propriu la scrisul
Profesor de istorie i geografie, Anghet Demetriescu
(11147-1903) a fast director al liceului particular Sf. CheOrghe",
unde au predat Oclobescu, Viahutd, Caragiale.

12 www.dacoromanica.ro
altora, care-si strecura atit de deplin intelesul in sufletul
lui primitor de cunostinte i frumusete.
A fcut intii trei carti de scoala. Apoi Academia, care
incepuse din veniturile fondului Zappa a tipari traduceri
din clasici, ii ciao:1u sarcina de a talmaci pe un istorie
grec al Romei imperiale, care nu e, fr indoial, tocmai
usor de inteles si de prefacut in alta limba : pe retorul
Dio Cassius,. Traducerea lui Anghel Demetriescu a aparut
in 1878 : e i o adevarata icoana a originalului, i o poves-
tire curgatoare ce se cetcste cu placere. Mai e de tinut
searna, spre lauda lui Demetriescu, i numarul mic, ca-
racterul sobru, judicios al notelor lamuritoare ; pe atunci
era obiceiul, introdus de d-1 Hasdeu, de a se uimi lumea
cu citaii potrivite i. nepotrivite, cu reprodueeri de texte
in multe limbi, i, facind altfel, tinarul scriitor dovedea
cit de bine se folosise de studiile i cetirile sale in straina-
tate, unde fusese trimis cu o bursa de filologie. Era pe
atunci o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in podoabe
scumpe si ieftine !
Cu cit stia, cu firea-i de om de autoritate, cu usurinta-i
de a vorbi rdspicat i lapidar, cu gustul sdu literar, Anghel
Demetriescu ar fi fost un foarte potrivit profesor de fi-
lologie sau de istoria antica la Universitate, unde era
nevoie, pentru invattura i educatia studentilor, de
astfel de puteri. Un loc de profesor pentru istoria antica
se deschise peste putin i, pentru a-1 ocupa, alergd in
strainatate un alt Uttar bnrsier al statului roman, aducind
ca dovada a destoiniciei sale stiintifice un enorm volurn,
tiparit tot cle Academia Romand, premiat de dinsa : Dacia
inainte de ronlani, cea mai voluminoas a. opera de erudltie
alcatuita vreodata de un roman. Tinarul acesta de-al doi-
I Din istoria Irnperiului roman scristl de Dia Cassius Coc.
ceianus (cea. 155eca. 235) si pAstratfi fragmentar ne-au par-
venit stiri despre riizboaiele romano-dace.

13
www.dacoromanica.ro
lea, cu cartca groasa, se cherna Gr. G. Tocilescu1. El
se mai ocupase cu epoca lui Mihai Viteazul, cu dreptul,
cu istoria dreptului, cu limbile slave si cu antidinasticis-
mul, sub conducerea suprem a d-lui Hasdeu.
Nu i-a trebuit multi vreme unui om ca Anghel Deme-
triescu, ca sa vada adevaratul pre l lucrarii din care
concurentul siiu ii Meuse piedestalul eatre faima i lean.
In octomvrie 1881, aparea in Romdnia liber un foileton
despre Dacia inainte de roinani, intitulat titlul era
cum nu se poate mai potrivit : ,tioillta de contrabandd,
Ii iscilit cu un pseudonim foarte transparent, care nu
ascundea de loc pe autor. Dupa acest foileton mai urma
unul. Era in ele, intr-o forma desavirsita, turnata dupa
modelele clasice, o strivire completa 2. Criticul arata, fira
putinta unei replice, ca d-1 Tocilescu plagiase, i plagias
stingaci, naiv, grosolan, stricind unde socotea cii drege 41
descoperindu-se cind credea ea se piteste mai bine.
Dar foiletoanele n-au fost urmate. Cu toate ca insusi
profesorul l sprijinitorul lui Tocilescu, d-1 Hasdeu, pri-
mise cartea cu aceleasi invinuiri dezonorante, in public
nu se produse o miscare care sa poati invinge aspectul
invitat al operei-piedestal. Pentru Dada inainte de no-
mani, pentru frazele ei imprumutate i citatele ei stramu-
tate, d-1 Tocilescu ajunse profesor universitar, apoi mem-
bru al Academiei si director al Muzeului de antichitati,
Uriasul Demetriescu, desilvirsitul cunoscitor al tre-
cutului clasic, omul de gust si stilistul, nu era insa un
luptitor. El lisa reputatia zguduita de dinsul Si se cir-
peasca i spoiasca in umbra. Dui nu se rim ea d-1
Hasdeu, bunul prieten i camaradul de lupta al omului
pe care-1 atacase in onoarea lui, el nu mai risipi nici un
Istoricul Grigore Tocilescu (1850-1909) a publicat marea
eolectie de folclor Materialuri fotcroristice (3 vol., 1900).
2 Acelasi autor Indurase, In mart-april al aceluia0 an, alta
magistrald, de la flasdeu (in ziarul Sinele public) (n.a.).

14
www.dacoromanica.ro
cuvint de infruntare. De acurn inainte, thnp de dousamci
de ani, el tipari discursurile lui Barbu Catargiu 1, dup
rugamintea familiei, traduse discursurile lui Macaulay 2,
pentru spiritul larg, variat, pentru forma stralucitoare,
bogata in perthade, atit de clasic i atit de moderna, a
caruia avea un adevarat cult ; publica id t coth stiidii
asupra antichitatii, fiirli mare valoare, precum i pagini,
acelea in adevar frumoase, despre oameni politici pe cari-i
vazuse lucrind i, mai ales, ii auzise vorbind. Activitatea
lui, putina, se risipi in ziare, in reviste, mai ales in Litera-
turd 0 arta romeinii. Cele din urma rinduri ale lui sunt o
recenzie despre Cuza vothi al d-lui Xenopol, in Convorbi-
rile literare pe iunie. Ajunsese un elegant eclectic, in-
fluentat si de relatiile sale personale ; apreciind fals
a vazut doar in Take Ionescu fruntasul oratoriei mo-
dome 3 ! scriind cind intr-un sens, cind intr-altul, gi
aceasta intr-o epoca de prefacere violenta, de lupta in-
viersunata intre curente de pieire si de inviere.
Daca s-a ales asa de putin lucru durabil de la un om
atit de capabil i de inteligent, vina e, fara indoiala, si a
celor cari au inaltat pe d-1 Tocilescu la Universitate,
Academie i Muzeu. Dar nu numai a thr. Irnprejurarile
exterioare nu hotarsc in activitatea unui scriitor, mai
ales a unui invatat, i acesta se preocupa foarte putin
de citi cetesc i intrebuinteaza acum adevarul pe care
1-a fixat, poate i intr-o forma frumoasil, pentru a riis-
punde unei necesitati superioare a sufletului sau, pentru
a rnarturisi. Ceea ce decide nu sunt nici puterile inte-
lectuale, care se pot pierde in lecturi, in convorbiri, in
t Barbu Catargiu (1807-1862) 6ef al partidului conser-
vator, a fost asasinat In timp ce era prirn-ministru.
* Thomas B. lord Macaulay (1800-1859) om politic englez,
fruntas al particlului liberal, autor al unei Istorii a Anglia.
3 Oratoria acestuia a cliplitat numai in lupta pentru idealul
de intregire a natiei strAlucirea care lipsea pinti atund unei.
prezintri dare si precise, dar nu i calde (1934) (n.a.).

www.dacoromanica.ro 15
petreceri sau in reverii singuratice i dispretuitoare. Varga
de otel, puterea neinvinsg e alta : increderea in scopul
cgruia ti-ai inchinat viata, i ce e mai rar la oamenii
alesi prin darurile spiritului e margaritarul acela moral
din adincul tainic al sufletului, in care lumineazd sclipl-
rile idealului. Dacg nestimata se afl acolo, ce-ti pasg, in
largul avint al aripilor "deschise pentru un drum lung
eIt viata, de cei de jos, de cei din cale, asupra cgrora treci,
tot mai sus si mai departe !
aceasta a lipsit lui Demetriescu, aceastg singurg
insusire hotgritoare : avintul spre o tint in care s i
se incheie viata. 0 invataturg serioasg stg in aceste pu-
teri de intiia ming, mai mult pierdute decit cheltuite spre
binele tuturorg.

3 august 1903
(1)

UN IDEALIST" : APOSTOL MARGARIT

De doug lucruri are parte romAnul din partea -alor

sgi : in viatg, de cite ori nu incape cineva de dinsul, II
stampileazg indatg se potriveste ori nu se potri-
veste ca trgdator de targ, vinzgtor de neam, rgu pa-
triot si fau nationalist 1 Iar, cind face loc in sfirsit, mu-
rind totdeauna cu mult prea tirziu pentru cei ce as-
teaptA afarg se zice din toate pgrtile, cu o duioasg
unanimitate a prietenior cari nu stiu cum sg laude, a
dusmanilor cari, incercind sg spuie o vorbg bung, simt
oarecum CA prin accasta-si ingroapd si mai adinc adver-
I Mci, ca i In alte articole, cuvIntul nationalist" este intre
buinlat cu sensul originar de iubitor al natiunii".

16 www.dacoromanica.ro
sarul, si a indiferentilor, cei niu4i, cari totusi nu vreau
s tac la ocazii mari ; se zice : oricum, a fost un bun
patriot I"
Acest gind imi trecea prin minte cind comparam la
moartea, intiinplata deungzi, a lui Apostol Margrit,
strigatul de ur5 de odinioara, pirile deputatilor, ciildto-
riile de tinguire ale localnicilor macedoneni (veniti la
Bucuresti, cum s-ar duce la Stambul cu rogojina in
cap", ca sa-si arate focul), artileria zgomotoas si groso-
lana a ziarelor de partid, care-si aveau scopurile lor, si,
acum, inaintea celui ce nu mai poate jigni i impiedeca
pe nimeni, complimentul funerar de bun patriot", arun-
cat in treacdt de organele opiniei publice, cum a lost
aruncat, desigur, si de atitia, in judecti spuse prin grai.
Din aceste doua loretuiri, diametral opuse, care e cea
adevrat5 ? Se spune deseori c In focul luptei" scapa
osinde prea aspre, lovituri minioase, care aduc pe urm5
pareri de rau. Si se spune iari cd la moartea cuiva
trebuie sa zici totdeauna ceva de bine ; poate chiar dacd
ea nu este in viata celui ce a disparut, trebuie s5 des-
coperi acea insusire sau faptd bun in inchipuirea ta
mike* de crestin.
Amindoufi indreptatirile n-au old un temei adevarat.
Nici oamenii politici, nici cugetfitorii, nici scriitorii vred-
nici de acest nume nu se aprind in acel sens incit sa
nedreptateasc in Inc s distrugg nedreptatea. I nici un
om cinstit nu-si palate schimba judecata asupra unei
personalitti indat ce aceasta nu mai cade sub simturi,
cu toate c inriurirea ei nu porneste din ceea ce se
poate ingropa.
De fapt, Margarit a suferit pe nedrept, Med ca pen-
tru aceasta s5 trebulascA a scotoci marmur pentru sta-
tuia lui. Ciici el n-a fost pstrind umilele proportii
nici Iuda i nici Hristosul miscarii nationale din Mace-
donia (cit a fost, i end este).

17
www.dacoromanica.ro
 Inainte de dinsul, fuseser dascalii, studentli, negus-
torii iubitori de neam din Pesta si Viena : oamenii Imbii-
tati de ideea noug a romanitlitii, si nu a romAnismului",
mecenati, tipAritori de carti inainte de toate fard
gind Irish' la izvorirea unui curent de culturd roma-
neascd in provincia de unde ei porniserA. Apoi urmii
un al doilea rind de frati macedoneni" : negustori si
alugdri veniti in Bucurestii ce se strduiau cdtre civi-
lizatia Apusului, ei cerurA bani pentru scoli, care, putine
la numdrv se lsarA in cdutarea sau necautarea cui se
gAsea la fata locului. A treia perioad o deschide Apos-
tol lVIArgArit, si ea a fost asa cum a inteles si a voit el.
Era un om ager i hotdrit, cum se gdsesc in Orient
mai multi decit in Apus, cu toga scoala, disciplina si
organizatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideea ea' se
poate crea o constiintd, o cautd, un viitor romAnesc in
Balcani, cu elementele romanice, el Ii gdsi indat dru-
mul i ajutoarele. Asa, card carte mult, farA crestere
aleas, frd cunostintA de lume cum era, el izbuti sa se
impuie respectului, sd destepte incredere, sfi incAl-
zeascA simpatii. Regele Carol a crezut in cinstea si des-
toinicia acestui om simplu, venit de departe ; vorba lui
avea o mare trecere in cercurile inalte ale dregAtorilor
turcesti ; consulii, misionarii catolici vedeau cu ochi buni
silintile lui latine" un cunoscator ca cl7l Weigand a
socotit cauza romdneased bine reprezentatd printr-insul.
E sigur ea pe urrna lui, dacd s-uu incasat banii nostri,
au rasdrit coli1e noastre.
g
Actiunea lui n-a lost cea mai bung ce se poate in-
chipui. Dar, cind stai s-o judeci, trebuie sit ii seamA de
cloud lucruri, care au fost uitate. Intii cd era un orien-
tal, lucrind intre orientali, i apoi cA i-a inceput i ur-
mat lupta sub influenta normelor de propagandd gre-
cesti.

18
www.dacoromanica.ro
 La Bucuresti, unde pacatele se acopar cu manusi fran-
tuzesti de fatarnicie vicleank se auzea cu indignare des.-
pre Urania lui Apostol Margarit, despre risipa lui Apostol
Margarit, despre desfriul lui Apostol Margarit. E evident
ca ar fi fost mai bine ca inspectorul atotputernic al
scolilor romanesti din Macedonia, reprezentantul poli-
tic neoficial si omul de incredere al guvernului roman
sa fi avut toate virtutile unui apostol : i blindeta, i iu-
birea de saracie, i castitatea unui apostol. Dar el nu era
un apostol, si nu s-a infiltisat niciodata in aceasta Ca-
litate. Era un om de ispravd rasaritean, cum e calauzul
unei caravane, pazitorul .vietii unui sultan, aparatorul
unei mariri amenintate, uneltitorul sau potolitorul unei
rascoale. El garanteaza de succes : caravana va ajunge
la tinta, nimeni nu se va atinge de viata stapinului,
dusmanii nu vor ruina situatia amenintata, va fi linistea
sau nelinistea dorita. Dar sa se lase toate lucrurile pe
seama lui, i sa nu se ia socoteli ! Cu atit mai putin sa i
se impuie un cod de maniere sau un catehism de mora-
litate privatk s i se porunceasca sfintenie sau cuviinta.
Era destul ca-si punea viata lui in primejdie : incolo,
in pirile, in prigonirile, in cheltuielile i chefurile lui
sa nu se amestece nimeni. Ii trebuia adica intreaga sta-
pinire asupra unui fond secret al Macedonia
In utilizarea acestui fond, in toata combinatia misca-
rilor sale, el avea inainte intrecerea cu grecii. Acestia
voiau toga provincia, unde nu cunosteau Inca pe atunci
alt popor decit al ler, alte drepturi nationale i istorice
decit ale elenismului, vechi ca Omer, trecind prin Con-
stantin cel Mare. Spiritele trebuiau pregatite pentru cea-
sul cind Europa va da Eladei regelui Gheorghe Macedo-
nia lui Filip i Alexandru cel Mare. Apostol Margarit
stia geografia i vedea bine c de la el pina la Dunare
mai sunt hotare, dar, numai pentru ca idealul lui cuprin-
dea o si mai mare iluzie romantick dear nu era sa se
dea invins, sa se feed de batjocurk cerind i sfatuind

19
www.dacoromanica.ro
nitnicuri ca Foil primare in dialect si indemnul spre mj-
gratia economicii in Romania. Se juca i eI cu sutele de
mii de oameni, nascoci cifre i arunca banii poetic",
pentru forme-1i inchipuiri.
Se gasira !ma altii, printre fostii lui ucenici, cari
gasir Ca banii nostri se pot imparti altfel i, dupa mult
zgomot, Apostol Margarit cazu, pentru imoralitatea" sa,
si fu uitat.
Dar sistemul lui ramase. Statul roman il lua In regie
pretinse a face de la Bucuresti ceea ce nu se putuse
face de la Bitolia, si nu se poate face nici din cer, nici din
iad. Asa se incepu a patra faza a chestiei romane
din Macedonia, al carii rezultat ii veclem cu ochii.

Dar ceea ce a fost la o anumita persoana tin joc de

bursa al politicii, iar, la cele cari n-au apucaturile poll-
tice, dezorientare, era la Apostol Margarit desigur idea-
lism. Acesta e meritul lui.

19 octomvrie 1903
(.1)

DOCTORUL DAVILA

Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dar

dositei Facultati de medicina de la Cotroceni, o statuie
generalului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cu-
vintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorba, mai
mare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea
1 Profesorul Apostot Mrgdrit (1834-1903) a publicat i unele
Iucriiri despre romfinii macedoneni, aflatS pe atunci sub stApi-
nire otomanA : Les Grecs, les Valaques, les Albanais et L'Empire
Ottoman (Bruxelles, 1828), 6coalele rorndne din Macedonia (1895).

20
www.dacoromanica.ro
necontenit cum se desfacea si la discursurile de la
1ngroparea lui Davila, acum noudsprezece ani o nota
de sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiratie,
de adevarata iubire. Ba Inca, pe linga btrinii de astzi
ai invtamintului medical de la noi, a venit de peste
Dunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimente
de recunostinta, un bulgar, care si el pastra in amintirile
lui departate ale tineretii sale petrecute la noi icoana
binefacatoare a doctorului Davila.
Davila a fost i profesor la facultatea inaintea ca-
reia se va vedea de acum- inainte chipul sau, dar fara
indoiala ca aceasta facultate a avut profesori mai stra-
lucill, carora insa nici un om cu masura nu se va gindi
vreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuri
de holera, in razboaie ce se desfasurau i pe pamintul
nostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au famas in
spiteria romana, dar adevarata holera trece lesne, in
mersul ei ucigator, peste acest dusman, i altii, cari nu
sunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu desco-
periri rnai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice
gi staruitoare. El a scris, inainte de a veni la noi, o bung
teza de doctorat despre anumite boale, ins activitatea
lui de invatat s-a oprit aici, i marele doctor Davila
n-are bibliografie, pe cind aitli cari o au, si Inca imbiel-
sugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o poste-
ritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz var-
sat.
Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificarea
ce i s-a facut, am fi avut, neaparat, o facultate de me-
dicina, o scoald de veterinarie, o Koala pentru farina-
dish, aziluri pentru copiii schilozi i fetele fara parintl,
am fi avut, pentru binele stiintii, mune medicale i o
gradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoie
de asemenea asezaminte pentru a raspunde nevoilor ei
mai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ;
gi nol, pe vrernea activitatii creatoare a doctorului Da-

www.dacoromanica.ro 21
vila, eram indreptati, prin necesitiiti geografice, istorice,
economice mai tari decit voia oamenilor conducatori,
spre reproducerea civilizatiei Apusului. Dar fara
tiva indrzneata, filed Iiirgimea de vederi, fara talentul
de a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-i
incalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor,
fr priceperea-i, adevarat franceza, de a face multe pi
trainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii me-
dicale, care sunt cea mai nettigiiduitii faimii a noastrii
astelzi,toate aceste stabilimente-model ale rnilei de a-
proapele sarac sau Med de puteri, in care iarasi se vii-
deste ce e mai bun in firea compatimitoare, jertfitoare,
a adevaratului roman, n-ar fi fost atunci. i, in graba
navalnica a popoarelor, care deosebeste epoca noastra,
in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva sa
fi cistigat un pas mai inainte decit altii. i, iari, filed
el toate aceste temeiuri de viata orinduita si de mindrib
nationala n-ar fi fost astfei.
Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vechea
Europa muncitoare si rasplatit pentru munca ei, se des-
copar repede doua marl avinturi, despartite printr-o pe-
rioada de preocupari aproape numai politice. La ultimul
avint au fost de fata j tinerii de astazi : am auzit i noi
vijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate,
ploaie czind pe tarini roditoare ca i pe stinca goala a
trufiel si a interesului particular, si am vazut rasarind
oastea in stare sa apere patria i sa-i cinsteasca numele,
colile elementare ale oraselor i satelor, drumurile de
fier care ne leaga cu lumea i pe care se pot misca in
voie bogatiile noastre, podurile i porturile, in acelasi
timp cu palate babilonice, urite i nepractice, pentru lti-
cruri care nu sunt, sau, fiMd, se puteau multumi cu mai
putin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos sau
a celui mai folositor in lupta politic. In aceasta vreme, .
cind anume ministri te trageau de mineca pentru a primi
ceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia

22 www.dacoromanica.ro
ajunsese o ocupatie ministerialk care, aducind laude de
organizator, nu cerea nici jertfe, nici munck, flici macs-
tinti, nici pricepere.
Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile urni-
lintii, sitrciei i nepriceperii, cind putini intelegeau, cind
nimeni nu vedea viitorul cu incredere (asteptam a fi
anexati din zi in zi !) i banii se drnfaluiau de o mie de
ori pink s ias la luming, chiar pentru cea mai vajnick
nevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru glo-
ria sa, orice omulet de rind care avea una din cheile
vistieriei de imprumut.

Davila a venit in tug, ca stab-doctor", doctor milt-

tar, in 1853, martie. In toga Muntenia erau nurhai citiva
medici sasi, nemti, greci, cari tmaduiau cu arginti pen-
tru folosul lor propriu ; scoala pentru felceri", pentru
of iteri sanitari-ajuttori a meritosului dr. Kretzulescu'
trebuise sk se inchida, satele trfiiau i mureau in voia
lui Dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie hick, apare in
Buletin legea pentru organizarea sanitark, care instituie
medici de plask cu un ajutor i un felcer. La 22 iunie
gazeta oficialk d'a lista celor numiti : romni sunt numai
printre felceri. Dar, in dechemvrie al anului urmktor,
Davila interneiazd la Mihai V,od o mink bunk pentru
orice un muzeu de anatomie l hirurgie", pentru
studenti, i anume cu a sa cheltuialk". Nu trece mult,
cirmuirea lui vodk $tirbei ia asuprk-si muzeul, ajuns
o scoald de mestesugul felceriei". Pes'te doi ani, Davila
calktoreste in Franta i capktri de la guvernul imprk-
tesc deschiderea pentru absolverrtii ski a portilor facul-
tdtii franceze. Restul a venit de la sine.
I Nicolue A. Kretzulescu (1812-1900) medic si om politic,
prtas la revolupa din 1848 ; a fost unul dintre ctitorii inviipi-
mintului medical din tam noastrA, domeniu in care a colaborat
cu doctorul Carol Davila.

23
www.dacoromanica.ro
 Acestea i altele s-au facut intr-o vreme cind
nu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asigurau
pensii, cind nu se imparteau decoratil, cind nu erau
ziare ca sa cinte lauda celor buni, pe linga a celor rai.
*i nu merit sa fie amintit nici un lucru care nu por-
neste din inima curatd, dintr-o simtire altruista.

Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut in

Angers, un strain care n-a avut vreme sa invete roma-
neste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-a
spus nici o singura data di ne iubegte.
Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au ve-
nit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aerul ro-
manesc numai buze lacome i braze deschise filo-
romani, cari au facut bani si au escaladat situatii, caci
bratele aveau gheare i buzele acopereau flilci harnice.
El, Davila, a venit chemat si a facut inzecit isprava
pentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit pe
urma, pentru binele pe care ni-1 facuse i, mai ales,
n-a spus-o nimanui.

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel mai

mic. A fost un invatator ceea ce e mai mult decit
un invtat un sfatuitor pentru exemplu si un calauz.
Nu prin discursuri i prin cArti, nu atita chiar prin.
lectii. Thutul i nevazutul sunt deopotrivA si se ames-
tec necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi in-
deplinesc ceea ce se vede, se aude, cade sub simturi.
Dar, la putini de tol, pe Una tapta xnateriala, pe lined
orice fapt material a lor, se mai adauga ceva, o ema-
natie necontenit a sufletului lor mare si bun, care
24
www.dacoromanica.ro
inalta fapta, o idealizeazd. Si acest prisos personal, de
aur curat, cade adinc in inima, i alcatuieste aid o sta-
tuie, pe care numai foarte slab o pot imita pe urma
cind se ridica i dacd se ridica statuile de piatra sau
de bronz.

26 octomvrie 1903
(I)

MOMMSEN

Un amanunt de fiziologie, ruptura unei artere osifi-

cate de batrinete, a inlaturat din viata intelectuala a
marii Germanii sufletul de intelegere deplina, de calda
simpatie, de neobosita lupt pentru adevar al minunatu-
lui mosneag Mommsen. Un loc a rams liber pe c'are
altul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea cuprinde, jiltul de
stinca al unui urias. Neamul german, care dupa Bismarck
recunoscuse in invatatul de la Berlin pe cel dintii dintre
mai math sal, va fi silt sa se coboare mult pentru a
gasi o frunte pe tare s-o incunune cu aceeasi glorioasa
coroana de intii german". Si, pe cind adevarul batut
in moneta universald cu efigia lui ideile, constatarile,
lamuririle lui vor circula mai departe imbogatind,
intre sufletele admirgorilor i sufletul lui se va intinde
de-acum inainte tragica perdea prin care nu poate stra-
bate Jumina noastra.
Intre un nou minister unguresc, o intrevedere impa-
rateasca i un raspuns al sultanului din Constantinopol
la cererile de reforme ale Europei milostive lucruri

25
www.dacoromanica.ro
7 Oameni earl au fost, vol. r
marl care intereseazd trupurile oamenilor, ce trebuic ori
mi tdiate patriarhul gindului, care in viata lui n-a
cunoscut Canaanurile1 de odihnd, a fost fulgerat in cale.

In timpunle noastre, cea mai bogatd biografie o au

aventurierii i aceia dintre oamenii politici can seamdna
cu dinii. Rostul material al unei vieti ca a lui Mommsen
se incheie in putine cuvinte. S-a ndscut in Schleswig-
Holstein, in acele tinuturi aproape scandinave in care
cresc oameni cu oasele tan i singele bogat, pregiititi la
munca inddrtnicd oriunde-i aruncd intirnplarea sau ii
asazd chemarea bor. Dintre fratii lui, Tycho a fost o fru-
moasd inteligentd, iar August si-a deschis un drum de
indrdznet in stiintP. Teodor, care a dat numelui Orin-
tesc un rsunet de glorie, a invdtat dreptul la Univer-
sitatea din Kiel, universitate a regelui Danemarcei, in
locul cdruia tinerimea infldcdratd din cele cloud provincii
dorea un stdpinitor german. A scris o tezd de doctorat
in latineste despre un subiect de antichitati. Peste un
an, in 1844, a atacat, intr-un scurt si substantial studiu
despre triburile romane, o teorie a lui Niebuhr, care-I
cucerise intii i pe dinsul. S-a ocupat apoi de dialectul
oscilor i, urmind aceste studii de filologie, a scris mai
tirziu o lucrare definitivd asupra tuturor dialectelor ita-
liene din sudul peninsulei. Intre aceste studii, flacra
de liberalism sentimental si zgomotos a anului 1848 a
strdlucit i pentru dinsul ca stilpul de foc aprins ca s
lumineze vesnic drumul popoarelor dezrobite : in imnu-
rile de triumf ce rdsunau pretutindeni de la altare fiird
triiinicie i s-a pdrut c aude i o chemare catre viitorul
national, german, al micii sale patrii incdtusate.
& Canaan in legenda 1311311a, tam f9gacluint11".
& Fratil 1(11 T. Mommsen, Tycho (1819-1900)41 August
(1821-1913), au fost apreciail spec1a1ist1 in fi1o1ogia clasicd.
Osci populatie pelasgica din vechea Italie.

26 www.dacoromanica.ro
 La 1856 i se oferi sa scrie o istorie a romanilor, si el
inath din boatiile de stiinth ce ingramAdise nu o prac-
tied lucrare de fier i ciment, ci un stealucit monument
de marmur, in armonioasa desfasurare a cruia se v5cli
un mare artist.
Dar in sufletul lui de 1ucr5tor Vara odihn5, de urm-
ritor al adevgrurilor nou5, lauda entuziast a intregii
lumi invalate nu trezi nici o mindrie molesitoare, gi
invietorul vechii Rome nu-si gsi in acest triumf
Capua 1 j mai mult : i se Om c5, mergind inainte,
el ar duce pe drumuri mai putin sigure, i avu curajul
superior de a-si intoarce ochii de la ispita frumosului
ce-i easgrea tot mai departe inainte. Arunc5 jos mistria
mesterului i lug iari, cu jertfire de sine, sapa munci-
torului ce cauth marmura.
De atunci pin in clipa neprevilzuth a mortii, grijile,
bucuriile i r5spratirile lui flied grijile mari, bucuriile cu
prisos meritate i r5sp1atiri1e putine ale eruditiei, care
ingeadeste cimpuri mici pentru a scoate toat roada pe
care pot s5 o dea, sau sfarm5 realitatea vie si inseld-
toare prin farmecul ei in fragmente abstracte, a cAror
tairth se poate g5si numai prin pironirea indelungat5 a
unor priviri strAbgtatoare. Studiile lui, strinse apoi la
un loc, dddur5 opere alasice, de care nici un cercettor
al Romei antice nu se poate desp5rti : Istoria monedei
romane i a instituttilor romane.
De la o vreme, dindu-i fericirea lui si a omenirii lun-
gile zile care s-au inchelat ieri, cind le incepuse inainte
de 1820, Mommsen ajunse sthpinul, familiarul, intimul
vietii romane intregi. Mintea lui avea unghiuri pentru
cele mai mgrunte probleme ale trecutului Romei. ClncL
Ora italian: considerat in antichitate ca siila al desla-
tirilor.

www.dacoromanica.ro 27
7*
Academia din Berlin se hotari sa tipareasca intr-un
Corpus inscriptiile romane, Academia" nu putea sa in-
semne decit, in rindul intii, Mommsen, si el porni vesel
pentru o munca litanica, al carii sfirsit nu se putea
prevede. A si indeplinit-o.
Aceasta e viata lui Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile i

se destinsera intregi in aerul luminos al frumusetii, dar
el isi opri zborul si se inchise iarasi in timila chilie de
jertfa din care pornise. Cei ce nu sunt specialisti nu-1
vor cunoaste decit prin volumele de Istorie romanti, de
a caror scriere, cu cit vedea ceea ce mai este Inca de
descoperit, i-a parut rau, fara indoiala, uitind ca pe
linga fapte e intelegerea kr, care fulgera, din mai mult
sau mai putin, inaintea celui chemat sa inteleaga.
A fost un cugetator, in acel sens ca, in principala
sa opera, nici un lucru nu i s-a infatisat vreodata deo-
sebit, smuls din pamintul sau, din mijlocul vecinatatilor
sale, de sub cerul care-1 chemase la viata si-1 hranise
cu lumina sa. Printre milk de umili rabdatori cad pricep
si spun abstract puncte de vedere si solutii partiale, el
a primit organic si a reprodus organic subiectul sau, in
toata ramificatia delicata si puternica pe care subiectul
o avuse, end fusese.
A fast un sfatuitor al vremii sale, iesind adeseori
dintre coloanele templului sail de marmura antica pentru
a spune in furtunile vremii, care se potoleau o clipa la
glasul lui curat, lasind multimilor ragaz ca sa-1 asculte,
cuvinte oraculare. Dar de atitea ori, si fiindca era prea
mult marginit intr-o singura epoca, Intr-un singur popor
al omenirii, parerea lui a fost falsa, si ascultatorii nu
s-au tinut de dinsa. Pentru Mommsen, englezii nu s-au
Infratit cu germanii cari rivnesc si ei o dominatie eco-

28 www.dacoromanica.ro
nomica asupra lumii, # austriacii nemti n-au parsit
tendintile lor de unire cu imperiul german.
*
Ca artist, cugetator # profet, Mommsen, care intrece
pe un Curtius 1, pe un Droysen 2, cercetatorii antichitatii
grecesti, nu ajunge pe un Ranke s, care acesta a murit
in timpuri cincl germanii erau mai putin cultivati, deci
mai putin recunoscatori. E mai mare insa decit oricine
prin cuceririle facute in cimpul sat& de cercetare, prin
formidabila sa munca de invatat.
B1, astfel, cind atletul binefaciitor ajunse la acea
virstd care ridica pe un om mare mai presus de rindu-
rile tuturor celorlalti tovara# ai lui, il impersonalizeazei,
il preface intr-un simbol de venerat, cind asupra lui,
deslusitorul lor, se revarsa aceasta mai inalta favoare a
zeilor vechimii, o batrinete sanatoasa # insetata de munca
nouk poporul german recunoscu in Mommsen, cum re-.
cunoscuse in Bismarck, cea mai admirabila din insusi-
rile sale : sthruinta orinduitk indaratnicia metodica.
Astfel ceremonia funebra de la Charlottenburg, inaintea
viitorului imparat al Germaniei unite, n-a fost ingropa-
rea obisnuita a unui om mare, ci, in infratirea 'tuturor
inimilor ce bat acolo pentru idealele inalte ale omenirii,
I Georg curuus (1820-1885) filolog german, specialist in
limbile clasice, pe care le-a studiat duprt metoda comparativ-
IstoricA.
a Johann Gustav Droysen (1808--1884) istoric sl oat politic
german de orientare liberalA ; a publicat, Intre allele, o lucrare
asupra lui Alexandru cal Mare.
3 Leopold Ranke (1795-1886) istoric german, exponent
al intereselor burghellei si mosierimii prusace. A ignorat deter-
minArile social-economice ale proceselor istorice si a restrins
obiectul istoriel universale la istoria popoarelor germanice 41
romanice. LucrArile sale se caracterizeazA printr-o Mare eruditie
sl printr-un stil strAlucitor.

www.dacoromanica.ro 29
un imn catre Insuirile, ditre munca i catre viitorul
natiunii intregi.1

2 noiemvrie 1903
(1)

STATUIA LUI CUZA VODA

0 statuie lui Cuza vodil ! Suntern, ce e dreptul, in

epoca ridiciirii de statui. Citiva oameni mari le au pinii
acum precum i citiva oameni mai mici. Va veni rin-
dul altora, dintre cei dintii, si mai ales dintre cei de-ai
doilea. Multi oameni cu avere si cu grifa de faima lor
dupd moarte vor prevedea in testament suma trebui-
toare pentru cumpharea locului, pentru plata sculpto-
rului francez la care se va face comanda, pentru trenul
delegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru foto-
grafi si litografi, pentru editori de carti postale ilustrate,
pentru ziaristi i pentru paznicii nemuririlor in bronz
sau de marmurii. Se vor vedea in toate partile domni
induiosati cari vor saluta cu respect, mergind la aface-
rile zilei, pe raposatul lor oferit admiratiei trecatorilor.
Iar strainul care va steabate stradele noastre intre sta-
tuile din dreapta si din stinga poate ca locul nu va
Pentru lucrgrile fundamentale Istoria Romei i Corpus-ul
inscriptittor tatine, publicat, sub conducerea lui, in 12 volume,
Theodor Mommsen (1817-1903) a primit In 1902 Premiul Nobel.
De notat CS, in interpretarea evenimentelor, marele istoric
german aplica teoria subiectivistS a ciclului istorle 8i idealizeazet
nemotivat epoci din istoria Imperiului roman.
Spre clarificarea paralelei pe care N. Iorga o face intre
Mommsen si Bismarck, trebuie spus cd cel dintii, ca reprezen-
tant al burgheziei liberale, a fost un adversar al dictatOrulul
prusian.

39 www.dacoromanica.ro
mai ajunge, si atunci se va lua numai cu chink, pe
cinci, pe zece ani, dupa expirarea carora alt binefacator
al patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei strainul
acela, uimit de citi zei se afla in acest Olimp istoric
romanesc, va zice : E drept cd romanii sunt un popor
care nedreptateste, cleveteste, huiduieste, ponegreste si,
uneori, ucide pe mai marii sai, dar fie ca la urm
aceste pacate sunt ispasite prin ddrnicia lor in monumente
de expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recunos-
tinta !"
SU fie asa ? Suntem noi, romnii, adica aceia cari au
ragaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un popor
care sa regrete loviturile crude date in mijlocul luptei
si sa puie cu cainta in suflet temelia monumentelor
rascumpartoare ?
E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multime, sub
unghiul interesului personal, si e astfel foarte mare sau
foarte mic, genial sau idiot, arhanghel al providentei
sau iazma rdsarita din iad, dupa cum intrebi pe primi-
tivul X gau pe primitivul Y, ale cdror pofte sunt dia-
metral opuse. Daca moartea ar rupe legaturile acestea,
singurele in adevar trainice, ale interesului, numele,
amintirea s-ar astupa de aceeasi tarina grabita care as-
cunde respingatoarele ramasite ale unei fiinte omenesti.
Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traieste,
prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intind
tot mai departe in timpuri pe care mortul nu le mai
vede. Sunt oameni sau grupe de oameni cari se sprijina
pe morminte. Si cultul adus acestora e pentru ei o ma-
sura egoista de conservatie proprie. Si, iarasi, sunt morti
cari se intorc inapoi in valmasagul vietii, pentru a face,
pe raspunderea altora, bine sau rau, pentru a pagubi si
folosi. Vezi, de aceea e asa dp recunoscator poporul ro-
man, reprezintat prin carturarii si oamenii sai politici...

www.dacoromanica.ro 31.
 Mai bine decit in orke se vede aceasta din cazul statuii
lui Cuza vodd.
La 1859, Unirea stgtea si se coboare in faptd. Puterile
intemeietoare ale viitorului roingnesc n-o incuviintaserd,
dar se putea trece pe lingg vointa /or. Moldova avea ea'
aleagg intli un domn, pe care-1 putea alege apoi si Mun-
tenia. Pentru ca acest din urmg lucru sg fie ea putintg,
trebuia un am nou, Med trecut i fgrg leggturi, dar ager,
energic i avind o putere in ming. Alexandru Cuza, din
boierimea moldoveneascd de a doua treaptg, orn cult si
Inca tmnr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoi
colonel din creatiunea fulgerator de repede a catinaca-
mului antiunionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dar
dernisionat cu zgomot ca 6 protestare impotriva ingerin-
telor cgimgcgmesti, loctiitor al ministrului de rgzboi,
pgrea cgzut din cer anume pentru o asemenea alegere.
Dupg moldoveni, muntenii ii proclarnard cu unanimitatea
aleggtorilor.
$i el ajunse Alexandru vocla, Alexandru loan I (dupg
datina domnilor de ping atunci de a pomeni dupg numele
lor de botez pe acela al ParinteIui). TJn principe cavaleresc,
impungtor in frumoasa-i uniformg cu brandeburguri ; un
excelent om de salon si tin convorbitor cu vorba strglu-
citoare i incisivg, causticg i crudg, un prieten sigur
Nth pretentil, indatonito i plin de iertare ca in zilele
de sal-Ade i obscuritate, un frate bun cu cei mai umili
din neamul sati, spre cari se cobora adeseaori necunoscut,
gi vgdindu-se deodatd, prin darul domnesc, impargtesc al
dreptgtii i facerii de bine ; uia inteleggtor al celor mai
inane ideale,, in stare sg tie, pentru apgrarea lor, pieptul
inaintea dusmanilor ; un vrednic campion al tarn, a cgrei
demnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot
uita. Aceasta pentru ceilaIti : prietenif, orupsitii i patria,
carom li-a dat cu ajutoral altora, dar cm riscul siva
situatii i onoruri, mica proprietate rurald, pgminturile

32 www.dacoromanica.ro
icrfangstireti, o armata si o constiintii de mindrie pe
care n-o aveau. Iar el pentru el a fost eau, Vara ingrijire
si crutare, cam lene i terfelindu-se in vicii 1, de la care
pornea exemplul rat' pentru altii, iar pentru dinsul
neorinduiala, nemultamire i batrineta precoce. Intr-un
cuvint, un boier moldovean al timpului salt, cu insusirile
si pacatele tipului cu o loialitate simpl, insa i o
marinimie Vara' rabus, care erau numai ale lui.
Pentru ce a facut el, bine si rau, tara, cufundata Inca
In incultura, a ramas nepasatoare, afara de taranul care a
primit pamint si a binecuvintat numele celui ce i-1 daduse
cu primejdia tronului sau. Partidelor i individualitatilor
nu le convenea : fiindca era prea original, prea stapin
pe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si prea
jenant. Dupa o lunga campanie de nepotolita ura, toti
oamenii marcanti ai trii, cari nu puteau sa incapa de
dinsul, 1-au rsturnat, pe o cale ce a patat un numar de
ofiteri, cari s-au facut vinovati de &Hare.
El s-a dus. A lasat tronul si a lasat si petrecerile. A
pornit in largul lumii straine, sprijinit de desavirsita
iertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignit
de ratacirile lui. Acest singur suflet 1-a iertat ; el a iertat
pe toti. A murit repede, poate de greselile sale, poate de
dor. L-au ingropat cu multa pompa intr-un colt de tara,
la Ruginoasa, unde sta i acuma, mi se pare, un
arendas [...L Apoi 1-au uitat.
Doar cite un ctedincios a mai plins pentru dinsul
lacrirni de amaraciune razbungtoare, care nu pIac znor-
Ilion Deunazi un batrin istoric, d-1 Xenopol, i-a con-
sacrat o carte slaba, in care lipseste mai ales, in locul
laudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intele-
' E o datorie de onestitate sA pAstrezi neschimbat tot ce
ai scris astitzi Ins& anumite mArturisiri explicA Intr-un chip
care nu se poate da incA publicitAtii t acea legAturA neingAduitii
pe care cu atita fariseism au exploatat-o i Impotriva memoriei
lui voda Cuza dugnanii lui neimpacati (n.a.).

www.dacoromanica.ro 33
ggtoare. Totusi cartea a fost cetitg cu interes, i un comitet
s-a injghebat la Iai pentru ridicarea statuii lui Cuza.
Cea mai bung statuie, aceea pe care ar fi primit-o el,
ar fi un pios monument, fgrg parade pretentioase, pe
singuratecul lui mormint, pgzit de acum inainte de orice
profanare, o ruggciune tainicg in coltul de umbrg uncle
el a voit sg se coboare. Dar nu ! aceasta ar fi pentru
dinsul, i sunt i oameni cari voiesc ca marea statuie
impungtoare a lui Cuza vodg sg fie pentru dInii, pentru
setea lor de cirmuire, pentru sperantele lor i pentru
amenintgrile pe care le miriie spre inaltimi unde ase-
menea zgomote nu pgtrund.
Si atittorii de turburgri n-au nemerit la mormintul
care le trebuie. Omul care, cu desgvirsit resignare, a
inteles sg cldeascd, pe piatra mortii sale politice, edificiul
viitor al patriei, nu e dintre strigoii care se cheamd, prin
urite farmece, ca sg facg rgu.1
9 noiemvrie 1903
(I)

EMINESCU I GENERATIA DE ASTAZI

Cu prilejul unei cgrti noug 2

E un lucru hotgrit astgzi cg fiecare generatie, fiecare

rind de oameni", cum se zicea odatg si in scris, i se
, Astazi neamul nostru 1ntreg, prin cei mid $1 multi ai sal
$i prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimi-
lor politice : el a scapat Inca o data pe Cuza vodA de dumanii
lui, ajunsi $1 dusmanii urmasului lui, din acelea$1 motive ; el
vede in statuia lui voda Cuza a$ezatA in Piata Unirli din Ia$i
plata unei vechi datorii de recunostintA $1. un lndemn cAtre
viitorul de energle t demnitate pe care 11 doregte (n.a.).
, loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben und Prosaschrif ten,
Leipzig, 1903 ; 158 pp. In 80. E cea dintii build biografie a unui
scriitor roman (n.a.).

34 www.dacoromanica.ro
zice astdzi nurnai in graiul neprefcut al t5rdnimii, vede
altfel lumea, judecd altfel, in problemele de cdpetenie ca
si in lucrurile mici, si are, pentru oameni i natur5, o
simtire deosebith. Logica de evolutie ce se afld in orice
proces de culturd si felul particular in care generatiile
se preggtesc pentru viata cer aceasth necontenit pre-
facere.
Foima ca i felul de intelegere ale unui scriitor cresc
sau descresc si se preschimbd in aceast frdmintare de
idei i sentimente nou5 a unor multimi omenesti innoite.
M5runtele articole de modd intelectuald pierd orice
cdutare, i fabricantii lor ii ineack intr-un faliment
definitiv, reputatia. Operele mari i trainice pot sa aibd
o eclips5, o intunecare, ce corespunde cu o incetineal5
sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar lumina
lor c5thuzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele \rad si se
dezvolth la aceast lumin5, dar intr-un timp se deosebesc
unele linii in focarul binefciitor i i se thu unele expli-
c5ri, iar, in timpurile ce urmeaz5, allele. Bog5tia ei pare
ca nu poate fi cuprins deodath, si se desfac p5rti pentru
a fi intelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentru
m5rimile dominante : soarele a r5sdrit, iar veghetorul
intirziat care scrie slove mici la raza rosiaticd a lampii
se simte indemnat a cobori perdelele ca s impiedice
intrarea crudd a luminii albe, care-1 turburd. Peste citeva
clipe ins5, lumea intreagd va cinta imnuri de recunostinta
astrului triumfdtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatiei i th1m5cirii lui

Erninescu !

Acurn treizeci de ani Convorbirile tliterare, pe atunci

o foaie din Iasi, o foaie revolutionard in materie de
limb5, de orientare culturald si de pretuire a trecutului
si prezentului literar, tipreau din cind in cind, in pagi-

www.dacoromanica.ro
nile lor lungarete, poezii de M. Eminescu. Un nume
simplu, schlicht, subt rinduri iardsi simple, populare, se
poate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice
pi toata gingdsia de colori superficiale ale sentimentelor,
toata intelepciunea unei minti cu experienta larga
nenorocita, toata bogatia unui spirit de o vasta i felurita
cultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprins
a strabate pina la capat, neinriurit i neinfricosat. Asa
cum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoare
tainica, oricine dintre cei umili putea sa se mingiie si s
se indemne, s invete l sa fie mai bun : rostul armonios
al lumilor gasise Inca un glas omenesc prin care s
se invedereze, intru cit e ingaduit aceasta.

$i in ce sttea multamita fata de acela care n-o cerea,

care, intr-o miscare de mindrie, se E.icea a o raspinge
chiar, dar care s-ar fi incalzit, desigur, de dinsa ?
Cei de aproape, membrii Junimii" afara de unul
singur gaseau c tinarul sarac, care parea strain in
mijlocul lor si a carui prietenie cu Creanga era legat
mai mult prin paharul cu vin i prin glu.ma rustied, are
ceva talent, dar c nu e Inca stapin pe un scris limpede
si ea* pacatuieste in privinta limbii i a gustului ; ca idei
ii gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentru
dinsul i pentru literatura romaneasca, acesti prieteni
de o data pe saptamina ii dadeau osteneala pentru a-I
pieptana stilul, i erau oarecum jigniti cind ii vedeau ca,
in loc de.a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziile
apareau, i se raspundea de la Bucuresti unde until
din corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dispret pentru
Eminescu prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omul
trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind
necontenit, in cursul zilelor sale singuratice, i aruncind
apol, nepasator, in urmd aurul. uimitor al frumusetii
noua.

36
www.dacoromanica.ro
 Intr-o zi, nebuni de nebunia unei boale urite, de
nebunia neamului sdu fgrg noroc, de nebunia oboselilor
unei munci de gazetar facut cu prea mult sinceritate,
cu prea multg jertfg si cu o uitare asa de desgvirsitg de
sine insusi, incit dgdea dreptul oricui sd-1 uite. D-I Maio-
rescu fdcu atunci sg aparg un volum de poezii alese ale
lui Mihail Eminescu. In toat tara spiritele romantice
ale tinerilor de amindoug sexele se entuziasmarg pentru
poetul nebun : bgietanii si bgietoii isi lgsarg plete, vor-
bird gros, se uitard crunt, imprtgsird cu scumpgtate
ginduri tenebroase si sentimente oculte, se prefgcurg CA
au halucinatii si porniri bolngvicioase ; iar, pe de altg
parte, ei strinserg ceva bani pentru a avea dreptul sg se
numere intre binefAciitorii poetului, ale cgrui versuri le
declamau cu atita admiratie pentru... sine insisi.
Dusmanii literari primirg, fireste, cu alte sentimente
noutatea fatalg pentru literatura noastrg. In nebunia lui
Eminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoasterii lor.
Mintea incilcitg a poetastrului trebuia &A fie cuprinsg
odat de acest mare intuneric. Unii o spuserg prosteste
si cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucurosi, nu
uitarg sg adauge de acum inainte, la vorbe de laude
care nu le iesiserg din gurg ping atunci, calificativul
injurios de nenorocit", care se dal cu mindria milei.
Acesti oarneni nu s-au dezmintit nici ping astAzi.

Dar o generatie noug de scriitori se ridica. Unii se

ivirg in zodia lui Eminescu si cglcard intrucitva pe
urmele lui. Altii scriserg cu totul neatirnat, aratind insg
cu orice prilej cultul lor pentru Eminescu si cautind in
viata lui norme pentru viata lor artisticg, in modul de
productie al lui canoane pentru arta. Ei inteleserg pe
Eminescu Ca pe un romantic : din voia lui el se despgr-
tise de lume, pe care artistul" termin importat, cu
noted teorii estetice, din Franta are dreptul si datorqa
de a o dispretui, iar, intimplgtor, thiar de a o minti,
www.dacoromanica.ro 37
exploata I insela. Tease cu toata demnitatea schivni-
cului intr-un turn de tildes", nepasator i rece", cum
singur s-a zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremi
de tot vechi, compatimire pentru cei de tot saraci
incolo, dorise pentru neamul ornenesc distrugerea pe care
o merita. Scrisese putin i greu, amestecind blestemul
pentru realitate in rugaciunile sale catre Ideal. Un zeu
sinistru, taiat in marmura neagra. Cit eau a facut aceasta
conceptie nu se poate spune indeajuns.

Insa iata ca ea se dovedeste falsa. Se scot la lumina

articolele poetului, 0 se vede ea el nu le-a scris pentru
pine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpana
prea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voia
sa faca' bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafenea ti
berarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamului
intreg, mai presus de clase si mai presus de hotare. Se
destainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunica
o suma de caiete, in care se cuprinde poezia i proza
pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, cad el
stia bine ca sunt in ele diamante care asteapta numai
ceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. s,
vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era si un mare
comunicativ, un foarte harnic scriitor, 0 se intelese ca el
nu s-a nscut beteag in aripile vointii sale de a produce,
ci ca aceste aripi au fost frinte prin dusmanie, si mai ales
prin acea prietenie neintelegatoare care le distruge mai
sigur.
Un nou Eminescu apiiru : minte setoasa de a sti,
suflet doritor de a se impartasi altora, inima revarsin-
du-se in bunatate, ochi puternici tintind necontenit
idealul.
Si tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formulelor
mizantropice i individualiste, simtind, o data cu puterile
unei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbinda
unei culturi adevarate, au primit cu bucnrie solia cea

38 www.dacoromanica.ro
bun5. La lupta lor ei au mai gsit un indemn in icoana,
curatita astazi de ceat5, a celui mai strlucit reprezintant
al mintii romnesti creatoare, in timpurile moderne.

16 noiemvrie 1903
(1)

$TEFAN ortA$ANI.1

Miercuri, in 12 noiemvrie 1903, s-a stins la Bucuresti,

unde se intorsese sf5rimat de boald dupd un an petrecut
in strgindtate, $tefan Or5sanu, critic si istoric.
Dac5 stralucitele insusiri ale acestui suflet ales s-ar fi
intrupat intr-un lant de lucrari rilspindite pretutindeni,
dac5 numele lui ar fi in gindul tuturor celor ce inteleg
iubesc stiinta cinstit, daca viata lui ar fi fost mai
lung si mai putin retras, asa incit mai multi s fi avut
prilejul de a cunoaste spiritul lui neobisnuit de viu si
inima lui deosebit .de buni, n-as fi scris aceste rinduri
care, intr-un moment cind caldura luminoas5 a mintii lui
superioare pare ea ne impresurd inca, imi par curioase si
ma inspaiminta. Plingindu-1 in singuratatea durerii mele,
as fi indeplinit i dorinta nemarturisit5 a prietenului
care s-a ascuns inaintea orieiirei recunoasteri a rneritelor
sale si a adormit cerind de la cei ce-1 incunjurau : pace
si liniste.
Dar, cind viata lui s-a strecurat astfel, in margini
inguste i prin mari greutti i suferinte, cei ce 1-au
cunoscut si pot sa facd astfel dreptate pentru dinsul,
inscriindu-i numele printre cei mai destoinici ai gene-
ratiei lui, n-au dreptul s tac5. Daca mortii nu mai cer
nimic, din lumea lor nestrabatutg, o cere rostul bun si
cuviincios al lucrurilor de aici.

www.dacoromanica.ro 39
 Orasanu a inceput scriind versuri, sub influenta unei
scoli care ispitea, in tinereta lui, pe mai toti tinerii de
talent In numarul jubiliar al Convorbirilor literare se
afla doted din poeziile lui, iscalite cu pseudonimul
Z. Miron. Facea versuri muzicale si plastice, care n-ar fi
trecut asa de putin observate, daca el nu s-ar fi smuls
de pe aceasta cale pentru a urmari cu ochii lui straba-
tatori, in locul minunii frumosului, severa culme a ade-
varului.
Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Academiei,
si el ajunse ceva mai tirziu si functionar al Fundatiei
Carol. Atitia dintre colegii sai de universitate isi luara
licenta, se risipir in strainatate si se intoarsera de acolo
pentru a ocupa locuri in invatamintul superior. Orasanu
ar fi putut face usor acelasi lucru, dar dragostea de a
cunoaste si de a descoperi, nevoia de a se lumina asupra
intrebrilor celor mai felurite ale stiintei, de a se impar-
tsi de cit mai multa frumuseta din scrisele celor marl si
alesi ai omenirii il oprira in loc, facindu-1 sa uite ca el
isi datoreste lui insusi si tuturor celor ce ar fi putut sa
invete de la dinsul o cariera. In tam nemultumitilor pe
cari i-au coplesit totusi, din copilarie filth', toate binefa-
cerile lumii, el nu gasea nici un motiv de plingere impo-
triva vreunei nedreptati ce ar suferi si nu cheltuia nici o
silinta pentru a-si dobindi un loc mai potrivit-cu valoarea
lui. Avea opt ceasuri de birou pe zi, ceasuri de rnunca
materiala pentru altii, de lecturi personale intrerupte
prin cererea cartilor si lamuririlor, asa ca lui nu-i rami-
neau pentru studii linistite decit serile, a caror intro-
buintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a strins
el totuO o bogatie uimitoare de cunostinte, deplin orga-
nizate in limpedea lui inteligenta. Le avea la indemina,
asa cum un altul are, dupa multa truda,_ un biet coltisor
de specialitate ; far% sa fi cercetat un seminariu de pre-
gatire in taxa sau strainatate, o scoala de eruditie care
invata cu critica, el era stapin pe metoda moderna de

40 www.dacoromanica.ro
cercetgri, i spiritul lui pgtrunzgtor nemerea farg indo-
ial adevgrul. Ii ddea seamg cu totul de puterile sale,
ridea cu o minunatg vervg de slgbiciunile de stiinta, de
judecata si de gust ale altora dar nu scria. Intre altele,
si fiindcg se simtea foarte strain.
Tirziu de tot si-a gasit tovargsii, carora nu le-a jertfit
decit cu greu sfiala sa de a-si impartasi altora cugetul
intim. Pe incetul Irma s-a lasat atras la scris i la luptg,
pentru a face buna alegere intre falsele pgreri l intre
lucrurile care sunt i rgmin.

$i atunci, insg, el nu vroia sa aparg cu o carte, cu o

cercetare care s parg venite din dorinta lur de a I se
recunoaste i atribui ceva. In aparenta, el nu fgcea decit
dani de seama. Revolta contra insuficientii sub toate
formele ei 11 scotea din umbra in care ar fi lost bucuros
sg trgiascg si mai departe, cetind carti bune, stringind
note, redactind capitole, inchise apoi cu scumpiltate, glu-
mind cu prietenii pe cari-i iubea frgteste, din toata inima
sa bogatg in sentimente nespus de delicate. Darea de
seamg insg, care distrugea cu siguranta, printr-o logicg
implacabila, de o puritate liriittt turn nu se mai ggseste
la altul, toed confuzia i toatg minciuna, nu se incheia
niciodatg negativ. Algturi de concluziile nimicitoare, el
amesteca lucrarea sa de ingltare a cladirii adevgrate,
si rgmineai uirnit cind o vedeai desfacindu-se intreaga
la capatul luptei. Iar el se infgtisa ping la capgt ca si cum
n-ar face decit a curati terenul de o zidire netrebnicA.
Logicianul farg greg, rationalistul puternic era in
acelasi timp insusire care aminteste pe ruda lui, pole-
mistul politic Nicolae Orgsanu un desgvirsit om de
spirit, un sarcastic corosiv. $i aid ins farg violentg, cu
constiinta ca, daca prostia trebuie sfgrimatg din cauza
urmgrilor ei, prostul nu e vinovat de dinsa. Humorul lui,
nou totdeauna, avea aceeasi discretie aristocratic, aceeasi

www.dacoromanica.ro 41
nuanca aleasit care colora orice gind, mice spus5, oricare
din sentirnentele i oricare din faptele lui.
Pentru eine nu-1 eunostea personal, adrnirabilele lui
studii critice despre crirtile d-lui Bengescu 1, d-lui Dame,
lui Eliade, d-lui Gideiu, tinirului 0. Lecca 2, cercetarea
lui despre botanica popularil, erau uimitoare. Un necu-
noscut aproape, f5r5 nici o situatie din acelea care impun
respectul, apare, azi pe un teren, miine pe altul, si Nrideste
oricind si pretutindeni o competentri perfectO. Dar noi,
eci ce-1 cunosteam, stiam cit de putin sunt aceste studii,
intimpltoare mai mult, faiii de tot ce ar putea sa mai
&Ile Inca.
Pentru cA niciodat in literatura noastrg o boal5 gro-
zava, o moarte inainte de vreme n-au distrus mai mult.
OrOsanu nu-si luase de aici titlul universitar pe care de
multa vreme Ii putea privi ca al sal, desi nu voia s5
intind mina ca sa-1 primeasca, el tinuse citeva siiptmini
la Universitate prelegeri care arataserd toatO bogOtia
stiintii sale ; o burs in Germania-i dilduse mijlocul de a
cunoaste de aproape stiinta apusean5, de la care el n-avea
s mai ia decit orientari i indemnuri. Nu vedeam nimic
prea greu i prea sus pentru dinsul. Pala' de boala lui,
grija noastra durbroasa nu pornea numai din iubirea ce
aveam pentru cel mai bun si sigur prieten, ci si din
frica de a pierde un astfel de tovarOs de studii.
El se stia lovit de moarte, dar i se paru c5 nu trebuie
sii vorbeasCA de teribila sa tain, care-I privea numai
1 George Bengesce (1848-1922) memorialist si bibliograf ;
a publicat, intre altele, volumul Citeva savenire aLe carterei
mete : Ion Ghica, V. Atecsandri, At. Lahovart (1899), o biblio-
grafie in patru volume a operei lui Voltaire si alte luerri
despre marele scrlitor francez, Bibliografia franco-romeend
(Paris, 1907).
3 Octavian G. Lecca (n. 1881) istoric, autor al unof lucrarl
cle genealogie, printre care : Familia Lecca, FarniUite boleresti
rometne, Cet dint U Basarabi. In 1937 a publicat un Dictionar
istOric, arheologic l geografic at Romcintei.

42 www.dacoromanica.ro
pe dinsul.' Ping. aunki vorba lui atingea, uneori glu-
meat& orice alte subiecte, asupra carora se oprea sufletul
lui tot vioi si puternic, si din ce in ce mai clar, mai
senin. Pina ce, intr-o dimineat de odihnd, dui:4 lungi
zile de chinuri, el se duse in pacea, in odihna pe care o
dorea de mult.
Si, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apunere
a soarelui blind de toamnA cu atita din trecutul nostru,
din fericirea si din sufletul nostru simteam ea inmor-
mintm si o largd parte din viitorul stiintific al neamului
nostru.1

23 noieravrie 1903
(I)

UN ROMAN DE EMINESCU

Era foarte frumos s se stie di Eminescu a scris

sasezeci de poezii perfecte" pe care altii aveau insii
toat'd voia s'a le ggseasca mai putin perfecte". Despre
poetul oinsusi, se povestea acum cincisprezece ani, cind

,
studentimea se inchina mai mult sau mai putin serios
in numele lui, c6, atunci cind geniala frunte ii r5s6rea
din nou din haoticele neguri ale nebuniei, ar fi luat in
mina eleganta crticied, ar fi privit-o lung ca o nepracutii
arnintire a vremurilor cind avea si el dreptul la aceleasi
bueurii ca toti oamenii, si ar fi rupt-o in bucati cu furia
multumita a celui ce distruge un pcat. Inainte de nenoro-
I $tefan Orasanu (1069-1903) a publicat articole st dArl de
seamA, semnate cu pseudonimul Polit, In Romania literard,
Literatorut, Revista poporutut. Dintre volumele sale citAm :
Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-tea (1899), Botarrica
poputard. Note critice (1900).

www.dacoromanica.ro 43
8*
cirea lui, el avea, fara indoial, cu constiinta neobisnui-
telor puteri, si credinta ca scrisele hii intrec cu mult
literatura poetica' a timpului, dar, ca un spirit mare ce
era, nu vedea cele indeplinite de dinsul decit in legalura,
umbritoare, cu frumusetile pe care-si simtea menirea de a
le intrupa in cuvinte. i in cele sasezcci de bucati per-
fecte" el ar fi ales, ar fi inlaturat, si ar fi ales poate si
inlaturat rclu.
Insa poezia lui Eminescu n-a cazut din ceruri bine-
facatoare in piatra neagra a unei sold dumnezeiesti. Cu
stralucirea, bogatia, adincimea si fermecatoarea ei taina,
cu tragicele ei lupte interioare, cu credinta, cu dezna-
dejdea si supunerea ei, aceasta opera superioara s-a
inaltat din societatea pe care a rezumat-o, deed n-a putut
s-o stapineasca si s-o conduca. Poetul acesta nici n-a
fost nuinai un poet, asa un poet naiv si copilaresc
raminind oricit voiti de mare care sa fi vinat tablouri,
senzatii, sunete. Astfel de poeti se ivesc in vremuri sigure
si linistite, la popoare cu o cultura orientata si armo-
nioasa. El a fost, cel putin in aceeasi masura, un cugetator,
un luptator, un profet da, un profet, ea profetii vechei
Iudee biciuind si arzind, de o parte, sfatuind si revelind,
de alta, in riumele aceluiasi dumnezeu al intelepciunii.
Pricina curat sufleteasca a nebuniei lui nici n-a fost
tragedia zilnica a celor cari se avinta spre culmile scldate
in aur ale unei Frumuseti ce nu. se poate atinge, si cal
cind mai sus, cind mai jos, pe ascutisurile stincii, ci
zadarnicia luptei de cugetatop intr-o societate trindava
si robita pldcerilor : puterile mari, care puteau revolutiona
inafar, zavorite inauntru prin indiferenta mediului de
plumb, au distrus.
Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un estet
at Frantei sau al. Italiei secolului al XIX-lea, ca autorul,
fara Intelegere omeneasca, social-5, al propriei sale anto-
logii, ca rezumatorul sufletului sau. in sasezeci de bucati
rimate. Un astfel de suflet, cald, comunicativ, razboinic.

44 www.dacoromanica.ro
a trebuit sit' se riispindeascel. i orice a rezultat din necon-
tenita activitate a aeestui suflet ales meritA sa fie
cunoscut pentru insusirile ce neaparat trebuie sA alba,
ei pentru lumina ce arunca asupra unor lucrari mai
desavirsite ale aceluiasi maestru.
E bine deci ca s-a tiparit romanul Geniu pustiu pe
care Eminescu 11 scria intre nouasprezece i dou57-Pci
de ani, ca student la Viena. S n-aiba grija nimeni : nici
un iir de iarbd de pe mormintul poetului nu se va rnisca
de indignare la aceasta divulgare" a gindului Inca ne-
sigur, a sinitirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea sta-
tornica i adevarata. Nu, ci, deck peste hotarele vietii,
se schimba ceva intre cei ce sunt i cei ce zu lost, eel
mai mare cintaret al neamului nostru va primi aceasta
ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si
incearcd aripile pentru a pluti intiasi data.

Iata ce e romanul.
Cineva rdtaceste prin uritele mahalale bucurestene
scaldate in ploaie putreda, la vreme de noapte. Intr-o
cafenea cum se gasesc Lisa mai curind la Viena decit
spre marginea Capitalei noastre el intilneste un emi-
grant ardelean. E urr suflet-frate i, in grandiosul nepre-
vazut al vietii de bohame, cei doi prieteni Ii schimba
ginduri, care zboara departe de fate pamintului, si de
aceea i sunt, indraznete desigur, dar sterse, reci, neorin-
duite, ca once se desface prea mult de izvorul vesnic al
vietii, de cirmuitorul sigur prin legi neaprate. Un avint
de pribegie romantica duce pe Toma Nour numele se
potriveste tocmai la Copenhaga, apoi tocmai la Turin, si
de aid, unde eroul se afla ca mai totdeauna pe
pragul mortii, Ioan, canna i-am putea zice Negura, pri-
meste un manuscript, care formeaza a doua parte a eartii.
Tome a crescut fara mama. Pentru invatatura a mers
la Cluj. Aid trebuia sa gaseascd ceea ce este menit, in

www.dacoromanica.ro 45
legea romantick oricrui tinr de virsta sa : sufletul-
Irate al prietenului. Prietenul se cheamA loan, i iubeste
neapkat o femeie-inger. Aceasta moare, Med indoialk
dup5 aceleasi legi. Pentru desvirsirea armoniei, ea are
o sofa' Eminescu ii zice Poesis, i aceasta 1nseamn5 :
nu credeti : sunt visuri ; luati-le ca visuri, i yeti vedea
ea sunt frumoase" i Toma iubeste pe acea sor. Ea are
un tat b6trin, care e muzicant i sarac ; el cade bolnav
si, dup normele romantice, Poesis '11 ingrijeste cu banul
de jertfd al viciului. loan, desi bolnav ati inteles :
ftizic plecase in lume. E anul 1848 ; el se lupta contra
ungurilor. Prietenii sunt despa'rtiti ; dar Toma afl tfa-
darea iubitei sale, si alearg si el sub steaguri, unde
intimplarea il face sa-si descopere fratele. Se descriu,
cu o putere uimitoare, scene de grozgvie din revolutie,
care i-a fost povestit lui Eminescu in astfel de episoade
de colegii lui de gimnaziu din Blaj, loan moare, i Toma,
intors la Cluj, afl final de impkare i armonie
scrisoarea de explicatii a frumoasei Poesis, moart.

Povestea are totdeauna insemngtatea ei, dar ea nu e

cea mai mare. Lined dinsa e forma si e tes5tura imple-
ticit a ideilor.
Judecat astfel, opera de intiie tinerete a lui Eminescu
e vrednic de poezia pe care o cunoastem, i cu anume
pkti din care e i contemporand. Ce limbd frumoas5, ce
putere de icoane, ce avint adesea ! Dac5 nerealitatea jig-
neste aici, motivul e numai c ritmul prozei nu libereazg
de leaturile vietii cu aceeasi desvirsire ca farmecul de
cristal al versului.
Fondul ideal nu e nici el strain de credintile durabile
pe care le-a manifestat poetul in maturitatea sa : e ace-
easi convingere c numai din viata celor multi si curati,
a taranilor, se poate desface si vitejia, i frumusetea, el
partea a doua e o epopee tarAneasci in limba minunat5

46 www.dacoromanica.ro
de la tara. Pentru stapinitorii nostri, el avea si la 1870
dispretul de mai tirziu, si. cum se poate spune mai bine
despre inconstienta lor de maimute-papagali decit ca :
ei sunt, cum o spun insisi, romAni de nastere, francezi
in inima si, daca Franta li-ar procure semidoctilor nostri
avantajele pe care li le da nefericita lor patrie, ei ar fi
emigrat de mult cu totii" ?
Si adaugam noi : cum n-a dat Dumnezeu !

11 ianuarie 1904
(I)

ALEXANDRU ODOBESCU
Cu prilejul tipdririi unei scrisori din adolescenta lui

Sunt aproape zece ani de cind a murit Alexandru

Odobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei in
literatura si in stiinta romAneasca, cel mai aristocratic
spirit printre scriitorii nostri si, in acelasi timp, unul
dintre cei mai buni cunoscatori ai graiului romnesc, al
graiului de la t era, bogat in cuvinte, mladios in legatura
lor vioaie si plin de intelesuri cuminti, tot asa de potrivit
pentru sdgetarea glumii ea si pentru deschiderea adincu-
rilor intelepte.
Odobescu a scris putin, desi mai mult decit a pus in
mina publicului editia intr-ales (aleast de dinsul cu o
zgircenie neobisnuita) facutA acum vreo doudzeci de ani
de librAria Socec. Avea toate insusirile unui nuvelist
istoric : cunostea ca arheolog, intelegea ca om de gust si
putea chema la viata noua ca poet privelistea amanuntitd
si colorata a vietii altor timpuri, care sunt pentru unii o
fantezie stralucitoare, iar pentru altii nume si date.
Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si
www.dacoromanica.ro 47
discrete, romantismul lui dulce si plin de o 'Mind stra-
vezie, erau potrivite sk dea chipuri plutind intre ceea ce
se intoarce din mormintul realiatii si ceea ce se inalt
din gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decit
dou'd nuvele.--
Cercefktor artist al antichitatii, el avea simtul frumu-
setii, care trebuie mai mult decit orice invafaturd pentru
ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lArnuririlor asupra
corpului de curat si vesnica marmurd al artei grecesti.
El ajunsese arheolog pentru el cuvintul sunk oarecum
pedant si s-ar putea zice mai cu dreptate cA el avea
o catedr de arheologie prin iubire, si astfel raingsese
totdeauna, cgutind a intelege mai mult, ca sa poatA admira
mai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin nein-
trecutul farmec al celei mai senine armonii, al ma'surii
celei mai maternatic exacte, al cumpAtrii celei mai aspre
cu sine ins'asi. Dar el n-a dat decit o serie de lectii uni-
versitare, care sunt mai degrab5 decit Istoria arheo-
logiei, cum se intituleazA o convorbire spiritualA, stra-
lucitoare prin digresii dibaci impletite, asupra intinsului
domeniu al artei de acum citeva sute sau de acuno douil
mil de ani. Ace lasi caracter de diletantism pasionat, de
saga adinc5, de dezordine foarte mester orinduitg, de
trecere in fugA cdra ca nimic de cApetenie sil scape din
vedere, o are si marea sa lucrare francezA asupra Tezau-
rului de la Pietroasa, care nu e o carte de stiint obiectiv,
ci o lucrare cu totul personal:, cu mult mai mult a auto-
rului decit a_ subiectului.
Acest inchinktor al idealufuL elM, care nu vede sufletul
decit prin trup, era totusi un intelegAtor, credincios pinA
la induiosare, al idealului artei crestine, care urmAreste
tinta imposibilk de a gsi o frumusete nond, numai
sufleteascA. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastre
conducatoare ajunsese foarte departe, el, care pornise
din ele si trAia in mijlocul lor, a descoperit, se poate
zice, comorile- de arta" in cladire, sApaturi 0. zugraveala,

48 www.dacoromanica.ro
care sunt manastirile noagtre, in care se vazusera pin5
atunci numai venituri i pisanii. El a cercetat toate
lacasurile mai insenmate, notind tot ce merith a fi admirat
sau cunoscut. El a fost pina acum, si in aceasta arheologie
mai putin arhaica, singurul care, in acelasi iimp, sa stie,
sa simta i s poath scrie intr-un chip vrednic de stiinta
simtirea sa aplicate la ramasitele artistice ale vietii
noastre de demult. Dar rapoartele sale catre minister
n-au vazut lumina decit intr-o mica parte i, cind a stat
sa-si adune Operele, el a jertfit si din putinul care fusese
publicat.
Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar,
acela de a prinde lucrurile ce se strecoara sub unghiul
cel mai interesant si de a spune despre dinsele asa, incit
oricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevrat, mai
Ihtreg si mai frumos, fara sa simta umilinta ca primeste
o dojana sau macar o inviithtura, socotind mai mult ca. a
gasit un tovaras de preri in acest priceput convorbitor
care, zimbind, Ii urmarea necontenit scopul de a instrui,
de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decit
putind vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-80,
apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica,
de care a fost acoperit de ocari in anii din urma ai
vietii lui.
Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu sth-
ruinta. Tinea prea putin la metocla care sta la indemina
oricui la cliscip1in5 care e din darurile ce se capata
ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentru
a crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios, si
mindria lui, marea lui mindrie, care nu voia ins sa
stapineasca pe cei multi, cari-i vor fi parut vulgari, era
mai mult un nu te atinge de mine". Iubirea sa pentru
frumos se multumea prin sine insa0, prin fulgerul tre-
calor al admiiatiei, i n-avea nevoie de scris. Prin socie-
tatea noastra legata de p5mint cu multe fire, el a trecut
doar, fara sa dispretuiasca de loe lucrurile de aici, caci

www.dacoromanica.ro 49
el era, ca anticii s5i, un idealist al materiei, un entuziast
al vietii prin tot ce are ea mai frumos, pin in clipa cind
a sfarimat insusi pharul golit al vietii, fail nici o parere
de rat'.
Scriitorul murise mai de mult Inca si el, nu din
ci din vointa. Lumea 1-a uitat repede, si din
xievoie,
multele lucruri hetiparite ce au mai ramas de la el,
mid un rind n-a vazut pina astazi lumina.'
Indeosebi n-avem in tipar nici o scrisoare a acestui
corn care povestea cu atita drag si stia asa de bine sa se
Ina placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cumnata
scriitorului, ma face sa pot da astazi o scrisoare a lui
care infatiseaza indoitul interes de a fi bine scrisa si
de a fi fost facula la... paisprezece ani.
Caci ea poarta data de iulie 1847, si insemnarile de
famine ale tatalui eau, colonelul reactionar de la 1848,
spun asa :
1834, iunie 23, s-au neiscut fiu-meu Alexandru, la
6 ceasuri dimineata, in zio de simbiitti.
1834, septeinvre 14, s-au botezat Alexandru."
Scrisoarea e redactata intr-o frantuzeasca bunisoara
noi dam, fireste, o traducere si totusi Alexandru
Odobescu numele pare a-i fi fost dat dupa al domnului
din 1834, Alexandru Ghica, prietenul polcovnicului" sau,
caruia i-a adresat o suing de scrisori, pastrate nu iesise
Inca din tat% si numai la 13 dechemvrie 1853, dupa o
scrisoare din 14, el a trecut la Paris bacalaureatul in
i Le insemn aici : amintirl dintr-o cAlAtorie de tinerete la
londra, pagini, ilustrate frumos, din cAlAtorlile lui la mAnAstiri,
o conferintA de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-na
Odobescu ml le-a Incredintat pentru a gAsi un editor ; ginerele
lui Odobescu, d-1 Damian, le-a reclamat 1nsA dupl putin timp.
Unele scrisori le-a dat rAposatul V. A. UrechiA Intr-un, Anuar
al FacultAtii de litere din Bucurotl (n.a.).

50 www.dacoromanica.ro
litere inaintea unei comisiuni prezidate de vestitul
St.-Marc Girardin.1
Mama lui Odobescu, dare care era adresat seri-
soarea, era Catinca, fata doctorului scriitor Caracas 2, si
una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului_

,,Balta Albd, satul Grddistea din Vale ;

miercuri, 8 iulie 1847
Dragd mamd,
Va sic zicti iatd-ne qi la Balta Alb, unde suntem de
o stiptdmind aproape : din fericire, suntem foarte bine
cu totii i tatei ii este mai bine la mind. Copiez in aceastd.
scrisoare jurnalul meu din siiptdmina trecutd. :
Joi, 2 iulie, am p/ecat /a Cdldreti cu posta si am stat
acolo o parte din zi $i, se poate zice, o parte din noapte,
cdci am plecat vineri, tin ziva de 3 iulie, la 5 ceasuri.
dimineafa, i tii c, pentru ca sd poti pleca la 5, trebuie
sd fii sculat de la 3 0 jumeitate. Drurnu/ a fost foarte
lung. Dupd cinci po0e grozave am sosit la Buzdu, unde
am prinzit la d. Perticari (ispravnicul). Pornind din nou,
am ajuns seara la Rimnic. Nu era chip sd mergem mat
departe : nu era lund, i noaptea era intunecoasd. Deci
ne-am dus Za d. Niculescu (le maitre de graces 3), la.
I Saint-Marc Girardin (1801-1873) critic literar si pro-
f esor francez, autor al unui Curs de literature( dramaticd ; fn.
1830, a vizitat tarile romnesti.
3 Doctorul Constantin Caracas (1773-1828) a jucat un rol
insemnat in organizarea asistentei medicate in Tara Romaneasca.
A publicat Topografia Valahiel, dar scriitor" poate fi numit
mai curind tatal salt, Dimitrie, medic si el, autor al unui poem
medical in limba greaca.
3 Aluzie la lucruri pe care nu le puterh lamuri astazi (Ma,l.
Lucrurile se pot lamuri totusi, datorit lui Ion Ghica, Ta
scrisoarea Un bai la curte in 1827, memorialistul ii evoca pe
clucerul Alecu IqIcolescu din RimniC, care avea o orchestra
organizata de celebrul maestru de gratii Cocoratu". Acest
,,Maestru de gratii" Is invata pc- tineri buna tinuta in societate

www.dacoromanica.ro 51
care am petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos,
ins(' cam lung. De o parte vedeam muntii, pinti la cari
era o jumiltate de posta,, de alta, un ses intins i roclitor.
Am trecut i multe riuri, dar cele mai multe erau secate.
Tin minte l trei sate foarte frumusele.
In sfirsit, simbeitti (4 iulie), dupti o postti destul de
lungti, am sosit in satul Balta Alba, care e departe de lac
un sfert de ceas. Satul e On de /ume : munteni, mol-
doveni, ori evrei st nemti. Pe linj casele 0/rani/or, s-au
cltidit barace de lemn, care seamtind de departe a graj-
duri ; comparatie care poate sssot gait mutt pe locuitorii Ion.
Lacul e foarte intins. Dar in jurul lui nu sunt adtipos-
turi trainice, asa incit bolnavii pi cei siintitosi (cari sunt
mai multi decit ceilalti) au fost sHili sa-pi inalte pe mat
ctisute de scinduri, ori sa-pi intindti corturi. E foarte
ciucLat sti vezi acest sir lung de ast fel de locuinti, tip
de hazliu aiccituite.
Vezi acum. in ele prilvlii de mode, cofetari i aIti
negustori, cari yin sd-gi vindti vechiturile la oamenii din
tirgurile de primprejur. Stradei acesteia i se zice Podul
Mogosoaii al BdIrii Albe. In aceastic insirare de colibe,
fiecare neam se deosebeste : esti incit nu vezi intr-o parte
decit munteni, in alta decit moldoveni t asa mai departe.
Apa lacului e stiratti-amarti, noroioasii in fund si foarte
/impede in fatii. Se afld i multe buruieni de apd, asa
incit nu pofi inota pinti la mijlocul blii, unde e foarte
adinc, de teamii sti nu ti se princlii de picioare ori de
mini. Nici mirosul apei nu e foarte plticut : e de pucioasii.
Am uitat sti spun c in satul Balta Albd este de cloud
ori pe stipttiminti bal mascat pi o reprezentafie de circ.
Dar trebuie sti ne intoarcem la povestea noastrti, adecti
s povestim ce am ft/cut i unde am lost simbtd. Asifel
dar, dupti ce trecurtim cum am spus, acea alee de case de
lemn si de corturi, am sosit in satul Griidistea din Vale
sau Turtoiu, mai aproape de apa Buzdului decit de Balta
Colonelul Engel (comandantul Bretilei) ne-a primit

52 www.dacoromanica.ro
acolo : el pregdtise o odaie pentru noi in casa uncle std.
Erau abia 10 ceasuri ; cele trei, care ne rilmindau pind
la prinz, trecurd cu imbrdcatul, cu orinduirea oddii
prirnirea vizitei colonelului Horbatchi (Garbatzki), care
sta intr-un sat lingd al nostru. La 1 am prinzit : pind.
la 6 am dormit, am inn-I-tat i rn-am plimbat. Apoi la
6 plecariim spre Balta AIM : atunci am luat cea dintii
baie ; apa era foarte caldil, dar, din piicate, nepliicutit
prin aclincimea ei mica, prin miros i prim gust. Dux):
o baie de doudzeci de minute (dici doctorii nu te Ias
s stai mai mult), am iesit si am fcut o plimbare prin
asa-zisul Pod al Mogosoaii. La intorsul acasii, am cinat
rn-am dus sit ma culc ; tata p. colonelul Engel au mai
camas.
Duminecci, 6 lulie. Ziva aceasta nu e prea insemnatd :
a plouat clupd arniazi. Am petrecut seara la d-1. Harbatchi,
de la care ne-am intors pe jos, si, fiind foarte obosit,
m-am culcat indatd.
Luni, la 7, colorielul Engel a plecat la Brila, unde
?rid voi duce $ i eu cu dinsul, lunea cealaltd. Duki obi--
nuita baie de la 6 ceasuri, ne-am intors acasd ; pi colo-
nelul s-a intors indatd : mi-a adus o puscd, cu care ucid
in fiecare zi vriibii; pun sit le frigid t le rnfncin cu
multd poftd. Af fi vrut salt trimit pi tie, dar mica ca
nu se poate. Pusca asta e acum pentru mine a distractie
foarte bund ; merg foarte des la vinat, dar totdeauna cu
cite cineva.
Miercuri, maiorul Lenz a prinzit la noi. M-a luat cu
el seara $ i am petrecut noaptea in satul Balta Alb&
Acolo se face dant in fiecare seard ii bal in toata forma
de cloud ori pe scipairnincl. Petrecerile, balurile acestea
se dau intr-un cazino, o salii lungd de scinduri aco-
peritd cu postav. Acolo se joacd cartile, biliardul, se
diintuieste $ i se prinzeste. Asadar, seara am mers la pe-
trecere, dar dantul n-a inceput decit tocmai cincl plecam
eu : erau ctcum 11 ceasuri.

www.dacoromanica.ro 53
 A doua zi am stat tot la vinat. Tata a prinzit la
Balta Alba. -Prinzul era destul de bun, dar trebuie sd
ai o strasnica rabdare ca s estop. felurile. Pe cind sta-
team la masa', a inceput o ploaie tare. Ni era fried sit nu
ne fac un dus, caci plona in said prin mai mu/te locuri,
ceea ce nu e asa de mirare, cci acoperisul e de pinzil;
dar avureim norocul di, in partea unde eram, ploaia n-a
riizbeitut. Dupa-amiaza a fost foarte tristei din pricina
ploii acesteia pacatoase : de aceea am dormit numai. Sara
era bal, dar noi am plecat inainte de a se incepe. Noaptea
.aceasta era minunate : de aceea am i facut o descriere
foarte romanticti :"
Ne intorcem de la Balta Alba. Luna-si desfasura far-
rnecul pe un cer albastru stropit -de nori fini (nuances) ;
stelele erau putine, i acele pe care le vedeai chiar aveau
stralucirea lor sleibitd de a lunii, care-si reisfringea razele
de aur in apele lacului, pe care un vintisor blind le facea
set se zbeguiasca grafios. De jur-imprejurul lacului se mai
zeireau focuri marunte, care pdreau cd-i fac o cunund
de stele f Fulgere slabe tisneau ici i colo din toate peirfile
i pareau niste vulcani deptirtati in miscare.
Dar pardsim malul Li, in curind, printr-un ses sterp,
sosim aces& Ma miram cum se poate ca un lucru care
e asa de material la lumina soarelui, sa fie asa de romantic
sub Wu& Asa incit, draga mama, vezi cum ne trecem vre-
mea. Pe Micul nu 1-am vazut de zece zile, dar cind 1-am
lasat era foarte bine. D-1 Arnold mi.-a fagaduit c, deed
Micul s-ar mbolnvi, mi-ar scrie indata, 'Jar, din feri-
cire, nu mi-a scris inch' i doresc ca nici sd nu-mi scrie,
adicd doresc ca Micul sti fie sanatos. Sdrut de mii de
ori pe draga mica Marie 1 Dati-mi, v rog, stiri despre
voi. D-1 Engel iti infti fiseazei complimentele sale : el tri-
1 Sore lui Alexandru Odobescu, d-na Adolphe d'Avril, sotia
cunoscutului scriitor (n.a.).

5i www.dacoromanica.ro
mete rdspuns Marie/ sd-i aducii ceva de 1a Paris si sa
nu-1 uite. Adio, dragd mama.

Fiul tau foarte devotat :

ALEXANDRU"
7 martie 1904
(1)

TIRBEI VODA
Cu prilejul_tip5ririi corespondentei lui

Domnia lui $tirbei vod5 e, pentru prieteni, pentru

dusmani i pentru istoricul nep5rtenitor o perioadd, desi
scurt5, dar interesant5 din istoria noastr contemporan5.
Acesti cinci-sase ani reprezint5 intii un regim spe-
cial, acela al conventiei inc5tusiltoare de la Balta-Liman,
al tiraniei celor dou suzeranit5ti b5nuitoare. Domni nu-
miti, domni cu soroc, divane ad-hoc, chemate numai pen-
tru luarea socotelilor sau pentru imprejurri neobisnuite.
Acesta e cadrul vietii politice, care se zbuciumg mai mult
decit oricind, zguduit5 de patimi ce urmAresc bietul tron"
de indoit5 vasalitate ori locurile de trufie sau de cistig
din apropierea lui.
Apoi in acesti ani cade ratcirea pribegilor de la 1848
in lumea larg a Apusului, apostolatul lor, cind foloSitor,
cind serios numai, cind mai putin decit serios, dar tot-
deauna ealduros, dezinteresat, patriotic. Atunci se scriu
pentru a preggti viitorul cartile, articolele de revist,
coloanele de gazet care au rspindit in Europa cunoa-
terea numelui romnesc, a trecutului si a idealelor ro-
mdnesti, si au facut astfel mult bine.
' FormeazA prefata la : borespondenta Lui $tirbet voda. I.
Corespondenfa politica, Bucure8ti, 1904, In 8 (n.a.).

www.dacoromanica.ro 55
 Tot in aceasta perioada se face in tara o excelenta
politica practica. Aparindu-se fata de strainatatea cotro-
pitoare prin cea mai corecta si mai politicoasa dar nu
umilit dintre purtari, domnii Conventiei, veniti dupa
domnii, ceva mai putin nenorociti, ai Regulamentului
organic, cauta gospodareste de trebile mrunte si de pro-
blemele cele mari : de carantine, de jandarmerie, de gra-
niceri, de oastea cea noua, care trebula sa-i asigure si de
primejdia unei rasturnari ca a Bibescului la 1848 ; se ingri-
jesc de munitii, de tunuri, cumparate unele, cerute altele
de la stapinul din sus sau de la stapinul din jos, de Foli
mici si de scoli inane, de institutii boieresti pentru invata-
tura copiilor bogati si de ferme-model, de sosele, de cal
ferate chiar de care se vorbeste acum intlia oat% de
poduri, de flotil si de atitea altele. Dar, in acelasi timp, el
au curajul trebuitor ca s se apropie, asa subrezi cum se
simteau ei, de intrebari atit de grele cum era legea agrara,
care a fost prefacuta de dinsii, ca situatia calugarilor
greci si a manastirilor inchinate catre locurile sfinte sl
chestia vamilor dupa tratatele noted.

Tarisoarele din care s-au alcatuit, peste citiva ani dupg

plecarea lui Grigore Ghica din Moldova si a lui Barbu
tirbei din Tara Romaneasca, Principatele Unite, adica
Romania una i nedespartit, s-au folosit fara indoiald
de pe urma aces.tei cirmuiri, prea stingherita i suprave-
gheata, prea marginita Ca sa poata indrzni ceva stralu-
citor, dar destul de luminatZ, de harnica, de iubitoare
pentru ca sa nu lase nici o singura zi neintrebuintatii
in cercul ingust de activitate pe care-I trasese, dupa ma-
buirea revolutiei de la 1848, sabia muscalului si a
turcului.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire i o fru-

moasa figura de visator nenorocit, cdruia prigoniri ne-
meritate i-au pus mai tirziu pistolul la timpl, de Grigore

56 www.dacoromanica.ro
Ghica, prietenul revolutionarilor cari au impus felul lor
de a vedea si in judecarea evenimentelor trecutului, poste-
ritatea ii-a adus aminte, i cununa laudelor nu se usucti
niciodata pe mormintul lui instrainat, unde s-a aruncat
insusi in clipa desperarii.
Ea a fost rnai aspra cu Stirbei, asupra cdruia cazuse
necontenit, in cursul color citiva ani de stapinire, batjocura
aruncata de Eliad, care avea sg-pi razbune prabusirea sa
din Olimpul republicii romanc, si de Bolintineanu chiar.
El a fost in ochii urmasilor un gospodar", traind din
mila rusilor, in tovarasia rusilor, cu gindul la imbogatire
si la pastrarca cit rnai mult tiny in scaun : un om al
fiecarei zile si al fiecarui ceas, fara scopuri departate pi
cu totul lipsit de pasiune, de pnezie ; pe linga aceasta,
indaratnic prigonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu
i-a lasat sa se apropie de parninitul patl iei, nici atunci
cind ochii ion lacorni de lumina zarilor de acasa se aco-
pereau de negurile noptii, ca Balcescu. Daca n-ar fi Bi-
bescu si mai urgisit, nu s-ar recunoaste poatc lui Stirbei
nici guvernul lui prieeput i activ, gospoddria buna a
rului gospodar".
Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea, e
nedreapta. Suntem destul de departe ca s o spunern.
Stirbei avea mari insusiri. care trebuie tinute in seama
cel putin cit defectele. Era unul dintre cei mai luminati
oameni ai generatiei sale, era un lucrator de o harnicie
deosebita i avea o constiinta a datoriei sale cum numai
foarte putini se intirnpla s-o aibd ; pe linga aceasta, spi-
ritul de buna si cuminte orinduiala Ii stapinea in toate
imprejurtirile, facindu-I s inceapa numai lucruri pe care
le putea duce la capat bun. Sentimentele sale le exprima
fara nehotarire, si se putea razima cineva pe prietenia
lui. Era, desigur, un perfect om de onoare, intr-un timp
cind intriga placuta orientalilor, minciuna laudata Ca o
dibacie, reaua-credinta prefacuta intr-o putere, ramtisite

57
www.dacoromanica.ro
9 Oameni cari au fost, vol. I
ale veacurilor rele, erau Inca in toata inflorirea lor ei.
se putea vedea un Sutachi, director al unei foarte insem-
nate institiatii de carftate, coboritor al' unei familii dom-
nesti, luind calea hotarului cu bani de haram subt haina
ba stropita cu decoratii.
Sentimente de apostol n-avea, ce-i dreptul, i. el cerea
s i se plateascil pind intr-un ban lista civilii, precurn el
platea tuturor pind intr-un ban. Tinea la putere, poate
si fiindca era incredintat cii o intrebuinteazd mai bine
decit altul. Masurile lui sunt aspre uneori pina la cruzime,
dar aceasta venea din nemladierea principiilor din care
porneau. In societatea internationalii a marilor centre el
se simtea prea mult acasa, dar eine n-avea atunci astfel
de aplecari, care trebuie sit se condamne cu toga energia
eind e vorba de oamenii de astazi, traind in statul roman
ei in mijlocul culturii romne, care lipseau deopotriva
la 1840-50 ?
El era un fiu de boier, crescut in Franta restauratici,
ocrotit apoi de Kiselev. Trei imprejurari care explica in-
deajuns spiritul sau conservator fail sovaire, cultul silu
pentru ordine, pentru disciplina, pentru orinduiala ne-
elintitil in toate lucrurile ; adevarata groaza pe care o avea
RIO de orice insemna sau amintea revolutia. Nu era,
desigur, mai putin patriot decit altii miicar pentru
rnunca pe care o cheltuise in folosul tarii sale dar se
temea de vorbele mari asa de mult, incit nu zicea decit
limba valalia", limbil moldoveneasca", vazind in euvin-
tul roman, romanesc", un fel de steag tricolor al anarhiei.
Gindul lui mergea pind la unirea principatelor, pinii Ia
rascumpararea de la turci printr-o platd pentru totdeauna,
dar pentru ea sa ajunga acolo el .stia o singurd cale : a
sIabilitiiii roditoare, a sigurantei statornice in toate. De-
osebirea intre el si revolutionarii pe cari nu i-a iertat
mciodata, poate, era aceea ca lui i se parea mai grabnica
intemeieria inlauntru decit liberarea de legaturile cu

58 www.dacoromanica.ro
strilinul, pe cind ceilalti intelegeau s inceapri intii cu
aceasta, nefiind timp de asteptat intre fi1ciIe deschise.
Ei au fost cu toat tineretea lor cei cu dreptatea,
dar au uitat prea mult pe urm5, dup5 izbIndii, programul
de muncii modest in interior pe care-I desf5surase it
incepuse a-1 realiza $tirbei. In feta biruintii lor, domnul
de la 1849-56 s-a retras in umbr5, cilutind in straindtate,
la care tinea desigur prea mult, odihna b5trinetelor sale.
Dar, cind pc tronul romnesc statu principele Carol, el
se intoarse in tar i sprijini din toate puterile sale, prin
el si prin fiii s5i, stilpinirea cea nou5, de la care astepta
si nu s-a inselat implinirea idoalului sriu : stabi-
tatea I.

14 ntartie 1904
(I)

ANTON PANN

Tipografia Minerva" a pus in vinzare volumul intii

dintr-o nouri editie a operelor (fiind vorba de acest om,
eu as zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann.
A ! stim, vor zice unii, cei mai multi, slim ce e Anton
Pann un poet pentru baietii de bacanie, un cintaret de
glume nes5rate, reprezentantul Jiterar al mahalalelor si
tejghelelor, al stranelor, in care tircovnicul cint lui
Dumnezeu, trAgind cu ochiul la cele mai gingase din
fapturile lui, al circiumelor indosite, unde fetele mai si-
mandicoase beau vin vechi in odaia din fund, cu perdelele
' Caiol 1 a realizat intr-adeviir stabilitatea". Dar aceasta
stabilitate" nu reprezintA in sine un ideal" vrcdnic de elogil,
cita yrente se sprijina, ca in cazul doinnitorului, pe o politica
reactionara.

59
9*
www.dacoromanica.ro
trase. Ace la e Anton Pann. Pe vremea lui, cind calfele
pi ucenicii nu erau Inca romantici, nu vorbeau cu neolo-
gisme frantuzesti, va fi avut si el rostul lui, pentru astfel
de cetitori, cam de o seama cu dinsul. Astazi insa i s-a
incheiat rostul i acolo. Publicul sau de odinioari a trecut
la istoria haiducilor, i s-a inaltat de. acolo la foiletoanele
fioroase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremea
lui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia0 pu-
blic dispretuieste uneori $apte fete p-un fliciiti, ca sa
ceteasca o data pe saptamina ziarul ilustrat Veselia.
Atunci pentru eine o editie noua a lui Pann ? Amatorii
de literatura veche i istoricii literari vor gasi doar la
Academie carticelele lui cu buchi, care pot cistiga oarecare
farmec macar prin aceasta infitisare batrina a bor.
Altii, cei putini, foarte puini, ii vor fi aducind aminte
de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul literar al
bietului Pann :
(Anton Pann), final Pepelei, cel istet ca 'um proverb,
01 vor socoti cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el e una
din intruparile cele mai bogate si mai depline ale litera-
turii populare, careia Ii sta poate mai bine in anteriul
de paracliser al acestuia, decit in haina boiereasca, croita
nemteste, a lui Alecsandri. Rareori s-a vazut asa o albina
de folclorist ! In ce parti din romanime n-a mers el, ca
sii adune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale, cu-
vinte, credinti si datini ale poporului : mai ca s-ar zice
ca de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseascii
din Chisinilul Basarabiei, ca de aceea a colindat drumurile
de tara i bilciurile muntene, ca de aceea a fugit la
Brasov cu Anica, frurnoasa nepoata a staritei, ca de aceea,
in sfirsit, a risarit o data, tiparindu-si carti, la Sibiu.
Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in vremea sa,
Anton Pann, n-are decit sii ceteasca bibliografia analitica,
de nu mai putin decit 133 de pagini, pe care i-a alcatuit-o
in 1891 cel mai mare laudator, descoperitorul lui in multe
privinte, raposatul G. Dem. Teodorescu !

60
www.dacoromanica.ro
 Intru adev5r, Anton Pann n-a fost nici una, nici alta
sau, daca voiti, a fost i una, i alta.

Biograful Iui, Teodoresu., ni-1 inMtiseaza ca roman,

fiul adica al unui caldurar roman, asezat in Bulgaria,
la Slivden, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e ing5duit
ins s ne indoim de romanitatea caldararilor de la
Slivden. Sau poate aceasta romanitate era macedoneana,
caci se stie di in unele l,ri balcanice, ca in Bosnia,
caldararii aromani se afla in mare numar. El, Anton,
avea insil figura greceasc5 a mamei sale, care a trait
ping tirziu in Bucurestt linga fiul ei Antonachi. Iar
sufletul lui nu era nici bulgaresc, nici macedonean, nici
grecesc, ci intocmai ca al taranului si mahalagiului ro-
man de pe malul nostru al Dun5rii. Daca in adevar a
venit in Bucuresti, fugind din Rusia, unde fugise din
Turcia, dupd rzboi abia in 1812, cind avea 18 ani,
apoi trcbuie s recunoastem ca rareori s-a vilzut un om
care sa se prefac5 mai desvirsit, sa se identifice mai
deplin cu aceia in mijlocul crora soarta 1-a fiicut sa
traiasca. El, care face haz de felul de vorba al grecului
si al sasului, se fereste a glumi pe seaina bulgarilor
nu nail sa* spuie ca e strain" : dar se poate zice ca
nici un scriitor de atunci, afard de Eliad in scrierile lui
in proza, n-a avut o sintaxa asa de adevciratil mla-
dioasa, limpede, mirosind a flori de cimp si a vizdoage
de psalt ca dinsul ; pe lingti el, atitia marl scriitori
din acciasi ani pare ca scriu intr-un jargon schilod,
tirindu-se in cirje frantuzesti !
Anton Pann a fost cintaret la mai multe biserici din
Bucuresti, profesor de muzica musichie ! la semi-.
narul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Mu-zicant
psalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cu multe
urite biserici : FIlimon. Dar Filimon a fost inainte de

www.dacoromanica.ro 61
toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe eind Anton
Pann era cintgret de strand inainte de toute.
Pann miirturiseste el singur Ca facca cartile sale de
literaturg, cu care a inceput foarte tirziu, ca treacg
vremea scriind cite ceva, mi se pare ca-mi petree
veemea foarte clulce" i ca sg ci.sidge i bani albi
pentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vin bun, cu
prietenii i pentru modele rgsiiritene sau apusene ale
nevestelor i litoarelor sale, persoane foarte cheltuitoare,
dupg insgsi mgrturia victirnei lor. Astfel de lucrgri, calen-
dare, cintece de lurne, povesti in versuri, i se pareau,
de altmintrelea, o nimiea toatg, lucruri mici" : ii ciddea
asa de puling insemngtate, nu din dispret pentru sine,
ci din dispret pentru literatura usoard a orisicui, incit,
publicind Spitalul amorultd, el n-a insemnat totdeauna
supt feluritele poezii numele alegtultorului, judecind cA,
pe un astfel de teren, totuna e dacd poporul, sau mahalaua,.
sau un poet vechi, sau el insusi, sau altul din zilele
lui a aruncat in lume cintecul de dragoste.
Dar ia sg fi poftit cineva sg-i tagilduiasca drepturile
de autor asupra melodiilor pe care le inseamng cu note
bisericesti, vg rog, la sfiritul fiecgrui caietel i niei
n-ar fi prima el asupril-si rgspunderea unei melodii
inchipuite de altul ! Marea lui dragoste i marea lui
mindrie au fost intotdeauna rnuzica. Intii cea biseri-
ceascg, In slujba cgreia a stgtut nu mai putin de patru-
zeci i patru de ani, cintind condace i irmoase din 1

copilgrie ping in cele din urmg timpuri ale vietii sale,

si cgreia i-a consacrat o multime de publicatii teoretice,
lucrate ai prelucrate, in tipgrituri speciale, in magazine.
antologii, gra/mad i principii. El a inceput a trill intr-o
vreme cind muzica bisericeascg suferea, ea atitea alte
lucruri, sub inriurirea noug a ideilor Apusului, o schitn-
bare hotdritoare. Revolutia muzicald a fost patronatg
indatA in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara
Condace i irmoase cintari bisericW1.

62
www.dacoromanica.ro
Romneascii de mitropolitul Dionisie Lupu S-au trirnes
tiner1 in strilintate ca sa' invete noua musichie, si, dup
istoricul Dionisie Fotino care a fost, cel putin in
aceeasi masurk i muzicant vestitul Macarie 3 a tiparit
luxos, in Austria, anumite carti de cintari. Pribeagul
fecior de cald5rar, care, cum se plinge singur, nu cer-
cetase niciodat5 vreo scoalri, Invi4 noul mestesug al
cintecului de la Dionisache Moreotul" (adic5 Fotino).
0 psaltichie scrisg de dinsul la 1823 recunoaste aceast5
ucenicie : in ea Anton fiul lui Pann ii desluseste numele
crtur5reste, Anton Pantaleon, adgogind, de bund seam5
dup5 locul de origine al tat:dui s'au : Petrovanu".

Incepu sii dea cdrticelele sale literare, spre scrierea

mai departe a c6rora ii indemna tot mai tare multimea
cumparritorilor, dintr-un impatrit motiv.
El mostenise manuscripte de la dasdilul Dionisachl
si, stiind bine greceste, se gindi fireste a le tiilmci
dup5 obiceiul timpului. Astfel traduse, pe lingrt atitea
tratate de muzicd, i Noul Erotocrit, care iesi la Sibiu
in cinci volume la 1837.
Ca un alc5tuitor de melodii profane, Pann trebui s5
simtd nevoia de a da lumii i cuvintele : de aid micile
lui culegeri de cintari i cintece, care pornesc de la
1822 si se incheie cu Spitalul amorului.
Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur,
trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate
1 Dionisie Lupu (1769-1831) mitropolit al TAM Roma-
nest Intre 1819 91 1823 ; inembru al Eteriel 91 sprijinitor al
rdscoalei lui Tudor Vladimirescu.
2 Dionisie Fotino (1769-1821) istoric i compozitor de
muzia bisericeascd grec ; stabilit In Tara Romdneased, a serfs
Istorta vechit Deal 0 a prelucrat in versurt No-it Erotocrit.
3 Ieromonahul Macarle a tradus Intre 1818 si 1820 toate
eIntdrile bisericesti in limba romfind si le-a tiptirit, punIndu-le
in eirculatie. Contemporanil 1-au considerat drept reformatorul
muzicil eelesiastice romdne9t1",

www.dacoromanica.ro 63
tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite cgrti. Astfel
si-au cistigat o fairn g. care tine ping in zilele noastre
Vasile Aaron si loan Barac. Pann se lug pe urmele lor.
El traduse in proza isprgvile lui Nastratin Hogea, dupd
originalul turcesc. El puse in versuri lungi, presgrate cu
o mare boggtie de proverbe (care, nu trebuie sg uitgm,
se stringeau pe atunci si de marele boier Iordache
Golescu) fel de fel de snoave romgnesti, de fabule (e
vremea lui Donici si lui Grigore Alexandrescu), de apo-
loguri orientate si de inchipuiri proprii, in carticele care
au format la sfirsit Povestea vorbei (1851-53). El a pus
in versuri de acelasi fel citeva povesti, ale noastre ai
rgsgritene, in cadrul unei sezgtori, intitulindu-le 0 sezd-
toare la tard (1851-52).
In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgri spre
misiunea de moralist, si-1 vedem traducind o data o
Hristoitie, adicd o carte a purtgrilor bune. In Povestea
vorbei 0 in alte lucrgri de acest fel, el intelegea al
aceea ca s invete pe oameni a fi harnici, blinzi, fgra
vicii, fard superstitii, primitori, darnici, foarte supusi
oricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu", fie
a revolutiei de la 1848. pe care i-a cintat deopotrivg
Ce nu ar face crdintea de n-ar fi sti/pinitori,
De n-ar fi temnife, acne si n-ar fi pedepsitori !
De aceea totdeauna trebuie sd mul(dmim
Stdpinirii cei inatte, crii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui Anton

Pann ?
Foarte amestecatg. Limba e totdeauna bung, spiritul
viol, naivitatea atrggatoare, versul corect. Insg unele
bucgti din Povestea vorbei sunt prea lungi, multe se
mintuie stingaci ; dar sunt citeva care intrec cu mull
toate incercarile de literaturg popularg fgcute in urrng

64
www.dacoromanica.ro
de un Speranta sau un Dulfu ; ele sunt adevrate mici
capodopere, cum e Vinatorul fdrd cap sau Cdscitoria vu/pii.
Sunt i versuri carturdresti care ne mir, asa sunt de
bune
Zgudta indat toatd frunza vintul,
Cit de groazd multd jos se scuturarii :
Peisarile-n aer de prin craci zburarii.
Judecata strugurelui e plind de o noutate fermecatoare,
si lui Pann i-a trebuit o minte indr5zneat ca sa dea
chip, inrudire i actiune tuturor buruienilor i fructelor
de pe lume ginditi-vg numai la jupineasa CeapA, care :
Se-mbriicti indatti iute cu minie,
Dousprezece haine puse, de dimie,
61=1i atitea, albe, suptirele,
Imbratind binisul rosu peste ele,
Pieptiinind si barba alba it beitrinti,
Scuturind-o bine de pcimint,
Cea mai desdvirsitd dintre lucrdrile lui si care
se pare noua pind astki e ezritoarea : aici povestirea
drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce se insir.
formeaza un tot armonic i una din cele mai bune
scrieri romdnesti.
El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,
vesel,dar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton.
Versurile lirice, afard de cutare pomenire de plimb5ri
Seara, pe lunci, de mind...,
Cu vorbd dulce i lind,
sunt mai toate plicticoase, false, fiird putere i cu totul
f5r5 avint. IVIelodiile lui, cine le mai cintd ? Povestirile
J : pentru popor
lui, acelea vor rarninea dar nu numai
pentru popor !

25 aprilie 1904
(I)

65
www.dacoromanica.ro
 GHEORGHE BARITIU
Cu ocazia inaugurarii momumentului

Sunt abia optsprezece ani de cind a murit Gheorghe

Baritiu, care a lost atita vreme fruntasul pe toate te-
renurile i conducatorul romanilor din Ardeal, i totusi
se pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multa
vreme de dmsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca,
la a optzecea aniversare a nasterii sale, urari venite din
foarte multe parti, daca nu din toate partile romnesti
(caci neintelegerea i nerecunoasterea intre sine a fost
totdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ; eu citva
timp inainte, in 1891, el vorbea la prinzul dat de rege
Academiei Romane, care implinea doulizeci i cinci de
ani, si el aducea regalei scriitoare multumirea femeilor
din Ardeal pentru paginile pe care le-a dat i litera-
turii romane. Atitia, printre acei cari nu sunt batrini,
Ii mai pot aduce aminte de mosul eu fruntea inalta,
ochii vioi i nasul in vint, un nas de gluma si de iste-
time. Dar, de cite ori se aude numele lui, i se pare
oricui ca acest nume e cules dinir-un capitol mai de-
partat al istoriei literaturii noastre ; el a fost in pre-
zentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentru
care putini aveau intelegere.
Aeeasta, pentru ea scrierile lui Baritiu nu erau in
mina nimanui. Poet n-a lost, nuvele n-a scris, in istorie
n-a dat pina in anii din urma decit putine memorii de
eruditie, in care nimic nu cheama si nu retine pe ce-
titor. Pentru publicul eel mare, si chiar pentru acea
parte din publicul cel rale caruia i se poate vorbi numai
prin frumuset, n-a ramas nimic de la dinsul. Numele
lui singur pluteste deasupra operei care pare inecata,
dar slujeste de temelie pentru ceea ce se vede la supra-
fata.

66 www.dacoromanica.ro
 totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat ope-
rele complete, a fost un foarte harnic om de condei,
care a scris fr intrerupere, zi de zi aproape, de la
douazeci i ase ping la optzeci i unu de ani. Enorme
volume s-ar infatisa intr-o lunga serie daca ar fi sa se
euprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe ince-
tul, din cunostintile, parerile i simirile lui, romanilor
de dincolo, iar, in anumita vreme, si in oarecare masurii
si mai tirziu, celor de dincoace.

Cad Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, binein-

teles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci un
gazetar al constiintii si al idealelor sale i, pe linga a-
ceasta, ea o-intregire neaparatli, fiindca e vorba de un
spirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pen-
tru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardeal
unei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inaintP.
Foaia pentra minte, inima i titeraturti, apol Gazeta de
Transilvania, care traieste i astazi in Brasov, sub
un nume putin schimbat, si la sfirsit, Observatoriul
In aceste foi s-a cules invatatura in forma usoara ei
placuta, sfatuiri morale, indreptari nationale. indrumari
de calauz incercat in nesigurantele i primejdiile unui
popor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la o
vreme, altil, de virsta lui sau mai tineri decit dinsul, au
aratat alte ci i au inteles altfel tinta lungii calatorii
de munca i ostenell, dar, pina in apropierea anului de
desteptare si de prefacere 1848, el a fost marele duhov-
nic al poporului sett
Deci scrisul lui Baritiu, asa de imbelsugat. a fost
practic i trecator : el a fost ca acea parte din apa eeru-
rilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riun
vesnice, dar din care se Malta pe cimpiile de catifea
verde i de aur palid hrana miilor de oameni, cari adesea
uita s multumeasca. Sunt oameni a caror chemare c

www.dacoromanica.ro 67
de a fi ziaristi : oameni cari inteleg repede, se infra.-
cdreazd o clipd, vorbesc cu convingere i usurintd, dar
nu pdstreazd totdeauna pe a doua zi ideile care pdreau
ea-4 stripinesc i sentimentele de care se aratau zgucluiti.
Cu Bariliu nu e insa asa. El era o fire adevdrat ro-
mdnease5 si tilrdneascii, avind o reflexivitate aclincd, in-
driratnicie in urindrirea scopurilor sale, o deplina con-
sec; erqd si darul de a tinea minte" din care se intenr-
iaza caracterele puternice i vrednice de respect. Avea
in adevdr talent literar : un talent foarte sobru, cu multa
paza in alegerea si orinduirea cuvintelor, putind s rniste
msa foarte mull. atunci cind un sentiment de revolta
sau un avint ce nu se mai poate opri rupea zagazul cel
tare. In chestii culturale foarte inalte i gingase, el avea
de mult parerile care au invins pe urrn5, tirziu de tot,
in zilele noastre : incli din 1865 el striga, in Calendarul
pentru poporu/ roman, impotriva striedrii limbii" si era
in stare sii cuprindd intr-un articol de trei pagine cri-
tica intreagd a pornirilor spre latineste. frantuzeste, nem-
teste si ungureste, care impestritau vocabularul si coru-
peau sintaxa. Ar fi putut sd se manifeste pe orice teren
cu onoare i, cind Academia 1-a invitat, pc dinsul, sep-
tuagenarul, sd-si insemne amintirile, puind in acelasi
timp vremea sa in legdturd cu vrernile trecute, el a do-
vedit c5 poate descoperi i stringe toat5 informatia, cii
o poate preface intr-o povestire neteciii si ca se poate
feri de mice patimd in expunerea lucrurilor in care
fusese acea magna pars ' de care vorbeste vechiul cin-
tdret.
Dar el a stiut sLI descopere totdeauna locul, punctul
unde trebuia dusa lupta pentru neamul ski si sr'. se in-
fiitiseze acolo cu steagul in rnin5, jertfind odihna sa,
interesul sau si, ceea ce e si mai mult, jertfind soarta re-
Parta$ul principal (lat.).

68 www.dacoromanica.ro
putatiei sale dupa moarte. In aceasta-i stii meritul eel
mare.
Era in 1835-36. Pleiada marilor scriitori ardeleni se
stinsese. Ei lasasera carti, dar nu erau scoli. Cele mici,
din vremea lui Iosif al II-lea, erau in decadere ; cele
mari se rezumau Inca in scoala inalta din Blaj. Pentru
cei ce nu erau de confesiune unita, si se fereau de dinsa,
pentru cei ce nu incapeau la Blaj, pentru cei ce voiau
sa stie i lucruri care nu se predau acolo, erau colilc
straine (si Baritiu a invatat la Cluj), cu toate lirmrile
lor. 4co1i sant de lipsti, coli", proclamd in 1835 tinarul
profesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintii nevoie
a timpului. Unit, el primi sa fie dascal la neunitii
din Brasov, nu pentru leafa, care era saraciicioasa, ci
pcntru insernnatatea acelui centru romanesc din Brasov
si pentru foloasele ce trebuiau s izvoreasca pentru neam
din aducerea la crezul national a acestui vechi cuib de
negustori interesati si de dreptcredinciosi inainte de
toate. Baritiu fu invatiltorul brasovenilor cit a fost de
nevoie, i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuia
locul unde prezenta lui nu mai era neaparata.
0 alta necesitate a timpului era presa de literatura
ward, dar cu miez moral si cu orientare nationala : un
fel de scoala a celor ce nu mai puteau veni pe bancile
ucenicilor i erau raspinditi in tot cuprinsul romnimii.
Foaia lui, mai populara, mai putin personal decit pu-
blicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad si Asa-
chi, cu care el trebuie pus in acelasi rind, a raspindit
gustul de cetire si a pregiltit conditiile materiale ale
literaturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, raminind
singura, a cistigat i cetitori din Principate.
La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica ve-
nea pe planul intii pentru romnii din Ardeal. El se
supuse i veni si la acest asalt, in rindul intii. i, ia-
pe cind Asachi facea matanii inaintea sfintiilor-lor
Cali,
muscalii, iar Eiiad, pierzindu-si cumpatul, se improviza

www.dacoromanica.ro 69
dictator rcvo1u.iona i semizeu in nurnele Libertatii,
I3aritiu fu ornul poporului.
Un orn reprezentativ", o expresie a nevoilor nearnu-
lui siu, o personalitate binefc5toare care n-a crezut
niciodatil cii are drepturi i asupra sa insi, acesta a
fost Baritiu. $i de aceca el e asa de greu de deslusit
pentru cci ce cautii in el onua i atit de lesne de respec-
tat pentru acei cari-i va'd munca. 1

9 mai 1904
(1)

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI

Intiia parte din corespondenta lui Vasile Alecsandri

a aparut sub ingrijirea d-lui IL Chendi si a d-rei
E. Carcalechi.
Patriot si democrat, George Baritiu (1812-1893), a Lost
secretar p presedinte al ASTREI", a participat ta revolutia
de la 1848 din Transilvania, a devenit membru al Societiitil
Acadernice Romane in anul infimt,Srii ei (1866). A publicat
numeroase articole i, intre altele, lucrarea Part' aiese din
istoria Transitvaniet. Pre doua sute de ani din urmd, (1889
1891). Ca istorie, are meritul de a fi relevat rolul maselor in
istorie.
= Socec, 1904. Se dau sl note folositoare. 0 bibliografie foarte
complecta 91 ingripta se afth inaintea volumului. Al dodca
trebuie s4 cuprinda scrisorile franceze, multe la numdr, ale
poetului. Cred c5 n-ar trebui sA se reproduca, precum s-a
facut cu corespondenta lui M. KogSlniceanu, apgrutA in Con-
vorbiri literare, chiar textul in limb5 strainS, edei, oricit de
multa obisnuintli ar fi avut Alecsandri In vorbirca limbei Iran-
ceze, el o scria slab si ffird coloare ; dna s-ar face altfel,
aline cedtori n-ar putea deschide volumul. 0 editie francezA
cu traducere ar costa prea mult i n-ar rascumpara cheltuiala

70
www.dacoromanica.ro
 Cine s-ar astepta sa gaseasca parerile poetului asupra
chemarii sale literare, ideile sale asupra marior intre-
bari ale vietii, portrete bine schitate ale contemporani-
lor, descrieri mestesugite, judecati despre cartile yazute
de dinsul, s-ar inela. Alecsandri fricuse studii foarte
usoare, pe care nu le-a completat niciodata, intr-un trai
din care distractiile luau cea mai mare parte. Cetirea
lui era de tot restrins ; vara intreaga si-o petrecea
privind din cerdacul casei din Mircesti frurnusetea, tot-
deauna aceeasi, dar vesnic noua, a cerurior de Mlle si
august. Cartile clasice ale tuturor literaturilor au ramas
inchise pentru dinsul, i din literaturile contemporane
el cunostea numai, intr-un chip usor, pe cea francez5,
incepind de la romanticii cei marl, pe cari a cautat,
dupa puteri, sa-i hallo. Cartile erau pentru dinsul un
mijloc de treccre a timpului : niciodata ele nu I-au stors
un striga de admiratie, niciodata ele nu i-au impus sa
cugete mai multa vreme la intelegul lor, sa scoata din
ele invatilminte i indreptari. Veselul ciripitor n-avea
privirea patrunzatoare a vulturului, nici nevoile aces-
tuia de aer mult, de lumina bogata de inaltime, spatiu
si raze.
N oamenii nu-i erau bine cunoscuti, afara de un
mic cerc de prieteni, intre caH se simtea bine si pe care-i
chema cu bucurie acasa la dinsul, in zimbitoarea-i lo-
cuinta de Ora. Politica a facut putina i fara multi
tragere de inima hi incalzea doar cutare chestie spe-
ciala [...].
N-a prea calatorit. In strainatate a cautat numai o-
raselc unde se duc de obicei boierii nostri i care-i erau
asa de cunoscute, Inca nu mai vedea nirnic in ele.
printr-un mare foios. Decigur ca la sfirsit vom avea i un
tndice de nume.
Astlkl pentru intlia ()aril se va 1nfSisa ntr-im chip cu
total vrednic coresrondenta unui scriitor roman (n.a.).

www.dacoromanica.ro 71
Pagini ca acelea ale schitelor de drum in Maroc, alcd-
tuite in tinerete, nu se mai intilnesc in opera lui. Ii
placea sd se steamute numai in locurile uncle era sigur
s ga'seascd tot confortul si rnultumiri fine pe care nu le
putea da tara.
Tot boier molclovean tipic era el si in ceea ce priveste
legaturile sale cu trecutul 1i cu acea parte a prezentului
care e viata tdranimii. Scrierile istorice le privca ca,
Mcind parte din domeniile specialitatii. Cu sMenii lui
va fi lost bun, dar mindria stapinului de pilmint, a dom-
nului de oameni nu 1-a lasat sA-si piece privirea pind
la smerita bogdtie de simtirl a tdranului. Cel ce a strins
si a prelucrat poezia populard n-a stiut, de fapt, ce se pe-
trece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult
in viata.

Deci corcspondenta lui trebuie s aibd mai mult un

interes biografic, decit unul literar. i asa si este.
Ea se imparte in acest dintii volum, astfel : scrisori
dare d-1 Maiorescu, scrisori cdtre (1-1 Iacob Negruz*
scrisori cdtre Papadopol-Calimah i scrisori catre d-na
Paulina Alecsandri.
Cele dintii sunt de tot putine. Alecsandri s-a raliat
la miscarea Convorbirilor, dar n-a avut legturi perso-
nale cu conducdtorul Junimii". El se adrcseazd d-lui
Maiorescu, mai mult ca ministrului, cerindu-i anumite
mdsuri i hotdriri. Scrisoarea-raport despre biserica ro-
il/And din Paris, scrisoarea-schita despre biserica din Mir-
cesti sunt dintre cele mai intinse si mai ingrijite ale
colectiei Chendi-Carcalechi.
Dimpotriva, poetul a scris foarte des d-lui Negruzzi,
ca redactorului Convorbiritor. Pentru productia literard a
lui Alecsandri chiar, pentru felul cum el judeca scrisele
altora in general intr-un chip foarte usor, dar mai
totdeauna prietenos pe cit se putea, chiar ierttor cind
era vorba de cineva care-1 jignise aceste scrisori au

72 www.dacoromanica.ro
o mare insemndtate. Se vede mai ales cit de fara pre-
gatire, fara cugetAri indelungate asupra unui subiect si
felului cum el s-ar putea lucra mai bine, incepea Alec-
sandri scrierile sale. Se vede insa iarasi ce insemnatate
punea el pe uncle semne de recunoastere din partea
lumii care de cele mai multe ori n-au nici un pret : corn-
plirnente de salon, laude ale confratilor .s.a.m.d. I s-a
parut totdeauna cii premiarea de felibrii din sudul Fran-
tei, cari fari a discuta seriozitatea lor aclamau pe
un latin de foarte departe, j s-a parut ca aceasta pre-
miare e o mare izbincla i un mare noroc, nu numai
pentru el, ci si pentru tam sa, pentru neamul sau. Tre-
sari de uimire chid ii vezi punind o data aliituri luarea
Plevnei i incoronarea lui la Montpellier.
Papadopol-Calimah era, in adevar, un prieten intim,
fatil de acest coboritor de domn, Alecsandri ia un ton
ai,
mai cald si se spovedeste mai deplin. Iarii, foarte multe
*Uri despre viata zi de zi a poetului. Multe aprecieri
cam exagerate ale insemnatatii literare a coresponden-
tului. Plingeri miscatoare, din anii din urma, pentru
moartea fratelui Iancu, pentru boala lui proprie, pentru
neplacerile sederii in Paris sub cerul rau, Vara lumina,
al iernii nordice, in izolarea strasnica a marilor multimi
straine, in ocupatia fira placere a vizitelor goale, a prin-
zurilor de gali, in care el, rninistrul unui stat mic
privit cu banuiala, se simtea asa de putin, pe cind era
deprins sa fie asa de mult in palatul din Sinaia al re-
gelui Romaniei, unde regina-cintareatil ii privea ca pe
un rnaiestru in arta amindurora. Ceva displacut e, aici,
staruinta cu care Alecsandri cere lui Papadopol-Calirnah
sa-i dovedeasca in public presupusa i cu totul nea-
devarata obirsie din nobilii Alecsandri ai Venetiei.
Fata de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata un
sot plin de cea mai adevarata iubire si de ingrijirile cele
mai delicate. Scrisorile vin din strainatate, din Sinaia.
din Bucuresti pentru a face ca sotia ramasa in Mircesti

www.dacoromanica.ro 73
10
al se bucure si ea de cinstea ce se face sotului glorios,
de izbindele pe care el le cistiga.

Cetitorii volumului I din aceasta Corespondenfd nu

vor afla un AIecsandri nou, dar, aldturi de multe nou-
tati din viata lui Alecsandri, colturi simpatice din sufle-
tul celui mai bogat si mai zimbitor diritre poetii litera-
turii noastre vechi.

1 august 1904
(r)

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL VENIAMIN

COSTACHI
Cu prilejul pornenirii sale

Comemoratiile nu invie mortii. Dar ele scot din coltul

lor de nemurire, unde arde inaintea lor nurnai lumina
sdracd a recunoasterii din partea celor putini, chipurile
mari ale trecutului si le aduc, in lumina filcliilor de po-
menire, inaintea atitora caH pind atunci sau nu tiau
nimic despre acei oameni, sau Ii uitaserd. Si poporul in-
treg pentru care se face comemoratia (si nu pentru mor-
tul de citiva ani sau de citeva veacuri) se simte in ade-
vdr trdind 'mai puternic in clipele procesiunilor, rued-
ciunilor i cuvintdrilor, cilci la puterea lui se adaugd a-
tunci, in ceasul de recunostintd, puterea, plistratil in
serise, asezilminte i fapte, a celui care se pomeneste.
De aceea a fost bine cd, in anul inchinat lui Stefan
cel Mare, un gind pios s-a indreptat cdtre Veniamin
Costachi, arhipdstor al Moldaviei i Sucevei", a cdrui

74 www.dacoromanica.ro
scoala de preotie a implinit la 1 ianuarie trecut cel de-al
sutalea an nou".
El n-a Lost, ca unii episcopi i mitropoliti ardeleni,
o intrupare a neamului nostru, in nevoile i sperantele
lui i n-a luptat in rindurile mirenilor sau in fruntea
lor pentru invierea i neatirnarea tarii i poporului sau.
N-a fost Un orn al razboiului care cucereste i mintuie,
51 dusmanii nostri nu s-au ternut inaintea lui. Scaunul
lui de arhiercu n-a ajuns un inlocuitor al vechilor tro-
nuri mindre din vremea viteaza. Energia, hotarirea, ca
si asprirnea soldatului au fost straine de dinsul.
Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri din-
tre care una e sa vada lumina acurn, prin ingrijirea parin-
teltii Atanasie, episcopul Rimnicului nici aceste carti
sau prefetele la cutare lucrari prefete ce s-au stens
iari cu acest prilej n-au insemniitate literara. Oricit
ai vrea, nu vei putea gilsi o mare paginil calda, clara,
nemuritoare, lamurd vesnica a sufletului bun si curat,
pe care s-o torni in bronz, scriindu-i dedesubt numele
ca pe soclul unei statui. Ca i purtarea i firea lui in-
treaga, scrisul harnicului talmacitor era smerit i sfios.
Table le legit pentru vremi noi nu le putea da el.
Insa, dacii ai fi intrebat acum saizeci-saptezeci de
ani, in Iasii lui Mihai Sturdza voievod, in care traiau
insa, pe linga multi tembeli i zvapaiati, i atitia oameni
cu frumos caracter I cu multh rivna pentru cele bune,
atitia batrini cuminti i atitia tineri gata de multe jertfe,
daca ai fi intrebat pe boierul de moda veche ca I pe
studentul din Paris, pe crestinul dreptcredincios ca si pc
evrcu chiar, cine e ornul eel mai bun din Moldova, el ar
fi raspuns intr-un glas : parintele Veniarnin". Daca ai fi
cercetat pe linga acciasi oameni care e omul cel mai
harnic din tara, acel care nu lasa nici o clipa Vara o in-
trebuintare folositoare altora, s-ar Li aratat in casuta
saraca a vechii mitropolii darapanate un batrin calugar
de aproape optzeci de ani care-si mai aprindea candela

75
10*
www.dacoromanica.ro
vegherilor pentru a cistiga si a impdrtdsi invdtAtura
scripturilor, care i se pdrea lui cAlduza cea mai sigurd
pe grelele drumuri ale vietii. Dacd ai fi vrut sd stii care
e cel mai sarac, cel mai lipsit, cel mai vindut de dator
dintre facdtorii binelui care se vede si ai ,multului bine
pe care nu-1 stie nimeni, %i s-ar fi soptit acelasi nume
venerat al octogenarului mitropolit. Intr-atita lume a-
mestecatd i impdrtitd in ceea ce priveste judecdtile, era
intelegere deplind in aceastd singurd privinta. Pentru cd
avea o alta pdrere sau poate tocmai pentru cd irnpdr-
tasea pilrerea tuturora desteptul, dar egoistul si la-
cornul voievod goni pe arhipdstorul Moldovei din scau-
nul lui i, intr-o aspra zi de iarna. din ianuarie 1842, ie-
enii vedeau pe alit de batrinul mitropolit luind drumul
muntilor, unde, la Slatina, in vechea mAndstire a lui
Alexandru Ldpusneanu, ii astepta chilia simpld in care
sufletul sdu putea porni in liniste catre vesnicele laca-
suri" la care rivnea el de mult. Si. adunind si cernincl
aici cu mintea toate cite le fiicuse si le indurase, el scria
cu o mind tremuriitoare, in vointa sa de pe urma, aceastd
mdrturisire, smulsd din cea mai deplind i curatit con-
stiint5 a vietii sale : Total ce mi-a stat prin putintii am
fcut, si cu sfatut i cu fapta, ca sd sporesc, si sufleteste
materialiceste, inflorirea sfintei biserici i patriei".
Acolo a si murit, in 1846, si oasele sale obosite s-au a-
sezat, dupd datina smeritd a celor mai mari inaintasi ai
lui, afarti din biserica unde se rugase in cei de la sfir-
sit ani ai vietii lui, la dreapta lingd zid, unde se vede
si acum simpla piated cu initidlele numelui i dregiltoriei
lui bisericesti.

Veniamin nu venise din bordei targnesc sau de peste

munti, ca atitia dintre cei mai mari pdstori ai bisericii
moldovene. Deagdnul lui fusese pus, in mijlocul surbil-
torilor de iarna" ale anului 1768, sub un acoperamint

'76
www.dacoromanica.ro
boieresc din Ro0e0i, in tinutul Flciului. Tatdl pruncu-
lui Vasile se cherna Grigore Costachi, un boier ca oricare,
coboritor, prin strilbuni indrdzneti il lacomi d putere,
de rno0i i averi, din rdzii0 de la Tutova. Copilul era
sd samene insd in partea rnamei, o Cantacuzind, Maria,
al cdrii tatd, Dinu, venise de la munteni : in acest neam
de impiiiiiteascd obir0e, ambitia faptelor man i aple-
carea spre binefaceri fusese o mo0enire ob4nuitd, *I
strilmosii Mariei, Constantin postelnicul si Elena, fiica
lui Radu vodd Sorban din care, astfel, se cobora Ve-
niamin se infiitiseazd urrna0lor ca o pereche sfintd.
Vasile trdi pind la virsta de sase ani in frdmintarile
rraboiului, cdci turcii i ru0i se urmau in Ia0, aruncind
pe boieri prin casele lor de la tard. Mamd-sa muri, apoi,
cind bdiatul avea acum saisprezece ani, tathl. Vasile rd-
mase sub epitropia episcopului de Husi, Iacov Stamati,
care a fost apoi un vestit mitropolit. Cu putin inainte, el
fugise spre mdnstirea Neamtului, unde staretul Paisie
Meuse o harnicd scoalit nthndstireascd : voia sa fie di-
lvgar. Iacov nu se indurd sii-i impiedece chernarea si,
astfel, in acelasi an cind riimdsese orfan, frumosul copi-
landru cu pdrul balan i ochii alba0ri lud la Husi, din
minile epitropului sau, rasa cillugdrilor, 0 cu dinsa nu-
melc, potrivit cu virsta i faptura lui, dulcele nume de
Veniamin. Peste cinci ani el era vlddicd la Sfintul Spi-
ridon si, indath, mina drcaptd a noului mitropolit Iacov.
Dupii ce pastori la Hu0 si Roman, el ajunse la 1803, pen-
tru aproape patruzeci de ani, mitropolit al Moldovei.
Gdsise o miscare spre thlmacirea intreagd, de iznoavd,
pe o 1mba noud-, mai buna, a tuturor cdrtilor biseri-
cesti. Paisie o incepuse, i nemtcnii, can aveau i o ti-
pografic a doua fiind la Iasi lucrau necurmat pen-
tru acest scop. Mitropolitul le diiclu tot ajutorul sdu, ca
patron si ca traducdtor el insu0. In ace1a0 limp, dupd
modelele din Ardeal i Rusia, el aicea, la 1804. seminar in
mandstirea Socolei.

www.dacoromanica.ro 77
 Dar Veniamin nu capita" destivirsirea sufletului sliu
decit dupti 1821, cind cuvintul patrie" suna pretutindeni
ea o mustrare i un Indemn. Atunci intii el sfarima pe-
retii ingusti ai cugetarii calugaresti i rasuflii aerul lim-
pede al intinderilor largi deschise inaintea lui. Parin-
tele Veniamin" se facu patriot" si asa ramase pinil la
sfirsitul zilelor sale.

Abia au trecut sasezeci de ani de la moartea lui, si

traiesc Inca btrini cari I-au vazut in copilaria lor. De la
dinsul a pornit o puternica miscare de morala i cartu-
rarie religioasa, care a trecut i peste Milcov. Un mitro-
polit Grigorie al Ungrovlahiei, un Chesarie de Rimnic ai,
mai incoace, un Invatat ca Melchisedec de Roman, un
sfint ca raposatul mitropolit Iosif al Moldovei yin toti
de la Veniamin. Si cine stie dacii la vreunul dintre copiii
cei multi, invatacei de preoti, cari, la serbarea de la se-
minar, ascultau rugaciunile privind chipul din martnurd
al batrinului mitropolit, nu se trezea o constiinta de pu-
ten i chemarea de a fi acel nou Veniamin Costachi pe
care-1 asteptam pentru a impaca iari, prin bunatate
intelegere, biserica vesnica i ideile de astazi ale poporu-
lui nostrul 1

17 octomvrie 1904
(I)

Amintirea luminoasA a lui Veniamin Costachi (1768-1848),

mltropolit al Moldovei la 180a-1808 si 1812-1842, se justificA
mai ales prin meritele lid in sprijinirea propAsirli culturale
nationale. Intcrventla sa a fost foarte utilA In actlunea ce-a dus
la infiintarea teatrului In limba romfinil la Iasi si la crearea a
numeroase peon. cu limba de predare romAnA.

www.dacoromanica.ro
 DOCTORUL JACOB FELIX

Sub raportul frecventarii sedintilor, mombrii Acade-

miei Romne se pot imparti in patru categorii : cei can,
nefiind in Bucuresti, nu vin decit intimpliitor sau la se-
siunea general din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucu-
resti, s-au deprins a nu veni niciodat ; cei cari vin re-
gulat, incaseazu diurne i, dup5 ce au stat o clip5, merg
acas5 sau pe la afaceri ; i, in sfirsit, acei can ii fac
datoria pin5 la sfirsitul sedintilor.
Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintile
de vineri. Puling ascultiitori din tribune nu vor mai re-
cunoaste pe btririul foarte alb, curat i ingrijit, cu fa-
voritele blajine i strlucitorii ochi buni, care venea
sprinten, strins in redingota lui neagrii, zguduia puternic,
din toatit inima, mina acelora dintre colegi cari-i plikeau
si se aseza la un colt deoparte, cetind iute, nervos in
vreo carte nou5, ale Orli foi le Cala cu vitcjie. Cad, de
mult vreme, btrinul academician constiincios nu auzea
decit cu och-ii, pe cari Ii indrepta multamiti, bucurosi,
indemntori c5tre acel vorbitor despre care stia ea spune
lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectia
stiin1ific5 va da raposatului doctor Felix un succesor, mai
rau sau poate si mai bun, dar pentru citi 1-au cunoscut pe
dinsul i I-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse to-
tusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Ei
vor eduta t de acum inainte senina frunte lucie aple-
cat cu o sirguint5 tindr5 asupra cart!! nou5.
Si iar50, sub raportul frecventarii bibliotecii, sunt
mai multe categorii de membri ai Academiei Romne.
Unii af15 prin raportul anual al d-lui Bianu di a-
ceast5 biblioteca tot mai exist, ba chiar se imbog5-
%este din an in an. Altii imprumut5 de la dinsa multe
carti, pe care le folosesc sau ba.

www.dacoromanica.ro 79
 Mai rareori se vede insa cite unul in sala cea mare,
lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii si
fztudentele, preocupati de lucrarile seminariilor si de
examene, sub ochii functionarului de serviciu. Miicar
vinerea, dupa sedinta, erai sigur sa vezi printre acesti
lucratori obisnuiti, Vera titluri i situatii, pe dr. Felix.
De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalo-
gului, ciirtile de care avea nevoie. Si, o data ce le tinea
in mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si ti-
neri din Universitatea unde fusese profesor pina dau-
nazi i, la aceastalalta masa, incepea iarasi riisfoirea
energica, i fruntea plina de atentie se pleca asupra
rindurilor.
Dupil cit spune toata lumea, d-rul Felix a fost, pre-
tutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e inca
destul de rar la noi. Dar nu nurnai pentru atita se cu-
vine a i se pomeni cu respect numele si a se pastra o du-
ioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In viala
si in scrisul sau stiintific el a dat dovadii de sentimente
inalte si curate, pa. care le-a exprirnat cu toatii sfiala
ce era in fundul naturii sale deschis, pe fata. In cu-
getarea sa a fost patrundere si in cuvintele sale, care
miirturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele mai
mari rele de care sufere societatea romaneasca, statea
un grilunte de eroism.
D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract din
Boemia, unde se nascuse. Aceasta era prin anii 1860 : e
timp de-atunci ! Tingrul doctor, invatat, muncitor, cin-
stit i amabil, avea frumoase perspective de viitor: Ele
s-au i indeplinit : Felix a fost medic al Capitalei, pro-
fesor la Universitate, director al Serviciului sanitar di
membru al Academiei Romane.
Strainii stiintifici cari vin la noi sunt, pina in ziva
de astazi, oameni ambitiosi, lacomi si totusi pururea ne-
multarniti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat la
noi o clientela buna, desigur ceva avere i s-a imparta-

80
www.dacoromanica.ro
sit si de functii oficiale, dr. Fischer, a scris diatinazi,
riiminind de altminterea in Bucuresti, una din cartile
cele mai pline de ura fala de noi care s.'ri fi iesit in ulti-
mele timpuri. Principiul cel vechi al aventurierilar r-
mine Inca neatins : exploatezi pe valah, faci bani din
increderea si din prostia lui, ii batjocuresti intre ai tai
gi-I dai dracului cu toate ale lui, cit poti mai iute. CAci
doar nu esti in zadar reprezentantul inaltei, nobilei, bi-
nefucatoarei i milostivei civilizatii europene... Ca si
Davila, a cdrui energie aristocratic6 nu o avea, doctorul
Felix nu a fost printre acesti conquistadores asupra
barbarilor '. El nu a inteles s'a vie in Ora noastril pen-
tru scopurile sale, ci s primeascd in sine, pentru sco-
purile ei, aceast Ora, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu du-
reroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctorii
timpurilor noastre, el nu Meuse in inima sa o zriifie,
ci un altar pentru buna zeitii Caritas. Pentru dinsul fapta
gi scrisul porneau deopotrivil de la acea mild de oameni,
care e muza inspirdtoare a artei sale.
Cind vrista i infirmitatile ei 1-au scos din slujba
statului si a scolii, el nu si-a dat .dreptul de a muri in
trinddvie. 0 noug activitate tiintifica, cea mai buna
poate, incepe pentru. dinsul atunci. Fusese profesor de
igienk venise ca igienist la directia Serviciului sanitar,
si el se gindi astfel s cerceteze acum in toaili istoria
noastra igiena public, dezvoltarea ingrijirii ce s-a dat
pe vremuri siint4ii tuturora. Astfel apiirura in An,alele
Academiei Romdae un sir de studii care formeazd la un
loc o mare carte bogat i aproape definitiva', care ii
indrepthteste titlul : Istoria igienel iii Romania.
Acest medic biltrin, fdr atingeri cu eruditia istoricii,
s-a priceput totusi, cu vechea i buna sa metodd gcr-
mana, s giiseascd prin ciirtile noastre, pe care a ajuns
astfel ad le cunoascd i s'A le pretuiasciA, mai tot ce-i
era de nevoie. Cartea e bine informatii i scrisa. curgiltor.
Intre lucrarile de istorie stiintificd" e, desigur, cea mai

www.dacoromanica.ro 81
bunl. Dar 0 din alt punet de vedere ea he impune, nu
numai luarii-aminte a invatatului, ci si a oricatui om
de bine.
Caci si in aceasta lucrare, ca si in toate celelalte ale
lui, el mai are un scop, pe linga cel stiintific. Intelegind
oi iubind in acelasi timp tara noastrii i neamul ei, el
vedea bine ca nimic trainic nu se poate razima decit pe
saniitatea, bogatia i bucuria de viata si de lucru a tare-
nului. i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si ne-
indreptiltite, a atitor creatiuni, In parte filed viitor, a ati-
tor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice une-
ori, in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase,
risipitoare si increzute, el vedea ea' faptul care s-a uitat
mai mult e prezenta in Romania a poste patru milioane
de tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si a-
menintati de toate bolile trupului si ale sufletului.
pe cind atitia romani neaosi eintau biruinta din trimbi-
iIe usuriitatii sau prefacatoriel. pe acest om din Hor-
schitz ii durea inima intr-adevar de durerea nestiuta a
acelor patruzeci de sute de mil nenorocite.
Nu mai departe, acum citeva zile iesea o carticica de
medicine populara, A/manaliul Hygeia, in prefata careia
doctorul Felix, care nu era scump la sfaturi i la scris,
tiparea aceste rinduri, datate din decembre 1904, deci cu
citeva saptarnini inaintea mortii sale ;
Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; ori-
cit de diferita sa fie pozitiunea lor culturala i econo-
mica, ei se influenteaza reciproc unii pe altii, si soarta
acelora can muncesc cu bratele inriureste i asupra tra-
iului prezent j viitor al acelora cari nu lucreaza si
traiesc din averile mostenite.
A trecut timpul cind acest principiu economic a putut
sa fie ignorat ; astrizi stratul cult al societatii a inceput
a se interesa mai mult de soarta celei mai numeroase
fapturi a natiunii, care ne hraneste pe toti cu munca sa,
a indemna pe muncitorul de parnint spre o activitate

82 www.dacoromanica.ro
mai roditoare, a-i da educatiune profesionala, dar toate
silintile cercurilor cirmuitoare vor fi zadarnicite, daca
conditiile muncii nu vor fi irnbunatatite."
In dociorul Felix taranul roman pierde pe unul din
patina sizi prieteni adeviirati, i lacrima pe care, in nes-
Uinta lui de oameni i lucruri, nu poate s o verse el
o plingem aici noi, carturarii tineri, cari gindim
0 seriem pentru dinsul si in numele lui.
30 ianuarie 1905

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE : NICOLAE

IONESCU

A murit Nicolac Ionescu, oratorul generatiei inalbite

astazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, seful
liberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul.
E ciudat ca a mai fost vorba o data, acum eiteva
luni, de moartea acestui orn, atunci cind de mult el nu
mai traia cu adevarat. Caei nu era trai, nici pentru un
om de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaia
rau ingrijita de la eel mai ieftin rind al unui otel bucu-
restean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multe
staruinti umilite i Lira ca alesul sa se fi putut misca
pina la alegatori, sii fi putut dezmorti, o clipa coardele
de aramil ale vestitului, ale unicului sat glas, pierderea
Contribuba principald a dr. lacob Felix (1832-1905) constd
In aezarea bazelor iglenii stiintifice din Romania. Dintre lucre-
rile, pdtrunse de spirit democratic, ale profesorului de la Facul-
tatea de medicind din Bucureti se impun cu deosebire : Tratat
etc igierui Fi politic sanitara (1870-1880 i Profilaxia pelagrei
(1883).

www.dacoromanica.ro 83
fara ginduri i Fara simtire in marea viata roditoare a
cimpului, subt cine side ce sopron de sindrila veche, la o
riizasie paraginita din Roman si, iari, fintuirea intr-un
scaun la Academie era asa de batrin, de .scortos, de
pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totul
nepotrivita asa o jucarie de lemn cum sunt aceica din
sala saracilcioasa a sedintelor, ci vedeai bine ca i s-ar fi
cuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu cate s se fi
filcut una trupul sau impietrit. Nici ea agitator, nici ca ora-
tor parlarnentar, nici ci profesor a lost profesor de
istorie universala la Universitatea din Iasi nici ca om
in societate, el nu mai era de mult intre cei vii. Ti arnintea
numai color putini cari-1 stiuserii in viata acel chip de
pustnic pardsit, innodat in articulatii l cu graiul mort,
acea fata de o galbeneal de ceara, foarte linistita, acei
ochi stinsi subt ochelarii batrinesti cari pareau infipti in
came si parul buhos, mitos, care in bogatia si neorindu-
iala lui dddea acestei fete de patriarh incrernenit si o
iluzie de tinereta zglobie.
Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decit
de via, de viata intrupat5 odata in ei, care n-a zburat
de la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urina
trupul zdrobit al invinsului, si care, pecetluit5 cu firea,
cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani i zeci
de ani Incii, stripinind mintile, incalzind inimile, indemnind
4i poruncind. Asa, in acest inteles, mor i tineri de
dou5zeci de ani, i batrini cari au ajuns cele din urmA
hotare ale traiului. Dar sunt i altii, altfel oameni cari au
avut un nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperit
capetele multimilor admiratoare, i pe cad moartea-i
gaseste morti si-i ia, nu numai Para lupta, dar filra
barb=iteasca supunere senin5, ii ia cu un fel de deziluzie,
ca din mormint. Departe trebuie sa te cobori in urma,
imbracind formele de cugetare si de simtire ale unei
epoci cu totul stinse, pentru ca s poti intelege intru-
citva i spune care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat

84 www.dacoromanica.ro
numele, faima i admiratia celor ce-1 asteaptg, in cea
mai mare parte, de mult in lumea mortilor.

.Neculai lonescu sung foarte putin boieresle ; e un

nume sters, rgspindit pretutindeni in multimile tirgove-
tilor. Insearnng Neculai fiul lui Ion. A fost deci, in
Roman, un preot Ion, care a botezaf Nicolae pe unul din
feciorii sgi. Altul s-a chemat tot Ion ea tatiil sari, si,
pentru a se deosebi de atitia altii 'cu numele lui, si-a
zis mai tirziu, dupg locul unde-si dovedise la urmil, dupg
multe rlitciri economice si politice prin lunva large,
cunostintile de agronom, Ion Ionescu de la Brad.
Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, si Nicolae,
fratele cel mic, au ajuns tineri, o elipg de prefacere in
ceea ce priveste stratele societIlil noastre. De la 1821,
boierii nostri faceau liberalisM, dar tot intre boieri, vor-
bind de constitutie, cerind senate parlamentare i invi-
nuindu-se de ciocoinicie si de carvunarism (carbonarism).
Fiii acestor boieri au filcut revolutia de la patruzeci
si opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a.sa cum le
vestiserg si le cuceriserg luptatorii francezi de la 1789 :
ei vorbeau de indrepttirea tuturor oamenilor la stilpi-
nirea paminturilor si la stilpinirea societatilor. Pe cerul
tingr al sufletului lor pluteau usoare neguri albe, ca
niste aripi de ingeri, si multora li se pgrea cIl sunt de rapt
ingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze.
Se facuserd scoli la noi, subt regirnul, european ca
norme, al Regulamentlaui organic. Cu mult pazg. si
sfialg se invgtau si lucruri bune in ele. Feciori de tgrani,
de tirgoveti nevoiasi, de preoti farg avere, primiti intr-in-
sele, se pregateau pentru o viatg care nu fusese ingilduita
de multil vreme lgstarelor siiracimii. Cite unul a mers Si
in straingtate cu bursa cirmuirii. Si astfel, printre frazele
sungtoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stgpini la
1848 pe Romania" regeneratg, se auzi i graiul lui Ion

www.dacoromanica.ro 85
 Ionescu moldoveanul, un grai asa de frurnos, de cuminte
si de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati al
cimpului, incit nu poate cread5 nimeni pinii nu 1-a
cetit.
Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac.
tied. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cii in
gitlejul sau e o muzica rar5, puternica i feluritil, care
poate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintiitor. Pe
cind Ion, izgonit din tari ca revolutionar, era pus s5
administreze nu stiu ce averi ale vizirului prin Asia Mica,
Nicolae, ram,as in Moldova, se pregatea pentru cariera
unui om politic in stil mare, curn ii infalisa pe atunci
Franta, modelul nostru, in persoana de vizionar vibrant a
unui Lamartine. El a scris i in ziare, ba a intemeiat
ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau parea
slab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar, cetea mult,
dar hivatutura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinse
gestul, larg sau encrgic, mersul solemn, atitudinca de
dictator. El desiivirsea pe incetul rnijloacele clinafara: ale
oratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea si le
admira.
Dir pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizeci
de ani si deplin5tatea insusirilor i puterii sale, noi
n-aveam Camel* Senat, intruniri publice, care i-ar fi
trebuit lui. Dornnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica,
se incunjurase de tineri din popor" : un Codrescu, un
Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intre-
buinta la gazetarie i corespondentit Ghica filnd cape-
tenia miscarii pentru reforma situatiei romnesti cu aju-
torul Europei. Peste citiva ani se ajunse ins5 la intre-
barea" de aceasta Europa a locuitorilor Principatelor" :
in fierberea celei dintii mari lupte dintre partide, celei
dintii mari frimintari a multimilor, Nicolae Ionescu se
arata in sfirsit ceea ce dorea sa fie : fermecatorul pentru
frumoasele idei mari ale desteptiirii neamului, ale neatir-
narii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate,

86
www.dacoromanica.ro
egalitate i fraternitate pe caie le cunostea lumea. Cauza
invinse : Romania se facu, i mindrul Alexandru loan I
rasari din figura de om sters i stors a colonelului Cuza
Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia.
i se inselau : era vremea lui Ion. Omul practic si
inimos care intelegea ca, Med alt taran decit al vremilor
de urnilith robie, Romania nu inseamna decit o pana de
papagal intr-o c5ciula sparta, li incord5 toate puterile
pina se ajunse la improprietarirea t5ranului. Th acel
timp, Nicolae ciiuta ce trebuie sa faca. i, neintelegind ca,
fara de iubire care oameni, un mare talent de orator e o
mare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasi
cintec : intii duios i nou, apoi cunoscut, nesuferit pe
urmii, iar, la sfirsit. ridicol., Cind intelese si el aceasta,
tacu. i pentru el thcerea era moartea, caci Universitatea,
stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedra
lui, acestea nu-1 puteau stapini niciodata. Asa a trait
Nicolae Ionescu de prin 1880, de cind 1-am cunoscut,
cind ne facca trei lectii pe an, pina acum, in 1905.
Pentru tinerii de astrai este tin invatamint in trista
carier5 a acestui mester al cuvintului al cuvintului
sterp .1

6 fevrttarie 1905
(I)

I Oratoria gaiunoasil a lul Nicolae Ioneseu (1820-1905) a

ot supus5 unel critic! nimleitoare de care Titu Maioreseu,
In articolul retort, retort gi timbuft (1902).

www.dacoromanica.ro
UN SCRIITOR PENTRU POPOR : I. POP-RETEGANUL

In satul Reteg, din tinutul Bistritei ardelene sat in

care acum aproape sase sute de ani au cirmuit dregatorii
lui Petru Rares, domn al Moldovei, i asupra caruia s-au
intins drepturile cetgtii Ciceiului, pe care Stefan cel Mare
a capiitat-o de la Matias Corvinul, rege al Ungariei a
murit, sunt citeva zile, Ioan Pop-Rcteganul, adeca loan
fiul lui Pop din Reteg. Pe la noi nu s-a prea auzit de
dinsul, cu toate ea Noua revist romeinii a tiparit in
vremuri cite o sehitg din ale lui. 0 data chiar numele
lui, care se parea ciudat intr-o Ord unde poreclele gre-
cesti si bulgaresti au un oarecare gust ales aristocratic, a
fost luat in batjocurd de un scriitor al ciirui spirit se
arata, din fericire, de cele mai multe ori altfel. In Ardeal,
insa, el era printre cei mai cunoscuti, mai cautati si mai
iubiti.
Sg nu se creadg pentru aceasta cd Ion Reteganul a avut
o via literara", ca dadea interviuri la gazetii, c avea
teorii artistice, c incerca s creeze o scoalg, ca rivnea la
demnitati academice si la venituri potrivite cu talentul
ce avea, ca se uita cu urd la aceia cari lucrau in ogorul
de linga al lui, ca-i acoperea cu batjocuri ca sa-i srno-
measca de la munca lor. Nu, fecior de Oran, venit pe
lume Ia patru ani dupe/ qtergerea iobagiei", cum scrie
insusi, ca usurat de o grea povarg, el n-a cglgtorit in
copilgrie la scoli mai inalte decit cea din Ngsgud, centrul
cel mare romgnesc al acelor locuri, i preparandiile pen-
tru invtgtori din Gherla si Deva. S-a intors ea sa invete
copiii satului sgu de nastere, ceea ce a facut ping la
yirsta de patruzeci de ani. Apoi iei la pensie, ea biet
dascal thaw, care treiie0e din mica pensie de 26 coroane
Lunar, cu, qapte rnembri", spunea el intr-o scrisoare. A
mai trait zece ani acolo, trecind abia de virsta de cinci-
zeci de ani. 0 viata mai tricutd si mai srnerit decit
aceasta, nu se putca inchipui.

88 www.dacoromanica.ro
 Scriitor n(.1 1-a facut ambitia cad, zice el, in mine
fudulia nu s-a putut nadajdui : am fost pururea mult mai
ocupat decit s ma gindesc la fudulii" nici lacomia de
bani, caci a trait toate zilele sale in acea saracie grea pe
care ne-a aratat-o rnai sus, tot el, in acelasi grai moale
si supus ca al poporului sau intreg ; 1-a facut scriitor
destainuirea ce a primit Inca din cea mai frageda copilarie
despre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza in
sufletele lor intunecate cei multi si umiliti din acest
neam. Scoala de gindit, simtit i scris, facultate de litere
si cerc literar" i-au fost lui pe rind casutele Retegului,
unde mesterii spuneau povesti. Cind eram Inca mic, si
ping' ma instrainai de acasa, veneau la noi in serile de
iarna vecini, prieteni de ai tatei, i stau in <povetis ping
cind trebuia dat de dna la vite. 1i auzeam deci cum
puneau la cale trebile economiei, cum parindau pretul
vitelor, al bucatelor, al lemnelor, umblarea vremii s.a.
Apoi, cind prindeau a casca, in semn ca-si gatisera poves-
tile zilnice, incepea unul ori altul : Spuneti careva o
poveste, sg ni treaca somnul."

Cu citiva ani in urma, alt fecior de Oran asculta din-

coace de munte, in Humuletii Neamtului din Moldova,
tot povesti de acestea ca sa tread" somnul" si le pastra
si el in minte pentru a le face cunoscute apoi carturarilor
de la orase, cari au povestitori ca sa li vie somnul".
Intre loan Reteganul si celalt Ion din sat, Ion Creangd,
era o mare deosebire, cu toate ca, dacii s-ar fi intilnit
vreodata, s-ar fi privit ca frati i ar fi inecat granitele in
citeva pilhare cu yin vechi. Reteganul nu era un poet,
n-avea nici inchipuire i nici puterea de a idealize, ridi-
cind lucrurile din aceasta lume spre desavirsirea altor
lumi care nu sunt dccit in dorinta si in avintul inimilor
noastre. Dar el stia povestea asa de bine, cit o poate sti
cineva, i cunostea graiul taranilor din tinutul siiu, care-i
plicea asa cum era si pe care n-ar fi cutezat sa-1 indrepte

www.dacoromanica.ro 89
11 Oameni ears au fost, vol. I
sau sa-1 imbogateasc. Un grai scurt, noduros, infrinat,
desigur aspru, dar pecetluind pdternic luarea-aminte,
nu se vad oare urmele acestui grai in felurita i Imbel-
sugata poezie a lui Cosbuc, care ne-a venit tot de acolo,
coboritor al satenilor din Ilirdiiu ?
Reteganul era si un om foarte harnic, cu o viata
masurat i curninte. E o uhnire ce a strins el intr-o
viata destul de scurta i piing de atitea greutati. Brosurile
sale de literatura a poporului cea mai buna e cea
aparuta la Pesta in Biblioteca poporului roman", subt
titlul : De /a moard, poveSi si snoave infiltiseaza o
minima parte din tot ce avea in lada lui de acasa : manu-
scrise multe-multe, care contin vreo 4 000 de poezii po-
porale, apoi multe legende..."
El nu intelegea rostul acestor lucruri in alt chip decit
ca o cetire potrivita cu mintea poporului, ca o cetire
sanatoasa si moral. El nu era povestas, cit scriitor
poporan, moralist pentru cei cari primesc cu mai multa
dragoste buna morala cresting. Pe aceasta cale el urma
unor inaintasi carora de mult li se plateste cu recunostinta
osteneala ce au cheltuit Barac i Vasile Aron, cei ce au
pus cartea de lume" in mina poporului, care nu stia
ping atunci decit de cartea bisericeasca. Pentru aceea a
tahrilcit i alcatuit el nuvele luate din viata satelor (o
culegere din ele ar impodobi mice biblioteca pentru
popor). Pentru aceea a facut el foita" noi zicern
foiletonul la atitea gazete de peste munti, pentru
aceea a sees el Revista ilustratii, care n-a mers, si a
primit sa ajute la Gazeta duminecii din firilau.

Acum vreo doua saptarnini am primit din Ungaria o

lungri scrisoare, asternuta in slove groase, rare, pe hirtie
de format mare, de la Reteganul, pc care nu-1 cunosteam.
EI cetise Stimdmfitorul si-i placue ; ca pe unul ce capa-
tase astfel incredintarea c sunt un om de omenie ti un

00 www.dacoromanica.ro
om curnsecade, il prinsese un dor de a-mi scrie citeva
sire". Imi arata ce vialA duce : acu-s uitat aci la poalele
Ciceului, znai mocosesc cit pot, dar nu cit a vrea pi
cit zn-ar trage infirm ; necazurile de multe feluri s-au
ridicat pe umcrii mei slabi de ma mai cotropesc. Dar
bun e Domnul : cit pot, nu ma dau raului !" far, ca sa-mi
faca o bucurie, el imi fagaduia sa ma duca la Ciceu, sus
la cetate, la Stefan vocla, la dreptatea cea veche de
demult, spre care se uita el in fiecare dimineata : deal
la vara viitoare ai fi bun sa ma cat*, nu atit pentru mine,
cit mai mult pentru ruinile i imprejurimile Ciceului".
Aceasta, fire*, daca el va mai fi acolo, subt cetate, cdci
in mina zeilor din Olimp e soarta muritorilor".
I-am trimes Pornenirea lui $1,efan eel Mare, ca unuia
dintre aceia pentru can fusese seri.* apoi exemplarul
rneu din &man:aorta, pe care-1 ceruse (pina atunci ii
cetise numai cind mergea la tirg). Mi-a trimes o legenda
pentru revista i mi-a multarnit de doua ori ; in eel din
urrna ravas, de la 19 mart trecut, el amintea iarasi
drumul la Ciceu : De-abia astept s vin vara, doar voi
avea norocul sa te vad aci, sa mergem la Ciceu".
Si nu i s-a facut pe voie. La Ciceu nu vom merge
niciodata, dar, daca este ceva dupa viata, tot il voi vedea
cindva, acolo unde el a crezut c pleaca spre a educe
stdpinului din Ciceu vestea durerii neprecurmate a po-
porului sau nenorocit.

3 aprilie 1905
(1)

Dintre eulegerile de folelor ale lui loan Pop-ReCeyanul

(1853-1901). eca mai eunoseutS a devenit suita de cind volume
Povesti ardelenegi (1838). Alte arts : Trandafiri d viorele (MG)
Starostele sau datine de ia nuntile romtinitor cudeient (189)),
Boeete (1901), Nuvele (1901).

www.dacoromanica.ro
11*
 UN POET AL FLORILOR D-L D. ANGHEL

D-1 D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece ani

s-a ridicat astgzi mult mai sus decit inceputurile sale
sfioase, de tingr erninescian supus, la Contemporamil din
Iagi, e un poet, in bine i, intrucitva, si in rgu. In acesti
cincisprezece ani d-sa s-a gindit neincetat la rafinarea
sinitirii sale pentru frumusetile naturii, pentru miscgrile
tainice, trecgtoare, fugaro ale sufletului i la mestesugita
turnare a unui vers aromitor, strgveziu. plin de un farmec
blind si dulce, a unui vers in simplicitatea pgrutg a cgruia
este atita vointa i myncii. A izbutit. In cartea sa de
astgzi, In gradinti, sunt flori pe care nu le privesti numai
din treacgt, ci vrei s le ai 1ing tine. bucurindu-ti
sirntirile de insusirile rare ce sunt cuprinse in die. Nu
o data esti silit s cetesti de mai multe ori versul frumos,
dupg care vine altul, rareori tot asa de frurnos, dar
totdeauna rngiestru alcgtuit, riibdiitor i cu o nesfirsitg
dragoste luerat. Oamenii fiirg gust si farg simt rnuzical,
cari se prapadesc dupg defilarile de silabe ale d-lui
Haralamb Lecca 1, sg-si dea osteneala sii compare. Dar
cgrti cum e aceasta se scriu numai o datg. Pe urmil
trebuie sg vie altceva. Ce anume ? Poctul acestei imbel-
sugate grgdini, care e o grgding boiereascg, o grading
scumpg, o grading pentru oameni avuti, trebuie sg-si
aminteasca totdeauna cg bogAia unui suflet de scriitor
poate sg aiba numai doug izvoare : sau o cetire foarte
intinsg, necontenit innoitil i aducind o cugetare spornicii
de toate zilele, sau coborirea, umilirea sufletului Care
natura intreagg i catre toti oamenii, contopirea cu
intreaga fgpturg. D-1 Anghel n-are decit sit aleagg.
10 aprilie 1905
(II)
Haralamb C. Lecca (1873-1920) poet i clrernaturg ; Iorga
se referS la versurile de facturil simbolista ale poetului.

92 www.dacoromanica.ro
 SERBARILE PENTRU SCHILLER

Intreg neamul german a pomenit printr-o mareata

serbare, care s-a intins, se poate zice, de la un capat al
Europei la celalalt, a incalzit o parte din America notta
si a gasit rasunet in atitea puncte din alte continente
deci o serbare universal-germanica ziva cind a murit
Schiller, in mijlocul activitatii sale producatoare, intr-o
epoch' de maturitate bucuroasa, bogata in idei nota si in
planuri inalte. Dintre cith popoare traiesc pe lurne, nu
e unul care sa alba o viata mai armonica, mai echilibrata,
pi printr-aceea ca la dinsul curentul spre bunurile mate-
riale ale vietii e totdeauna precumpinit de iubirea stator-
nica, in forme necontenit nouii, pentru ideal : pentru
adevarul cugetarii, pentru elaborarea tiintii, pentru in-
deplinirea frumusetii. Aici nu e ca in America de Nord,
uncle un biet suflet de imprumut tremura ticalos intr-un
urias trup, care se lupta pentru tot mai multa hrana.
Nu e iarasi ca in cutare Spanie decazuta, unde focul
salbatec pentru ideale moarte, sau care nu se vor atinge
niciodata, mistuie o carne saracii. In clipa cind bate mai
puternic inima de fier a industriei, a negotului german,
cind, dupti produsele slabe ale literaturii, daca nu si
ale artei de astazi, multi ar putea crede i atitia se
gribesc sii si proclame ca s-a dus pentru totdeauna
dulcea fecioara Germania cu umezii ochi albastri i parul
biilai irnbalsamat de toate florile primaverii, in acea
clipa Germania cea mare, intins4 cu mult i peste hotarele
largi ale imparatiei, uitii grijile aspre i lupta necruta-
toare pi, parch' intinerind cu o suta de ani, simtindu-se
ca in vremile blinde, de prietenie i filozofie umanitara
ale lui Schiller, incunjuril acest mormint, care e, ca toate
mormintele oamenilor mari, i un altar.
Frumoasa priveliste, care pe unii it va indemna sa faca
s't ei tot astfel, iar pe altii nu se apropie oare serbarea

www.dacoromanica.ro 93
lui Vasile Alecsandri, n-a trecut oare, destul de stearsa, cit
priveste pe oraseni, pomenirea lui Stefan voda cel Mare ?
pe altii ii va umplea de prerea de eau ca nu pot face
tot asa, fie si in masura restrinsa a unei puteri mai mici.
*
Cu prilejul acestei serbari s-au scris o sumedenie de
articole, s-au dezgropat si impartasit publicului biografii,
chipuri de rude uitate ale poetului multora li va fi fost
jale ca nu pot publica si chipurile autentice ale bucata-
reselor lui Schiller s-au fault editii noi, la inaltimea
criticei de astazi, in acelasi timp si tiparituri frumoase si
carti asa de ieftine, aparind si in fascicule, pentru mai
multa usurinta a cumparatorilor, incit ele s-ar putea
gasi in casele celor mai umili cetitori ; orasele, mari s'i
midi, [...], editorii, societatile au lucrat pe intrecutele
pentru a se glorifica dupa cuviinta marele german".
Si aici vine intrebarea : ce fel de mare german" a
fost Schiller ? Ceea ce inseamna : intrucit merita el ca
poporul german sa fi trait citeva zile sub raza intinerit,
stralucitoare a stelei lui ?
*
Dou feluri de spirite nu s-au incalzit nici acum de
numele si amintirea lui Schiller. Spuind care sunt ele, se
vede lesne ce a fost el.
Inainte de toate, nu-1 iubesc si nu 1-au iubit, de vreo
jumatate de veac incoace, scriitorii Germaniei noi, cu
poetii in frunte. Ei sunt, de atunci inainte, oamenii artei,
preotii Frumosului, ai frurnusetii care se chibzuieste, se
pregateste si, cind apare, nu ingaduie nimic linga dinsa.
Daca au nevoie de un inaintas, ei il cauta sus de tot, in
marele, in luminosul Olimp rece, unde troneaza pe un
scaun de diamant, zeu cu stapinirea fara de margini in
lee si timp, Goethe : Schiller si Goethe", morrnaie autorii
de manuale, in stupiditatea traditionala a mestesugului

01
www.dacoromanica.ro
kr. De ce Schiller si Goethe" ? Unul ajunge pentru un
urrnas oricit de mare. Acest adeviirat parinte a atins
toate coardele lirei vesnice si nu s-a coborit s5 zbirniie
strunele din mate de oaie, pe care cint5, la bucuriile
durerile oamenilor, peetii-Elutari. Schiller a fost intru-
citva dintre accstia. Oricit a facut iibooIie esteticil, oricit
a dezbalut principii cu Goethe, oricit a asudat in baia de
abur a metafizicei, el a r5mas visatorul, idealistul din
speta pe care Napoleon I, un Goethe al cuceririlor, a
infierat-o ideologi" ; el a murit umanitarul cu ochii in
lacrimi. Pentru acel sfirsit al veacului al XVIII-lea si ci
vechiului regim, in care alesii vrsau lacrimi de ap
dulce, cari nu inrosesc ochii, nebanuind c5 asteapta la
uii vremea plinsetelor de singe, el era omul chernat
care venise la ceasul lui. Primind de la Goethe cel tinir
revolta, sorbind in el toata compatimirea, cam pregiitit5
si usurateca, a saloanelor, a cercurilor de prieteni", a
cugetatorilor asupra mecanismului de stat", distilind
dintr-insa un nectar de dulce adormire visritoare, el a
Lost recunoscut indata, iubit foarte mult i plins amar,
la moartea-i inainte de timp.
Veni ins5 indatil epoca de bi onz, in care el trii zece
ani si mai bine din scurta li viatii. In zgomotul silbatec
al armelor invalmisite i se prim ins5 cii aude zurndiala
triumfatoare a lauturilor care cad, si el voi sii cread5 cii
groparii ce lucrau pe urma bat5liilor celor mari nu fac
decit sa sane la temeliile statuii noua a libert5tii. Cei ce
luptau, Insii, credeau alttel.
Alti tineri venied ins5 la rindul lor, cu alt5 prima-
yard a oamenilor, dup5 ce acum barbarii trecuser5, i ei
Di gtisird destula umbra sub ramurile ocrotitoare ale
poeziei lui Schiller. Apoi iarii fr5minturile unei vreini
noua. $i tot asa se merse, pacea visutoare inlocuind incru-
cisarea armelor, pinIl ce la urma nu se mai gasiri tineri
pentru Schiller, buni tineri cu inima podidind de iubire,

www.dacoromanica.ro 95
cu gindul pierdut in smirna albastrie a visurilor, ci
tineri atleti ce se incingeau pentru intiiele lupte.
Cei ce se razboiesc astazi pentru dreptate au altii
temelie a credintii lor i intrebuinteaza alte mijloace de
izbinda. Acel cintec frumos e prea departat de dinsii.

Dar toti cei earl intcleg ca o stare de spirite pregateste

pe alta, nu pot face nedreptate tirtiirului Schiller, asa de
batrin astazi. Iar in abstractiile lui blinde, i altii decit
adolescentii pot sa gaseasca un adapost i o mingliere.
15 nuri 1905
(I)

CITEVA RINDURI DE DINCOACE" IN AMINTIREA

LUI TIMOTEI CIPARIU

Se facu, acum citeva saptamini, i sarbatorirea lui

Timotei Cipariu. Cum e i firesc la oameni cari traiesc in
imprejurarile fratilor nostri de dincolo, n-a fost nici o
solemnitate mare, nici un amestec oficial sau macar
oficial-bisericesc. S-a facut un parastas, rugaciuni de
pomenire, care erau si de multamita, intr-un biet sat al
Ardealului apusean, de unde a pornit spre sco la din
Blaj, spre munca de ani indelungati in acest centru do
cultura. spre o curata glorie in toate colturile romnimii
care cugeta, copilul care era sa fie canonicul metropolitan
Cipariu. In Blaj chiar, alt luminat om al biscricii i al
neamului, alt priceput i harnic, canonicul Augustin
Bunea a vorbit, cald, insa cuminte, despre incepatorul
adeviiratelor studii stiintifice cu privire la limba, cultura

96
www.dacoromanica.ro
 istorie in Ardealul romilnesc. Aud ca' s-a scris i o
brosurri, de profesorul Ratiu din Blaj. Apoi vizitatorii
acelui sat smerit si salac s-au intors inapoi, inconjurati
de bune amintiri, indemnritoare i mingiietoare pentru
toate timpurile.
Cetind pina aici, cutare animal de gazetri bucuresteanii
sau ieseang se va intreba cu indignare : $i cine e acest
Cipariu, despre care se cuteaza a vorbi astfel ? Nu e
preotul acela ciudat care-si scria numele intr-un fel si-I
cetea in altul ? Am auzit doar di a voit sil strice limba
pi ortografia, ca a scris lucruri la care, cum te-ai uitat, pi
pu "nesti de ris... N-a fost el invins, strivit i inmormintat
in batjocur de cei cari au limit duprt dinsul ? Atunci
de ce sil inem isonul celor cijiva cari, din interes de
clopotnitg, i-au fricut serbare in satul Panade ?"
Nu anirnalului de gazet care, srt vrea, si tot nu poate
intelege deplin, adicrt i cu sufletul, i cu inima, ci publi-
cului celui mare romnesc critre care, ori de asculta,
ori de nu, am cripgtat deprinderea s vorbim se pot da
aceste
Bcoala cca mare a ardelenilor din veacul al XVIII-lea,
apariltori ai romanitritii desrivirsite si neplitate, eterne
pmimutabile ca insasi Roma, isi ga'sise in Petru Major si
reprezintantul cel mai logic, mai sistematic i eel din
urmil reprezintant. Caci toti call au apilrat pe urrnii aceste
idei, fie si Laurian, mesterul dictionarului limbii care
trelynia s fie, toti acestia nu se pot asemna cu inaintasii
lor in ceea ce priveste insemnAtatea lor adevrtratii in
rniscarea poporului romnesc.
Ca oricare altul din anii 1810-20, cind a invatat
Cipariu la scoala mic i la cea mare, copilul din Prinade a
primit, din grai si din scris, ideile intransigente. Gindul
la Roma i atit. Dar, cind el ajunse a judeca fiir
epitropie si constringere, Cipariu avu i simtul cii limba
romiineasa de a cireia indreptare i intocmire din nou,
de a ciirii schilodire se tot vorbea,"ca deci aceasth limbrt

www.dacoromanica.ro 97
trebuie s5 fie cum este. Urmrind-o in timp si in spatiu,
peste veacuri i peste tAri, cu iubire de fiu si nu cu
dispret de pedagog, el o vazu in toata intinderea ei
1arg5 1 vechimea ei venerabil, in toatil mrimea ei.

Ea nu mai era un derivat f5r5. pret, o r5tdcire vrednic5

de compatimire a limbii latine, un copil pierdut care se
duce inapoi la vatr, spgsit i cu ochii in pamint, ci un
voinic ce-si croise drumul In lume, pe care-1 stiau multe
plaiuri i prin care se indepliniser5 multe ispr5vi. Dup5
toti aceia cari tthnliaser5 inaintea sepulcrului 1 antic al
limbii latine, crezind c5 de acolo se va inalta viitorul
nostru, el, Cipariu, intelese c viitorul se clesface intii
din viata care este, 0 deci o imbr54isa cu iubire pe
aceasta.

Astfel autorul Principiilor 0 al Grarnaticei fu apro-

piat de trecutul eel nou, romanesc mai mult decit oricare
inaintea lui. $coala cea veche latinist se cufundase in
cronici, pentru a da povestirea usoar a liii Clain si
analele masive ale lui incai, nurnai la inceputul ei,
cind n i se des1usiser5 inch insusirile deosebitoare.
Pentru un Petru Major, lash, nu mai aveau nici un
interes povestirile despre voievozii siilbateci, cari sem5-
nau asa de putin a cezari, i, dac5 el a vorbit despre
v15dicii nechrturari l grosolani in Istoria bisericeascd,
aceasta a Idcut-o cu alte scopuri, si nu de hatirul lor
numai. Pentru Cipariu, care intelegea pe deplin i gusta,
intrebuintind-o tiintif Ic, limba vechilor scriitori, si chi-
purile insemnate de dinsii trebuiau s traiasc5. Lui i-au
placut episcopii ardeleni din vremile mai putin luminate,
pentru cunoasterea chrora a lucrat si el. Viata romneascA
de la Dunare II vorbea apoi, de-a dreptul, de la suflet la
suflet.
1 Segulcru morrnint.

98 www.dacoromanica.ro
 Cercetind deosebirile de grai de la un tinut la altul,
interesindu-se de dialecte, care aveau mare pret pentru
acest incepator al studiului thr, Cipariu se apropia in
sfirsit, acum cind era tin mare carturar, si de viala
poporului romanesc de pretutindeni, care se poate zice
ca nu i-a fost strain in nici una din manifestgrile sale.
Mintea lui se cornplecta astfel necontenit.
De noi, cesti de dincoace, nu i-a fost rusine niciodata,
ca altora. In vremuri grele, la 1836, a calgtorit in prin-
cipatul muntean si a avut bunatatea sa ducg inapoi cu
dinsul numai amintirile cele bune. A venit bucuros la
deschiderea Academiei Romane, pe care ar fi ajutat-o
si mai mult, daca n-ar fi invins de la inceput rigiditatea
latina a lui Laurian, care era in Romania, unde Cipariu
venise numai ca oaspete, acasg la el.
*
$i o inteligenta mica poate folosi daca lucreaza cu
discipling intr-un cimp potrivit cu dinsa : ea poate chiar
apleca pina la sine arborii cei mai inalti prin virfurile
ramurilor de jos. N-a fost asa Cipariu. Cine a strithatut
vreodatg salele, astazi prafoase si parasite ale bibliotecii
lui, a trebuit sa ramiie uimit de larga razg a interesului
ski stiintific, a interesului su literar i, mai bine, a
interesului sau omen. De la manuscriptul de cronici a
Moldovei, pind la versurile arabe legate in marochin
rosu si ping la poezia Erica a timpului silu n-a fcut
si el versuri ? totul se intimping acolo. In aceste
incaperi a cetit el multi ani de zile dupg ce noi nu mai
stiam sa-i cerem a scrie. Statea inchis in fratia cu
duhurile mortilor celor mari, i nu-i pasa de lumea care
judeca migalos, cu o cumpang de spiter, greselile fauri-
torilor de inalte cladiri ale mintii avintate. In bgtrineta
ca si in tinereta lui, el n-avea nevoie decit de foarte
putina odihn, i cei ce 1-au cunoscut stiu sg spuie despre
usurinta cu care trecea de mai multe ori pe noapte de la

www.dacoromanica.ro 99
intunericul somnului la lumina cetirilor de invatatura si
de frumusete, in odaia unde lampa ca un simbol !
nu se stingea niciodat.
Acesta a fost biltrinul cu ochii vioi sub fruntea inalta"
pe care ni-1 InMtiseazil chipurile : un muncitor, un cuge-
tiltor i un om cleplin. 0 stiu aceasta blajenli, cari vorbesc
despre dinsul ping astfizi, i ar trebui s-o stie i altii.
Caei puterea unui popor vine si din constiinta limpede
a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i are si din
cultul dezinteresat al acestor eroi".

26 ivnie 1906
(I)

C. NEGRUZZI
Cu prilejul unei ediii noug a operelor lui in proza

Minerva" a inceput, sub ingrijirea d-lui Ii. Chendi

si d-rei E. Carcalechi, o editie nou si, data aceasta, in
adevar completa a operelor lui C. Negruzzi, povestitor
milsurat, fin si clasic, unul din intemeietorii prozei noastre
moderne. Volumul I a aparut de citeva saptrimini
cuprinde intreaga Prozet a acestui autor. Se scot din
uitare si unele lucruri mai mid pe care nu le g5siser
editorii de mai inainte. Proza lui Negruzzi e insa taria,
insemniaatea, valoarea lui de ciipetenie. In acest volum
I Timotei Cipariu (1805-1887), totu01 adept al etirnologismu-
tut,a infiinlat cea dintil revistil de filologic din Roinfinia :
Arhivut pentru filologie i istorte (1867-1872). Lucriiri : Cresto-
macia sau Analecte titerare (1858), Elemente dc limba roman&
dupd diatecte i monumente yacht (1864), Principiu de tlinba
sl scripturd (1866), Grainatica timbil roindne (1869, 1877).

100 www.dacoromanica.ro
avem ce-i trebuie mai mult publicului din toate scrierile
lui, destul de felurite, desi foarte putine la numk.

Sunt rari. scriitorii clasici pe cari scolarii sii-i inteleaa

si sA-i guste, la cari s' se gindeascd apoi cu placere si
dup amintirile din clash. Nu-mi aduc aminte s ne fi
miscat Alecsandri, care suna i trecea ca o muzia, nici
chiar Bolintineanu, cu toti eroii lui thiati grosolan, colo-
rati tare si incMerati s'albatec. Deci, cind profesorul de
rorniinA din clasa a IV-a a liceului din Botosani, un arde-
lean entuziast, care pktra aca5d la el ca o comoaril
vechea editie Socec, legat scump, a scriitorilor nostri
celor marl, cind deci acest aspru profesor de inima
deschise volumul elegant al lui Negruzzi i alese pentru
cetire pe Alexandru Lpupeanu, nu eram mai bucurosi
decit de o cetire obisnuit adicA nu eram de lac
bucurosi. Pe incetul ins6 acele fraze simple, cuminti, pe
care-ti venea s le cetesti cu un glas potolit, par6 aveai
s spui o tain, acele fraze de toate zilele, far o com-
paratie, fiir o exclarnatie, fdr un rnestesug i o siretenie,
acea poveste lin ca de martur batrin al vechilor impre-
jur'ari puse sthpinire pe noi. Sufletul copilului e cinstit :
el nu poate fi cucerit de mice, dar se dd intreg. Copiii
urkc cetirea in ea inski i o iubesc numai clad ea nu
mai este o cetire, ci fereasta limpede prin care anumite
lucruri marl, strasnice, minunate, se vgd. Si iarki copiii
au in inima lor bogatii putinta, care lipseste celor mai
multi dintre oamenii maxi, de a intelege, de a admira $i,
intimplAtor, de a indeplini eroismut. Cite suflete de viteji
si feti-frumosi nu sugrumii scoala si nu ingroapg viata !
Iar cei ce rknin viteji i feti-frumosi, aceia uitati-va
la nedestoinicia lor pentru inselare, pentru trkiare, pentru
lingusire, pentru socoteli, pentru iLbinda aceia au
riimas copii.
Deci atunci, intr-una din odkle de slugi ale unei
vechi case boieresti din Botosani, unde era clasa noastra

www.dacoromanica.ro 101
si uncle acurn stau slujbasi de-ai politiei acelui ores, am
vazut noi vreo douazeci de copii, cari pot fi oricind
martori despre aceagta pe Alexandru voda. Liiptisneanu
groaznic om ! i pe fricoasa doamna Ruxanda, care
poate test st-ei otraveasc5 barbatul cu invoirea si bine-
cuvintarea mitropolitului, pe Matoc vornicul, care se
alate asa de dureros inaintea mOrtii prin sfisierea de
c5tre norod noi II vedem ca un sarpe caruia st5 sa i se
zdrobeasca capul ! si cite unul din ceilalti. Vedeam
ciimari de prinz, in care vinul rosu se amesteca in revar-
sarea inclestrilor cu singele rosu pentru ca s5 imbete
deopotriv5, pin5 la nebunie, pe tiran, vedeam tacuta
odaie de umbra in care bolnavul nelegiuit hirciia asupra
mortil, napadit de singeroase vedenii, .si aveam un suspin
de usurare cind aflam c5 s-a indeplinit fapta, ca a murit
acel voievod r5u, cu hohotul de ris al dracului in gitlej.
Si profesorul ni dadu slat bem mai departe din bdutura
visurilor.
Parc5 cetesc astazi pe Sobieski $i ronicinif. Iarasi. nu
indeplinim accasta treaba mecanic5 de a dep5na slove
negre in odaia cu mirosul de muced, ci privim de pe
culmile de ziduri negre ale Cetatii Neamtului, cum vine
regele, riga", si hatmanul, i stolul stralucitor de oaste
dare cuibul nostru de plaiesi, asa de putini numai pentru
ca sa fie asa de marl. Ridem eu dispret, noi, toti cei
douazeci din clasa a IV-a, cind crainieul eu trimbita
lung5 ne indeamn5 spre inchinare. Si stain noi asa zi de zi
impotriva multimilor, tot mai fl5minzi si tot mai eroici,
pina ni se ingaduie de Sobieski. uimit, iesirea cu einqte
din eetatea moldoveneasea. $i ne cresc aripi, aripi marl
cit idealul, cind putem spune cotropitorului regal ca
suntem numai vase oameni, dup5. ce ,,zece din noi au
pierit din mila mariei-tale".
Ba am patruns i hazul de ghidus, foarte fstoric, de
altfel i imbiltrinit, din descrierea provincialului de la

Iasi, sau alte chipuri si scene ale Scrisorilor la un prieten.

102
www.dacoromanica.ro
Acel afurisit stil limpede, usor, care incepea ca in gra-
matica lui Man liu sau ca in Ritzboiul lui Weiss, ping
te lua intreg in brate, acela ne momea. Si doar atunci
intiiasi data invatam istoria romanilor, cu un bun profesor
moliu, care dormea cind nu ne adormea, asa incit nimic,
dar nimic nu ni se prindea de inimg ! i doar atunci
am mers sa vedem mangstirea Pilpautii a lui Stefan eel
Mare si ne-am intors de acolo ca si cum am fi vazut la
targ niste vechi grajduri ddrimate ! Numai prin Negruzzi
am avut multg vreme vedenia trecutului.
Peste doi ani ceteam pe Eminescu i pe... d-1 C. Mille.
Ceva mai tirziu, puinii cetitori dintre noi dadeau iama
prin noutatile librgriei franceze. Ce departe rgmasese
in urmg Cetatea Neamtului i iatacul de agonie al Lapus-
neanului !

Cind, pe urrng, am cetit, cu ochi critic", data aceasta,

pe C. Negruzzi, am ggsit, o data cu slova lui, i impresiile,
vedenfile mele. Numai in Scrisori zirnbetul era cam ves-
tejit de vreme ; risul acela batjocoritor i rau al satiricului
fard indrazneala, Vara ideal, imi hihia la ureche prea
batrineste. M intrebam din cind in cind, dezn-iortindu-ma
de monotonia acelui scepticism usuratic, totdeauna ase-
menea cu sine insusi, mg intrebam dacg pe acel timp
de prefaceri mari, in acele zile de lupt incordatil, cind
ne fauream viitorul, nu era si cite ceva care sa zguduie
sufletul, sa miste inima intr-un ritm larg, sa intepe-
neascg de seriozitatea patimii acea fatii mica, biltrini-
cioasa, rautacios-zimbitoare pe care o vedeam in locul
portretului cunoscut al lui Negruzzi. Flora romdna, seri-
sorile acelea cam prefioase, alcatuite din ramasiturile
anilor din urma, mi se parurg cu totul uscate. In Zoe
povestea unei fete care moare de iubire in Alergarea
de cai, un cadru de moravuri romaritice, usoare si spiri-
tuale, care s-ar potrivi desigur mai bine in Parisul din
1830 decit in Chisinaul Basarabiei, cu eroi din Rusia si
www.dacoromanica.ro 103
din Moldova, in acestelalte doug man l. nuvele, rn-a respins
sentimentalitatea falsd, cuvintdri reci pentru patimd caldd.
Mai deundzi aflai printr-un articol al celui mai bun
cunoscator de scrieri din acest timp, d-1 G. Bogdan-Duica,
c vestita schita Cum am invilfat rorruinqte e pregatita,
nesincerd i neadevarata si c a facut multd durcre unui-
biet dascal cumsecade, care n-a uitat-o pind la moarte.
Scrisorile, pe care le dau editorii cei noi, n-au nici con-
centrare a sufletului, nici lumina. Iar din articolele foii
oficioase, conduse de Negruzzi, ii vdd ea avea cea mai
proasta idee despre tardnimea din vremea sa.
f
Toate acestea se explica desigur. N-a fost in straing-
tate ca altii ; a cetit la intimplare. A trait ca mic func-
tionar. A scris dung staruinta prietenilor : a lui Eliad, a
lui Asachi, a lui Kogalniceanu. i n-a avut public. N-a
avut ideal. Dar toate timpurile i toate virstele vor ardta
aceeasi admiratie pentru Alexandru Liipusneanu, pentru
Sobieski $ romdnii.

3 iulie 1905
(I)

CEL DINTII VOLUM DIN OPERELE IN PROZA ALE

LUI EMINESCU

A fost cindva un Eminescu de o invatatura, de o

bogatie, de o sinceritate si de o putere uirnitoare. El a
scris versuri de citeva feluri si prozd de foarte multe
feluri. Numai cele dintii au fost luate in seamii, i o
ingrijire prea scumpa a prietenilor alesese intr-un timp,

104 www.dacoromanica.ro
pentru a le rAspindi, numai o mica parte, cea socotitA
Med slbiciuni i pete, a versurior poetului. Tinerimea
de prin 1880-90 a fost robitii de farmecul maiestru al
acestui cintec de iubire neobisnuit de cuceritor pentru
inimi, de voluptatea amar a strigritului de revoltA, de
deznadajduire, de blestem aruncat asupra oamenilor si
vietii, de sfinta senindtate, impAcat cu neajunsurile si
mArgenirile ursite omenirii, pe care cugetarea inalta o
asternuse asupra patimilor obosite. S-a mai intimplat,
pe lingA intimplarea acestei publicatii partiale, nebunia
marelui scriitor. Si aceasta a mers de-a dreptul la inima
tinerilor romantici ai unor timpuri neasezate i neinte-
lepte. S-a ivit atunci in inchipuirile aprinse i nestiipinite
idolul furtunatec i rAu al genialului nenorocit, al uria-
sului Lira constiint i farti indreptare, al mtiretului
demonic, care ispitea spre un scris cu toane i spre o
viata rea. Multi oameni s-au nenorocit, la o virst fragedd,
prin acest piicat de inchipuire, i pe altarul lui Eminescu,
ca i pe al lui Byron, al lui Musset, la alte popoare,
s-au jertfit suflete, dintre care nu toate erau netrebnice.
Din fericire pentru dinsul, Eminescu n-a fost martor
al acestei rtciri, pe care altfel ar fi cautat din rAsputeri
s-o inlature, reclamindu-si personalitatea cea adevratd,
impuind constiintii publicului adevaratele sale pAreri
scopurile sale adevarate El n-ar fi primit nici intr-un
chip sti rtimind un tip al poetului nimicniciei, al muceni-
cului unui eu nestapinit. $i Inca mai putin ar fi putut
el sti se invoiascd cu piirerea di ale lui sunt numai
acele versuri cu limba, cu ritmul irnbattitoare i ca tot
ce a scris prin ziare e numai lucru de mestesugar plAtit
despretuit, de suflet vindut sau inchiriat, de insultator
si prosliivitor cu simbrie, Ca dumnealor cei multi din
spurcAtorii ziarelor zilei de astAzi. Nici ca sti se inalte
pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de
durere i dispret al razei sale, nici ca sa se impietreasca
in chipul unui sublim zeu filra legAturi cu toate ale
www.dacoromanica.ro 105
12
pdmintului, nici pentru aceast mare glorie falsd n-ar
fi jertfit el ceea ce trebuia sd pretuiascA mai mult decit
orice : constiinta sa deplinA de om care stie, crede, inte-
lege, iubeste i urdste i care, deci, pind la sfirsitul zilelor
ce-i sunt ingAduite, alege, propovdduieste i luptd. Nu,
el n-ar fi consimtit, de dragul nici unei teorii 1 nici
unui ideal estetic, sd se izoleze din viata intreagA a
poporului sAu, dintre cei pe cari-i avea materialiceste
lingd dinsul, dintre sirurile inaintasilor, de la poarta
viitorului prin care zdrea asa de departe ; el n-ar fi
simtit pilicere sd se rupd din curentul indelung, asa
de firesc si de binefdcAtor, care de la intiia licArire a
sufletului romAnesc duce pinA in zilele noastre, trecind
de la un ales al neamului la celdlalt.

Cine, ca d-1 I. Scurtu, editorul Scrierilor politice Fi

literare ale lui Eminescu, din care avem astdzi inaintea
noastrd cel dintii volum, in cea mai mare parte nou,
cine deci cerceteazd, intregeste si scoate la iveald scrierile
necunoscute sau nerdspindite ale acelui ce n-a fost numai
poet, fiind totusi asa de poet in toate, acela restituie
pe Eminescu continuitatii sufletesti, desfAsurdrii literare
a neamului romAnesc ; el ajutd s ni se dea inapoi cu
totul. E o fapt asa de bund aceasta, incit in Olimpul
de otel i gheatd al supraoamenilor poate sil lipseasdi
un oaspete rtilcit pe nedrept.
Ce vedem, in adevdr, din volumul ce s-a publicat
deunAzi si se va imprAstia in msurd ce va izbindi
curentul sanAtes si in cugetarea noastrA de astdzi ?
Un student care a llisat Moldova, de care-1 leagA
numai anii celei dintii copildrii, pentru a culege Inv5511-
turd', dupli voia lui si_pe caile lui de adevrat om mare.
la CernAuti, la Blaj, la Viena, la Berlin. In necare din
aceste locuri, sufletul lui alege cite o anumitii inriurire,
care e cea mai bund. Din Bucovina ia, pe lingd cunostinte

106 www.dacoromanica.ro
de limbg folositoare, idealisrnul curat al lui Pumnul,
frg a-i lua eatacirile ; in Ardeal se pgtrunde si mai
mult de constiinta luptgtoare a rasei ; in Viena, in Berlin
gustg cu patimg filozofia germang curentg, pe care a
cetit-o in chip intins si a ptruns-o asa de bine, incit
a facut din ea un element al sufletului sgu, un element
menit sg se amestece de acum inainte in tot ce va
gindi, simti i exprima el, de la generalitglile politice
sociale ping la nuvela fantasticg, ping la versuri in
care fierb incheggrile i desfacerile lumilor.
Scrierile in proza din acea vreme privesc mai mult
chestii de drept ale poporului nostru ; ele pleacg de la
principii generale. urmeazg intr-o forma strinsii i fra
podoabe, i dupg o logicg strictg cautg a stabili principii
ideate. E sigurantg i avint filed indoialg ; ai necontenit
constiinta lecturii intinse i aptitudinii pentru minuirea
abstractiilor ce poseda foarte tingrul scriitor, care publica
Lira isealitura prin diferite foi de dincolo" sau ii uita
scrierile in saltar. Dar forma e incg rece i grea, cu
constructii silite si cite un cuvint care nu era mehit
s rming in limba.
Aceata era prin anii 1869-73. Pe urma studentul
se intoarce in Moldova sa, de care-I leagg deocamdata
numai foarte putin. Schimbg un mediu de aspiratii ideate
curate, de iubire pentru stiintg cu altul in care se fac
braze, se croiesc fete de imprejurare, se scriu carti 5i
ziare fgrg miez, se uringresc situatii materiale i bgnesti
sau se . ervesc utopii imprunautate cu neintelegere de la
francczi, in altfel de ani de studii (keit ai lui Eminescu.
Oaiacni cu cant el sri se poata intelege sunt foarte putini,
iar ca sa-1 inteleagii pe el, toate puterile ce erau gata
in sufletul .5i inima lui eine ? N-avea nici diploma.
nici cuno5tinte personale ; puterea de a insela i-a lipsit
totdeauna. I-ar fi trebuit un noroc exceptional, care n-a
venit. A fost deci pc rind director de bibliotecg fdra
rost, revizor de citeva luni, destituit inotivat la schimba-

www.dacoromanica.ro 107
12*
rea de guvern, si redactor al partii neoficiale dintr-o ga-
zeta de ineunostiintari judecatoresti, Curierut de Mai, din
care nu se cetea decit partea oficiala.
Cu cita cinste i constiinta a fost atunci redactor
cel dintii om din generatia sa ! Fiinta sa se intregise
acum, intr-un chip asa de larg si de cuminte, incit amin-
teste pe Mihai Kogalniceanu in maturitatea lui. E o
uimire cita bogatie, noutate, logica, prevedere, caldura,
cita mare si curata intelepciune de om superior, genial,
se cuprinde in acele buletine politice, dart de seama
teatrale, notite despre carti, care aveau singura menire
de a umplea coloanele goale ale bietei foite iesene. La
fiecare moment, marea lui putere de intuitie fixeaza
puncte sau desehide perspective cu totul noua. Din viata
de mai inainte cunostea tot prezentul romanilor, in citiva
ani capatase o vedere clara asupra trecutului ion intreg,
pastrase toata vigoai ea spiritului sau filozofic i, oricind,
el stapinea subiectul sau, fie si atins in treacat, de la
o uimitoare inilltime. El avea in mina in orice clipa
toate legaturile romAnesti si omenesti ale subiectului.
$1 aceste stralueite pagini nu erau cetite de nimeni.
De nimeni in cel mai deplin si mai grozav inteles al
cuvintului. i moarte au zacut ele pina in clipa de fata,
fara ca de la dinsele si fi plecat, intr-o epoca de rataciri
primejdioase si de criza strasnica, cea mai mica influenta
asupra vietii eulturale romanesti.
Ce soarta tragica !

10 'hale 1905
(I)

www.dacoromanica.ro
 LAMPRECHT DESPRE ROLURILE NATIONALE

Marcie istoric german Lamprecht, aflindu-se la Salz-

burg, in Austria, la deschiderea cursurilor Universitalii
de acolo, a lost rugat sa le inaugureze printr-o cuvintare.
Din ea scoatem uncle pareri i indemnuri care par
rostite anume pentru imprejurarile noastre.
Cind pe deasupra Germaniei, spune unul din eel. /mai
sanatos moderni din cugetatorii ei, i pe deasupra Aus-
triei privim departe, la milioanele de frati ai nostri cari
traiesc dincolo de oceane, atunei descoperim ca mai presus
de unitatea politica st una si mai mare, a culturii.
Dunmeavoastra, domnilor profesori, sunteti chemati in
rindul intii a fi purtatori de cultura pentru poporul
d-voastra. Numai natiunea care poate infatisa mari puteri
morale are un viitor...
Puterea pe care avem s-o combatem nu poate fi
invinsa printr-un liberalism farti credinta, ci prin credinta
curata in ideal, prin aceasta libertate disciplinata.
Noi cautam adevarul : nu ajunge sa socotim adevarul
ca adevar, daca nu vohn s raminem o fiirna mize-
rabila (elm erbrmlicher Wicht). Cela ce se straduieste
dupa adevar, trebuie sa fie viteaz. Astazi, cind iubirea
de cariera (Strebertum) i bizantinismul se rasfata la noi,
impotriva lor avem o datorie de a sta de sine...
Chemarea noastrii e a ne apara comorile mostenite
de la strarnosi, a le ingriji i dezvolta mai departe. Nu
toate straturile poporului nostru pot face aceasta ; inain-
tarea natiunilor mari sta totdeauna in mina cclor putini
numai, a conducatorilor. D-voastra insa, domnilor, care
va mindriti ca faceti parte dintre din.ii, luati in pas-
trare aceste comori si nu credeti numai, ci fiiptuiti, in
libertate germand si in adevar german."

www.dacoromanica.ro 109
 Voi cari aveti urechi ca sg auziti", cum judecati
aceste cuvinte ale unui om mare din tara straing, care
poate fi deci prooroc 1 pentru noi ? '

11 sept. 1905
(II)

LA DEZVELIREA MONUMENTULUI
LUI ALECSANDRI
(Fragment)

...Sigur de sine insusi, de usurinta creatiunii sale,

de farmecul sau cuceritor, de neaparata simpatie pentru
dinsul a celor multi si celor mari, el [Alecsandri] a
purtat o coroand Vara spini si a strglucit fr sa sufere
si fgra s se mistuie. Si-a trait viata toatg, i lucrul
sau de scriitor, in loc SA i-o fi scurtat prin chinurile
iscodirii de ginduri i fgptuiri de cuvinte, prin straduintele
grele intru larnurirea simtirii, i-a prelungit-o poate prin
constiinta stdpinitoare a unei glorii cistigate repede
pc care ping la batrinete a stiut sa o pastreze.
Cine a cirtit impotriva lui ? Vreun nemernic a carui
lipsg de talent si de caracter lua orice pret spuselor
sale. Cine 1-a tagaduit ? Vreun tingr, pe care nu-I asculta
Reprezentant de frunte al tendintei cultural-istorice in
istoriografia germanS, Karl Lamprecht (1856-1915) a studiat
cu tleosebire epoca evului mediu. Intuirea legltli istorice,
relevarea necesitfitii ludril in considerare a factorilor social-
economic!, convingerile sale liberate definesc pozitia avansat4
a savantului. Lamprecht a Infiintat la Leipzig, In 1909, Insti-
tutul pentru culturd si istoric universalil. Opera : Viata econo-
mica germanti in cunt media (4 vol., 1885-1886), Istoria Ger-
maniei (19 vol., 1801-1908).

110
www.dacoromanica.ro
mai nimeni, i inca acela cu cit incunjur cu cita' sfiala
9i pietate !
$i nu i s-a intimplat macar ceea ce se intimpl rarilor
scriitori cu biltrinete lung5 pe cari mai multe #ruri de
contimporani Ii recunosc pe rind. Nici dupii moartea lui
critica n-a cutezat a vorbi rtispicat, a Vigadui vesnicia
semizeului. Dimpotrivii, poetul mort a fost rilzbimat foarte
repede # de acele usoare atacuri pe care avuse a le
suferi Lira a pagubi nimic prin ele. Pe incetul, lumea,
condusa de scriitorii # de criticii de mestesug, s-a intors
la vechea prere de inchinare fiir rezerva inaintea lui.
El a ramas astfel # de acum inainte, cu toata intregirea
culturii noastre, cu toata adincirea sufletului nostru, cu
toga cre#erea sirntului pentru adevarata limb5 roma-
neasca, asa cum o vorbeste # o intelege acel ce a alp-
tuit-o poporul, el a ramas, deci, descriitorul fericit al
naturii # al oamenilor de la noi, armonizatorul miliestru
al cintecului popular, vrajitorul trecutului eroic, aedul
rena#erii noastre, al luptelor i triumfurilor din urma,
intr-un cuvint intruparea poetia a geniului national...
Un altul, foarte nenorocit de la un capat la altul
al vietii sale, creind cu greutate, din macluva # singele
sau, opere care 1-au inveninat totdeauna de dezndejdea
idealului neindeplinit, un altul care n-a aflat macar in
iubirea frateasca a tovarfisilor, intr-o intelegere larga
pi deplina a publicului mingiiere pentru aceast mare
# vesnica suferint5, un allul pe cafe dusmanii nu 1-au
crutat, pe care prostii nu 1-au iertat, prietenii nu 1-au
respectat, pe care nimeni mt 1-a inteles in intregimea
lui, un oarecare Mihail Eminescu, de profesie, rind pe
rind, actor, revizor, gazetar # nebun, arula Oliva admi-
ratori din eel guralivi i-au inchinat caricatura de bolovani
intr-o piat5 botus5nean5. # un bust, ca acela de pe
mormintul oamenilor cu avere, la Ateneul din Bucuresti,
acela a numit pe Alecsandri, in cea mai scurta # mai
buna caracterizare : vesnic tin5r 1 ferice". Pe cind el,
www.dacoromanica.ro 111
stirmanul, care liluda asa de frurnos, fr nici un gind
de rivalitate, a fost bdtrin in cugetarea sa cu mult
inainte de vrezne si, prin urmarea fireascii a unor uriase
insusiri nestdpinite, de el insusi sau de mediu : vesnic
neferice".
$1. iata-md ajuns, cum se va intimpla totdcauna ori-
caruia din generatia mea, care va fi adus a vorbi despre
Alecsandri, la neaptu'ata comparaVie cu Eminescu. Ori
Cu cit simt istoric ne-am inarma, oricit am pretui linistea
si seninatatea, oricit am dori s nu jignizn ptireri respec-
tabile, nu puten-i da lui Alecsandri, a cdrui faptd o in-
telegem si o pretuim, inima noastrd, pe care Eminescu
o stiipincste.
Insa iari intelegem foarte bine, si prin urmare nu
invinuim, pe ceilalti cari iubesc pe Alecsandri in acelasi
timp in care ii recunosc meritele. Cei ce fac un sport
din iubirea pentru popor, din iubirea pentru trecut, din
iubirea pentru neam, din arta sfintd a poeziei, aceia nu
pot cere mai mult decit ce le da acest begat i striilucit
diletant care a fost Alecsandri. i iarasi exteriorti pru-
denti, cumptitati, miisurati, pieptnati, gtiti, solcjpnhi i
pomposii nu pot gdsi in toatil literatura romneascd un
altul din scriitorii mari care sd-i multumeascd atit. Ca
e un scriitor mare, nu incape vorbd. Dar la el nu va
jigni niciodatil si pe nimeni un gind adinc i obscur, o
simtire care sti uimeascd i sti arunce in lAturi, o corn-
paratie care sd izbucneasca, un strigiit care sa zguduie,
un cuvint macar care sti nu se poata auzi oricind. Acesta
e un perfect orn de societate, un respectos al tuturor
formelor i conventiilor, un eminent nici prea-prea,
nici foarte-foarte".
Asa fiind, i lui i s-a consacrat ce i se cuvenea mai
mult, i adrniratorii lui, cari nu dispun de inima lor
pentru literaturd, i-au dat ce-i puteau da mai scump,
cind s-a ridicat statuia de marmura de la Iasi.

112 www.dacoromanica.ro
 Toti aceia cart pot face o deosebire hotiirita intre
insemn5tatea istoricd a unui scriitor i valoarea lui ac-
tual, toti aceia cari cred c asemenea subiecte trebuie
atinse, nu cu rnestesug de vorbe inflorite, ci cu deplinii
seriozitate de suflet si cu un inalt simt de faspundere,
in sfirsit toti cei call au despre un scriitor acceasi Varere
si in zilele obisnuite, si in cele extraordinare, vor iseMi
aceasth piirere.

28 octomvrie 1905
(I)

UN SCRIITOR ARDELEAN : TITU CHITUL

La Chetiu, in Orti le nord-estice ale Ardealului, a

fost ingropat zilele trecute Tit Chitul, autor de romane
istorice. Cine a cetit, in foile de dincolo, discursul,
foarte misciitor, rostit asupra mormintului lui Chitul de
avocatul Gavril Tripon din Bistrita, a putut afla din
ce sarmana vial, chinuita de beteag far ridejde, ologit
Si inercmenit din cea dintiie tineretil, purtat pe mini
in viat ca si la groapli, au rilsarit acele scrieri : 0 fata
de tarabostos i Steana Orientului, care, tiparite Mat
supraveghere de stil si in conditii eu totul neprielnice,
la tipografia arhidiecezanA. cu ortografie cipariang, de la
Gherla, si in revista Familia de aeuma, au fost abia
cunoscute in Ardeal, iar aiurea, de loc. Din cite pagine
ale lui am r6sfoit, am putut vedea c acest stingaci,
de multe ori banal fiindc5 ii i lipsea experienta
vietii st mediul literar ! avea puterea de a descrie si
un netrigaduit talent de a istorisi. Cred Ca, prin alegeri
si indreptari, ceea ce a rilmas pe urrna lui ar putea

www.dacoromanica.ro 113
fi apropiat de public macar acum, dupa moartea lui,
intr-o editie mai omeneasca.

30 octoinbre 1905
(II)

CARTEA UNUI DISPARUT : FETE DE I. D. MANOLACHE

In spiritul literaturii romanesti se produce de citva

tirnp o netagaduita schimbare, ce se datoreste multor
motive, care nu se pot deslusi Inca pe deplin. Astfel
se intimpla ca unele carti, in care fara indoiala este
putere si talent, se infatiseaza ca invechite, cu toate ca
a trecut nurnai putina vreme de la aparitia lor. Este
intr-insele ceva care nu mai cistiga astazi, pe cind cis-
tiga asa de mult Inca in ajun, ceva care nu-ti place, te
jigneste, te indeparteaza de dinsele, pe cind aceleasi in-
susiri ar fi fost cele mai gustate pentru cetitorii zilei
de ieri.
$i nu e vorba aici de un antagonism intre doua ge-
neratii sau, mai bine, nu e vorba numai de dinsul.
Scriitorii acestia, cari nu ti se pot lipi de suflet, sunt
multi dintre dInii oameni Inca tineri, altii au murit
daunazi plini de tinereta. Ceea ce era pina mai ieri un
semn al indraznelii biruitoare, al noutatii care cuteazil
e acum o pata de boala, un stigmat de decadere.
La aceste lucruri trebuie sa te gindesti cind strabati
multele pagini cu litere rnarunte din care se alcatuieste
volumul Pete al lui I. Manolache ; I. D. Manolache,
cum ii zicea el, sau, cum vad cii i se spune astazi
numele, I. Manolache-Holda.
Autorul acestei carti nu mai traieste. Boala de piept
1-a luat din mijlocul saraciei acum citeva luni de zile.

114
www.dacoromanica.ro
S-a dus in amare dureri ale sucletului, cu constiinta
c5 las pe ai sai fr ajutor, dup o scurt5 inclestare
taril noroc cu soarta.
Iesit din scoal, a Whit la usi care nu i s-au deschis,
fiindc n-a stiut s le aleagii. Citva timp a fost corec-
torul Revistei idealiste a d-lui Holban. Dar nu mai era
in stare sd se tie de nici un lucru ; puterea, viata se
stingeau intr-insul.
L-au dus la tarA, cu siguranta, pe care o avea si el,
ca nici fr5tia bund cu natura nu-1 poate lecui. Pe urma
lui au thmas nuvele risipite prin reviste, cind la Con-
vorbiri literare, clad la Literaturd i artii, cind inchinate
d-lui Maiorescu, cind puse sub ocrotirea d-lui P5trascu
ceva manuscripte. Vdduva Iui le adung astzi in vo-
lumul pe care-1 tipgreSte Minerva".
Manolache copil5rise in Birlad, intr-un ores cu maha-
lale multe intru toate asemenea cu satele. Aid ochiul
lui ptrunziltor s-a deprins a cunoaste in acelasi timp
dou5 feluri de viat cu totul deosebite : a t5ranimii
sal:ace, cu sufletul curat I cu bunele datini vechi, de o
parte, iar, de alta, a mestesugarilor rmasi in urma altor
vremuri, oameni cu singele amestecat, cu limba impes-
tritat i cu setea de cistig ip vine. Mai tirziu a c5p5tat
si ctmostinta traiului usuratec i pretentios al functio-
narilor de tot felul, pe cari i-au creat timpurile noastre.
In sfirsit, el a venit la Bucuresti ca student, i aici
a avut inaintea sa zgomotul, risip5 de vorbe cinice, lipsa
de orice disciplin serioas5 a studentimii din epoca sa,
si a d-lui Tocilescu. Acestea sunt elementele de realitate
care-i stateau la indemind pentru ca din ele s-si tese
povestirilc spre scrierea dirora 11 chema un net5gaduit
talent.
Frate al pictorului Gh: Petrascu, publicistul Nico,ae Petroveu
(1859-1944) a editat revista Literaturd a artd romdnd l a
scrts numeroase hmrdrl de istorie litcrard si rnemorialistacc,
interesante Intrucitva nurnai sub aspect clocumentar.

www.dacoromanica.ro 115
 Astazi insa un scriitor nu purcede numai din experienta
sa, ci si din cartile pe care a dorit sau s-a intimpIat
s5 le ceteasca.
Cetirea tinerilor de prin anii 1890 se marginea
insa numai la literatura francezd moderna, i anume la
acea parte, mai bogatd si mai bine cunoscuta dintr-insa,
care desfasura luptele, placerile i suferintile unor oameni
patimasi i nenorociti, unor biete suflete schiloade si
slabe, menite sri piara intr-un chip nevrednic. Din ase-
menea cetire se desfacea iardsi neincrederea fata de
viata, batjocura fata de ideale ce se pot atinge sau macar
servi i mari avinturi dureroase critre acele culmi care
stau dincolo de marginile puterilor i chemdrii noastre.
Dacd ar fi fost un om sanatos, bucuros de trupul sau,
sigur de o viata mai indelungatd, el ar fi stapinit
cindva pe deplin materialul sau de experienta, i poate
chiar pe acela de cetire, i ar fi dat din bogalia lor
opere armonioase, care sa-i afirme sufletul in forma lui
definitiva.
Astfel ins5, el a scris, in cuvinte frumoase, mestesugit
legate intre sine, ciudate vedenii simbolice, care te misca
uneori, te farmecri ici si col, dar te orbesc mai mult
si te lasa cu o impresie de nedumerire i amaraciune,
care se poate preface in compatimire personala. Altadata
a luat condeiul pentru a insira povesti de o ironie
neasteptata, grea, uneori vulgara, ca in bucata unde Ca
substrat al creatiunii femeii se descopere, in locul coastei
biblice a lui Adam, coada moderna a dracului.
Cite o scend a vietii de O stzi, v5zuld si inteleasa de
el numai in aparente, trece apoi filra rost i farri sfirsit
intr-un hohot de ris, care-ti face rau i pentru subject,
si pentru autor. In cutare poema-n proz5 e un sentimen-
talism asa de diafan, incit el nu se poate prinde de
mintea cetitorului.
$i totusi ce potrivite ar fi fost acurn citiva ani aceste
vedenii de demoni i ingeri, acest panteism palid,

116 www.dacoromanica.ro
aceasta satira care blastama o societate intreaga, in
oameni i asezaminte, cuprinzindu-se intr-insa orice afarti
de taranimea careia i se plinge de mila !
De patru oil I. D. Manolache a stipat cu energie si
siguranta, in subiectul sau, un bloc mai rezistent. 0 ciatii
e vorba de o biatti Uinta schiloada, de o fetita cocosata
pe care o urkte i mama-sa, zicindu-i mos Gheban",
dar pe care o iubeste, ping la moartea lui, un tata tot asa
de prigonit de ursita.
A doua oar, un taran osindit pe jun-ititate cu dreptate
e primit la iesirea din ocna de un bun boier batrin si
se face eel mai cu rivna pazitor al averii lui.
A treia oara i, in ordinea inirinii, scade si in-
semnatatea nuvelelor un sergent amorezat de nevasta
unui batrin arde casa acestuia pentru a-si razbuna de
impartirea injositoare a fiintei iubite i capata pe neas-
teplate, in locul urii din partea ei, o iubire marturisita
inaintea tuturora, pentru ca vinovatul a scos din flticari
un copil care e al lui.
In sfirsit Di Ilona, care a lost foarte mult laudatii,
cuprinde pataniile tragi-comice ale unui cojocar batrin,
care se folosea de ispravile unui dihor adevarat ca sti
se ingrase din gainile vecinilor.
In aceste bucati afli i observatie, si stil, si putere
dramaticii. Ceea ce le strica, insa, e, nu atita neputinta
de a le mintui, cit aplicarea scriitorului de a trasni la
cviit cu un mare elect sentimental sau tragic.
Fetita cea uritti, care a trait ca o mucenicti si a
simtit ca o sfinta, ucicle la sfirsit pe sora ei frumoasa.
Fostul ocnas care ajunge de apara asa de credincios
averea boiereasca se infiltiseaza la urma intr-o naprasnica
revarsare de lacrirni. Bietul mosnegut-dihor moare lovit
in cap cu parul. Bi sfirsitul de la nuvela Pojarnicii, cu
prinderca de git a iubitilor inaintea casei care se mistuie
in flacrini, nu e eel mai firese.

www.dacoromanica.ro 117
 Astfel un curent nenorocit, o scoala fart lobos moral,
prietenii ratacitoare i blastamul bolii au putut intuneca
insusiri care n-au fost din cele obisnuite. Nici pe departe
n-am avut de la acest scriitor ce ar fi fost in stare
sa dea.

6 noienwrie 190.5
(II)

LICIU I TEATRUL LUI ALECSANDRI

Pe cind teatrul, asa de bine condus formal de un

director care-si stie rnestesugul i e muitumit cu atita,
(15 Sherlock Holmes i operele autorilor evreo-francezi
ai literaturii pariziene, Liciu cutreier5 provincia. Pretu-
tindeni e bine primit i, prin talentul stu, prin scoala
sa superloalit i prin deosebitul s5u simt de datorie,
merit5 o asemenea primire. E alta intrebare dact piesele
de elect, foarte moderne, pc care le alege, sunt potrivite
pentru un public care trebuie educat &are arta d-sale
i-o spun aceasta ; d-lui Davila insa nu, fiindct ar fi
in zgdar i, mai ales, dact ele sunt vredniee de
talentul interpretului. Caci cea mai inalt5 datorie a unui
artist e sa nu consimtil pentru nimie a se cobori mai
jos decit chemarea sa fireasca.
L-am vazut pe cel mai cult dintre actorii nostri la
o reprezintatie t Pietrei dirt casd i apoi la accea a
Lipitorllor satului. In amindout rindurile am avut o in-
doit5 uirnire placuta. Pc de o parte. era inaintea mea
un artist care ar fi in frunte la orice tcatru din lurine :
sigur, mludios. demn i adeseori chiar tragic in mijlocul
unor situatii care s-ar piirea ca nu pot da decit efecte

118
www.dacoromanica.ro
corniCe. Pe de alta, vedeam cit adevar, cit coloare, eta
informatie folositoare, imbrAcatd in vesmintul literar care
d tr5inicia, se gsesc in acele comedii pc care Alecsandri
le scria mai mult jucindu-se in Iasul anior 1840 si 1850.
Iaca noi ne-am deprins cu literaturi rafinate, cu risuri
subtiri si Tele, cu rinjiri dureroase ; am avut mai adesea
inaintea noastr imitatii moderne, expuse crud de o
scoalO francezO nemiloas, care a fost imitat in toatii
Europa ; ne-am invOtat a ne chinui inaintea unor pro-
biome care se aduc pe teatru, frd a li se da, dupii
bunul sfat al vechiului Aristotele, acea solutie definitivri
care sa ni ingOduie a pleca de acolo cu gindul impikat
9i sufletul adus inapoi in stare de armonie. De la aceast5
ingltime ne uitAm despretuitori la farsa naivd a vechiului
poet moldovean, care inchide i deschide dulapurile, face
pe oameni a se bate pe-ntunerec i educe, spre recu-
noasteri i imp5cAri, pe eroii sai din toate colturile.
Multi vorbesc rEm de Alecsandri, mai ales ca autor
dramatic. Atitia nici nu 1-au cetit. Dar chiar dintre cei
ce 1-au avut in minri. Cred ins:a cri oricine va vedea
acest teatru, in care toti au miscarea asa de sprinten5
si de sprentard, vorba atit de iute, zimbetul atit de bun
it hohotul asa din toat inima, dar mai ales infiltiseaza
intr-o formA asa de simpatica o veche societate disprutri,
pe urma cAteia au venit insd pOrintii sau bunicii nostri,
oricine din acesti privitori ii va schimba parerea. Nu,
acesta nu e un repertoriu de uitat, de aruncat. Pentru
invatOtura ca i pentru placerea noastra, el trebuie chemat
iarOsi la viata.
Pentru a reda figurile lui Alecsandri se cere iflsii
o buniitate adevarata si, pe ling dinsa, putinta de in-
chipuire simpaticO a trecutului. in legritur cu o deosebit5
cultur5 ; interpretul trebuie s1 aibil singe moldovenesc
curat, sfiala aceea fat:a de lucrurile insemnate, care deo-
sebeste neamul nostril.

www.dacoromanica.ro 119
 Si, asa fiind, cine ar fi mi potrivit pentru invierea
gi purtarea prin largul tdrii a intregului teatru al lui
Alecsandri decit Petru Liciu ?
Ii vdd, pared, impreund cu tineri entuziasti, avind
in vedere, nu succesul zgomotos i cistigul i reclama
de actori, ci arta si tara bor. Prin el si ai lui ar invia
toti acei buni cunoscuti ai iesenilor de pe vrmuri, de
la Iorgu de la Sadagura pind la cocoana Chirita. Ar fi
o veselie, un ris sdnatos i senin, o voie bunii gird
pat-eche : bdtrinii s-ar simti tineri i ar ride de-a valma
cu tineretul cel mai nou.
Si, in acelasi timp, s-ar afla c moda de instrdinare,
cu snobismul ce tirste dupd dinsa, e pe sfirsite, gi ci
innoddm iardsi legdtura, neapdratd in orice culturd seri-
oasd, cu traditia.

(I)

JUBILEUL D-LUI P. PONI

Dumineca trecutd, fruntasii intelectuali ai Iailor i

citiva reprezentanti ai societiitilor stiintifice din Bucu-
resti intre ei, biitrinul secretar al Academiei RomAne,
d-1 D. A. Sturdza se adunau la Iasi pentru a sdrbatori
jubileul de profesor i invdtat al d-lui Petru Poni. Au
lost multi de fatd, desi unii nurnai cu trupul ; au fost
insd foarte multi cari au lipsit. Oricum, cu toate lipsurile
it stingaciile, a fost desigur una din cele mai frumoase
sdrbdtori culturale, din ceIe mai limpezi fapte bune, si,
fiindcd d-1 Poni, fostul ministru, nu va mai fi, cum nici
nu voieste sd fie, un ministru, a fost si una din cele
mai curate multumiri pe care le poate primi un om in

120 www.dacoromanica.ro
virst de la fostii sill scolari, de la toti aceia crora
le-a folosit sufleteste prin activitatea sa, de la publicul
stiintific al tarii lor.
D-1 Petru Poni a lost de dou ori, scurt vreme,
ministru al Instructiei Pub lice, demnitate pe care a pri-
mit-o flindcd dorea s aducd la indeplinire un proiect
de reformii a inValamintului. A fost ales mult vreme
senator al Universitatii din Iasi, pin'd ce majoritatea
profesorilor Universitatii au cgOtat, si au impratilsit-o
prin votul lor i aitora, incredintarea c d-1 I. Gvdnescul,
cunoscutul pedagog dulce, Ii poate reprezenta mult mai
bine. A vorbit insa' foarte rar, i numai in chestie de
inviitdmint. Om politic, in intelesul de om care se l-
comeste dupd putere i o primeste oricind i prin orice
mijloace, n-a fost niciodath, cu toate ca' a avut totdeauna
o mare autoritate in clubul liberal din Iasi.

D-1 Poni a scris i earti de stiintil, i cgrti pentru

scoal. Academia Romng, al earl presedinte a fost, a
tipdrit un intins studiu al lui asupra petrolului, it ape-
cialitii aduc cele mai mari laude acestui studiu, in
care se adun un indelungat sir de cercetAri de amanunte.
$colarii din generatia mea au avut in ming cele doug
carti de fizicd i chimie ale d-lui Poni, i ei nu vor
uita niciodath forma exterioar'd placutk tiparul ingrijit,
impartirea metodica i bogata ilustratie a acestor manuale,
cu care putine puteau sd se asemene, precum ei vor
tinea minte totdeauna bielsugul acestor carti, care le
cildea cam greu, i scurtimea unui stil stiintific, care
nu incarca, dar nu impodobea si nu usura intelegerea
unor lucruri destul de grele. Dar desigur era de vind
vechiul program, care voia s faca din copii niste
specialisti in toate ramurile enciclopediei, i firea pedanth,
neierfatoare i neciuttoare a multor profesori de pe
vrenluri, cari cereau cu atit mai mult, cu cit ei in4i
intelegeau mai putin.

www.dacoromanica.ro 121
13 Oameni earl au fost, vol. /
 0 alta fat din personalitatea d-lui Poni am cunos-
cut-o noi ins numai cind am intrat in "universitate.
Pe atunci erau foarte pulini studenti i Inca mai putine
studente. Nu se pomenea pe atunci de impartirea Facul-
tritii de Mere in atitea i atitea sectiuni, care, alckuite
indreptate prost, trebuiau s ajungit a-si fi rivale
chiar dusmane. Nu numai cd privirea studentilor de
la litere" se intindea asupra tuturor ramurilor de studii
cuprinse in facultate, dar aveam un oarecare interes
pentru alte facultki. Ca niste tineri simpli i foarte
aplecati spre admiratie ce eram (unde mai sunt astral
asemenea suflete de ucenici buni, plini de sliald copild-
reascd si de cuviint5 fiasc !), cercetam adesea pe colegii
din alte facultki despre profesorii lor, mai ales despre
aceia ale caror nume le cetisem intii cu respect pe
titlul crtilor scrise de dinsii. Asteptam cu ner5bdare,
cu bgtaie de inimA, s5-i vedem i, in loc sa scoatem
ochii cu tigara, ca studentii de astilzi, profesorilor
str5ini",' ne fdceam o cinste sA ne descoperim in fata bor.
Despre nimeni dintre invlkorii lor nu vorbeau cei
de la stiinte" ca despre domnul Pont". Ciraci n-avea,
lingusitori nu puteau s5-1 incunjure, sireti nu puteau
s5-1 insele la examene, limbuti nu puteau s-1 uimeasc5 ;
prin nici un mijloc nimeni nu putea sg-1 clinteasc5
de la dreptatea care-i impodobea sufletul. Mai erau ca
d-1 Poni profesori cari nu lipseau niciodata de la ora
lor (putini erau ceilalti o, timpuri ! cari fceau alt-
fel), mai erau profesori care-si aminteau si se opreau
in chipul cel mai sever de la gluma prea tare, de la
critica necuviincioas5, de la orice spontaneitate original&
gresind, desigur, in aceasta din urm5 privinta ; mai erau
dasc511 de acestia cu fata senin5, cu mersul incet, cu o
inalta demnitate impunkoare in toate miscarile i vorbele
I Din fericire o educatie morara SagrijitS a fiicut Ca aceste
inoravuri sa Li dispilrut astSzi cu totul. 0 spun cu o deosebita
bucurie (n.a.).

122
www.dacoromanica.ro
lor. Insa o dreptate asa de sigura, asa de intxorahilii
ca la profesorul de fizica i chimie nu se mai afla la
altul. Cunoscutul zimbet rece i vestita exclamatie pa-
catele mele !" sublinia la examene orice incercare de
siretenie ca i orice dovad'a de nestiinta. Cine o patea
o datil, pleca hotarit sa nu mai incerce fr 0 pregatire
deplina. Astfel se inalta in ochii studentilor i profesorul,
si materia lui, i stiinta
Invinsii de la examene vor fi avut poate necaz, dar
nurnai pe dinsii. Biruitorii plecau Cli siguranta ca nu-
ii s-a dat nimic de pomana. Si unii, i altii capatau
la inceputul carierei lor incredintarea ca munca sfinta
nu se poate inlatura, nici incunjura.

Si desigur ea' prin aceasta insusire a lui mai ales

jubilarul de astazi a strins in juru-i acel public de oa-
meni invatati cari-i multumeau aclamindu-1 : prin aceasta
magistratura a profesorului pe care a reprezintat-o. Va
mai trece multa vreme pina ce o serbare culturala .de
recunostinta va putea sa plece de la acest sentiment. 1
22 ianttarie 1906
(I)

Autor al celor dintii manuale de chimie si fizied in limba

romilna, Parts Poni (Ig41-1926) a fost un savant cu merite
remarcabile Sn chimie i mineraIogie. A descoperit brostenita"
badenita", minerale necunoscute pind ta el, a publicat intila
monografie clespre mineralele din RomAnia, a Intreprins studii
asupra apelor mincrale, petrolului etc. Numele lui e legat de
inflintarea printelor labOratoare de chimie 0 a uner secletilS1
stilntifIce.

www.dacoromanica.ro
13*
 UN SCRIITOR NECUNOSCUT : MIHAIL TELIMAN

Ce slabe erau ping ieri legaturile dintre romanii deo-

sebitelor tinuturi ! Pe cind in Cernguti abia dacg pa-
trundea in casele romanesti cite o carte de-a scrittorilor
nostri celor mai buni, pe cind nu se simtea nici o nevoie
de o librgrie romaneascd, care nu s-a intemeiat acolo,
in haosul limbilor i veneticilor, nici ping acum, cu toate
ca mica Suceava are astgzi una in acest timp deci,
nimic din scrisul bucovinean, raspindit prin ziarele de
acolo, nu ajungea ping la noi, unde, de altrninterea,
nimeni n-avea gindul ca s-ar cuveni sa-1 trimeata. Parcg
nici n-ar fi fost timpurile cind Alecsandri era primit
ca un tingr zeu biruitor in casele i cercurile romnesti
din Bucovina, cind scriitorii moldoveni cari treceau de-
seori de girlita Molnei se simteau ca acasa la dinsii
pe acest petec instrainat al pgmintului nostru ; parca
n-ar fi trait niciodatg un Petrino j, tot asa de pretuit
pentru cinturile sale in Moldova de dincoace si in acea
Bucovina, Moldova de dincolo, din care plecase. Parcg
nici n-ar fi trait Hurmuzachestii, moldovenii trecuti din
Bucovina, cari, iubind doug tad romanesti, aveau o In-
doita iubire pentru neamul nostru, intemcietor i impo-
dobitor al amindurora !
Prin anii 1880-90 abia daca trezeau oarecare luare
aminte la noi nazdravaniile prigonitoare ale cutgror gu-
vernatori ai Bucovinei sau confiscatiile i ciocirtirile,
caraghioase prin desimea i neindreptiitirea br, impotriva
unora din ziarele noastre bucovinene, ale cgror coloane
albe pomeneau zi de zi o grosolang incatusare a cugetgrii.
Incolo, despre oamenii de frunte, ca i despre impreju-
Dimttrie Petrino (l844-1.879) inlocuitorul i acuzatorul
lui Eminescu la Biblioteca centrala din Iaqi ; a adus in poezia
pros inciei sale un vers relativ cursiv, dar putin talent.

124
www.dacoromanica.ro
rarile insemnate de acolo, nu se stia si nu se vorbea
nimic.

De aceea in 1902 nu s-a gsit nimeni sa scrie citeva

rinduri cu inteles i simtire la vestea mortii ziaristului
si scriitorului Mihail Teliman, care se stinsese de oftica
unei biete vieti sarace, umile, singuratice, cu rostul sfari-
mat. Ce puteam noi sti despre frumusetile literare de
mina intii care se perindau, abia tinute in seamd
acolo, acasa, in foiletonul unei foi care nu ajungea aid
decit in mina citorva bucovineni desterati, ce-si mai
aduceau aminte de obirsia kr ! Cele citeva cuvinte de
plingere, pe care le-au scris bucovinenii insisi, au fost
reproduse i la noi, tot asa cum se reproduce buletinul
funebru al unei celebritati din 'Asia rasariteana. Si fi-
reste atit.
Ba, o chi* si bietul Teliman si-a avut norocul literar
In Romania. Convorbirile literare din 1899 erau in cea
mai desavirsita neintelegere cu toata literatura final%
din regat, pe care in ruptul capului nu voiau s-o re-
cuncpasca. Scriitorilor celor noi din tail ii s-au scos deci
inainte, cu o deosebit bucurie, scriitorii de dincolo, unde
se spunea ca se afla adevaratul izvor al literaturii viito-
rului. Ca marturie a fost adus i Teliman. El a fost
infatisat cu o schit din cele mai slabe ale lui, o gluma
cu privire la o greseala de tipar, i Inca din acea schita,
pentru unitate, s-a scos partea de la inceput, nepotrivita,
desigur, cu cea din urma, dar cu mult mai bine scrisa.
S-a intimplat Ca paginile reproduse mai cuprindeau si
cite un cuvint de intrebuintare local, care la noi suna
ciudat. Asa incit pentru acea bucata din Moartea. Ltd
Du/e nimeni dintre cetitorii putini ai Convorbirilor din
1899 n-a pastrat numele lui Teliman. Citeva pagini in
care s-ar fi vorbit cu caldura despre scrisul lui intreg
ar fi fost neaparat cu mult mai folositoare decit o ase-
menea retiparire.

www.dacoromanica.ro 125
 *
Tinerii bucovineni car/ ceteau pe bncile scolilor schi-
tele i atacurile, glumele i Ilestemele lui Teliman n-au
nitat insii de dinsul. Acesti tineri au astAzi merite insem-
nate fat de cultura romtmeascd ; ei au urm5rit cu sirgu-
Prig si iubire toatii literatura noug a neamului lor din toate
partile-; ei au izbutit s5 se adune in jurul unei noi
reviste romfinesti pentru bucovineni, unde mice scinteiere
de talent e binevenit si ajutat. Pontru a dovedi, pe
de o parte, ca., in thnpurile noi chiar, bucovinenii au
lotti o literatur i pentru a zgudui inc5 o datfi pe
amortitii i adormitii, pe ghiftuitii i cocotatii de acolo,
pentru a dezmetici pe nduci si a pedepsi pe vinzatori,
s-a pus la ca/e stringerea intr-un volum a celor mai
bune foiletoane ale fut. Teliman. D. G. Tofan , care se
dezvolt ca spiritul conduc5tor in noua generatie buco-
vinean5, a facut acest lucru cu h5rnicie i cu gust si
a pus inaintea serierilor lui Teliman o notit5, foarte
bine orinduitA, foarte limpede scris5, in care se vede
puterea de a intelege si de a caracteriza o epocd de
cultur sau o individualitate literara.

Nu pot s5-mi dau samg de fe/ul cum va fi primit

acest dar de c5tre bucovinenii insisi ; &Ica ei, de la
baron pin5 la invatator si pinA la studentul sArac, se
vor grbi s ia cartea pentru a-si hrani sufletul dintr-insa,
deed vor indemna astfel la culegerea altui volum din
schitele lui Teliman, ei vor dovedi, mai cu folos de cum
incearc5 s-o fac5 d. Tofan in prefata sa, ca este in
adevAr la bucovinenii de astazi acea iubire pentru cartea
romAneascA in care se recunoaste cea mai sening forma
a dragostei de neam.
I George Tofan (1880-1920) redactor al revistel Junimea
literard, autor de articole l recenzii. Volumele postume ale
lui Mf had Teliman (1063-1902) : Foiletoane (1006) i Nuve/e
umoristice (1909).

126 www.dacoromanica.ro
 Daca nu, constaarile pe care le-am filcut de curind
cu mai mult durere de cum au simtit aceia earl le-au
cetit, se vor intAri Inca.

Cetind pe Teliman, nimeni nu va face o jertf5 a

timpului sal'. Din doud-trei rinduri culese oriunde se
desface indat un om cu gind adinc i cumpnit, asemenea,
in mai mic, cu al lui Eminescu (si firile lor nu se
aseamari nunaai intru aceasta), un cetitor cu staruinta
al bunelor opere din literaturile striiine, un infocat iu-
bitor al neamului sdu asa de nenorocit, un descoperitor
Med silinta al celor mai stralucitoare icoane, un umorist,
un ironist cu totul nou ale caruia apropieri de idei, a
cdrui inchipuire rasturniitoare a legiaurilor obisnuite din-
tre lucruri, a ciirui putere causticd arzind fulgerlitor, ar
fi falcut cinste oricarii literaturi. Cu mai multil cunoas-
tere a vechiului scris romnesc, intr-un mediu zilnic mai
putin instrainat, intre prieteni i pretuitori adevarati, nu
se poate afirma indeajuns ca el s-ar fi ridicat pinti la
marl inaltimi.
Asa cum a fost, el trebuie privit ca unul din acei
mucenici ai sufletului lor puternic i neinduplecat, care
se intimpind la micile individualit4 etnice osindite. Orice
rind al lui, orice scAparilturd a acestui mare duh vioi
ne intereseaza. i cerem d-lui Tofan, cerem indirect bu-
covinenilor, s caute si mai departe intr-o zgura de
proz gazetiireasca unde sunt Inca far'a indoial stra-
lucitoare diamante.

9 aprilie 1906
(I)

www.dacoromanica.ro
 TIN EROU MODERN : HENRIK IBSEN

Norvegia are un doliu literar national (in Romania

nu se stie ce inseamnA aceasta : inseamnA &A un neam
intreg plinge ca pe un pgrinte, ca pe un frate, pe un
bun prieten, de mult iubit, pe unul din tagma aceea a
scriitorilor, care e intrebuintata la noi de guverne pentru
facutul si impodobitul gazetelor, pentru cArti de ocazie,
pentru indeplinirea unor anumite functiuni de birou).
A murit Henrik Ibsen. Era de mult bolnav bAtrinul cu
ochii ptrunzatori sub ochelari, cu favoritele rAsfirate
ca barba unui viking, unui rege al mArii bAtut de vintul
vrAjmas, cu piirul alb ridicat pe frunte in neorinduialA
ca aureola de zapadd a unui sAlbatec zeu de sub cenusiile
ceruri ale miazAnoptii, cu gura tiliat ca de sabie, des-
lusitA in rostul ei de energie neinfrintA prin buza de
sus rasA. Boala veche il strAmutd pe multi ani de zile
in buna Italie whirl, care crutd pe omul plApind, infA-
surindu-i slAbiciunea in raze si flori. Apoi, minat, pare
cA, de presimtirea sfirsitului, el se intoarce la el acasA,
in Kristiana norvegiang, cu apa de lesie si aerul aspru.
Avu norocirea sd vadA ceea ce dorise in tinerete :
neatirnarea tarn sale, desfilcutil de acea unire cu Suedia
pe care patriotii norvegieni au privit-o totdeauna ca o
umilintA. Sub ochii lui obositi a fluturat in sfirsit steagul
leului nordic fAr de lanturi. Apoi, dupA aceasta ultimri
rAsplatA a silintilor sale, moartea cu ochii de gheatil
a prins in giulgiul ei alb pe bdtrin si 1-a lAsat, dupA
o clipA de strabatere a Iumilor, in cerurile vesnice ale
lui Odin strAbunul, ca pe un luptiitor tinar si vinjos,
care de la sine si-a luat lodul la cupele de mied spume-
gAtor, lingA marii rAzboinici din toate timpurile, cari
povestesc si cintA, unul in auzul altuia, faptele mari
sAvirsite de dinsii in viatA pentru Norvegia oamenilor
de fier.

128 www.dacoromanica.ro
 Si e vrednic de aceasta tovarsie a tuturor eroilor
cari n-au rivnit triumful, ci au iubit lupta, au iubit-o Vara
de margini i inainte de toate intelegind ca ea este pentru
viata morala ceea ce este tragerea aerului viu in plamini
pentru viata fizica. Un razboinic cu arme totdeauna gata,
un asaltator al idealului, un rivnitor, nu prin visuri, ci
prin fapta, nu prin soapta, ci prin strigat, prin comandd,
un inchinator prin jertfa care sufere acela a fost
Henrik Ibsen. Vechii haiduci de mare, cari n-aveau anil
odihnd decit aceea pe care o leganau valurile, ean l. n-aveau
alt salas decit pinza luntrii sau pinza cortului, cutreierii-
torii tuturor tarmurilor, aceia cari alegeau ca patrie liber-
tatea i ca neam pe tovarasii de ispravi, aceia il pot
recunoaste, fr s scad ei i Ora .a-1 face pe dinsul sa
scada. Niciodata un om n-a facut parte mai mult din
poporul sat', cu tot trecutul acestuia, decit bdtrinul demon
al cugetarii moderne care s-a stins in departata capitala
nordica.
A fost poet ? Da, in tinerete a scris versuri, care
alcatuiau bucati lirice scurte, sau lungi, foarte lungt
drame istorice sau fantastice, Comedia iubirii, Brand,
Peer (Petru) Gynt. A fost laudat pentru ca prin el lhnba
norvegiana a capritat, cu sila, framintata de vinjoasa
ming a uriasului, o forma noua, de Inca mai mare energie.
A fost un dramaturg ? Da, a scris acele drame ale
vilcingilor vechi si ale noior ratiiciti pe lumea Vara minuni
si fard farmec. A scris apoi, in al doilea avint al sufletului
sau, acel care a tinut pina la urmd, drarne moderne,
intr-un stil scurt, smucit, chinuit, de proza puternica si
neobisnuita. In ele a discutat, cu o indriizneala, o lipsa
de crutare unica, pentru orice i oricine, viata omului
in toate legaturile ei cu ai sai, in familie si in societate
gi, iarasi, in legaturti cu idealul moral, cu legea de fier
a necesittii morale, inaintea careia Ii ard toate averile
gi fericirea aceia cari sunt eroii sai.

www.dacoromanica.ro 129
 Fireste Ca bucatile lui in versuri sunt poezii, cd scrie-
rile lui pentru teatru sunt drame, care s-au i reprezintat
in fata salelor europene, pe rind induiosate, zguduite
sau aprinse de minie fata de noutatea cugetarii revo-
lutionare a acestui om. Dar el n-a cintat niciodata fru-
musetiIe naturii pentru ele insele, miscarile sufletului
omenesc pentru durerea, dorul sau duiosia ce se cuprinde
in ele. Si, iarasi, el n-a pregatit in dramele sale efecte,
n-a facut din ele alcatuiri mestesugite, n-a urmarit
scopul de a covirsi prin potriviri dibace sufletul ascul-
tatorilor. Pe de alt parte, el n-a infatisat patimile
omenesti pentru placerea ce ar fi avut de a cerceta ti
deslusi, de a infatisa expresiv i puternic aceste fapte.
Si el ar fi putut spune, in alt inteles : Ce-mi este mie
Hecuba !" batrina regina care a pierdut pe toti ai
sal si care rataceste prin lumea strainilor, invins, roaba,
sfarimata. Lui ii era, in adevar, nu de durerea sau de
fericirea omeneasca in sine, privita naiv sau lamurith
eu arta ; lui il era de altceva : de motivele durerii, de
tinta spre care se indreapta omul sthpinit de dinsa di
care trebuie sa fie si inviorat, innoit de crizele ei.
N-a fost deci un Sardou 3, meserias mare al teatrului,
n-a fost un Cossa trezitor al vietii trecute, n-a fost un
Sudermann 3, ale earth drame, inainte de toate reale, traite,
sa se poata talmaci intr-un tel si in altul. Si, in lurni
mai apropiate de a lui, n-a fest nici ca un Gerhart
Hauptmann 4, cautind durerea multimilor sau durerea
Victorian Sardou (1831-1908) dramaturg francez, autor
al pieselor Madame Sans-Gene, Fedora, Tosca etc.
1 Pietro Cossa (1830-1881) serhtor Italian, autor tie
tragedii cu sUbiect istoric (Nero, Mesatina, Julian Apostatut etc).
* Hermann Sudermann (1857-1928) seriltor german, autor
de drame (Onoarea, Petrie) si romane (Scare pisicilor, Profeso-
rul nebun).
1 Gerhart Hauptmann (1862-1840 dramaturg i prozator
german. A saris dramele fnainte de rdsdritul soaretta, Testi-
torn, Ctopotta sculundat etc.

130 www.dacoromanica.ro
fiecaruia pentru a-i da un glas nou, nici ca un Alexandre
Dumas-fiul, expert de morala al unei societati imbkrinite.
El era, el se privea insusi, ca intiia capetenie, menita
tuturor urletelor i tuturor sgetilor, a celei mai inaintate
cete de lupttori pentru prefacerea lumii intregi dupa
norme de adevar si de dreptate, de cea- mai deplina pi
nemiloasa stapinire a dreptatii si a adevarului.
Revolutille care dau alta infatisare societatilor nu-i
ziceau nimic : partidele razbunarii i prefacerii nu-1 mis-
cau. Samilna cu Tolstoi in aceastd privinta i, ca si el,
astepta totul numai de la prefacerea iniduntru a fiecarui
om din societatile noastre napadite de tot felul de datine,
impiedicate de deprinderea tuturor concesiilor i compro-
misurilor, stapinite de vechi stafii raufackoare, ca acea
corabie, cintata de dinsul, care-si ducea pe scinduri, tot
mai departe, month.
Dar, pe cind Tolstoi cere omului numai s iubeasca
dupa propovedania frateasca a legii crestine, s iubeasca
pi sa se roage, Ibsen are ochii numai asupra pamintului,
el acesta-i pare un cimp de lupta pentru desavirsirea
erei de libertate. Va fi ea vreodata ajunsa in adevar ? El
nu credea. Dar, si atunci, el nu putea s inteleaga seni-
natatea odihnei sau a muncii multumite, ci lupte noi
erau prevazdte pentru alt forma si mai inalta, a liber-
tatii sufletului oamenilor. Libertatea in ea se aduna
toate Insusirile ; de la ea plena, lireste, de sine, acea
dreptate careia i se inchinau in rindul intii fratii de
gindire ai lui, radicalul crestin Carlyle 1 si Multatuli2,
anarhistul Para Dumnezeu.
1 Thomas Carlyle (1795-1831) istoric qi filozof idealist
englez, reprezentant al teorlei reactionare a eroilor" pe care,
negind rolul maselor, Ii considera drept fauritori ai istoriel.
Multatu/i (Mult am piitimit") psetdonhn al lui Edward
DoWes Dekker (1820-1887) scriitor olandez, denuntator al
colonialismului.

www.dacoromanica.ro 131
 e
$i de aceea nu-1 putern vedea dup moarte in Pan-
teonul crestin al minilor incrucisate pe piepturi, al ochi-
lor ridicati spre Iumin, ci in p5gina Walhalla a celor
cari ursc mai mult pacea decit infringerea Ini, fiindc5
si din infringere, si din robia bratelor sufletul Ii hr5-
neste libertatea.

21 mai 1906
(I)

UN POET DIN VREMILE NEHOTAR1TE: N. NICOLEANU

D-1 G. Bogdan-Duied d in culegerea de autori mai

vechi, de clasici" a Minervei" o editie-model, dupd care
vor trebui s se ia de acum inainte j ceilalti cari f ac
astfel de 'publicatii pentru casa de editur bucurestean5.
Intr-un singur volum se cuprinde, pe linga multe pagini
de informatie literar, intreaga opera a lui Cirlova si
a lui N. Nicoleanu, precum i bucgti alese din scrierile
lui Stamati basarabeanul.
Despre Cirlova a mai fost vorba aici, cu prilejul
studiului pe care i 1-a inchinat d-1 L Ratiu, i cele mai
bune 16muriri asupra lui famin acelea pe care le-a dat
tot d-1 B...bdan-Duica in aceastd revista Despre Stamati
va fi vorba intr-un numar viitor. S inceram astrai a
statornici chipul de scriitor al lui Nicoleang.
Acesta e, printre scriitorii de acum jumAtate de veac,
cari nu se mai cetesc de nimeni, unul cu o mai bun5
reputatie. Ne amintim cu mi.1 de viata lui zvinturat5,
pe rind baietas oplosit la o episcopie unde se minca
samanatorut (0.5).

132 www.dacoromanica.ro
putin sub un vlficlici zgircit, apoi dascil de frantuzeste
pe la casele oamenilor cu dare de mind, mai pe urm5
student in Paris, pe socoteala nu stiu cui, dupii aceasta,
in curs numai de sapte ani (1861-68), revizor financiar
riticitor al rolurilor de plata' ale contribuabililor, director
de liceu si de internat in Iasi ; pentru oda ce inchini
risturnitorilor lui Cuza voila, el e ficut apoi de oamenii
din februarie, cirmuitorii cei noi ai Orli, revizor scolar, se-
cretar la arhive. Nu se uit asa de usor ca versurile
lui soarta grozav a nebuniei care atinse la inceputul
anului 1868 pe acest tindr care abia trecuse de treizeci
de ani, ori inttmerecul desdvirsit al zilelor din urm5.
Rrnine infipt in minte i chipul liii neobisnuit, de ro-
mantic luptitor : pirul zburlit in suvite revoltate deasupra
inaltei frunti albe, privirea cam nehothrit i tulbure
de visitor care nu se increde in el, sfichiurile zburdalnice
ale mustatilor i barbisonului dupi moda lui Napoleon
al III-lea. Din scrierile lui au rimas anume avinturi de
minie, bogati in fraze retorice, anume porniri de indig-
nare, anurne gesturi de rispingere neiertitoare a ticii-
losiilor i slabiciunilor omeneSti. Tinar, frumos, nenorocit,
pletos, purtindu-si cravata ca un steag, gata s fulgere
impotriva tiraniei", impotriva lasititii", a tridirii",
a coruptiei" asa se infatiseazi el inaintea noastri.
Cu toate multele schimbiri sivirsite din vremea lui ping
astizi, cu toat raritatea scrierilor lui putine, cu toati
deprinderea altor cetiri stipinitoare, ceva din el a trait,
incunjurat de cearcanul de lumina cu care iubirea oa-
menilor impodobeste totdeauna fruntea celor ce au pa-
timit i n-au ajuns s stripineasca vreodati, celor ce au
murit ducind cu dinii talantul pe care n-au putut sii-I
faca a rodi pe lume asa cum s-ar fi cuvenit.

El se zicea craiovean, i intr-una din bucitile sale a

pus alituri cele trei capitale pe care le-au avut rornnii
de dincoace, alegind din ele Craiova, care ar vorbi mai

www.dacoromanica.ro 133
mult sufletului salt prin biruitoarele amintiri ale copilariei
si tineretii. Aiurea el spune deslusit ea a vazut lumina
zilei, a scos prirnul sau suspin" :
Ling-a Oltului milreard, iute, falnic ;optire.
Un ardelean, insa, profesorul Tina (ce se scria Circa),
asigura ea ar fi copilarit cu cel ce era sa fie poetul
Nicolcanu, pe vremea cind acesta era numai Neagoe,
baiatul lui Tomosoiu, Oran din Cernat, tmul dintre cele
sapte sate ale Sacelelor din marginea de munte a Braso-
vului. Ar fi trecut cu ai lui, la virsta de treisprezece
ani numai, pentru a hoinari prin Ora, pina ce nemeri
intr-o chilie de la Buzau, unde alt fecior de mocan, al
lui Persoiu, ajunsese vladica : Filotei, cel cu punga legata
strins la gura. Numai pe urma, profesorul Caloianu 1-ar
fi luat cu dinsul la Craiova, unde era scoala cea bung
a lui loan Maiorescu.
Pare ca aceste stiri sunt cu totul vrednice de crezare.
Nimic ardelenesc'n-a ramas totusi in sufletul pribeagului
din satul mocanilor. Nicoleanu scriitorul nu aminteste
prin nimic pe Tomosoiu eel de acasa. Abia daca e vreo
legatura intre dinsul i viata romfineasca de dincoace
de munte chiar. A trait la o parte, ferit de oameni ;
a trait putin. Intimplarea cite unei slujbe 11 ducea dour
prin Roman. [...].
Tot acestor calatorii de functionar le datoreste el si
sederea in Iai, unde avu norocul sa fie unul dintre cei
dintii scriitori cari se strinsesera in jurul steagului
Junimii". Intiparirea ce a purtat-o el totdeauna a fost
insa accea a litcraturil franceze din anii 1850 : o primise
cetind mult in Ora i traind eitva timp in mediul
Parisului, de unde s-a tutors asa cum era sa ramina
toat'a viata. A tradus ceva din Musset ; in cutare bucata
se vede limpede imitatia vestitului sond al lui Arvers ;
, Atexis-Felix Arvers (1806-1850) poet $i dramaturg francez.

134
www.dacoromanica.ro
e i ceva din Lamartine in unele bucAti ale lui mai
senine, ca celea pc care le inchinase lui Cimpineanu,
sau fratilor Golesti. Dar Musset il stpineste mai mutt,
si anume prin partea de vehementa in aruncarca cuvin-
telor abstracte, de vijelioasA lupth cu entithtile metafizice.
,,Geniu",rnormint"s5r5cie", bogiltie", libertate",
tiranie", iubire, voluptate", speranth", proscris" sunt
cuvintele cu care el se joac mai bucuros, in lungi
versuri de cele mai multe ori *terse, rareori aprinse de
un foc ce se stinge indath in gheturile abstractiei incolore
si insipide. Morti inainte de vreme :

A candelei lucire dodatd tremurd,

lar dulcea creaturd tdcu i expird,
iubiri sthrimate de truidare, desfasurarea obrazniciei care
intovaraseste puterea i bog5tia nemeritath, cam acestea
sunt temele sale.
Ar mai merge Inca dacsa Nicoleanu care punea
de altminterea foarte putin temei pe scrierile sale Si pe
chemarea care-I indemna la ele dacd tin5rul romantic
de moda francez ar avea o limb5 bogat5, vinjoasA,
nou5. Din nenorocire, ins5, e jargonul acela boieresc,
curAtit, frizat i parfumat, adus in acea vreme de o
strivitoare inriurire franceza, care Tie facea s ne rusin5m
de tot ce e mai vioi, mai adeviirat si mai frumos in
graiul pe care-I vorbesc milioane de oameni CU suflete
r5spicate i focoase. Se mai adauga in sfirsit i un sims
foarte slab al armoniei, care nu-I impiedicg de a schilodi
foarte adeseori intonatia fireasc5. a-cuvintelor.
Astfel se infatiseaza el in crticica iscillita modest
N. N., pe care o scotea la Iasi in 1865 si in care turna
la un loc, fill% a tine in seam timpul, cintece de tot
vechi, de prin anii 1850, foarte slabe acestea, 1ing5 allele,

www.dacoromanica.ro 135
cu mai multg intelegere a armoniel, cu o mai puternicg
suflare, care fgceau sg se prevadg in el un adevdrat
poet 1
La 1866, cind d-1 Hasdcu incepe a scoate ziarul Satirul,
ai cgrui colaborgtori se iscgleau cu pseudonime chine-
zest, sufletul lui Nicoleanu se desdvirsise in foarte multe
privinti. El era in stare acum sg inteleagg i greutatea,
si menirea cea mare a cintecului. In notita lui despre
o pies proastg a lui Pantazi Ghica vezi un om de gust,
in conferinta de la Ateneu se dezvgluie un deplin inte-
leggtor al leggturilor neapgrate ce trebuie s aibg arta
cu societatea, atit in originile ei, cit si in acea inriurire
pe care, orice-ar face, o va exercita asupra oarnenilor.
Pgstrind acceasi aplecare cgtre satira omeneascg generalg,
fdrg privire la o anume vreme si la un popor deosebit,
raminind lipsit de comparatii, de icoane, de coloare si
de realitate, el dd, din februarie ping in iunie 1866, in
paginile Satirului, singurele lui bucati desgvirsite, singu-
rele care ar trebui puse inaintea altora decit istoricii
literari : de la frumosul In carnaval pin5 la Oda cdtre
biruitorii din februarie. Ici i colo e o putere eminesciang
in unele versuri i imbingri de versuri, desi, pentru a
putea fi comparat cu Eminescu, i-ar fi trebuit lui
Nicoleanu acele marl insusfri care sunt o culturd largg,
multg cunostiMg de oameni i locuri, vederea realitgtilor,
puterea de strgbatere in adincul temeiurilor lumii
mestesugul ce se cere pentru a frdminta deplin o limbg
pe care romanticul acesta de moda francezg o atinge
numai usor.
Cind Nicoleanu 41 pierdu mintile, o intreagg viatg
pgrea c i se deschide Inca inainte, 1 eine stie ce roade
Volumul antum al lui Nicolae Nicoleanu (1835-1871) :
Poezit.

136
www.dacoromanica.ro
de poezie ar fi putut el culege intr-o maturitate de tare
nu i-a fost dat s aib5 parte 1.

25 Janie 1906
(I)

LA MORMINTUL LUI KOGALNICEANU

0 parte din liberalii din Iasi au f5cut drumul pin5

la cirnitir pentru a se inchina amintirii lui Mihail
Koalniceanu.
Odat partidul facea pelerinagii". la mormintul lui
Brdtianu, la al lui Rosetti. De o bucat de vreme, ele
au incetat. Marelui organizator i om de ispravk ca oi
visgtorului cu viata cinstit, politicianului fr arginti,
famas ping la capt putin poet, nu mai are nimeni s
le ceard sfaturi. E bine c macar mormintul lui Kog51-
niceanu e privit Inca drept un izvor de inspiratie. Dacd
toti ce au mers s-1 vad s-au apropiat cu inima
curat a omului ce vine sa se innoiasc5 prin pomenirea
Un stranepot al poetului Nicoleanu vine sa confirme
*tithe d-lui din Samdnatorut de la 25 octomvrie privitoare la
nasterea, ce era aproape o taina, a acestui poet. Cad Nicoleanu,
Neagoe Tomosoiu cu adevaratu-i nume, s-a nascut la 9 mart
1833 in Cernatul Sdcelelor, In casa unde astazi e scoala roma.-
neasca din Cernat (in tIrg, in fata bisericii celei marl, Sf. Actor-
mire). Parintii lui : Ion Tomosoiu i Paraschiva, nascuta Chitu,
1-au avut ca al optulea copil, gemen cu Nicolae, mort curind,
si al carui nume probabil ca 1-a luat fratele sal Neagoe, mai
tirziu Nicoleanu. Parintil lui, oameni gospodari (un flu,
Gheorghe, era cel mai avut din toate Sacelele) 1-au dus la carte,
la seminarul ce era alipit pe lInga episcopia din Buzau, In
1846, de unde In 1849 plea la Craiova, condus de profesorul
Vasile Calolanu."
(Din Stinidniitorta) (n.a.).

137
www.dacoromanica.ro
14
faptelor Insemnate ale unui mai mare decit sine, atunci
oracolul venit de peste pragul vietli a putut spune vorbe
ca acestea :
-'-nu este un adevrat om politic, patriotic si bine-
nicator, inteleator al timpului s5u si pregdtitor al vii-
torului decit acela care, ca Mihail Koglniceanu, incepe
intii printr-o larg culturA modern5 pe care el, Kog5l-
niceanu, si-o ci0igase- in Germania st5pinit de marele
curent idealist de la inceputul veacului.
Ca a fi liberal sau conservator, ori a se zice numai
liberal sau conservator, n-are nici o insemnAtate la un
biet popor care se Iupt5 sa se ridice din cele-mal stras-
nice adincuri ale sarAciei si lipsei de lumina', dar cfi
are o mare insemngtate pentru un om politic calitatea,
puterea nationalismului &au, iubirii sale pentru neam.
Prin aceasta giisesti de la sine drumuri, pe care nu le
poti descoperi cu felinarul chior 0 fumeg5tor al formulei
liberate, ori cu iasca seac5 a datinei conservaloare.
95 nu poate fi un neam trainic acela care se ale--
tuieste cu adevarat numai din spuma de sus, care, chiar
dacg nu e murdar5, se va murctfiri de tot praful pe
care-I mfiturii deasuprA-i vinturile cele mari ale lumii.
Ci un adevrat neam e acela ce cuprinde in sine toata
viata, vqnic miscata, totdeauna innoit si pe depliu
curat a multimilor muncitoare 0 cinstite.
C5 nu e om politic vrednic de acest nume mesterul
care stie sa cistige dumanii, sil ocoleascA piedicile, sfi
erute munca si s5 scape de primejdie. Ci este numai
acela care, vazind o neclintita si luminoas5 tintii, merge
indraznet catre dinsa, infruntind dusmanii, micind din
loc piedicile, primind in piept primejdille, cu siguranta
c5, plerind chiar in cale, tot drumul ce a putut sil-4
facA e cistigat pentru urma0i ce vor veni neaparat dupg
vitejia lui. Asa a judecat Kog5lniceanu atacind, in vremi
foarte nesigure 0 amenint5toare, chestii ca averea de

138 www.dacoromanica.ro
moii a Stralnilor din miSniistirile greceti i ca lipsa de
ogor si de neatirnare a taranului.
$i, din ce n-a facut el, acurna se desface i aceasta
ultima invataturd : ca un om politic trebuie sa-si sprijine
fanta pe o viat personala cu desiivirsire curata, cci
altfel va fi Invins usor, stapinit i intrebuintat de altii,
mai slabi, mai putin chemati decit dinsul, can ins n-au
plicate sau stiu sa le ascunda mai bine. Si astfel, din
nenorocire, o tara, un neam vor pierde pe cirmaciul cel
mai bun cind ar avea mai multa nevoie de dinsul.
Pentru cine poate auzi acestea le spune morrnintul
lui Mihail Kogalniceanu.

29 iunie 1906
(I)

UN POET BASARABEAN : C. STAMATI

D. Bogdan-Duica d numai o parte din opera, foarte

!ntins i foarte neegala, a poetului basarabean C. Sta-
mati. Ce a apucat sa se tipareasca i s-a pastrat deci din
scrierile lui- e, iari, numai o parte din manuscriptele
pe care acest orn harnic, cu multa tragere de inirna 0
mult ragaz, le ingramadise pe incetul, intr-o munca lite-
rara de o jumatate de veac aproape. Stan-rail, care ne-a
lasat sase sute de pagini de literatura amestecatii, era
mult mai bogat decit atita.
Din multe puncte de vedere, aceasta figura literara,
care n-a fost pentru public tocmai vie niciodata si care a

www.dacoromanica.ro 139

14*
ajuns astzi slearsa ca o foarte veche fotografie t, e vred-
nica de luare aminte.
Nu atita din punctul de vedere al vietii pe care a
dus-o scriitorul. Despre aceasta viata, Vara schimbari si
fara stralucire, de altminterea, se stie foarte putin. Era
nepotul mitropolitului Iacob Stamati, care, luind, in 1792,
scaunul arhipastoresc al Moldovei, isi chemase din Ardeal,
din cercurile taranimii de acolo, un frate, din care facu
un paharnic, i un var primare, pe care-I facu sa fie
numit vel satrar 2, Simion Stamati. Costachi, scriitorul, era
fiul paharnicului Toma, despre care, de altminterea,
n-avem nici un fel de lamurire, i al unei femei din
boierimea moldoveneasca.
A trait un timp in vechea Moldova, in prietenia
feciorilor de boieri risipitori, batausi i obraznici, fr
nici un fel de iMelegere pentru invatatura, pe cari-i
descrie intr-un clasic dialog dintre cocoana-mama
bietul &scat de plata mica, addogind c i el a auzit in
tinerete asa ceva, din tinda casei" tovarasului sau de
virstd i, poate, de petreceri.
La 1812, rusii luara, ca o farima din zdrentele turcesti,
Basarabia. Boierii avurd voie sa aleaga intre pmintul
imparatesc i acela care se tinea Inca de turd. Cei marl se
hotarira, fara deosebire, pentru Moldova ramasa in vechile
el &tine i pentru domnescul scaun de stapinire al
Iasilor. Dintre cei maruntei, multi alesera insa noua
Basarabie, bine rinduita, cu privilegii i regularnente
politienesti. Intre aceia a fost i pilharnicul Toma, cu-
noscut numai prin fratele i fiul silu. Ii oprise la stinga
Prutului vreo mosioara capatata din bunavointa marini-
moasa a fratelui mitropolitul. Feciorul de Oran din
t De curind, cl-na Eufrosina Dvoicenco, intr-o tezfi de doc-
torat la Bucure01, ni 1-a prezlntat orneneste Intreg 1 viu
(1934) (n.a.).
t $dtrar dregator care avea In grljS corturile taberelor
militare.

140 www.dacoromanica.ro
Ardeal n-avea pentru pgmintul i rostul moldovenese
acea deosebitg iubire care oprea dincoace de apa despgr-
titoare pe atitia din urmasii adevgratei boierimi.
Costachi n-a mai fgcut scoald ruseascg. Desigur, Inca
din Moldova, stia atita greceascg, incit s poatg copia,
la intimplare, asemgngrile lui Omer, i atita frantuzeasca,
incit- s poatg ceti curent, cu intelegere i sirntire, pe
noii poeti ai colii romantice. La 1830 el fdcu, ping la
iarmarocul din Folticeni, o calgtorie moldoveneascg din
care se alese cu credinta cg acea culturg a Apusului pe
care, impreung cu cultul lui Napoleon, o atacau cu aprin-
dere scriitorii rusi, a adus in Moldova numai atita folos
ea a nimicit vechea evlavie si curgtie si a creat un
tineret de vorbe usoare, de trufie mult si de fapte des-
frinate. La 1834 vestea mortii sotiei sale, Tinca, Ii aflg in
Moldova, unde el cinta, in Strajerul taberei, inceputul
otirii noi. Si in 1839 el a mers in Bucovina, unde alti
Stamatesti, poate niste rude, aveau mosie, la satul Stro-
estilor. Aici a vgzut Suceava i Putna, poate Cerngutii.
A avut a face cu Ilie Ilschi, nearn de mazil, al cgrui
pgrinte iscalea lingg sgtrarul C. Stamati din 1760-70, pe
un Stircea i pe fratii Hurmuzgchesti, cgpeteniile vietii
romnesti culturale i politice, din acesti ani de criza
a sufletelor. Prin Costachi Hurmuzachi a ajuns el, fost
colaborator al Albinei lui Asachi, a tipgri o poezie in
Dacia lui Kogglniceanu, din 1840. In 1843 el publicg la
Iai Povestea povestilor, editatg tot de Kogglniceanu.
De atunci n-a mai venit pe la noi. Trgia in Basarabia,
unde o decoratie, cu care e infdtisat in portrete, ii dgduse
titlul de cavaler i unde, prin 1850, era pamescic, sub-
prefect, pe la Hotin, credem. Era un burlac, fgrg copii,
trgind mai mult pe la prieteni. Din cind in cind mai
trimetea ceva pe la ziarele moldovenesti din acesti ani
1850. La 1863, manuscriptele lui ajunserg in stgpinirea
lui I. M. Codrescu, proprietar al tipografiei Buciumul
roman, care incepu o editie, sub titlul de Muza roma-

www.dacoromanica.ro 141
neascg, opritii la vol. I. Cartea se ceti putin, dar indestul
ca sg facg pe autor, in 1366, membru basarabean al
Academiei. Nu prirni aceastg cinste, care-I ificea sg se
team de prigoniri. In curind se auzi ea' a murit, dar
sfirsitul sgu zgbovi ping la 1870.

II
Stamati era un foarte harnic cetitor, de cgrti franceze
fireste, fiindcg nemteste nu pare sg fi stiut, i cercul
unei cetiri romanesti era foarte ingust ; cit despre lite-
ratura ruseascg, desi a 'tradus dintr-insa o schild satiricg,
dupg Sincovschi, el pare s-o fi cunoscut foarte putin
numai. Cetind, el lua condeiul in min i traducea sau
prefgcea, fgrg s argte autorul intre altele, i fiindcg
nu credea e incercgrile sale vor fi vreodatg tiprite.
Intrebuinta tin grai Iinitit, bgtrincios, dar plin de ciwinte
pe alit de potrivite, pe cit de rare ; uneori cite un vers
bine inchegat sclipeste din mijlocul mgrii rnoarte a sti-
hurilor inginate, ca o died de argint in plumbul topit :
Cad eternul suflet nu irnbiltrineste,
Sau :
Te vgd in oglinda lacurilor line
.5i, suflind zefirul, glasul tu iini pare,
Ori, iargsi :
$i s-aude vintul suspinind din munte.
AR a irnitat" e cuvintul intrebuintat e dinsul
dupg Lamartine (trei Meditatii), dupg Hugo (mgcar doug
bucgti), dupg Alfred de Vigny (p. 508 i urm. din Muth'
Grandeur et decadence p. 256 si urm.), dupa La Fontaine
MArire I decadentA.

142
www.dacoromanica.ro
(in multe din fabuleIe IW, alcatuite dupa 1850), dupa
Musset i Branger i altii, desigur. Ba o data gsim doua
strofe din marele Eric irlandez al iubirii, Moore, dar
nedeplin intelese i apatos tilcuite, dupa vreun talrnacitor
francez.
Uneori, el isi dadea osteneala, care nu era prea grea
pentru dinsul, de a sorbi poezia straina in ..sufletul sat',
plin de vechi amintiri din viata moldoveneasca, din po-
vestile vesnice, din stravechi letopisete. Asa Silful lui
Hugo ajunse frumoasa legenda romaneasca a Zburiito-
rului, din care se desfac versuri ca acestea :
Cind fetele care fac clacti de furcd,
ce nu se pot intimpina in originalul francez, i ceva mai
departe :
Fratii me.i mai ageri s-au tlus dupit soare,
Altii ce ramose, prin flori se culcard...
Vdd c oacti mortii cu lin sltare,
Si Luna senin holbat ii priveste...
De la o vreme, el indrazni sa se incerce cu puterile
sale chiar, Med a parasi insa vechiul mestesug al prefa-
cerilor i potrivirilor, marturisite numai in genere. Odata,
inspirindu-se din Orientalele, asa de pline de coloare, ale
lui Hugo, el cinta, intr-o bucata aproape desavirsita, baia
cucoanei moldovence. Alta data, dupa strabaterea stro-
felor saltarete ale lui Ariosto, din Orlando furioso, el
incepe a povesti in versuri fir sila i strinsoare despre
Dragos voda, care
...Umtata singur prin cetate :
Adinc intunerec, feicere mend&
Numai prin ferestre vijie vintul,
despre dezrobitorul Dochiei, ce merge cuteziltor prin
locuri unde :

143
www.dacoromanica.ro
 ...Lilieci, stance, cucuveici i buhne
Zburau ca un nour deasupra cetedit,
ping ce apare iubita domneascg :
Iat-obrajii rumeni ca bujorit proaspeft,
Rad ochitorii On! de draglinele,
/eta' o guritti ca drew coaptd
Ce ademeneste sdrutarea dulce.
Iatd coame negre chiar ca ursinicul
ii invelesc pieptul, spatele si boiul,
Ce prin el se vede chiar zdpadd alba ;
ler statul ei glum ca molidul Dana.
In alt ritm, p mai sprinten, el zice apoi despre vodg
Bogdan tinerelul, cules p din romanele versificate ale
Apusului, p din cronici, p din basm :
Lingd el sezu :
Un bdtrin cu barba fdposii, ciudatd
Cu ochi scinteiati,
Grebtinos de spate, avind ccingi ci coedit%
Coahle i un bdf ;
ea mestere leggturi de vers ce aratg curn :
Ptidurea vuieste, iar lupul, in hind,
Tremura urlinc/,
Ori :
Clocotul stOpivette,
Din piimint zbucnette
Dracu-nfricofat.
In alt rind, Byron, cu alaiul sgu de bleslemati P
pecetluiti de soartg Virg milg, ii dg avintul demonic ce
trebuie pentru a scrie Pdginul i fiice/e sale, istoria unui
bgtrin sglbatec ce s-a vindut dracului, el p sufletele
nevinovate de lingg el.

144 www.dacoromanica.ro
 Asemenea bucati ramin intregi, prin forma plina
vie, care cucereste sufletul, prin arnestecul dibaci al
credintelor i inchipuirilor noastre, prin atitea note de
adevar prinse din lumea trecutului pe care acuma o stie
foarte bine cintaretul.
Tot asa ramin inteleptele fabule, in care metrul se
rupe, se zbeguie, se aduna iarasi ca in maestrul La Fon-
taine. Si chiar unele bucati in proza, pline si de putere,
si de invataminte, ca descrierea ironica a Folticenilor
sau evocarea induiosata a Sucevei voievozilor ce se min-
tuie insa printr-o arta imitatie", foarte vadita, despre
stralucirea pierduta a Romei cezarilor Altfel, elementul
personal e de tot slab si abia tremura in versurile din
1834 pentru sotia pierduta :
Uneori imi pare cd, te vdd umblind,
Ii aud 0 pasii, ce-i cunosc prea bine,
Desi a murit abia la 1870, cu douazeci de ani inainte
menirea lui Stamati era incheiata : fabulele au fost ultima
lui scriere, desigur. El incepuse ca un rasunet slab si
grosolan al poeziei romantice franceze, cu care i se
confunda sufletul, fara s o faca insa mai adevarata 01
mai felurit. 0 imbinare cu viata i firea lui se savirsise
apoi in baladele de fantezie glumeatrt sau de inchipuire
strasnica. Daca ar fi trait chiar in Moldova, intre prieteni
si intelegatori, el putea merge departe pe acest drum.
In Basarabia, n-avea din ce-si-hrani verva. Cind i-au
venit apoi de peste Prut vestile ca acolo prin imitarea
llmbii latine s-a nriscut o lingua noua", deosebita de
graiul slavo-roman", de idiomul vechi rustic", el s-a
simtit cu umilinta un autor popular", cu totul inapoiat :
s-a multumit s scoata, in etimologii fantastice, din lati-
I Am sfi multumesc d-lui Em. Girleanu pentru comunicarea
Calendarului pe 1854 (al Sucuiumulut romdn), In care se &CIL
Intreagd, bucata Suceava (p. 1. t urm.) i pentru a celul pe
1855, cu poezla Stcjarul singuratcc (p. 62 0 urm.) (n.d.).

145
www.dacoromanica.ro
neste pina # cinstea" (de la Spania chiste") 0. slava"
(de la soivo"), # n-a mai cutezat a scrie pe intelesul
taranilor # tirgovetilor fara inviitatura. Din aceasta umi-
linta a batrinetelor lui i se trage deci Incetarea scrisului,
care, desi aproape Hurl urznari, nu e # fara insemnatate

2 iulie 190G
(I)

0 PERSONALITATE CULTURALA DIN ARDEAL :

IOAN LAPADATU
(1844-1878)

Asociatia ardeleana a tiparit din nou, pentru cetirea

poporului, in dou volumase, ingrijite de d-I Andrei
Birseanu, Nuvelele istorice ale lui loan Lapadatu, until
dintre cei mai buni profesori pe cari i-a avut buna
scoala romaneasca inalta a Brasovului. Carticelele vor
palrunde desigur ; ele vor fi cetite cu placere, caci spun
lamurit, limpede, foarte riispicat # cuminte, pe intelesul
oricui aproape, despre vechi lucruri romanesti pe care,
putin supus schimbarilor, cum a fost, poporul le Intelege,
le pretuie#e # e in stare a le iubi cu mult mai mult decit
atitia dintre carturarii foarte moderni" din zilele noastre.
Si de acesti carturari # de altii, earl mai pot sail
aduca aminte de faptul ca suntem # noi un popor, cu
adinci radacini in trecut # cu o puternica tendinta fireasca
de a ne Intinde # desfasura in viitor, n-a fost tinuta
in seama citu# de putin aceasta retiparire, care este
pentru generatia de astazi ca o scoatere din mormint.
I Am dat o aletere din scrierile lui Stamati in Poepit romani
de sub stdpinirea ruseased, VSlenll de Munte; 1910 (n.a.).

146
www.dacoromanica.ro
Citi au avut chiar in mina Nuvelele istorice, Inn() lie ca
ortografie i tipar, nu vor fi mers prea departe In ras-
foirea tor. Dad"' e limba de astazi, i o Ingrijith, o melt-
dioasa limba anumite semne ale unor timpuri cu totul
0erse ii vor fi raspins : deciamatia sentimentald ce se
intimpina pe alocurea, dar mai rnult decit dinsa, naivi-
tatea, nevinovatia pe care catau pe atunci s-o dea scrie-
rilor lor i autorii cu viata indoielnica i cu gindul
necurat 0 care pornea de la sine din sufletul iubitor,
prietenos, gata la munca 0 la jertfa, in cel mai inalt
inteles al cuvintului, al dascalului bra0)vean. i, astazi,
rinje0e cineva mai bucuros decit sa fie vazut zimbind
parinteste, i putini sunt aceia cart sa nu fie bucuro0
de a fi crezuti marl betivi, stranici itwlatori tie femei,
tradatori i faciltori de rele in cercul legaturilor lor de
intimitate !
Lapadatu n-a fost un ambitios ; el nu s-a gindit poate
niciodata la pretuirea, la lubirea care-1 incunjura, la
sentimentele cu totul deosebite pe care le aveau fata
de dinsul ; el nu 0-a dat seama de faptul ca era rnai
bine pregatit decit cei mai multi pentru sarcina de a fi
un bun indreptator nu numai al co1ii, ci 0 al culturii
poporului nostru de peste munti. Cu gindul numai la o
frumuseta artistica pe care o cuno0ea din intinsele 0
feluritele lui cetiri, din indelungata petrecere pe care a
facut-o in Franta 0 in Belgia, unde a luat i titlul de
doctor, el nu-0 ascundea slabiciunea mijloacelor poetice
pe care le avea la indemin i, cu parere de rau, dar
fara amaraciune, el se marturisea ca o mediocritate"
folositoare intr-un timp in care lipseau cu totul in tinutul
sau ardelenesc talentele cele marl. Pentru noi, insa, cari
avem perspectiva, el se 1nfat4eaza altfel nu numai
ca un om simpatic, nu numai ca un harnic muncitor
rapus la treizeci i patru de ani de o munca far% preget
fara crutare, nu -numai ca un excelent om de m:kala,
-i

ci, mai ales, ca o figura interesanta prin intelegerea

www.dacoromanica.ro 147
nevoilor unei epoce noi i prin deslusirea acestora cu
predicatia inviitatorului, ca 1 cu exernplul scriitorului.
Generatia de la 1848, cu puternica ei mindrie latina,
cu idealul ei de mare libertate romana, disparuse. Ce
trebuiau sa faca tinerii, dintre cari i Lapadatu, nascut
din parinti tarani intr-un sat din marginea Oltului, la
1844 ? Sa repete cuvinte pe care nu le credeau, s scrie
pe steag ideale pe care stiau bine di nu le pot atinge, sa
incerce cu puterile scazute de neincredere ceea ce nu
izbutise acelora cari inchinasera in serviciul aceleiasi
cauze o convingere fanatica, din acelea care pot face
minuni ? Sa imbrace sarlataneste vesmintul care sta pe
umerii epigonilor ? Si, in acelasi timp, s traiasca inchii
in aerul specific ardelean, cam invechit, nra a deschide
ferestile largi curentelor noua ce bateau de pe plaiurile
tgrir ?
Multi au si fost de aceasta parere : sa fim latini,
romani, intransigenti, neimpacati ; tot sau nimic : Roma
sau Fofeldea ! Altii si-au dat seama ea acest popor nu mai
poate folosi la nimic, i atunci s-au asezat frumusel linga
mesuta de birt, pe alba fata de masa a careia se tot
innoia halba de bere ei au trecut astfel de la cele mai
inalte neguri romantice in cele mai proaste adincuri ale
vietii de burtaverde provincial.
Pe Lapadatu 1-au scapat de aceasta soarta unele in-
susiri ale sufletului i unele imprejurari ale vietii. Avea
prea mult bun-simt pentru a rosti crezuri gigantice ca ale
inaintasilor cari, dincolo i dincoace de Carpati, au luat
giulgiul intins peste sicriul in care zacea mortul, adica
poporul roman". Dar avea prea multa mindrie, demnitate,
simt de civilizatie i iubire de neam pentru a putea in-
gadui viata celor multumiti cu bauturica noastra cea de
toate zilele. Se intimplase apoi ea el invatase in orase
latine, la un loc cu studenti din tara", ca-si capatase

148 www.dacoromanica.ro
catedra la Braov, pe uncle e mai largil pentru drumeti
pentru idei trecatoarea muntelui.
Deci el avu totdeauna inaintea ochilor o singurti lite-
ratur romneasck o singuril inspiratie, un singur stil i o
unica ortografie. Intre romanii de dincoace" i cei de
dincolo", el nu face nici o deosebire. Serie la Familia
d-lui Vulcan, dar i in Traian, de la Bucuresti, al d-lui
Hasdeu. Se crede ca a imitat in verstirile sale, care n-au
nici o valoare originalk cci acest suflet cuminte Ii lute-
legator n-avea nici putere, nici viziune, pe Mur4anu ;
poate intr-o parte mai mica de cum se banuieste. Mult
mai strins se tine el insA de ginga0a bogat in dimi-
nutive, de usoara glumd de iubire a lui Alecsandri
(v.d.ex. Mirii), sau de pledoariile infocate ale lui Grigore
Alexandrescu (v. d. ex. La provide lip, ori de fantezia
romanticd a lui Bolintineanu, ba chiar de tinguirea sociald
a lui Bolliac. De la mieluseaua" i floriceaua", de la
crinul plpind" la oda eatre Providentei, de aici la
umbrele Corvinilor din cetatea Inidorei, 0 in sfir0t la
orfani, orfane, la bolnava mama" la mopeagul s'arac".
Cind incearca ritmul popular in Cucu/ :
La umbra de fag edeam
$i la mindra mt gindeam ;
Dar un cuc, deasupra mea,
Tot cinta i prorocea :
Cuce, cif/ ani imi vei da
Pind cincl m-oi insura 7...
- .

Eu plingeam, cucu/ zbura.

singura poezie a lui care se poate ceti cu pldcere e tot o
fnriurire a lui Alecsandri.

Din viata ardeleana a anului 1843 el 0.-a scos drama

Tribunul, lupta Intre iubirea pentru o femeie i simtirea
pentru neam, care cuprinde, pe ling5 un foarte frumos

www.dacoromanica.ro 149
grai, i unele scene puternice 1. Dar, cind incepur5 la noi
studiile istoriee pe urma editiilor si lucrarilor d-lui Has-
deu, ca si sub inriurirea, astfel intarit5, a publicatorilor
de izvoare din anii 40, B5icescu, Kogiilniceanu, Inca o dat5
scriitorul ardelean se inspirii din miscarea literaturii de
peste munti. In cele dou5 ziare pe care le-a seas intre
anii 1874 si 1878, Oriental Latin i Albina Carpatilor, el
a dat rost, miscare i chiar oarecare coloare vietii trecute
a neamului in t5ri1e cu domni de la Dunre sau in imp5-
riltia de p5stori aromani a Balcanilor. Nuvelele acestea,
din vremea lui Tepes, a As5nesti1or, a Movilestilor, a
luptelor pentru st5pinire date de Cantacuzini, vor r5minea
dcsigur. Subiectul e foarte bine studiat, eroii vorbesc
frumos romaneste, dupa datina vremii lor (L5p5datu ghl-
ceste asa de bine tonul, incit uneorf ti se pare a ceti un
vechi raves domnesc) ; ici i colo, ei se raised vioi.

Ar fi meritat un mai mare r5sunet articolele de indru-

mare pe care 1,5p5datu le-a Strins In brosura din 1377
Asupra situatiunii. Ele cuprind un intreg program de
actiune noud care ar fi fost indeplinit macar in unele
puncte, dacii enunt5torul lui nu s-ar fi stins asa de repede.
L5pildatu crede ea a venit acurn epoca de gospodiirie,
de munc5, de imbogatire, de consolidare i generalizare
a constiintei. Romanii sa se ia pe urma sasilor, s5 se flied
mesteri, negustori, L cucereasca orasele, sa caute a se
intelege intre sine, pentru scopuri mai Inalte. Spre a des-
chide calea, c5rturarii sa lupte cu arma culturii. Sit se
culeagA, s5 se fac5 roditoare arta poporului, s se intre-
buinteze adev5rata limba a ce/or multi, s5 se scrie cartile
ce lumineaz5. SA se Inchege soeietati pentru dezvoltarea
trupului si a mintii. Asociatia s5-si intinda cercul de
actiune : sa" faca expozitii pentru natiune, sa indemne la
serisul dirtilor invatiitoare. 0 Intreaga opera de educatie
La un loe poezille, in Ineereri de Literaturd, Bra8ov,
1874 (n.a.).

150 www.dacoromanica.ro
nationalil sil inceapil astfel pentru a pune in relief ca-
racterul propriu, fizionomia bine marcatil i original" ce
avem. Prin ea sil se capete, in locul vechiului servilism",
pe eare-1 biciuieste, noua incredere in sine si avintul ce
trebuie pentru a birui.

In aceste credinte s-a incheiat viata lui L5p5clatu.

Ele sunt astzi ale celor mai mari scriitori i cugettori.
Mine, ele vor fi atmosfesa vietii noastre nationale. E
vremea s indrepthm un gind pios &dire acela care le-a
avut de mult i le-a spus, desi stia c putini ii vor ceti,
intelege i urma.

9 hale 1906
(I)

UN BATRIN EROU : AXENTIE SEVER

In spitalul ssesc din Brasov, foarte same si cam uitat

de toat lumea, a murit frumosul batrin ce a fost Axentie
Sever, una din c5peteniile romnilor in miscarea de la
1848.
loan Axentie Sever era un fiu de Oran din Frina,
A inv5tat la Blaj incepind a da Inca de pe b5ncile scolii
dovezi de puternica-i simtire pentru neam si de marea lui
energie in sprijinirea ideilor sentimentelor sale. In patru-
zeci si opt" era un tinr de douazeci i apte de ani.
La izbucnirea agitatiei revolutionare nu se afla in Ardeal.,
el In tara, uncle Treboniu Laurian ii facuse profesor de
latina i romana, la Colegiul Sf. Sava, cred. Era de
inainte cistigat pentru cauza neatirnilrii nationale. Irt
inwrejurimile Bucurestilor ca si in Oltenia el merse prin

www.dacoromanica.ro 151
sate propoOduind robilor noua evanghelie de libertate
pe care el o va fi inteles altfel decit domnisorii frantuziti
de la Bucuresti.
Si lit a se intoarce in Ardeal dupd neizbinda republicii
de vat% a Romaniei muntene, el s-a dovedit aici, unde
mediul era altul si se gaseau sateni cu inima tare si
cugetul indraznet, om de fapta. A fost printre cei ce s-au
luptat in Muntii Apuseni. Si, cind valurile tulburate se
potolira, a fost iarasi printre aceia cari au raspins orice
rasplata personala din partea imparatului, cerind numai
pentru toti ai sai, fratii de singe si ostasii sai in lupta
pentru drepturi si demnitate, o stare de lucruri noua
si despdgubiri pentru toate cele indurate. Altfel, si-a
pastrat toata credinta &are imparat, pe care, in acelasi
an 1852, il primi in Tara Motilor, la muntele Mina, ca
unnl din reprezentantii cei mai indrituiti ai poporului
romanesc.
Imprejurarile neasteptate de la 1867 il smulsera din
viata politica. Desi nu era inca batrin 1, el se dadu la
o parte, ciudos, amarit, neimpacat, zdrobindu-si ultimele
nadejdi.
In jurul lui se organiza viata culturala romaneasca,
se dadeau lupte prin ziare pentru pasivismul de protes-
tare sau activismul de infruntare a dusmanului in insti-
tutiile statului celui nou ; pentru el toata aceasta dez-
batere, toata aceasta marunta munca roditoare nu avea
insemnatate. Era printre uriasii fulgerati cari nu vreau
sa se tirasca in brinci dupg ce strabatusera biruitori pe
culmi. Ca o umbra alba trecea prin cararile singuratece
ale primblarilor batrinului Brasov chipul lui puternic,
de invins al soartei care nu se da biruit de oameni.
Ping ce la urma energicul corp eroic se culca pe
perna ftitalului strain si boala trase lacatul odaitei sale
de pomana. Rar, prieteni puteau patrunde ; pe linga sen-
1 S-a n8Aut fn 1821. In 1867 s-a creat monarhia dualista
austro-ungarA, sub care asuprlrea nationalS s-a agravat.

152
www.dacoromanica.ro
zationalii" romni de dincoace, venea cite unul de din-
colo, un bAtrin de virsta lui, cu care se puteau intinde
sfaturi lungi despre lucrurile ce nu Mai sunt si nu vor
putea s5 mai fie niciodat. In viata prozaicd a gilcevilor
brasovene, se destepta totusi un fior cind se auzea ca a
venit cutare din cutare loc depdrtat la Axentie. Astfel a
fost, cind din Blajul pe care-1 pAr5seste asa de rar, alt
batrin alb din vremea visAtorilor i eroilor se desprinse
pentru a veni lingd patul de la spitalul ssesc din Brasov
ochi in ochi, frg lacrhni de prisos fata de aspra fatali-
tate a vietii, canonicul loan Moldovan, alt neinduplecat
pi neimpdcat, alt suflet in zale de otel, vorbi indelung cu
bolnavul despre ce numai ei amindoi stiau, i astazi stie
unul singur.
Din Panteonul viu al b5trini1or celor marl, asa de
s-a mai desflicut, in aceasta clip5, unul.

6 august 1906
(IV)

LA TRECEREA UNUI EROU

Ultimul dintre Rkczesti, Francisc, s-a rsculat impo-

triva casei imprtesti de Habsburg, stdpinA a Ungariei
cucerite de la turd, a urmat cu stealucire exemplul altui
rege ungur", Emeric Tkly 1, a stapinit o bucat de vre-
me nordul Ungariei, a intretinut leg5turi cu anumite state
din Apus, ca Franta care-1 sprijinea cu cAldurd ca s5
Tolciy Emeric a Incercat 55 se InscAuneze principe al
Transilvaniei in 1691. Desi ajutat de turd 1 de catre Constantin
Brincoveanu, el n-a putut obtine victoria impotriva austrieci-
bor. Trecerea Transilvaniel sub dominatia habsburgicS avea aS
fle inscrisd in tratatul de pace de la Karlowitz (1699).

153
15
www.dacoromanica.ro
Oarnen1 cari au lost, vol. 1
faca in necaz vechilor siii dusmani de la Viena i, la urm5,
a trebuit E5 se recunoascA invins. Dup anul de lichidare
1711, el a luat drumul atre tare sprijinitorului s5u,
Ludovic al XIV-lea, dar n-a inc5put nici acolo precum
ar fi dorit si, la urmA, si-a aflat athipostul, cu tain de la
padisahul, in Turcia, urmind, si in aceast privint, pe
regele Emeric. Pe p5mintul strAin s-a stins el dup5 lungi
si durerosi ani de pribegie la 1735 si a fost ingropat la
Rodosto, pe malul Mara Negre.
Ungurii nu 1-au uitat ins5, nici in timpul cind ascultau
de austrieci, nici astazi. In el acest nearn dirz i sigur de
sine a vAzut pe luptiltorul cavaleresc si ind5r5tnic, care
nu-si pAriiseste drepturile si nu vrea s5-si piece capul
fat5 de nirneni. In el au mai respectat pe cel din urm5
reprezentant al marii dinastii rkczesti, sub care Ardealul
st5pinit ungureste a insemnat ceva in istoria lumii.
De mult Inca, ei facusera planul patriotic si romantic
de a educe din groapa lui departata pe cel din urmil care
a purtat o coroan5 ungureasca. Imparatul-rege ', care iart5
asa de mult pentru el si care poate ierta i pentru str5-
mosii s5i, cari au osindit la moarte ca tradator pe Francisc
RkOczy, n-a avut nirnic de zis impotriva acestei pomeniri
nationale. Acum citeva zile Parlamentul din Pesta a votat
reabilitarea, curtirea de osind5, a memoriei craiului de
rascoall 0 corabie a marinei austro-ungare a ridicat
oasele scumpe ungurilor. Ea -s-a oprit joi la Constanta.
Un tren special a dus cosciugurile vechiului rege si ale
tovar5silor sgi pe ling5 Bucuresti, de-a lungul intregului
ses al Romniei, prin orase unde pretutindeni erau libere
s5-i ias5 intru intimpinare coloniile ungureSti cu tricolorul
si sg rasune astfel accentele limbii maghiare, pinii la
Orsova, unde astepta primirea cea mare.
Francisc R5lciiczi nu e o figura' antipatica pentru ro-
mani. In pArtile ardelene 'cle sus, in pArtile maramuresene,

' Franz-Joseph.

454 www.dacoromanica.ro
el a intilnit, ca un viteaz ce era, sprijinitori viteji printre
taranii nostri. VIddica roman Ion Tired, pus de dinsul, ii
scria ca unui crai al 'Orli Unguresti de sus si Ardealului."
si-i ura s biruiasc5 dusrnanii miiriei sale, cum a biruit
David craiu pizmasii sdi". i ast5zi se p5streaz5 in cutare
biseric5 veche steagul sub care t'Aranii nostri, mindri
f15cAi ai rnuntelui, au luptat pentru craiul Racoltea".
Stind mai mutt pe aiurea, pin5 pe la Casovia, unde-I
asteaptd pomposul mormint al recunoasterii nationale,
Rkczi cel tinar n-a putut avea leg5turi mai dese cu ai
nostii de dincoace. Dar bunicul i strabunicul sAu,
Gheorghe I-iu si al II-lea 1, domni ai Ardealului, au fost
buni i statornici prieteni ai lui vod5 Matei din Tirgoviste
si ai lui vod5 Vasile din Iasi, si doamna Elina a lui Matei
scria btrinului crai" prin care ajunsese la domnie ace)
care zace acuma In singur5tatea de munte de la Arnota
oltean5, numindu-1 cu iubire : pUrinte i socotitor i invd-
t5tor de toate lucrurile noastre" i iscalind ca fat5 a
milriei sale".
Oricite am suferi de la oricine, e o cinste a neamului
acestuia romfmesc ea nu uit binele, macar vorba bun5
pe care a primit-o odat.5, i o cinste si mai mare di el
intelege oriunde i respect5 vitejia curat5, iubirea de
neam, jertfa de sine.
De aceea, dac5 nu vor suna acum in satele ardelene
clopotele pe care le core prin poruncd ministeriul din
Pesta, noi top, i cei de aid, cari am lasat drum slobod
sentimentelor firesti ale oaspetilor nostri maghiari, i cei
de dincolo, capabili s5 se deosebeasc5 intre oamenii cari
fac parte din acelasi popor, ne descoperim Inaintea
sicriului uncle un erou doarme, infiorat in biitrinele sale
Rdkczi Gkeorgh.c I 1 Rkczi Giteorglze It au Post prin-
P

cipi ai Transilvaniei intre 1630-1642 $i, respectiv, 1648-1660. Cel

dintii 1-a ajutat pe Matei 13asarab sS ia domnia. Si eel de-al doi-
lea a pastrat legaturi prietenesti cu voievodul muntean ; lui
Vasile Lupu I-a Post Insb ostil.

www.dacoromanica.ro 155
15*
oase de duhul iril sale, si corn zice viteazului cavaler ce
se intoarce : fie in veci pomenit la loate neamurile
amintirea celui ce a luptat, a suferit, a pribegit i murit
pentru neamul s5u".
Iar a doua zi suntem iarsi noi, noi, i el, ei1.

19 octornvrie 1906
(I)

UN PROFESOR : DIMITRIE A. LAURIAN

A murit zilele trecute in Bucuresti si a lost ingropat

in rnijlocuI deosebitei duiosii a multor colegi de scoa15,
fosti scolari i prieteni, Dimitrie August Laurian, un om
care se vedea fgr ca sub picioarele Iui sa fie piatra or-
clinaril a unei situatii. A fost scriitor cu condeiul usor si
mldios ziarist cu simt de r5spundere, orn de carte
care fcuse cu strglucire studii inane, convinggtor, ele-
gant si armonios, &sail iubitor de chernarea sa, a
crii insemn5tate pentru intemeierea unei noui societliti
romanesti o intelegea bine ; a fost un om politic, pen-
tru c avea vederile sale ilimurite si nu intelegea s' le
pilrilseasca pentru o ispitil mare sau o ispita mica ; a lost
un om in societate, stiind s fie dinsul f5r6 a Pasa jigniri
In urma sa i, in sfirsit, a lost pentru acei ce-1 cunos-
teau bine, bine de tot, un prieten care, precum au spus-o
lnaintea mormintului san, nu-1 vor uita niciodatg.
Rkczi Ferenc II (1676-1735) s-a aflat timp de cifiva
ani (1703-1711) fn fruntea tine rascoale frnpotriva clominatiel
habsburgice. La rfiscoalti au participat ci mii de lobagl, ceea
ce 1-a dcterminat pe nobilii maghiari sA refuse principelui
ajutorul lor t s faca act de supunere fatil de imparatul de
la Viena.

156 www.dacoromanica.ro
 Viata acestui om ales e vrednica insa de a fi prinsa
altfel decit intr-o scurta caracterizare generala.
Era fiul lui August Laurian, invatatul cu sufletul
tare, cu vointa neinduplecata, cu credinta nezguduita,
cu munca de fier. A fost crescut de dinsul in parerile
lui : nationalism romanesc inalt, cuprinzind pe romanii
de orisiunde, mindrie ardeleana, constiinta lating, cult
pentru limba purificata, pentru ortografia care lasa a
se stravedea obirsia romana, pentru fapta i scrisul ye-
chii Rome ; iubire pentru stiinta care mintuie, stiinta
naturii i tiinta celor in afara de dinsa, noile atiedi
naturale i vechea filozofie, care erau i pentru inainta-
sul lui Laurian batrinul, si mai batrinul Lazar, cercul
menit inchinaciunii.
A invatat temeinic, la nemti, filologie clasica si filo-
zofie naturala". Dupa o teza de cuprins filozofic, el intra
la 1872 In viata publica, in acelasi timp Ca profesor ei
ca director, i se face, impreuna cu prietenul salt de ani
Indelungati, $tefan Mihailescu, redactor al Tranzactiunilor
literare si. ft/testifier.
E interesant s se coboare cineva prin aceasta re-
vista in sufletul, doritor de lupta, necrutator si caustic,
al tinrului de acurn treizeci de ani care la virsta de
batrinete se duce dintre noi.
Laurian e un ironic care nu primeste insa nihilismul
dogmatic, afirmarea cu juramint Ca totul nu e vrednic
de nimic. Desigur cd nu-i place starea politica si so-
ciald de dupd Unire, cd descopere, cu toata proslavirea
us faceau sa se aucla cei multumiti i mindri de isprava
lor, ceva mic, meschin, pocit i putred in ceea ce avem
astazi", ca vede, in locul pamintului cu riuri de lapte",
dar far% flori de lumina", al politicianilor, o tara de
muribunzi, vestejita si in agonie [...]". Dar el socoate
ca se pot indrepta lucrurile : in trecut se inchina ma-
rilor figuri eroice, lui Iancu, ,,legenda Abrudului", lui
Bolintineanu, lui Eliad ; In prezent, el alege tineri cu

157
www.dacoromanica.ro
aceeasi invattura ca a lui, pe cei mai buni din tinerimea
bucuresteana de atunci (Anghel Demetriescu, Gr. Pau-
cescu i citiva altii) i, impreunti Cu ei, intelege s dea
lupta cea mare a educatiei noi, rilzirnat pe stiinte.
*Uinta, aceasta ii pare mintuitoarea ; pretuind, cu toate
impunsturile ce-i veneau din cercul de la Iasi al Con-
vorbirilor literare, curentul literar pozitiv i poporan
plecat de acolo, el, infkat Inca in ortografia si stilul
unui pgrinte autoritar i vrednic de admiratie, crede ca
se poate aduce atita folos prin cultivarea stiintilor exacte
si naturale si-si cauta" tovartisii la opera de reform5, in
tara i stra'inatate, de la Tiberghien la dr. Da VI(3.
Ilevista a mers un an, si acela cu greu. Apol Laurian
si ai lui trecura la Revista contemporana, care lupta cu
Convorbirile i fu invins, pentru conternporani ca si
pentru urmasi. Intre prinsii de rkboi cari-si blestemar
soarta mai putin, fu D. A. Laurian, emancipat de puterca
parinteascii.
Si pe urma ? Sunt convingeri fecunde i sunt con-
vingeri, mai putin convinse, care ucid. Polemistul lite-
rar se facu ziarist politic de partid finul ziarist de la
Romilnia ltherd .1 de la Constitutionalul se fcu zia-
rist far5 isealitura, legiuitor far rAspundere, apoi func-
tionar fgra personalitate, in sfirsit dezgustatul din ul-
timii ani.
E adevArat c ramasese profesorul, colegul, omul de
societate, prietenul. Acela a murit acum, mult timp dupd
celdlalt

2 noiemvrie 1906
(I)
Dimitrie A. Laurian (1846-1906), profesor de filozone la
un liceu din Bucuresti, Isi luase licenta cu teza (redactatil In
ortografia la tinizanta): Metodul de care debe sa ne servint fn
determinarea facuttatitor sufletutut l diviziunea lor (1868). A
facut politica riberala, frind consriier comunal, deputat, secretar

158 www.dacoromanica.ro
 UN DISPARUT ; VINCENTIU BABES

A murit Vincentiu Bate, membru al Academiei Ro-

mane, la o virsta foarte inaintata. Era un om invatat
si, pe timpurile lui, i se incredintasera de rornanii de
dincolo, cari voiau aa-si desparta cu totul biserica lor or-
todoxa de biserica sirbilor, misiuni de Sncredere. A fost
mult timp magistrat inalt i deputat in Pesta. A serfs
putin si lucruri de mult uitate Intre altele in foaia
Albina. Uitat era si dinsul, care, trecut de optzeci de
ani, putea fi privit, de ani de zile, ca scos din rindul
celor vii. Acum vreo sase-sapte ani mai venea Inca la
sedintile plenare din martie ale Academiei : marunt, slab,
o umbra de om, el pastra insa o mare vioiciune neastim-
Oran i glasul putin subtire desfasura nervos argumen-
tatii pasionate.
In politica veche si-a avut parka, cu deosebire in
legatura cu bogata familie de magnati Mocioni. In nu-
mole acestora mai ales, el si-a spus euvintul si in timpu-
rile mai apropiate, cind mai venea pe la sinoade al
consfatuiri. El insusi n-a avut niciodata idei originale,
nici tinte proprii fie macar si personale. Dar era
unul dintre oamenii aceia carturari i dibaci cari servesc
bine cauzele altora. $i dibaci era Vara Indoiala. Un
exemplu : dindu-i-se la Academie s5 faca 0 recenzie des-
pre o carte a unui om pe care-1 urau eel mai multi
dintre colegii lui, el a gasft mijlocul sa scape din Incur-
catura, fara sa atace valoarea cartii, spunind a este
numai volumul intii cartca era o culegere de docu-
mente cu o lunga prefata, care, aceea, era lucrarea ori-
ginala si se ispravea in acest volum dintii. Apoi s-a
general la ministerul de instruetie. Numele lui apare printre
cei critieati de Titu MaioreseU in artleolul polemic Betut de
cutnnte ?n Retnsta contimporand".

www.dacoromanica.ro 159
rspins, fireste, si volumul al doilea, pentru ea... era
numai volumul al doilea.
Ar fi greu de spus dac era in adevAr pentru acti-
vitate" sau pentru pasivitate", dac-i era simpaticA ori
antipaticti vreo personalitate politicg. Ii erau si nu-i
erau. Sufletul lui era ferit de toti, chiar de aceia sub
steagul cOrora stOtea, pentru un motiv sau altul : poate
chiar c era ferit de sine Insusi. Avea un zimbet rece,
cu o strtilucire de gheattl in ochii frith' odihnO, care spu-
nea aceasta : Cu omul din mine n-aveti a face ; n-am
a face, cred, eu insumi".
S-ar savirsi o nedreptate impotriva memoriei lui,
ins5, dac5 nu s-ar recunoaste ea prin cunostintile sale
de drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, prin
usurinta sa de vorbd si prin talentul de a umbla cu oa-
menii mark el a reprezintat bine pe romfinii de confesia
si din tinutul lui, si astfel a adus servicii neamului. Din
cind in cind povestitorul dezvoltririi moderne a rornfinilor
din monarhia vecin va avea s'a pomeneasa si. numele
lul Babes. Istoricul literar, mai putin. I

29 ianuarie 1907
(I)

0 FIGURA : VASILE LASCAR

A murit, dup5 o 1ung5 board, fostul ministru de in-

terne al liberalilor in cloud perioade de guvernmint,
Vasile Lascar.
I Vtncentto Babe' (1821-1907), total savantului Victor Babeq,
a fost unul dlntre conducatorli particlului national roman dln
Transilvania. A publicat o lucrare despre problema nationala
in Austro-Ungaria, articole 01 rapoarte academlce.

160
www.dacoromanica.ro
 De loc din Gorj, el a fost prirnar al Tirgu-Jiului,
apoi, multi ani de zile, deputat cu deosebit trecere
printre ai s5i i, in sfirsit, a fost chemat, pentru energia
sa, ca i pentru m5sura de care a dat dovada totdeauna,
a conduce departamentul eel mai primejdios si mai gin-
gas, intr-o tar5 unde a cirmui inseamna a prepara ale-
guile si a multumi, st5pinindu-i totusi pentru ca s5
nu arime statul pe partizanii politici. i a fost un
foarte bun ministru, aspru cu functionarii ce nu-si fa-
ceau datoria, cutezind sA-i infrunte, daca nu sd-i scoatil,
chiar atunci cind erau mutre simandicoase de prefecti cu
valoare electoral5 ; fiir brutalitate i fanfaronada, a
stiut s5 fie tare ; Vara siretenie i mici mestesuguri, s-a
priceput sa fie amabil cu toti, afaril de aceia cari aveau
sa-i dea seam5 pentru greseli in indeplinirea functiunii
bor.
Lascar era avocat, ca optzeci la sut5 dintre profe-
sionistii politicii noastre cari se schimbil la guvern. F5-
cuse foarte bune studii in Paris si era privit ca un cu-
noscator adinc al dreplului i ea un sigur sprijinitor la
judecat5. Elocventa de fapte, de logica strins5, care nu
scap5 din ghearele subiectului, dar nu poate zbura sus
cu dinsul, de proz5 bine st5pinit, de aluzii usturiitoare
si de concluzii stringente, a avocatului, a marelui avocat
care nu se coboar5 la mesehinarii a avocatului
cinstit care nu falsific5 si nu scapil prin tangentii si nu
zvirle rrtr in ochi elocventa aceasta placut5, dis-
tinsil si efectiv5 a str5mutat-o i in domeniul politic,
uncle era tot asa le greu s-1 incurci in argumentatie,
cum era de neingilduit st-I intimpini cu o brutalitate.
Figura lui finii, slbit i ing5lbenit curind de boal5,
intipanitLi prea timpuriu de batrinete, cu usoarele bar-
bete albe, influenta simpatic pe ascultlitori.
In ultimii ani ai vietii sale, cind abia incepea s5 se
recunoase5 de uncle individualithti izolate din partidul
liberal nevoia reformelor care se proclam5 astilzi in ur-

www.dacoromanica.ro 161
letele rascoalei si in bubuitul tunurilor, Vasile Lascar a
cutezat sit vie cu un program de indreptari in admi-
nistratie, program care era, fara indoialii, democratic
venea din cele mai frurnoase intentii ale acestui om
care pornise, desi de origine boiereasca, dintr-un tinut
de Wartime. A propus o noul rinduire a comunelor
o noua politic, in care sa se afle tineri culti, cu soarta
asigurata prin inamovibilitate ; a planuit o mare opera
sanitara In folosul taranului. Din nenorocire, el n-a aflat
In partidul sau, ca i in Ord, terenul potrivit Pentru
asemenea prefaceri. Tinerii liberali inaintati, fosti so-
cialisti, 1-au combatut cu inviersunare, pentru motive de
tacticd, invinuindu-1 de nesinceritate (s-a spus ehiar
vorba crudd de oltean cu doua funduri la litea"). Bii-
trinii reactionari sau oportunisti au lucrat mai cu m.,-
tequg ; ei s-au multumit sa amendeze" legile lui Lascar,
s le amputeze i crimpoteascd asa incit putin, prea
putin din constructia planuita de autorul lor se intru-
chipa in adevar.
0 deceptie i o amaraciune 0 mai man Ii erau pas-
Irate lug : era mai usor sd se fixeze circumscriptiile
inspectoriler comunali" cad inlocuiau acum pe vechii
subprefectif s5 se vapseasca tablele pentru sfaturile sit-
te0i i pentru infirmeriile rurale, sa se coase unifor-
mele noi ale vardistilor i ofiterilor de politie, decit sib
se afle oamenii ce trebuiau pentru a fi inspectori, agenti
sanitari, po1ititi moderni. S-au mai adaus i atitea cal-
cari ale legii pentru a se face loc agentilor electorali
din cele doua partide i tuturor cazaturilor neutilizabile.
In cele din urm5 zile ale sale, Lascar a putut capata
astfel dureroasa incredintare c5 administratia i politia
intemeiate de el nu 0-au facut datoria, ca n-au putut
ajula pe taran ca prieteni si nu 1-au stiut supraveghea
ca stapini I temniceri ; i-a fost dat sa auda ea un gu-
vern liberal a suspendat, pentru zilele de teroare de jos

162 www.dacoromanica.ro
si de sus, legea lui de inamovibilitate, pind la desfiin-
%area ei, care se prevede.
Spre amintirea lui se indreapt ins5 simpatille noas-
tre, ale celor citiva izolati, neintelesi, jigniti i prigoniti
necontenit, tocmai pentru aceasta tristet a bunelor in-
tentli venite inainte de vreme, pe care realitatea, gro-
solank tragic5 uneori, in aceast5 tar5, le sfarm5 groso-
Ian si crud. I

29 martie 1907
(I)

PAGINILE ALEXANDRINEI MIHAESCU

(1876-1895)

Intr-o casa de proprietari de la munte in pArtile Bu-

eaulai munti dezgoliti, josi, uriti, dintre cari se desfac
riuri -prin locuri care se zic pentru aceasta guri la
Gura S5r5tii, erestea, acum vreo zece-cincisprezece
o fat subred5 care, prin exemplul groaznic al surorilor
ce se coborau pe rind' la mormint, era deprinsd a se
gindi la nimicnicia vietii, la z5d5rnicia asteptrilor, la
spaima neagr din groap. Ii vedea moartea apropiindu-
se, nu ca minglietoarea unei vieti obosite, stoarse de
iluzii, slbite de lupte, nu ca fazboinica ce vine s'a in-
frunte puterea, ci ca hoata f5r mil5 ce se repede asupra
Pozitia specialA a lul Vast le Lascar (1854-1907), xnal
avansatA, in cadrul partidului liberal a fost realA. ConducAtor
al grupArli de centru a liberalilor-democrati, V. Lascar a recep-
tat unele revendicAri ale maselor muncitoare. Astfel, fiind
prim-ministru in ultimele lunl ale anului 1898, a realizat legea
repausului duminical.

www.dacoromanica.ro 163
 tineretil intil, ce se inviersuneaz5 a rupe din r5d5cing
pornul pe care au inalbit abia florile lui aprilie. Dar, cu
tot strasnicul gind ce-i locuia sub fruntea deschis Intre
vitele prirului nesupus, ochii marl, strasnic de man, se
deschideau lacomi culegind in pripa cite privelisti putea
s inatiseze acel colt de p5mint, auzul fin prindea toate
vorbele ce zburau In toiul lucrului sau in zgomotoasa
"bucurie, uneori brutalg, a horelor ; sufletul nestios de
viatg, in a aril trdinicie nu-i era ineacluit a crede, prin-
dea in sine cit putea din traiul acelora cari mai aveau
zile inaintea lor. Si slaba mind alb4 a copilei lnsemna
grbit pe bucati de hirtie, cu scrisoarea find pe care i-o
&Idea mai mult gustul ei firesc decit InvaTatura a patru
clase primare de sat, versuri, schite, nuvele. Un frate,
d-1 N. Mihescu, a destinuit, descoperindu-le din in-
timplare, citeva din poezille fetitei ; allele au iesit in-
tr-un volumes care a stirnit uimire i durere, dup moan-
Ica ei, la 21 iunie 1895. Acum ele se infatiseazii toate
in a doua editie a Florilor de alma, pe care o dd li-
brdria Socec.
*
De moarte se tinguiesc toate versurile ; viata o cint
toate povestirile i descrierile. Un dualism care se l'amu-
reste usor : de o parte setea de a trill., de alt parte
jalea, mrturisit de suflet In singueatate, de a nu putea
triii mai mult.
In poeziile, sense uneori intr-o proz5 t5r5eanat5,
alteori in metrele obisnuite, adesea in acela al poeziei
populare, pe care a auzit-o deseori copila de la tail si
pe care a si cules-o, jalea mortii se cintii in multe fe-
luri, dar in acelasi ton simplu, adinc omenesc, fAr nici
un mestesug i preatire, fa'r nici o and" invtatd :
Vintule ru i turbat,
Multe flori ai scuturat !
Moarte, moarte rea, pustie,

164 www.dacoromanica.ro
 Multi ochi ptint de veselie
Ii adormi pentru vecie
Supt o gatbend fiiclie.
Sin*, neaparat, ea mintea din care a pornit aceasta
tinguire e una care a primit hrana ciirtilor, a conversa-
tiller culte", dar chemarea cfitre vintul ce scutura frun-
zele, generatitatea durerii, duio0a ferita, vadesc pe ci-
neva care a bait larg la izvorul poeziei poporului :
Vintul mi-a stins florile
bl moartea surorile,
ap se mintuie aceasta tinguire. Mai c1esavir0ta in a-
ceasta gama e una din putinele bucdti scrise ca pentru
vtata, acel Bate vintul, in care este totusi stapinitoare
nota de tristeta, fard obimuita perspectivd a sicriului
pus pe masa 0 a cimitirului unde dorm surorile :
0 vent vremea vreodatii,
De-o-nfrunzi piidurea toatd
Cincl prin frunzele de nue,
Mi-o cinta Igor un cuc...
Miresme eminesciene, dulci i imbiitfitoare, se desfac
din cutare cintec de iubire :
0, lasL4i bratu1 sub al meu,
Sc mergem impreund ;

sau din acel Noapte bung, care nu e o urare de lini0e

0 pace senina, ci Inca o forma de amintire a mortii :
In sicriu e intunerec,
Noapte bund !
Flori, ingeri, vedenii, raze in povestiri scurte, foarte
curate 0 albe, cuprinzind Irish' in ele acelavi negru
grilunte al deznildejdii, nu vin de nicairi, sau, mai bine,
ele vin din cartea de cetire, dar trecind prin sufletul
adinc al unui copil curn nu se afla altii.

www.dacoromanica.ro 165
 Cad, in coltul ei de lume inchisg, aceastg neobis-
nuitg fetitri bolnavg se ingltase, tot chinuindu-si sufletul
prin indelungata oprire dureroasg asupra lui, ping la
vederi filozofice personale, ping la ginduri asupra ros-
tului lumii, a cgrii chele de suferintg o avea :
Cum de-oi muri amnia,
Aceste mii de stele
Vor lumina tiirina
Deasupra groapei male
di alti simti-vor vraja
Atitor nopti frurnoase,
Clad eu voi fi pierdutil
Prin boiti intunecoase.
Sau in aceste patru scurte versuri, bogate in inteles :
Flori a/bastre inflorite,
Cit de trist eft fost ursite :
Ten lnveseleaji un munte,
Azi impodobiri o fruate I
Proza volumasului cuprinde schite din viata de sate,
in coloare romantleg de obieel iubiri intre ciobani II
domnisoare bogate de la oras dar cite una zugravita
tare, aspru, cu trilsMuri de realism energic i constient.
Se ghsesc pretutindeni comparatii nol i fine copiii
mgruntei ca ulcelele", luna ce se iveste curioasg ca
o lath la geam", shleiile care shrutg cu virfurile lor
apa strilvezie", stelele ce se sting dirnineata ea niste
fluturi argintii ce in ajunul morta mai bat inch din
aripi" cuvinte care intrupeazg o psihologie intreagh ;
a, de cind n-am mai bgut aph din satul meu", zice
flhchul intors de departe. 0 adevaratg capodoperd de se-
riozitate mistich e povestea Maicii Domuului care merge
sh caute pe Isus coborit de pe cruce ; n-am mai viizut
o mai deshvirsitg invesmintare in frumoase cuvinte poe-

166 www.dacoromanica.ro
tice a legendelor religioase pe care le stie poporul. Sunt
apoi idei poetice schitate in proza ritmata, stint scrisori
care-ti string inima de mila acestui suflet superior care
se stinge intr-un rece mediu banal, din care nu se afla
nimeni s'a-1 smulga eaci in alte imprejurri nenoro-
cita fata ar fi trkt, spre folosul literaturii noastre
sunt pagini de jurnal intim, cu scene de moarte, pagini
care nu sunt de thc mai prejos de aeelea care au fikut
pe Maria Baskirtev I, autoarea cunoscutului ziar al vietii
ei, intrerupte in tinereth, o scriitoare vestith in toata
lumea.
Nu e numai o curiozitate psihologica si literarii a-
ceasth carticica, ei o parte integranta a literaturii roma-
nesti mai noud.

1 aprilie 1907
()

UN CERCETATOR AL VIETH POPORULUI

ROMANESC : S. FL. MARIAN

A murit pArintele Marian, blajinul membru al Aca-

demiei, care statea asa de smerit intre colegii sai din
Rom8nia, politiciani mari, profesori mari, boggtasi mari,
la sesiunea generald din martie si care facea, in tara
noastra de respect pentru situatiffe inalte, pentru boa.-
tiile triumfatoare, o asa de ciudata impresie prin haina
sa de preot ca oricare altul, fare', macar, taietura de
reverenda" si sireturile rosii ori vinefe, captuseffle ba-
thtoare la ochi ale vesmintului clericilor de dincolo, carl
1 Maria Baskirtev (1860-1884) pictorit5 rusk al caret
jurnal intim scris in francezA a fost tiparit postum (in 1885)
la Paris, unde a murit.

www.dacoromanica.ro 07
fac parte din invatata adunare. In fiecare an venea de
la Suceava, se infiinta de la Inceputul sesiunii, ii vi-r
zita prietenii bucovineni, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr.
Pop de la Consiliul permanent, care intreba pe toala
lumea cu nu stiu cite zile inainte dacd a venit popa
Marian, Marian popa", asculta cu nesfirsit rabdare
toate cuvintari1e, i cele bune i cele rele, i pele ce se
auzeau, i cele ce nu se auzeau, nu dormea ca atitia
rnembri din tara, privea cu neturburata seninatate cele
mai groase certe din comisiile de premii, vota cu pute-
rea, i pleca multumit acas, fr mindrie, dar Vara
dezgust.
Cine nu i-ar fi cetit crtile atitia deci din colegii
lui chiar ar fi putut crede ca acest biet preot In
anteriu negru, care nu !dem niciodata comunicari pu-
blice, e unul dintre ratacitii in Academie, el meritul lui
e numai ca vine din Bucovina, Ca e unul din scriitorii
cari nu scriu. De fapt, Insa, nu era asa. Pe cind alti
membri ai Acaderni6i nu faceau macar o comunicatie
Intr-un an, el dadea in fiecare an un volum intreg. Cum
11 facea, cum 11 aducea, cum il prezenta, cum i se vota
nu stia nimeni. Dar deodata aparea Inca una din cartile
parintelui Marian. Si atunci iti dadeai searna ca in anul
acela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie.
Lucra de mult. In tinerete, sub inriurirea poeziilor
populare, culese i pregeitite de Alecsandri, si el adu-
nase cintece i balade din Bucovina, pe care le-a tipa-
nit intr-o brosura la Botosani. Apoi de la cintare a trecut .

la povestirea poeticd. Fecior de taran din satul Ilipesti,

Simion Florea Marian auzise in satul unde se nascuse
si copilarise atitea legende i povesti si, prin satele unde
trecea ca parch, el stringea cita boggie de aceasta o mai
pastra, in vremile noi, poporul. De la un timp a prins
sa intrebe i prin alte parti, pe la prieteni, pe la colegi

168 www.dacoromanica.ro
de preotie, pe la atitia Inca, pe cari-i creclea in stare
pi cu voie s5-1 ajute ; intrebarile lui s-au intins apoi
si in Romania. Materialele se ingramadeau si, cind adu-
natorului i se pareau destule, lua condeiul i, incetinel,
intr-un scris ingrijit, cu cite o floricica id si colo, Ii
alcatuia cartea.
A inceput cu cite spune taranul nostru despre pasari,
pe care le she anume, le cunoaste una cite una ca pe
niste tovarase si prietene. Facind cele mai mari silinte
de stil din viata sa literard, Marian a scris atunci Orni-
tologia poporald ronuina, care s-a tiparit acum vreo douti-
zeci de ani, in doua frumoase volume, si pe care a po-
pularizat-o apoi reproducerea in culegerea mica si ief-
tina a Bibliotecii pentru toti".
Apoi, cam in aceeesi vreme cu d-ra Sevastos I, cer-
cetatorul bucovinean a inceput, indemnat si de unii fac-
tori hotaritori din Academie, a stringe datinele de la
nastere, de la nunth, de la moarte ale taranului, dind
astfel capitole din adevarata psihologie a poporului ro-
man". In volume man l. se cuprindeau, intr-o rinduiala
care, daca nu era cea mai bung, nu era, desigur, nici
cea mai rea, sute si mii de stiri venite din toate partile,
mai totdeauna de la oameni siguri ; mica bibliografie
care se aclunage asupra deosebitelor puncte era dupa
cuviinth intrebuintata. Astazi nu se poate incerca pa-
trunderea stiintifica in sufletul acestui neam fara intre-
buintarea integrala a trebuincioaselor carti pe care le-a
pregatit, poate fara a-si da seama pe depIin de loath
insemnatatea lor, harnicul si modestul cleric.
Id si colo, el incerca si cite o comparatie si cite o
explicare generall Ca toti oamenii generatiei sale, el
vedea pretutindeni la inceputurile noastre pe romani.
Elena Sevastos (1864-1928) scrilioare $1 foleloristil din
Ia$1, al cgrel volum Nunta la romdni (1889) a Yost premiat de
Academia Romilna.

www.dacoromanica.ro 169
16
Aceasta trebuia s-1 ducfi la multe greseli. Si atitea 15-
muriri luminoase nu le putea da, in schimb, pentru in-
destularea culturii sale. A avut insd bunul-simt care
trebuie pentru a ocoli sau a atinge numai usor chestiile
pe care n-avea pregatirea sd le elucideze.
Astfel a sciipat de primejdia de a pune la un loc utilul
cu ridicolul.
Dar Marian nu s-a inchis in aceast5 opera. 0 dath
iesea la 1umin5 o culegere de farmece" ale poporului,
alt5 dath dadea o pereehe ornitologiei, publicind o adu-
nare a celor ce le spune s'ateanul despre gizele pdmin-
tului si ale vzduhului, care inging sau se apuc5 s5-i
strice lucrul, sau despre dobitoacele care-I ajuth ori ii
fac paguba. Povestirile despre Maica Domnului, mai ales
despre durerile ei "pentru fiul r5stignit ca sa se ierte
oamenii, au mai adus un volurn la opera lui. Dou5 volume
marl, de tot frumoase, cuprindeau mai de rnult calen-
darul sarbatorilor poponilui, celor crestine, prefikute de
dinsul, dupd pgrerea i gustul lui, i celor p5gine, pe
care le apAr de orice afurisenie bisericease5 un respect
superstitios de douil mii de ani. A incercat, cel dintii,
a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteala meste-
rele din sate, si a scris cromatica poporald. In manus-
cript se spune cd a 15sat o intins lucrare de botanicd
a poporului.
Bi s5 nu uithm incercarea lui de a da Bucovinei o
cetire culturath, in care s se amestece totusi i discutia
realitdtilor politice, s5 nu uitm Revista politica din Su-
ceava, care a trait mai puting vreme de cum rnerita,
$i cele citeva scrieri istorice ale lui.
Printre tinerii din Bucovina vdd multi oameni des-
toinici i ambitiosi, va'd i atitia ambitiosi far a fi des-
loinici, dar intre rindurile acelora ean l. prin situatia lor
social nu pot ambitiona prea mult, nu vfid eine ar putea

1'70 , www.dacoromanica.ro
lua mostenirea iini,titu1u.i luerator pentru cunoasterea
poporului nostru care a fost parintele Marian I.

22 aprilie 1907
(1)

FREDERIC DAME

A murit Frederic Dame. Fusese aniestecat in Comuna

revolutionara din Paris, si-i era greu sa ramiie in
Franta. A fost adus pentru ziarele liberale. Indata a
inceput insa a intemeia ziare propril : La Libert, i'ln-
dpendance Rom-mine, in parte, si alte citeva publieatii
franceze au venit din spiritul lui de intreprindere, care
nu era servit si de un deosebit talent. A tiparit i un
ziar de romane i nuvele traduse din frantuzeste, Cim-
poiut, pe care-I inviase acum in urma liberalitatea d-lui
Take Ionescu, pe seama celor ce aveau afaceri pe la
perceptil. Ziarul cel veehi era ingrijit si bine ilustrat ;
se vindea mult ; in el am cetit int% cu cea mai Stras-
nica emotie, romanul cu avinturi lirice i cu atitea scene
dramatice al lui Hugo, 93, care astazi, cind se impusca
taranii, ar fi de actualitate in Romania.
Scriind usor, a incercat poeme, piese de teatru, nu-
vele mediocre. A tradus in frantuzeste o parte din
Istoria criticd a d-lui Hasdeu. A scris in colaboratie si
o carte despre aromani. I se datoreste un dictionar ro-
1 Volume ale lui Simian Florea Marian (1847-1907), creator
al etnograflel romanelti : Nunta la roman! (1890), Nasterea la
romani (1892), Inmormintarea la roindni (1992), Sdrbdtorl/c la
romdni (1898-1901) ; culegeri de folclor : Poezit poporale romane
(2 vol., 1173-1875), Descintece poporane romdne (1838), Satire
poporane romane (1893) etc.

www.dacoromanica.ro 171
16*
man-francez i francez-roman, care e cel mai bun si
care insearnna i o contributie la lexicografia romaneasca.
Imprejurari foarte neplacute pentru el 1-au silit sii
nu se poath intogt.ce un timp in tara pe care o parasise
intr-un chip care uimise. In Paris a scris pentru Alcan
o Istorie a Romaniei contempbrane, plina de greselt si
insufletita de un spirit dusman nourt in multe parti ;
in altele, el servea pe noii sai stapini, conservatorii
mai ales pe fakisti. A fost aspru criticat. $tefan Ora-
sanu i-a nirnicit cartea intr-un studiu publicat in Con-
vorbiri literare. $i eu am aratat de ce neingaduite sen-
timente e intiparita lucrarea, in Romania junti.
La intoarcerea d-lui Take Ionescu ca sthpin al tarii,
Dame s-a intors In tara. Firesle nu ca profesor ; i s-a
dat locul de inspector financiar. De fapt, insa, era ras-
platit pentru articolele sale din La Roumania, pe care o
conducea. Nu pot sti intim cit era faspunzator pentru
tonul pe care in atitea chestii I-a avut acest ziar. Se
anunta aparitia unui Bucurefti in 1907, care trebuie sa
cuprinda lucruri bune. Sperain ca va tell.
Dintre strainii ce se asaza la noi, pentru a-si face o
cariera mai buna decit acasti, Dame a fost, desigur, cel
mai harnic, acela pe urma caruia rainine mai mult scris,
si lucruri scrise mai bine.'

10 mai 1907
(I)

I Freddric Damd (1899-1907) este si autorul %mei Incercdii

c/e terminologie poporand (1898). Cum se stie, dramaturgul ne-
insplrat, dar stdrultor, a fest unul dintre detractorii lui
I. L. Caragiale, cu care, In 1877, scosese 2.1arul Natiunea romnd.

www.dacoromanica.ro
 GIUSEPPE GARIBALDI

Italia intreagg, smulgindu-se de la nimicurile si ticg.

losiile politicel de interese, intorcindu-si fata cu dezgust
de la procese ca al lui Nasi, fostul ministru-delapidator
care vine ca sg fie achitat, si de la afaceri ca a bandei
de hoti cu situatii inalte, cum e Camorra, asociatia pofte-
lor, si a celor criminale, din provinciile sudice Italia
intreagg, deci, de la bgtrinii cari au vgzut acele zile
ping la tinerii care trebuie sg fie idealisti, dacg apea
frumoasg targ este sg aibg un viitor, serbeazd suta de
ani de la nasterea lui Giuseppe Garibaldi.
E una din acele serbgri care vin la un popor ea bung
ploaie rodnicg asupra unor cimpii secate de arsita sal-
batecg. Sufletul oamenilor simpli e primitor si pgstreazg
bine. Dacg invtatii, inteleptii, practicii si hirsitii, dupd
ce-si vor plasa discursul despre Garibaldi si-si vor juca
rolul in serbgri, vor fi, ca si inainte, urmgritori de plg-
ceri cu banul pe care nu 1-au meritat prin talent si muncg,
poporul va tinea minte si mai bine dup aceasta pe ma-
rele dezinteresat, pe nebunul idealului, pe biruitorul prin
credintg. Si va zice cg, de vreme ce inaintea acestui chip
de om nepractic si lipsit de orice viclenie se pleacg asa
de adinc cel inzorzonati cu decoratii si cusuti in aurul
uniformelor, toatd oficialitatea trufasg a filistenior, este
ceva superior in nepracticitatea poeticg si in sufletul
curat de dibacii si tertipuri. Si se va sinrti astfel poporul
ca dupd o slujbg bisericeascg din acelea care strgmutg
in altg lume mai bung si indeamng pe cei ce au fost
de fatg sd caute a imbungtgti si ei lumea.
In fiecare carte de cetire pentru scolari si in fiecare
manual pentru cetAteni ar trebui sg fie un capitol despre
Garibaldi. Nu Garibaldi tragicul si pomposul, cel cu vorbe
multe si marl, pe carel cunostea cuconu Leonida" cind

www.dacoromanica.ro 173
se r5zboia cu reactiunea", ci Garibaldi luptAtorul, fac5-
torul de minuni prin vitejie si spirit de jertfa.

B5iat de cApitan de corabie, care copilkeste in por-

tul Genovei cu traditii republicane, in preajma Franciei
liberate pe care a iubit-o pentru ca intrupa Revolutia,
chiar atunci cind se vinzolea cu soldatii lui Napoleon
al III-lea, prietenul papei i dusmanul libertatii italiene.
Creste in marele curent revolutionar al lui Mazzini I.
Pe cind, ins5, Mazzini e teoreticianul metodic, cind nu
e sentimentalul exclamatiilor mune, acesta e omul faptei.
Intelege bine acest adeviir elementar, pe care altii nu
ajung a-I intelege niciodat5 : eh' in societ5tile omenesti
se poate trezi oricind simtul &are ce e nobil, frumos
adevarat, i c acest simt capilt5 puteri uriase, in stare s5
zdrobeascA cea mai dibace i veche alc5tuire materia15,
cu dou5 conditii. S5 fie un om unul singur in care
s se concentreze avintul, i acel om sd nu predice de pe
cuptor, ci s mearg5 in cele mai depktate rinduri ale
sentinelelor pierdute, i dincolo chiar de acele rinduri.
CAci, dac5 oamenii pot pgrsi dreptatea ce sufere i o
pot uita chiar in locul ei de zkare, ei nu sunt asa de
misei incit sa nu alerge dup6 dreptatea care se incinge
pentru lupt si sare asupra dusmanului.
Imprejurgrile din Italia nu se par potrivite tingrului
care vrea s lucreze. Nu stA pe loc in asteptare. Merge
aiurea, peste Ocean, la alti latini, cei din America, intre
cari face practica eroismului. Intors, el st gata s lo-
veasc5 viteaz, cu sabia lui r5spl5titoare, ori de cite ori
neamul lui incausat se misc5. Lumea se deprinde a vedea
steagul in minile lui. Oficialii se sperie, Ii scuip5-n sin,
41 borscorodesc la urechi, chiar cei mai geniali dintre
I Giuseppe Mazzini (1805-1E2) revolutionar i publicist
cu merite marl in lupta de eliberare a poporului italian ; evolu-
Ida sa a lost negativa, evulnd In ostMtate fatA de miKarea
muncitoreascA.

174
www.dacoromanica.ro
cuminti. El n-are a face cu dinsul. Ii place doar de regele
Victor Emanuel, fiindea e esi dinsul i.m ernancipat, bun
ostas, bun prieten, bun tovarns, simpatic # in pacatele
de risipd # iubire. De ceilalti, tunsi, rasi, redingotati
# impodobiti cu ochelari, ce-i este lui ?
$i valul vine de-1 ia. In sfirsit, Piemontul, casa de
Savoia au dovedit Ca pot lucra prin sine"... In formele
protocoalelor, au facut razboi, au incheiat pacea prielnica,
au anexat. Se opresc. Prevad o noun campanie diplo-
matica dupd aliati, zece ani poate de silinti znestesugite
la curtile prietene. Garibaldi da solutia ; cu camasile
rosii" ce-1 incunjura, el innebune#e sudul napoletan,
Sicilia. Mia lui de ostasi se face un manunchl de legiuni.
Cea mai frumoasn parte a Italiei e daruita regelui nou
de acest particular, de acest individualist pe care nu
ti-ar fi venit sa-1 poftesti cu cartonul obisnuit la o re-
ceptie" a curtii. Daca n-a putut lua # Roma, daca oficialii,
urmind politica lui, trebuira sa trimeata gloante acelui
care reprezinta, totusi, idealul national al Italiei intregi,
el a insemnat prin dira singelui sau drumul pe care se
Poate merge, prin fapta indrazneata, la culmea Italiel
mita.

Biografii singuri sunt osinditi a vorbi despre Gari-

baldi batrinul, deputat, luptator pentru Franta invinsd,
pustnic la Caprera, insula lui. Ne oprim aici, la dovada
stralucita a puterilor minunate pe care convingerea le
trezeste intr-o fire eroica, in stare sa schimbe de azi pe
mine o tarli.
Multi oameni superiori in deosebitele ramuri cla i
vremea noastra la deosebitele popoare 1 Ei incap in mor-
minte de marmura, in panteonuri nationale, in statui
de raspintie, in capitole de istorie oficiala. Iti Plutarh,
insn, nu. Anticitatea eroica pare a fi pecetluit ultima

175
www.dacoromanica.ro
paging a bibliei eroismului. Cgutindu-se mai bine, s-a
gasit un loc pentru Garibaldi. Ping acum Inca nurnai
pentru el.

28 iunie 1907
(f)

UN ARHIEREU ARTIST : ANASTASIE CRIMCA

Facultatea de teologie cere ca licentiatii ei sg-si publice

tezele. Pe de altg parte, licenta in teologie e o nevoie
pentru a ocupa locuri de preoti in orase. Ii poate inchipui
cineva numarul tezelor de licentil ce se tipgresc de parohii
nostri orgsenesti ! Ar fi o adevgrat legiune de scriltori
bisericesti, de maiestri In controverse, de moralisti fi-
lozofici, de cazuisti subtii, de istorici ai bisericii ron-tne.
Mai multi chiar de cum s-ar cuveni... Cgci am ajunge o
Ora cu preoti autori in toate centrele mari, j pentru
aceasta n-ar fi de ajuns, dacd e vorba ca lucrarire sg
fie si bune, nici atunci cind toti oamenii cu chemare pen-
tru stiintg sau cu talent pentru literaturg ar veni sg
primeasca hirotonia. $i de unde sg scoatem pe cei cari
lipsesc ?
De fapt insg, ping rnai ieri, teza de teologie a fost
o simpl formalitate. Candidatul o lucra, adecil o pre-
lucre, o copia, o traducea, o cirpogea ; cu aceasta intra
in lumea scriitorilor, si indatg dupg aceasta iesea din-
tr-insa. Preotul cel nou nu era indemnat mgcar a scrie
un articol de revistg, o notitg politicil in vreun ziar, a
tinea cel putin o predicg acelor cari au dreptul s-o as-
tepte de la el, de la buzele lui curate.
De citva timp nu de mult Facultatea e insu-
fletitg de un spirit nou. lath,. s-a vilzut la autorii de
176 www.dacoromanica.ro
teze dorinta de a fi originali i folositori. Acuma ei incep
a izbuti. Crticica d-lui C. Partenie despre mitropolitul
Anastasie Crimea e o dovadd despre aceasta. E scris
limpede, ingrijit, are o impArtire bunk stringe stirile
rspindite cu privire la acest prelat i, ici ci colo, aduce
acte necunoscute, intregiri pretioase, indreptri care fac
sa inainteze stiinta.
Figura lui Crimea merith s'a fie improspiltatii.

Era un fiu de bogat negustor din Suceava, radii, nepot

de sorii, poate, al vestitilor boieri Stroicesti, cu atitea
moaii, atita vaz i atita inriurire. Pe tathl sdu ii chema
Ion, pe manth Cristina, sau, cum se zicea atunci, cind
acest nume era romnese, si nu de imprumut, Cirstina.
Avea un frate, diacul Ilie (6ei n-as crede i eu cg acest
Ilie, ealuetrindu-se, s-a prefilcut in Anastasie ; numele
cgludiresti incepeau cu aceeasi slov ca numele purtat
in mirenie). Crimea biltrinul a murit curind. Cristina e
pomenith singur in 1587, cind domnul de atunci, Petra
Schiopul, r5sp1ilteste pe Ilie pentru slujba build ce-1
Meuse in vremea nv1iriIor crakesti. Tot Ilie, sau Anas-
tasie, o ingropa la 14 decemvrie 1594 in bisericuta veche
de la Pteduti Una Suceava, unde i asthzi se vede la
scan '.piatra tot mai stearsa a jupAnesei" (cneaghinei)
deci era neam de boieri marl, sora lui Luca Stroici,
cred Cristina Crimcoaia".
Anastasie crescuse pe ling5 Stroici, cgruia-i imprumuth
al felul de a-si face, foarte artistic, dupg moda latina
din Polonia, iscalitura. Nu se poate sti unde a intrat el
intii in tagma ciAugareaseil, din ce loc adeca", pentru a
intrebuinta cuvintul vechi, era de postrig". Un Anastasie,
grec, era egumen de Galata, mgniistirea lui Petru Sehlopul,
ciditii pe unul din dealurile ce sthpinese luau ; acela nu
e insd Crimea : el si-ar fi ingropat mama desigur in
rninastirea lui. La 1600 apoi, Mihai Viteazul, care, cuce-
rind Moldova, nu gasise nici un arhiereu, crici toti fugi-

www.dacoromanica.ro 177
sera cu neamul domnitor al Movilestilor, la care tineau,
dadu tarn anti ierarhie si puse la Radauti ea episcop
pe un Anastasie, care-i jura credinta, lui i fiului, Nicolae
voda. S-ar crede ca nici acest Anastasie nu poate fi
Crimea : Stroicestii erau i ei in tabara domnului fugar,
si cu greu ar fi putut ajunge Anastasie al nostru arhiereul
iubit al Movile.S.tilor dup ce ar fi primit semnele vladi-
ciel de la eel mai strasnic al lor dusman de moarte. Sta-
pinirea lui Mihai a lost privita, apoi, de fruntasii mol-
doveni ea o nenorocire, si el n-a putut gasi intre diflcii
nici un ajutator al politicei sale. Pe vechea bisericuta, azi
darimata, de la Dragomirna, tot in preajma Sucevei,
Anastasie, until din ctitori, ar fi purtat totusi titlul de
fost episcop de Radauti'.
La 1608 ins, domn find Constantin Movila, Anastasie
Crimea ajunge episcop de Roman, uncle st trei ani. Inca
din aceast vreme, daca nu si mai inainte, el ineepuse
ridicarea bisericii celei noi din Dragomirna, biserica de
piatra cu podoabe gotice, ciubuce in stilul Renasterii si
rozete orientale. Ea se mintuie numai la 1610, in prima-
vara, si e unul din cele mai stralucite monumente ale
vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimea un titlu
vesnic de glorie.
La aceasta data Inca din 1608 Crimea era mi-
tropolit, in domnia lui Constantin Movila ; inaintarea lui
se datoreste mmii puteri pe care o aveau Stroicestii sub
acest tinr domn. care nu putea cirmui dupa ideile si
potrivit cu cunostintile sale. Cit statura Movilestii in
scaun, Anastasie avu aceeasi trecere la curte. I-o pasted
ehiar noul domn, hiitrinul tefan Tomsa, care, cu toata
asprimea lui brutalfi, nu cuteza sa se atinga de dinsul.
Cind insa doamna lui Ieremia trecu Nistrul, aducind pe
tinerelul ei eucon Alexiindrel, Crimea turna pe pletele
acestuia mirul sfintirii ea domn. Doamna nu putu sa
pristreze scaunul de dornnie al Moldovei : ea fu ineunju-
rata de osti tureesti venite tiptil, necinstita, prins, dusil

173
www.dacoromanica.ro
in Stambul, unde intrg in haremul unui agg. Radu Mihnea,
Veniaminul turcilor, ii lug locul, si el sili pe Anastasie
2

sg lese cirja din ming.

lirmasul lui Radu, croatul, catolicul Gaspar Gratiani,
chem inapoi insg pe mazil. Nu stiu ce purtare avu
Anastasie in rgscoala acestuia impotriva sultanului : de
bung seamg, invgtat de restriste, se tinu de-o parte. In
curind, avu bucuria s primeascg un domn nou din sin-
gele Movilestilor, pe Miron vodg Barnovschi, lingg care
sthtea evlavioasa lui maicri Elisafta.
Dupg sfatul lui, doamna bgtring i domnul tingr clg-
desc biserici noi, frumoase : Sf. loan Botezgtorul din
dricul", din mijlocul Iasului, astgzi cu totul preschimbatg,
desi dureazg vechea pisanie, Sintilmgria, nu departe de
aceasta, biserica lui Barnovschi de astgzi, si ea ru pre-
fgcutg, ba chiar fgrg inscriptie, i, in sfirsit, mgreata
Birnovg, pe mosia de unde tathl lui Miron ii trAgea nu-
mele, cdci Barnovschi nu inseamng alta decit Birnoveanul,
boierul de la Birnova. Pe alt mosie, la Hangu, se tidied
iargsi un schit, iar la mosia pgrinteasca din Toporguti
o bisericg, si ea p5stratg rgu. Pe toate n-are vreme sa
le mintuie ; rmin inceputuri ruinate pe care le desg-
virsesc Vasile Lupu, Istrate Dabija, dupg citeva zeci de ani.
Si tot gindul lui Anastasie e in hothrirea lui Miron de
a moraliza clerul din mangstiri, decgzut de la o vreme,
de la moartea marelui mitropolit al veacului al XVI-lea,
Teofan. Se introduce pretutindeni felul de viatg din Dra-
gomirna. Flgcgi din Ardeal s5 nu mai intre in mgngstiri,
pentru a nu se ivi neintelegeri cu craiul de acolo ; Ca-
Iuguirii strgini sg fie adgpostiti numai trei zile. Fratii sg
trgiasca, Vara avere deosebitg, toi laolaltg. Sg-si aleagg
pc cite un an, putindu-1 inthri si mai departe, un egumen,
tin numgr de stareVi pentru administratia intinsului do-
In legenda biblicL Veniamin (Benjamin), fiul lui Iacob,
este preferatul tatAlui sAu.

www.dacoromanica.ro 179
meniu, de metosari de pe la metoace 1, un eclesiarh, pur-
fator al socotelilor, un econom ; sd nu fie prirnire deas
de mireni, nici ospete cu vin, ci numai la vizite de domni,
la soboare, un pdhar-doud de blagoslovie" si rnincare
mai aleasa ; muierile, tigdncile, calugdritele" si chiar
coconii" a-0 ia talpdsita de pe la sfintele ldeasuri (1626).
Nu putu opri pe domnul sdu de a inchina biserica Sint
Mdriei sau Adormirii la Sf. Mormint, dar hotdrise, din
parte-i, ca Dragomirna nu va fi niciodat si nici unui
scaun rasaritean inchinatd, ci va rdminea locuitd numai
de calugdri moldoveni.
In sfirsit, pentru Dragomirna sa, Anastasie lucrase
cdrtile de nevoie, din care se conserv doud EvangheW,
dota Liturghii 0 un Apostol, care dovedesc in el unul
din cei mai insemnati miniaturisti ai trecutului nostru.
Anastasie nu trdi mai mult decit acest ultim prieten
domnesc al sdu. Cind capul frumosului Miron vodd cddea
la Constantinopol, unde el fusese ispitit cu nddejdi de
domnie noug, trupul mitropolitului zacea sub lespezile
Dragomirnei, unde cdlugarii n-au fost destul de recunoscd-
tori, pentru a-i sdpa numele pe mormint si el insusi
n-avuse trufia de a-si giiti Inca din yield piatra de
pomenire.2

29 iulie 1907
tI)
I Metoc mb.n5stire midi, subordonata administrativ alteia
mai marl.
, Este interesant de arldugat Ca mitropolitul Anastasie Crimea
(Crimcovicl) a impodobit manuscrisele religioase si cu imagin1
laice : un autoportret, chipul domnului $telan Tomsa. Totodat5,
el a introdus in iconogralle detail realiste si. elemente
romfinesti. La ctitoria lul, Dragomirna (in actualul raion Suceava)
monument arhitectonic de mare valoare, s-a pastrat, plctat de
el, al un foarte frumos aer (acoperamint de pinza).

180
www.dacoromanica.ro
 NICOLAE GRIGORESCU

Una din cele mai mari si mai curate glorii ale patriei
neamului, un mare erou modest al artei, un urias lu-
crgtor, un intim al naturii cu care vorbea de-a dreptul
fgrg invgtritor i tglmaci, un suflet romnesc de o energie
si lumin geniale au dispgrut. Pot jubila elevii diplomat:
ai celebritatii apuse, dichisitii i decadentii, profesorii,
tehnicienii, diletantii i teoreticienii picturii : marele
Grigorescu nu mai esie. $i-ti pare in imprejuriiri de
acestea, ca i cum o mind pizmasg s-ar repezi asupra man-
tiei de glorie i onoare a tgrii tale si ar smulge, pentru a
nu-1 mai da niciodatg inapoi, unul din cele mai curate
nagrggritare ce o impodobeau.
Ce frumos bgtrin, cu ochii de o strglucire minunatg,
de striibgtor diamant negru ! Ce aristocraticg distinctie,
ca de print, ca de rege, in aceasta fatg de fiu din popor,
care nu era macar boier si care incepuse ca zugrav de
icoane ! Ce sigurancd in miscgri, parc-ar fi fost un tingr !
Ce cumpgnire a cuvintelor, luate totdeauna intr-ales ! Ce
bungtate si simplicitate desavirsita in tonul blind al gla-
sului care nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bucuria,
ce regard munificentri in a rasplati darul minunilor ce-i
rgsgreau de la sine sub mina magicg ! Ce insusiri rare
strinse din mila lui Dumnezeu in acelasi suflet mare de
simplu genial !
Va veni o vreme cind se vor scrie volume despre fapta
lui care a cuprins jumgtate din veac, din anii de incercare
ca mester, de ratiicire in Apus in cgutarea tehnicei noi.
pin la zenitul de siguran i mgiestrie, de armonioasg
perfectie a artei lui, ping la seningtatea de idilg a bgtri-
netei harnice care pe incetul jertfeste contururile, for-
mele, topeste tot mai mult natura in albastrul visului,
pared ar fi coborit tot mai mult cer asupra prirnintului,
ping ce el insusi, marele singuratec, de mult farri nici o

www.dacoromanica.ro 181
legatura cu oamenii, s-a dezlipit de pe acesta pentru a se
pierde in lumina buna a aceluia, pe care era mindria
lui s-o descopere, s-o urmareasca, s-o redea.
Se va spune insa oricind ceea ce se spunea, ieri cu
mindrie, azi cu durere, despre mindria aceasta nationala.
Se va spune _ea prin voia unor puteri mai marl decit
noi s-a dat in el acestei tari, acestui nearn intreg, omul
care sa le inteleaga in toata adincimea i nevinovatia,
in toga mindria i duiosia, in toata frumuseta si simpli-
citatea, in toat castitatea i poezia bor. El a ajuns astfel
cel mai mare poet prin colori al romanimii adevarate,
al vie.tii taranesti, al idilei pastoresti milenare. Raza ce-i
clizuse pe fruntea inalta, inspirindu-1 pe viata, raza aceea
i-a luminat pima in ultima clipa de lucru, 1-a luminat cu
aureola de ideal pe cei mai multi, saraci i nevinovati
Ai acestei natii, cu can, toti, s-a simtit una si al caror
maret inaltator prin arta a fost.
Nu e nevoie sa-ti dorirn, batrine, ca tarina sa-ti fie
usoara. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie, care
ai fost prietenul eel mai calduros al acestei tarine, cu
toate florile ei, cu toata podoaba ei, cu toata viata ce
s-a desfasurat pe dinsa ? Pe eine 1-ar putea ea invali mai
cu iubire, pe eine 1-ar cuprinde mai cald in brate de
mama, pe eine 1-ar feri mai cu ingrijire de tot zvonul
valmasagul zadarnic al celor ce alearga deasupra, pen-
tru binele i triumful micii lui fiinte ?
Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zarilor largi,
sub cerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in revar-
sarea de lumina a soarclui, care-1i stiruta vesnic pinzele,
dormi, poett alb, dar fara batrinete, dormi, muncitor
neodihnit, dar f Ara' oboseala Nu-ti trebtde fier i bronz,
lux si mindrie, lucruri ale oamenilor, tu care te afli
impreuna cu zeii cimpului si padurii, tu care te-ai dus
cu sufletul intre geniile idilei romanesti. Crucea, insa,
sa fie, crucea datinei pe movild, l numele tau singur
pe dinsa face cit toate stralucirile gloriilor false laolalta.

132 www.dacoromanica.ro
 In sufletele noastre ai lgsat ins o icoang pe care
nhneni nu ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o parte scumpii
din comoara pe care n-o argtiim nirrignui, dar din care
hrnim zilnic munca noastrg pentru scopuri care au fost
si ale tale, pentru ideale cu gindul la care ti s-au inchis
pleoapele asupra dumnezeiestii lumini a ochilor vesnic
tineri.

29 iulie 1907
(It

B. P. HASDEU

Inclinindu-mg inaintea mormintului lui E. P. Hasdeu,

n-am nimic de retras din tot rul i nici din tot binele
ce am fost adus a spune, in deosebite prilejuri, despre
dinsul.
A fost un om genial eine i-a putut tggdui serios
aceastg insusire ? a dispus de cunostinte neobisnuite
hi toate domeniile, asa inch oricind putea uimi pe cei
mai multi ; a avut un spirit elastic cum cu greu s-ar mai
putea ggsi altul i, pe lingd aceasta, pritrunzgtor, ascutit ;
a fost un scriitor indrgznet in luptd si de o necrutgtoare
ironie, a fost un convorbitor care aducea in discutie
puncte de vedere noi, i, cind nu putea lumina, orbea
prin scgpgrarea scinteilor, i cind nu putea convinge pe
dusman, ii indepgrta prin jignirea crudg a mindriei celei
mai legitime, a sentimentelor celor mai gingase si a
ideilor celor mai indelung si mai adevgrat iubite. Chiar
biruit in fata lumii, el Ii incunjura retragerea de o str-
lucire mestesugitg, care silea ochii sd se inchidg i rasa
totdeauna impresia unei superioritti omenesti netgg-
duite.

www.dacoromanica.ro 183
 A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istoricd,
cea dintii carte a slavisticei la romAni ; a strins in Cu-
vente din bdtrini probe intr-ales din vechea limba, lucru
ce nu se mai Meuse de altii ; a grabit dezvoltarea studiilor
istorice, aruncind in circulatie, mai ales pentru vremile
mai vechi, prin Isotria criticd, o uriasa multime de in-
formatie nou ; a cutezat sa viseze o mare enciclopedie
nationala, incercata prin Magnum Etymologicura. In ati-
tea ramuri ale stiintii istorice i filologice, el a fost un
deschizator de cale, care, ce e drept, s-a multumit adesea
sa arate numai drumul.
Dupa incercari poetice i nuvelistice, a izthitit s gru-
peze de rnai multe ori in jurul sau un mare nurnr de
scriitori ai epocei sale, de la foitele din Iasi pina la
Revista noutt. *i in politica el s-a insemnat prin vio-
lentele pagini de satira din ziarul sau, Traian, inchinat
luptei contra dinastiei noua.
A lsat citiva scolari i un numar nesfirsit de admira-
tori, desi a murit intre slugi i lingusitori de ultima
treapta.
A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustat
larg din mierea cereasca a gloriei ; os de domn, s-a visat
domn el insusi. A fost i bogat pe vremuri. A trait mult
si a luat vietii tot ce ea poate sa deie.

$1 de unde vine atunci acel indelungat zbucium, acele

multe schimbari de ocupatie, care au speriat i pe cei
mai plecati credinciosi ai lui, acea nestatornicie in idei
si pareri, acea vest-lied inlocuire de prieteni, acea trista
singuratate a zilelor lui din urma ? De ce tagaduirea din
partea Convorbirilor literare, care 1-au invins oarecum,
de ce indusmanirea cu toti fruntasii generatiei lui, de
ce intoarcerea-i minioasa impotriva tineretului care in-
telegea sa clued mai departe opera lui, de ce atacurile
nedrepte care au smuls, care ne-au smuls raspunsurf
nerespectuoase, pe care nu le-arn fi volt ?

184
www.dacoromanica.ro
 Fiindck potrivit cu cel dintii mediu al lui, polon si
rusesc a invatat la Universitatea din Harkov si a
venit la noi ca tinIir format el avea ca norma a vietii
romantismul lui Puskin i Lermontov, individualismul
rzboinic, care dispune capricios, cum vrea, fr mild,
dar cu atita geniala plcere, de tot : teorii, idei, senti-
mente, lucruri, oameni. Sigur i Imbatat de superiori-
tatea sa, el, eroul in sens romantic, a inteles sd-si supuie,
cu orice silinte ale sale si suferinte i pagube ale altora,
toate.
Teoriile pentru el ; stiinta pentru el ; pentru
el, literatura Erica* ; pentru el, viata cu mine de izvoare
ale plAcerii ; pentru el, prietenii, gata a se jertfi Ca robi
vechilor regi barbari. Pentru el, pentru superba lui in-
dividualitate, cdreia i se inchina. Cind rana adincd a
mortii copilei iubite 1-a oprit in avintul biruintilor lui
i-a indreptat gindul Care alte lumi, el a inldturat
crestinismul pentru toti, legea celor multi, grad si or-
fani, si a fdcut, i dincolo de marginile traiului, palatul
deosebit al mindriei sale.
Si, in viata, in simtire, in scris, in gind, cind te uiti
bine, rdmine mai ales ce ai dat altora, ce ai ldsat de la
tine, ce ai jertfit. Prin instrdinarea de tine insuti capeti
di consecventa, i stdruinta, i caracterul, i iubirea oa-
menilor.
Astfe/ poti rdminea pentru multe timpuri un stilp de
lumind caldd in jurul cdruia creste i Infloreste viata ;
altfel, bineinteles, poti sd rdmii oricit de mare, dar ca
statuia de sare a sotiei lui Loth, uriask dark rece di
amard in mijlocul pustiului vesnic.
Asa cum a fost insk neamul lui nu-1 va uita i, chiar
refuzindu-i iubirea, nu-0 va opri admiratia fata de aceastd
strdlucitd minte omeneascd care a Scinteiat intre noi,
di poate cd in crestinescul Dumnezeu sd-1 ierte", rostit
la pragul mormintului ce cuprinde uriasa frunte a cuge-
tatorului 0 lumina ochilor isteti, se vor topi, pentru cei

www.dacoromanica.ro 185
17 Oamenl cari au Yost, vol. I
ce vin dupa noi, greseffie ai caror martori, phial de su-
piirare uneori, dar mai adesea de durere pentru marimea
celui ce le savirsea, am fost nol.

2 septernvrie 1907
(I)

IOSIF VULCAN

Intre mernbrii de dincolo" ai Academiei nu era unul

mai nelipsit de la sesiunea generala decit Iosif Vulcan,
care si-a vestit, parca, dinainte moartea, nevenind in
martie trecut, pentru intiiasi data intr-un lung sir de
ani. La locul lui de mult statornicit aparea o data pe an
chipul batrinului blajin, cu mustatile albe sucite Inca
dirz, cum credea el ca se cuvine unui membru al Aca-
demiei care ia parte la sesiunea general. Era inalt,
sprinten i avea o mare redingota neagra. Asa statea
si asa se ridica, incit mai mult decit fata chema luarea
aminte acel bust impungtor si tapan, iar mai mult decit
bustul insui, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa :
uscate, mindre, foarte blajine insa. Tinea sd fie bine cu
toata lumea, incepind, fire7te, cu cei mai puternici, pen-
tru cari bunul batrin avea un adevarat cult ; dar se
gindea si la zeii mai noi i tineri. i, Doamne, ce incur-
cat era dinsul &Ind certe, vrajmasii grozave dezbinau
Olimpul, si divinitatile lui, tineri i batrini, morali si
imorali, cu talent si lark Ii cereau sa aleaga ! Se poate
atita cruzime fata de un oaspete, Ii va fi zis el, inte-
penindu-se si mai jenat in solemna-i redingota ! Atunci
fiicea ce putea : unuia-i vorbea magulitor, pe altul ii
lauda in scris. i, daca totusi se supara vreunul i mer-
gea cu supararea pina acolo incit sa-1 atace pe el, bie-

186
www.dacoromanica.ro
tul, care n-avea nid o platosa, nu-1 intorcea raul cu
rau. Doar redacta si el, dupa mult chinuire de sine,
doua-trei rinduri de tinguire elegiaca si, apoi, cind in-
tilnea pe dusman, nu stia cum sd se apropie de el, cum
sa-1 descreteasca i sa-1 impace. Avea toata bunatatea
slabiciunii, dar poate si mai mult decit atita...
Sarmanul batrin ! i era usor sa-i faci pldcere. Nu
cerea laude, i ar fi spus insgi ea nu i se prea cuvin
marl. Ii ajungea o invitatie, un semn de atentie. 0 data
a tiparit o earth de vizita in revista lui ! Dar, cind era
aced, intre oamenii pe cari-i cunostea bine, pe cari-i
stia ea au mai multa bundvointa de cheltuit cu el si-si
aduc aminte mai bine de folosul ce au avut pe urma,
lui, atunci cind, la adunarile Asociatiei, ale Asociatiei
pentru fondul de teatru, la aleiituirea Careia avusese o
parte Insemnat i la care el era acuma orinduitorul
capetenia recunoscut, se reprezintau piesele lui, si se
aseza scaunul lui de presedinte, si se aclama persoana
lui, o ! atunci redingota se umfla minded, miinile stin-
gace faceau gesturi largi, cite o scinteie scapara in ochii
pasnici si glasul, chiar glasul se auzea. Acolo sa fi fost,
Ca S tii eine e Iosif Vulcan...

Raposatului i se va multurni pentru indemnul ce a dat

in vederea introducerii la romanii din Ardeal i Ungaria
a acelui tnijloc minunat de cultura i moralizare care
este, care poate fi, daca se afla in mini bune, teatrul.
Cind se va ridica in vreun centru mai fericit cea dintii
zidire de teatru romanesc, aceea va cuprinde poate chipul
lui Vulcan, facut in marmura sau bronz, asa incit el sa
se cutremure de bucurie in mormintul sau.
In istoria literaturii romanesti -mai noua, el nu se va
insernna prin versurile sentimentale ce a scris, nici prin

187
17* www.dacoromanica.ro
cele citeva pagini de prozg risipitd pe meleagurile uitgrii
a doua zi dupd ce au fost scrise : un roman, nuvele, piese
de teatru, nici prin solemnele-i cuvintgri de ocazie. Me-
ritul lui cel mare e publicarea, timp de mai multe dece-
nii, publicarea ingrijitg, gospodgreascd, in adeviir priete-
neascg, a revistei Familia, care a murit deundzi, luind
cu dinsa rostul, dacd nu sufletul lui Vulcan 1.
Insemndtatea acestei foi literare", cu poezii adesea
nevinovate, cu povestiri bune de cetit inaintea tuturora,
cu stiri de tot felul Salonul" lui Vulcan cu cronica
maritisurilor si a rgposdrilor, cu ilustratii de imprumut,
de prin foile neamurilor bogate, si chipuri de oameni
mari" din romgnime, ping la d-1 Sirbu din Ruddria, pre-
miat al Academiei Romne st in trei fapte : Intii a
iesit acolo, in Oradea Mare [-I in pgrtile acelea rgz-
lete si primejduite, unde orice publicatie romgneascd e
ca un steag rgmas pe o cetate ngpgdit de dusmani,
steag care prin singurg fluturarea lui desteapt simtul de
onoare si cheamg apiirdtori.
Apoi ea a rupt cu rgtacirile latinesti, cu ortografia
savantg, cu limba invdtatd si a scris, urmind miscgrii
tinerilor din tarn, romgneasca bung si simpld a poporului,
indemnind, deci, la intrebuintarea in vigil a graiului
acestuia ce se dovedea vrednic de literaturg.
Si, in sfirsit, de la tiparirea unei crticele ilustrate,
cu chipurile si biografiile mgririlor ide dincoace", pinii
la ultimele publicatii de cdrti de vizitd si cronici bucu-
restene, el a tinut legdtura cu centrul firesc al culturii
neamului, Romnia, despre care niciodatg n-a vorbit eau.

Astfel acest om cu puteri modeste, dar cu atita build-

vointd, a _lost unul din predicatorii unitdtii culturale, ceea
' Sub conducerea lui Iosii Vulcan (1841-1907), revista Familia
a apraut din 1865 pind in 1906.

188
www.dacoromanica.ro
ce nu trebuie s5 uite nimeni, i noi, mai ales, cei de aid,
nu vom uita.

9 sent emorie 1907

(I)

DANTE IN ROMANE$TE

Versurile cele mai cuprinzAtoare, mai lapidare din

mice literaturA a oricArui timp, o adincime pind in fundul
cAreia nu rdzbate totdeauna nici cetitorul cel mai bine
pregAtit i pregatirea in acest caz nu poate insemna
altceva decit cunoasterea deplinA a scolasticei medievale
si a vietii italiene i universale in veacul al XIII-lea
un amestec urias de tragedie, de superstitie, de inchi-
puire inflc5rath, de simbole pline de inteles si de alte
simbole, al cAror inteles s-a pierdut de mult, icoane care
tree desAvirsite, in fulgerul unui singur vers adesea, unind
lumea noastrA cu alth lume care pentru noi e adesea
poezie religioask iar pentru contemporani infAtisa o rea-
litate ingrozitoare sau piing de mingiiere, i, pe ling5
toate acestea, revelatia unei limbi literare noug, minu-
natA ca mldiere, ca energie i putinta de expresie, dar
purtind inc5 pe dinsa toath roua scinteietoare i ne-
vinovath a tineretii sale aceasta este opera lui Dante.
Fiecare om cult stie ceva dintr-insa : putini au strA-
batut-o intreagA ; poate nimAnui altuia decit specialis-
tului ea nu i-a lsat o impresie de total asa suntem
de deosebiti fata de cugetarea i simtirea acelui veac
ba.trin ! ci le-au rmas la cei mai multi icoanele zi
mai ales acele dulci versuri de dureroas5 plingere a
unor vremi nenorocite.

www.dacoromanica.ro 189
 E o intrebare daca Dante se poate traduce ; o alta,
mai indreptatita, dac5 el trebuie tradus. Cad se afla
oare cine s poata reda versul de bronz, Mut cu cio-
canul greu al unei convingeri fanatice, in religie si poll-
ce nu se mai intilneste astazi ? i se poate pastra acea
melodic cu totul particulara ce se desface din strecurarea
solemna a silabelor avind in ele ceva fatidic. ca des-
tainuirea zdruMecata a unci Sibile ?
Daca, totusi, se admite c orice popor are dreptul sa-si
aib5 in limba sa capodoperele literaturii universale, apoi
traducatorul lui Dante se cuvine a fi un orn in virsta,
purtind in suflet melancolia multor incercari grele din
viath, multor deziluzii iertate i rani tamduite, un om
bun i blind, inseninat prin lamurirea sufletului sal de-a
lungul anilor, un singuratic in mijlocul valmasagului lu-
mii, la care sa ia parte numai de forma, si, in acelasi
timp, un spirit care sa fi pastrat ceva din naivitatea care
deosebeste vremuri ca ale lui Dante si care la el se
avinta, totusi, spre culmile sublimului.

Intre scriitorii nostri, cu greu s-ar fi g5sit aceste in-

susiri la altcineva decit la d-1 Gane. Alegind pentru anii
sai de batrinete pe Dante, in lumea caruia s-a cufundat
cu incredere pentru o calatorie asa de lima d-sa n-a
gresit. Mai degrabd decit un mester al formei poetice,
ingrijit de efectele unei virtuozitiiti superioare, mai de-
grabil decit un savant, intreg sau pe jumatate, care sa
trateze ca un sir de probleme ale cugethrii 1 limbii textul
marelui florentin, era chemat sae incerce o astf el de opera
grea un scriitor care sa aducd o stare de spirit asemana-
toare prin linistea-i cam trista, prin conceptia-i de
un realism simplu, ce da de la sine poezia cu acel
model neatins care e poetul celor trei racasuri ale su-
fletelor.
Infernul fi zis ladul iese in a doua editie
a traducerii romnesti. Cetitorul va gasi armonie egala

190 www.dacoromanica.ro
cu sine, lirnpeziciune de formg, pe alocuri energie in
imagini sau in exciamatil, totdeauna o rirng naturalg si
sigurg, iar, mai presus de toate, o tineretd, o spontaneitate
noug care fac cea mai mare cinste traducgtorului. Tn
ceea ce a dat generatia precedentg, in produsele litera-
turii mai noug, cu greu se va ggsi o lucrare asa de
intinsg, de grea si totusi asa de linistitg si sigura, in-
filtisatg cu asa de puting pretentie, intr-o miscare asa de
fireascg si cu un zhnbet a.sa de bun, ca aceasta.
Traducerea Infernului nu e un eveniment literar",
ci o faptg bung si folositoare, pe atit de simplg, pe cit
de meritorie. Ea poate si trebuie sg fie urmatg insg de
traducerea celorlalte cloud pgrti din Divina Comedie. La
virsta sa inaintatg, d-1 Gane ni se dovedeste destul de
tingr pentru a ni le da. 1

18 noiemvrie 1907
(I)

LONGFELLOW

America si, impreung cu dinsa, toatg lumea de limb5

englezg, serbeazg o sutg de ani de la nasterea lui Henry
Wadsworth Longfellow, pe care istoria literaturilor urn-
versale il va pune foarte sus cind se va judeca, in de-
pling sigurantg, partea ce au avut-o scriitorii in crearea
simtirii si moralitgtii vremilor noi.
i Ca una dintre primele incercArl de td1mAcire a lui Dante
in romfineste, intreprinderea lui Nicu Gene (1818-1916) putea
fl intimpinata cu bunavointA. Traducerea Infernului (1906) e
bud un esec. Meritul unel bune vers1uni romne6t1 a Divcnet
Comcd11 avea sal reylna tut G. Co6buc.

www.dacoromanica.ro 191
 eulegerile mai vechi ale operelor sale il arat5 ca pe
un tinar cu p5rul mare revoltat, cu patrunzatorli ochi
f5rA cz..1durA. Asa va fi fost cind pleca in Europa, nu
pentru cal5torie de p15cere, ci pentru a invgta de la
eivilizatia ei batring, care stiipineste i inima, nemultu-
mindu-se cu descoperirea celor mai bune mijloace de a
studia i intrebuinta natura, pentru a deprinde de la socie-
tattle acestea cu datine, de la literaturile acestea cu tra-
ditii, de la zidurile acelea cu trecut istoric si de la pdmin-
tul acela cu amintiri un alt fel de a intelege viata decit cel
pe care-1 aveau asprii republicani cu firea de otel, tare,
dar rece. A inv5tat des5virsit nemteste, frantuzeste, ita-
lieneste, spanioleste ; a vgzut peisagii romantice, s-a
apropiat de fruntasii cugetrii i vietii politice contem-
porane, a cetit cu r5bdare toate literaturile cele marl
ale continentului vechi, din care stia o parte pe de rost.
Astfel si-a fdcut o personalitate poetic fin5, bogat,
felurit i, pe ling5 toate acestea, deosebit de duioas5,
de miloas, de bun5. Pe cind ii facea lectiile de istorie
literarg la una din universit4ile cele mai mari ale Lumii
Noun, el prelucra materialul imbielsugat pe care-I adusese
cu sine. Tot romantismul, cu baladele lui mindre, cu
suspinele lui sentimentale, cu groaza lui de tain5, cu
joeul lui de cuvinte a fost inf5tisat astfel, in cea mai
dulce si mai usoar5 limb5 englezA, de un american pentru
americani. Pornind, ca de obicei, de la o tem europeang,
el a cintat, dup modelul lui Hermann si Dorotea, idila
t5rAneascd a marelui Goethe, viata 1inistit5, de fat5
de la tar5, iubirea curat5, lunga ratilcire tristd dup5
cel pierdut, zguduitoarea intilnire a Evanghelittel, fiica
puidurii primitive". Inv5tindu-se dup5 Chteaubriand a
iubi pe indieni, pe bietii prigoniti, el le-a ointat
viata in blotaurile cintecelor lui Hiawatha.
Cu acestea i, in lirica-i de tinerete, cu vestitul
Excelsior, apotle bine tradus de St. 0. Iosif, el ii atinse
culmea. Dar pina la sfirsit el scria pentru un public plin

192
www.dacoromanica.ro
de nesfirsita iubire pentru el, poetul poetilor, ale carui
cintece patrunsesei-a pind in cea mai departata coliba
a cautatorului de bogatie prin padurile Vestului. A pus
pe Mintuitorul insusi intr-o tragedie, foarte curata, destul
de sfinta, plina de versuri armonioase, dar care nu s-a
impus. De obicei insa, el lasa sa-i cada de pe buze
cintece. Era acuma un prea frumos batrin, cu barba alba,
cu ochi foarte buni, si cind, intr-un tirziu, moartea cuteza
sa-i aduca aminte de drumul cel lung, ea-1 gasi cu micrea
cintarilor pe buze.
In alta tara, la un adevarat popor, in alte vremi de
avint al cugetarii, el ar fi intrebat mai mult sufletul
sau insusi g ar fi rivnit mai sus, ar fi gindit mai bar-
bilteste asupra tainekor. Asa cum era insa, viata lui a
fost pentru America engleza o binecuvintare a inimii
tuturora in numele poeziei.
Si, iata, ea si-a adus aminte.

2907
(/)

LEON TOLSTOI

In Leon Tolstoi, despre moartea caruia s-a vorbit,

fara temei, ljaunazi, nu numai Rusia, dar lumea intreaga
au Inca pe unul din cei mai marl oameni ai timpurilor
de fata mare prin opera, dar, inainte de toate, prin
sufletul sdu de crediMa si buniitate, cum nu mai este
altul nicaieri in timpurile noastre.
A ajuns la optzeci de ani, vrista de patriarh pentru
un om care are si fata, si graiul, si viata de patriarh
caci de multi ani s-a coborit in mijlocul naturii, cerind
de la simplicitatca ei sublima un raspuns simplu la tainele

www.dacoromanica.ro 193
supreme a crtror dezlegare ii chinuise ani indelungati,
si e acuma un frumos tgran batrin, cu barbg lunga, sal-
bateca, cu plete ca de egurnen, cu fata arsa de soare
din care se desface patrunzatoarea intrebare a nelinisti-
torilor ochi de leu. i multora li se va parea ca este
o mare deosebire intre acest bogat om de tara", a cdrui
bogatie o cauta si o tin altii, intre acest predicator si
prooroc in haine de taran, care vede in iubirea cresting,
in pacea cresting, in marginirea i cumpatarea cresting
a tuturor n-voilor, in cultivarea omului crcstin din fie-
care singura solutie multamitoare a dureroaselor probleme
superioare, si intre tingrul ofiter, intre puternicul scriitor
care coboarg in operele lui, cu o putere de evocatie f5rg
pereche, o lume, o vreme intreaga, cu toate tipurile ei
deosebite, dindu-i in acelasi timp intreaga viatg moralg
de care era insufletit si zguduind-o de toate curentele
de idei, de toate patimile timpului, in maretele creatiuni
ce sunt, dupa schitele din Caucaz, Rarboi ?i pace i
Ana Karenina. ?i de pe atitea buze cade cuvintul de
superficiala i lesniciorsa osinda : decadere, slabire a
insusirilor productive, misticism, manie religioasg !
Nu, nu e a.a ! Decgderea n-o poti afla, nici oboseala
marelui creator. In Sonata lui Kreutzer, care vrea s
dezguste de iubirea carnii, in marile scene de durere
din romanul de batrinete Invierea, unde totul trateste
cu o putere de vraja, de la biserica de sat luminata de
fachile invierii ping. la Rgsuta pacatului, ping la temnita
crirnei si la ispgsirea surgunului, in cuprinzgtoarele schite
care prezintg pe scurt viata unei nevinovate fgpturi cu
patru picioare a aceluiasi Dumnezeu, sau povestea mortil
omenesti, pe cimpul viscolit ori in odaia luxoasa a
functionarului inalt, dar tot asa de smerita, de fricoasi,
de chinuitg de dorinta unui razim, unei mingiieri, unui
indemn, care nu pot fi din aceasta vioaie viata a egois-
mului ce infloreste pentru irnpodobirea lumii, in toate e
acelasi gest de invietor fericit i mret. i nu e nici mis-

194 www.dacoromanica.ro
ticism ratacitor, nu e nici complicatie de teorit si vigil
religioase in pilrerile despre om, despre trai si menirea
lui, ci e simplicitatea evanghelica, a carii supunere poate
sg inalte mai mult decit mindria.
Si e, desigur, plina de unitate aceasth viata Vedeti
pinzele acelea mari de rzboi, de viata sociala scumpii,
inalta, zgomotoasa, felurite. Sunt multi oameni, sunt ati-
tudini frumoase, sunt miseari indraznete. Dar simti indata
ca nu pentru a le infiitisa e scris cartea. Rind de rind,
paging de pagind, capitol de capitol, alearga flacgra in-
trebarii, dezmierclatoare asupra unuia, crud asupra al-
tuia, arzdtoare asupra unui al treilea. Si, la capat, cind
toti se due, se resemneaza, se topesc, se acopar de umbra,
limba de foc a intrebrii se misca' mai departe, tremurind
dureros in marele intunerec. 1i trebuia, inainte de toate,
si lui sa stie
Ce sint aceste lucruri ce vesnice n-or fi.
In filozofie a Osit vorbe rare care se ciocnesc,
constructii inalte, ridicate pe noH ce plutesc, argumentatii
care multumesc ratiunea imui timp, dar nu pot rodi In
inima, pe care n-o ating ; in pgrerile mistice a gsit
crestinismul de origine Med acea simplicitate si nevino-
vatie care sunt insusirile lui cele maH prin care a putut
si a trebuit sa cucereasc lumea.
Atunci el abdica mindria cugetarii, indrazneala gindulul
razvratit cu care se lovise de portile de aramd ale tainei si,
daca facu jertfa aceasta, se gasi alturi de durerea si
bucuria oricui, chiar ale celui mai urnil, se infrati cu
zilele muncite ale celui mai sarac si trai ani de batrinete
cum putini fruntasi ai epocei noastre de lupta au putut
sa-i alba, pe vreo alta perind de mingiiere.
Si ceea ce are insemnkatea cea mai mare, e ca' el
nu s-a facut crestin dup Evanghelie pentru fericirea
raiului, pe care 1-a ignorat totdeauna, ci pentru suferinta
acestui iad, in care farti scop vazut se zbate si se stoarce

www.dacoromanica.ro 195
ornenirea invrajbita, a carii mintuire el n-o vede in
civilizatie oprit fiind de brutala ei infatisare materiala
de astazi.

(I)

TUDOR DE FLONDOR

Din Bucovina soseste stirea trista a mortii cavalerulul

Tudor de Flondor, componistul caruia Inca daunazi, la
Sibiu ca si la Bucuresti, i se faceau man i pe deplin
meritate ovatii.
Dintr-un neam care se afl pomenit in istoria noastra
Inca din veacul al XVII-lea si care, ramiind in Bucovina
la anexare, a capatat predicatul nobiliar i titlul de cava-
ler, Tudor de Flondor a avut doi frati : unul din el,
d-1 Nicu de Flondor, e cunoscut bucurestenilor din vremea
expozitiei, cind a cistigat simpatia generala prin amabili-
tatea sa, celalalt e d-1 Iancu de Flondor, care a fost
odata seful partidului national roman in vechiul tinut
moldovenesc.
Tudor de Flondor, fire impresionabila si delicatd,
visator incorigibil, traind intr-o lume a lui in care banii
si alte nimicuri n-aveau nici o valoare si in care oamenii
lunecau ca niste umbre pe care nu le poti recunoaste
si numi, a fost din tinerete un muzicant fanatic si exclu-
siv, inchis in iubirea artei sale. A strabatut-o intreaga
ca admirator fervent al maestrilor celor man i, intre
auditiile sale, a inceput s scrie, puind deocamdata in
muzica versuri de-ale lui Robeanu, adeca Gheorghe
Popovici insu.i, sau simple cintece Vara valoare. Cine n-a
auzit acun-i douazeci de ani serenada plina de melancolie
lina, Luna doarme, a carii muzica e de Flondor ?

196 www.dacoromanica.ro
 Spre inaltimea mai mare a operetei s-a a-.-intat In
Mo? Ciocirlan, care a fost pentru romanii de pretutindeni
o revelatie. Opereta taraneasca, in care sunt fete frumoase,
vinatori viteji, greci fricosi i alte ingrediente ale come-
diilor lui Alecsandri, la care Flondor ramasese in ceea
ce priveste literatura j. Compozitorul dovedea strlucit
ca-si amintea de multe i putea sa combine cu succes
amintirile sale. Lipsea insa nota populara, care era de
asteptat, i lipsea vioiciunea vesela pe care o cerea subiec-
tul i pe care el, pierdut in reveriile sale triste, nu o
putea da.
asupra acestui sfirsit discret se lasa ca o umbra
mai adinca din sarhatorirea lui Porumbescu, mort si mai
tinar, dar dupa ce &Muse glas aspiratiilor unui neam
in atitudinea de revolt a unui Prometeu pe care boala-1
roade pe stinca sigurantei in el si In chemarea sa.

18 hinie 1908
(I)

SIMION BARNUT

Membrii Asociatiei aveau un gind, pina a vorbit

reprezintantul guvernului, sa adauge la programul de
aprobari i banchete, fara macar, la sfirsit, un bal fru-
mos, care sa pregateasca intemeierea citorva familii, a
face un pelerinaj la mbrmintul celui mai mare dintre
fiii Salajului romanesc, la locul de odihnii al lui Simion
Barnut, sau, pentru a-1 scrie cum se scria, dupa norme
t Tudor Flondor (1862-1908) a rani scris muzica pe versuri
de Eminescu (Somnoroase pascircle), valsuri pentru pian al
orchestra, coruri etc.

197
www.dacoromanica.ro
din Rorna veche : Barnutiu. Intrebam, cind s-a zvonit
acest plan, dacd Universitatea din Iasi, pe care au
inaltat-o cursurile tinute, ani indelungati, de Barnut, se
va gindi la acest nobil invatator si formator de suflete
pentru a pune pe piatra lui una din acele cununi care
nu pot sa lipseasca.
Pelerinajul nu s-a facut, pentru a se dovedi inca o
data ce pasnic, rabdator i supus nearn de oameni sunt
acesti valahi, de cari totusi nu incape atita lume.
Universitatea din Iasi a putut s uite, in dulcea odilma
a verii, turburatii doar de jargonul d-lui filolog Hecht,
de vestitul -invatator al ei pe vrernuri. Numait preotul
din Bocsa a facut slujbd de odihna sufletului ; au ascultat
citiva tarani, intelegind mai putin rostul slujbei, iar
jandarrnii cu pene de cocos patriotic la palarie au pazit
de o primejdie care n-a existat niciodata.
Si totusi ar fi spus ceva, cu oarecare tilcuire, mor-
mintul lui Barnut. i mai ales douii lucruri.
Cine nu stie vestita lui cuvintare catre adevratul
popor, catre miile de sateni doritori de a-si afla vestea
mintuirii din robie i nedreptate cuvintare leinuta in
Cimpul eel nou al Libertatii, la 3 mai 1848 ? Filozofia
profesorului de filctzofie a trecut farri inriurire, i numai
cind s-a vorbit in viu grai de dureri vii i ndejdi ce
infloreau de fapt in sufletei numai cind s-a grail tuturor,
in graiul pe care toti 11 tar intrebuinteaza, numai
atunci s-a facut acea sfinta irnpartasenie a sufletelor
care creeaza momentele marl.
Pesto citiva ani, Barnut piedica la Iasi, in lectii de
drept, crezul national romanesc, scotind din teoriile sale,
rabdator dezvoltate, incheierea ea suritem un nearn al
trebuie sa cladim toate ale noastre pe comtiinta acestei
fiinti deosebite, firesti i legitime a neamului nostru.
Si a venit un filozof mai nou, mai invatat, poate mai
ager, d-1 T. Maiorescu, i cu vioiciunea tineretei i-a distrus
sistemul de argumentare. Aici s-a oprit, insa, neputind

198
www.dacoromanica.ro
Pune la loc un altul. $i, iata, dupa trecere de multi ani
nu negatia d-lui Maiorescu, ci afirmatia 1W Barnut ne
stapineste; ne lumineaza i ne incalzeste.
$i astfel s-a dovedit inch' o data ca ideea fnsasi ramine,
oricum ea ar fi fost servita intr-un timp, prin orice con-
structii de filozofie si rnetafizica trecatoare. Caci radacina
ei se afla aiurea, i nimeni n-o poate smulge de acolo.
$i de aceea marimea lui Barnut nu scade cu anii,
si memoria lui nu s-a intunecat o data cu generatia
ucenicilor sat

6 august 1908
(I)

UNUL DIN ULTIMII MARI BOIERI DE NEAM :

STEFAN GRECIANU

Cu $tefan Grecianu, mort la vrista frumoasa de opt-

zeci i patru de ani, dispare unul dintre cei mai ba-
trini in mijlocul batrinilor, unul dintre cei din urrna
reprezintanti ai acelei generatii Inca fericite din anii
1860, care amesteca totdeauna, cu orice slabiciuni ome-
nesti, dragostca cetitului, placerea pentru colectiile
stlintifice, rivna de a scrie pentru a imbogati cunostintile
despre trecutul nostru, sirntirea pentru neam i Ora.
I Diva infringerea revolutiei din 1848 a romanilor din
Transilvania, printre conducatorli careia s-a aflat, Simion Bdr-
nufiu (1808-1864) s-a stabilit in 1855 la Iasi, unde a fost profe-
sor universitar de drept public si filozofie. A avut o atitudine
social-politica democratica. Bibliografia sa inscrie lucrari de
drept, pedagogie, psihologie, logien. Conform conceptiilor sale
latinIste, Barnutiu deriva direct dreptul roman din eel roman,
idee ale care" consecinte au fost combatute de Titu Malorescu
in studiul polemic Contra scoalei Barnutiu (1068).

www.dacoromanica.ro 199
 A fost un mare proprietar, si poate nu unul dintre
cei mai rnilosi i gata la jertfe toata acea generatie
de tineri romni din partile muntene a fost interesat
si doritoare de avere tot mai mare. Nu stim cum va fi
fost ca tingr, dar la batrinete se spunea pe urma lui
ca e prea mult legat cu sufletul de banul su i de pa.-
mintul sdu ; ospitalitatea lui Grecianu era totdeauna zim-
bitoare, ca a unui boier adeva'rat, dar mult mai putin
lured. Daca", mergind la tara la dinsul, mincasesi bine
de-acasii, era si mai bine decit altfel. Dar, cel putin, ce-ti
dklea era din al lui, pe cind la atitia sardanapali ai ospi-
talitlitii orientale prinzesti din banii lui Mochi Fiser i ai
consortilor sgi.
A filcut politica'. Se poate sa" nu facg politica' in
Rornfinia cineva care se bucur de mai multe milioane
si care, inrudit cu scriitorii bisericesti i istorici din
vremea lui voda Brincoveanu, s-a mindrit totdeauna c
are singe de-al Brincoveanului, ba chiar, mai departe
in genealogie, de-al lui Mihai Viteazul el insusi ?
Politica lui frig nu insemna mare lucru nici pentru
el, iar pentru altii si mai putin.
Tinlir inci, abia intors de la studii, Grecianu a inceput
s tipireasca". Fireste Ca' activitatea lui stiintifici a fost
in legituri cu descendenta-i boiereasci i domneasci.
Despre Radu Greceanu, cronicarul, despre vodi Brinco-
veanu se ocupa el inainte de orice alte personagii din
istoria taro!
Diunizi a dat o editie nou a scrierii oficiale a lui
Radu despre stipinirea domnului sat
Pentru aceste studii, Stefan Grecianu a flicut o culegere
de o foarte mare boatie privitoare la multe din neamu-
rile mari ale Tarii RomneSti, i, cu documentele, copiile
Viaia lui Constantin vodti Brincovcanu, cu note si anexe
$tefan Grecianu (1824-1909) a dedicat strAbunu1u1 silu,
(1906).
Radu Greceanu, studiul Scrierite tut Radu logofdtul cronicarut
(1904).

200 www.dacoromanica.ro
 notele sale, el putea fi privit ea neintrecut in cuno$-
tinta genealogiilor muntene. Aceste hirtii vor raminea,
dupa cit tiu, in stapinirea Academiei Romane, care penti u
aceste lucrari, facute struitor i pe ascuns de public, il
alesese membru de onoare al ei.
Urmawl lui Brincoveanu i al lui Mihai Viteazul avea
in el o tarie de trup 0 de suflet care-i vadea singele
cel bun. Te uimeai vazind pe acest octogenar cu fata
osoasa i profilul de wim, cu glasul incet, strins, zugru-
mat de astma, vorbind ceasuri intregi, amintindu-0 sigur
multe lucruri marunte, din veacul pe care-I traise in
mare parte 0 din cetirile sale, facind drumuri lungi
rastindu-se razboinic la cine nu-i facea clupa voie si
nu-i umbla clupa poruncd.
Mai bun la suflet, mai putin politicos ce indelung
ili stringea minile inainte de a-ti arunca sageata unei
notite rauvoitoare ! mai darnic pentru tiinta tarn i
mai parintesc pentru satenii sai carora tia tottwi sa
ii dea hrana cuvenita in zilele lor cele grele Grecianu
ar fi intrupat pe adevaratul boier de vita, cu spiritul
hranit de traditiile sale familiare 0 de o aleasa cultura
capatata in Apus, tip a carui disparitie treptata n-o putem
regreta indeajuns.

8 august 1908
(IV)

D. M. STURDZA

A murit, la Dieppe, Dimitrie M. Sturdza, al doilea

fiu al lui Mihai vocla, domn al Moldovei.
Facuse in tinerete studii bune, impreuna cu fratele
su Grigore i cu Mihai Kogalniceanu, la Lunville, subt

www.dacoromanica.ro 201
18
conducerea abatelui Lhomm, un batrin cleric de toata
bunatatea, fost preceptor al tatalui lor, b apoi la Berlin.
Din aceste studii, Mihail Kogalniceanu a iesit un om
genial, cel mai mare conducator cultural si politic pe care
1-au avut romanii in epoca moderna ; Grigore Sturdza,
cel mai mare dintre beizadele, s-a intors ca un iubitor
de stiint, in problemele careia s-a cufundat si in visa-
rile careia s-a pierdut, si ca un indraznet in politica,
pe care o facea, neaparat nefiind cleat un om distins,
si nu until superior potrivit cu traditiile clasei
boieresti i cu interesele familiei, am zice : ale dinastiei
sale.
Dimitrie Mihail Sturdza n-a fost decit un gentleman
cu cresterea desavirsita i proprietarul unei marl, unei
foarte mari averi. Tatal sau a murit intre straini fiindcd
nu-i placea sa traiasca in Moldova, care voise sa-1 go-
neasca la 1848. care-1 lasase sa piece la 1849 si care n-a
voit sa 0-1 aduca inapoi, domneste, la 1859 ; el, fiul,
n-a simtit niciodata dorul de Ora i dragostea de neam.
Reprezintant tipic al acelei aristrocratii romane care,
din dorinta unei vieti usoare si placute, din deprinderea
cu toate rafinarile moderne, din cunoasterea perfecta
a limbii franceze, din inrudirca cautata cu nobilii Apusu-
lui, coboritori din cruciati, s-a confundat cu totul in
categoria de nobili i bogatasi din toate neamurile ca-
ri-zi petrec viata intre Paris, Coasta de Azur i locurile
de bai vestite p cari-si hranesc spiritul cu ziarul francez
eel mai scump i cel mai nou roman parizian, Dimitrie
M. Sturdza, in strainatate : principele D. M. Sturdza, a
lasat in sama vechililor i arendasilor imensa-i avere
de mosii, paduri si palate din tara si a trait, in aer de
mare si inaintea valurilor care nu-i vorbeau de lupta
fireasca pentru orice viata din lumea larga mai mult
la Dieppe.

202
www.dacoromanica.ro
 Acolo a rnurit. Avea noudzeci de ani. Cine ar fi
crezut ? Numai anii de muncd tree greu.
...Dar se cunoaste ea au trecut !

24 august 1908
( IV )

DR. I. RADOVICI

In adincurile marii albastre de primAvard s-a coborit

pentru a-si gdsi odihna de durerile sarmanului ski trup
si de suferintele unui suflet nobil, ale cdrui avinturi toate
se sfarmau de stinca bolii crude, d-rul loan Radovici.
Cu el dispare una din cele mai nobile figuri ale tineretului
nostru, unul din oamenii cei mai alesi prin culturd, inte-
ligentd, inima calda, prietenie sigurA si cavalerism eroic
pe cari i-a avut aceasta tard. Prin moartea lui silnicd,
de om care jertfeste o ranfasita de viatd pe care n-o mai
ciede folositoare pentru multi altii, cdrora le inchinase
toate puterile sale, se desAvirseste una din cele mai strd-
lueite fapte de altruism pe care le poate pomeni istoria
poporului nostru.
Cu lacrAmi in ochi pentru pierderea acestui om excep-
tional, cdruia-i pastriim toat simpatia pe care trebuia
s-o trezeascA sufletul sail curat si frumos, amintesc ca un
exemplu pentru generatiile ce se ridicA istoria sacrificiului
pe care 1-a facut dr. Radovici.
Insdntosat pe deplin, dup multe ingrijiri si prin
hotdrirea unui caracter de otel, dr. Radovici se bucura
de tot ceea ce viata poate sA ofere unei individualitriti
superioare. Tindr, bogat, Incunjurat de iubirea prietenilor
si de respectul adversarilor, Impd.cat In constiinta sa,
bucuros de munca, fericit cd poate sd ajute pe sdraci

www.dacoromanica.ro 203
18*
intru apararea i alinarea carora era totdeauna gata, el
primi vestea rgscoalelor targnesti din martie 1907, a celor
dintii salve in came vie, a celor dintii benorociri revarsate
asupra Orli.
Pentru a cruta pierderi de vieti imense trebuia ca
noul guvern sa deie judetelor conducatori experienti,
energici, dar mai ales drepti i miloi. Ei nu se puteau
afla decit in cele dintii rinduri ale societatii romnesti,
printre cei call nu primesc de obicei un post ca acela de
prefect.
Din fericire s-au ggsit astfel de oameni, gata sa por-
neascg lupta impotriva patimilor deilantuite, Vara a pe-
depsi dreptatea razvratita in folosul nedreptatii apgrate
de lege si datini. Cei mai multi erau oameni voinici, cari
aveau puteri de cheltuit. Meritul lor, e, desigur, mare, dar
ping la sublimul altruismului se ridicg omul subred, Inca
bolngvicios, care incepu opera sa de prefect, stiind
aproape ca scrie ultimul capitol al vietii sale minunate.
Ace la a fost Radovici.
S-a intors din Vaslui, judetul lui, unde nu se varsase o
picatura de singe, cu totul stors de puteri. L-am vazut
atunci, i fata lui spunea indeajuns ca sacrificiul era
consumat. Noptile de veghe, grijile indelungate, luptele
crincene cu destrabalarea, prostia, ncomenia, chemasera
boala inapoi. Lumina frigurilor scinteia in ochii buni
transfigura fata expresivg. Se imbracase in camasa
mortii. De atunci nu s-a mai intremat. Cind, dupa va-
canta, incepurg, in comisia parlamentarg, discutiile noilor
legi agrare, el vazu foarte bine ca se inselase in speran-
tele pe care le pusese in liberali, atribuindu-le el, fostul
socialist fervent, o mare misiune revolutionara in folosul
saracilor, indelung aprtsati i chinuiti. Trebui sa Ora-
seasca tara in eurind, dupg raza de lumina caldg care mai
tine pe bolnavi in trupul carora viata se stinge incet,
pi vestile pe care le primea acolo in Italia il intgreau tot
rnai mult in deziluzia sa definitiva.

204
www.dacoromanica.ro
 Ar fi vrut sil. se poatil intoarce, s aib o zi de vigoare
mai mult decit omeneascii, s vie in Camera tirguielilor
si acordurilor" i, intr-o ultima incordare titania sil
arunce ultirnele adevruri in obrazul acelora cari, la
glasul liii, ar fi plecat fruntile. Aceastg multumire ins5
n-o avu.
Acum e dincolo de hotarul vederii noastre, al intele-
gerii si chibzuielilor noastre. E acolo unde am voi adesea
sg fim, cind viata-si grmkleste prea milt loviturile,
asupra noastr i asupra celor iubiti de noi. E unde nu-1
putem urmdri.
Printr-o supremd miscare de discretie aristocratica', el
a indeprtat de la Varina lui pompa prohoadelor si
discursurilor, a zAarniciilor i ipocriziilor. S-a sfiit, pare
Ca, si de plinsul lacramilor celor mai adevarate. Valurile
amare trec asupra lui, i ele nu ni-1 vor da niciodat
inapoi, cu fata-i de tristeta i frumosii ochi scinteietori,
acuma inchisi in adormire. Dar in sufletul tuturor celor
buni cari i-au cunosclit va fi pentru dinsul un cenotaf
de amintire, catre care ne vom indrepta spre marturisiri
sfaturi ca fat'd de prietenul viu, i odat acest neam,
ajuns la intelegerea celor cari in adev5r 1-au iubit, va
ridica un monument vgzut eroului.1

(I)

Doctorul /oan G. Radovict (1868-1908), intors in tarn la

1896 dupa zece ani de studii la Parts, a aderat la rinscarea
socialistA. Impreund cu ceilalti generosi" care au traclat mis-
carea, a trecut in partidul liberal. Prefect de Vaslui in timpul
rAscoalelor din 1907, a distribuit celor aflati in suferintA ajutoare
trimise de N. Iorga. Din evocarea acestuia, retinem consemnarea
convingerii fostului socialist CA partidul liberal la care aderase
era ostil intereselor populare.
In 1908, doctorul Radovici s-a aruncat de pe puntea unui
piroscaf in valurile Mediteranei.

www.dacoromanica.ro
 VASILE COSMOVICI

A murit in Paris poetul Vasile Cosmovici.

A fost un om de talent, stiind sa faureasca versul,
stiind rnai putin era medicinist ajuns functionar
sa g;..1seasca fcleea. A scris acum vreo douazeci de ant la
Revista wouti, unde nu era printre cei din urma. Hasdeu
1-a indragit, i pentru infatisarea mefistofelica i macabra
a figurii lui cu aspre linii crispate, pentru focul salbatec
al ochilor negri. i 1-a facut mediu, si Cosmovici, care
tinea mult la batrinul cugetkor, a carui viata incerca
deunazi s-o scrie dupa amintiri povestite de insus1
Hasdeu, s-a laser prefacut in mediu. Numai la urma,
cind a descoperit in sfirsit sarlatania ordinara care se
ascundea sub spiritismul" lingusitor i exploatator al
unora din colegii sai de sedinte oculte", el a renuMat
la jertfa de a se da in spectacol siretilor, pe cind ochii de
vizionar ironic ai rnaestrului" urmareau pe hirtie nesi-
gurantele voite ale unui condei inspirat de... comple-
zenta".
I-a venit mai tirziu arnbitia de a lucre pentru teatru,
el, liricul de pina atunci. A scris o Doamnit Oltea, care s-a
reprezentat si cuprinde multe versuri bune Apoi a vrut
sa redea tragedia lui Miron Costin, careia i se poate gasi
numai cu greu o vrednica motivare dramatica.
Spre sfirsit, cind ii chinuiau suferiMile nervoase care
1-au rapus, el a scoborit o treapta literara, incercind a
reda prin jocuri de cuvinte, mai mult silite, humorul gro-
solan al unui ostas roman care s-ar fi luptat pe vremea
grenadirilor lui Napoleon.
S-a stins departe, intre rudele franceze ale sotiei sale
(a fost de dou ori citsatorit la Paris, unde a stat multi
ani de zile). Caracteristica figura de mucenic disperat al
durerilor fizice si al unei arnbitii literare foarte vii, pe
Titlul piesei lui V. Cosmovici : Domni to (Rena (1898).

206 www.dacoromanica.ro
care n-a avut ragazul s-o serveasca potrivit cu mijloacele
sale, care erau adevarate a disp5rut. Sa pastram un
gind bun pentru vechiul prieten i tovaras Vasile Cos-
movici, unul dintre cei din urmil romantici sinceri, ai
ramasi pinii la urm5 romantici, fiira bani, fgra rost, fara
titlu, intr-o lume de o practicitate asa de grosolana, gi
s salutam adinc, acum cind, tirziu, i se afla moartea, pe
omul destept care n-a stiut s ajunga la nimic in Romania.

lanuarie 1909
(I)

P. S. AURELIAN

Dispare la o virsta inaintata P. S. Aurelian, presedin-

tele Senatului.
Raposatul a fost unul dintre cei dintii romani cari au
avut cunostinte serioase de agricultura. A studiat i scris
citva timp in acest domeniu, fiind i profesor al scolii de
aceasta specialitate. Cu vremea, a ajuns a cuprinde intre-
gul domeniu al economiei nationale, i actiunea liberali-
lor, la cari se alipise, a fost determinata, prin anii 1880,
de ideile lui protectioniste i inddstrialiste.
Din ce in ce politica 1-a prins mai mult, Med Ca acest
om rece i cumpanit s fl avut pasiune pentru dinsa.
Totusi, cind o searna de liberali mai tineri n-au mai vrut
s fie sub mina aspr si in cercul de idei cam strimt al
d-lui D. A. Sturdza, drapelistii" au gindit Ca se poate
face un sef de partid din P. S. Aurelian, blind, imp-
ciuitor, foarte cuminte, vorbitor cumpatat i pl5cut,
afard de aceste insusiri, economist recunoscut i pia-
nuitor al Casei rurale. Tulburarile pricinuite de nechib-
zuita izgonire cu politia a mitropolitului Ghenadie care,

www.dacoromanica.ro 207
inainte de toate, reprezinta, plat la depunerea cirjei,
biserica Romniei, i-au dat prilejul de a inlocui, pe citeva
luni, pe d-1 Sturdza.
Citva timp, partidul a vegetat in opozitie. A fugit
repede in rindurile ostii celei mari, fr steag. Vina acestei
dezertiuni a purtat-o desigur i acela diruia steagul, acum
ascuns, Ii fusese incredintat. Dar P. S. Aurelian nu ceruse
aceastil onoare.
Cum n-a cerut nici pe aceea de a fi presedinte al
Academiei Romane, in care calitate iar nu i se puteau
aduce critice.
S-a stins linitit intr-o zi mare a neamului, o zi in
care s-au ridicat, lIng vechi steaguri glorioase, steqguri
noi pe care tineretul le-a tinut sus ca sa se vad6 de
departe. Moartea lui a fost un incident ; unul mai impre-
sionant pentru multi ins inrnormintarea lui, la care au
venit destui prieteni politici", dar nici un credincios al
vechiului sef, de atita timp ajuns si el la normalitatca
smerita a vietii politice de partid 1.

/ fevruarie 1909
(1)

I Petra S. Auyelian (1833-1909), economist 0 agronom cu

vederi inaintate, pe care le-a expus de la catedra sa universi-
tarii 0 a incercat s le punii In practied in calitatea sa de
ministru i prim-ministru, a adus o contributie meritorie in
progresul economic al Romaniei. Este autorul unor bune lucrari
de specialitate.

www.dacoromanica.ro
 DOAMNA ELENA CUZA

A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de bung si

modestd care a fost mdria-sa doamna Elena, tovards5 lui
voda Cuza.
Sint sicrie pe care nu se depun nici florile cele mai din
inimd inchinate. Orice laudd, mice semn de durere par
nepotrivite fata de mareata simplicitge a flintii pdmin-
testi care, trdind intre noi, cei plini de neajunsuri si
pdcate, a dus curat viata cereascd, asemenea ingerilor.
Dintre aceste fiinte alese a fost doamna Elena, a c5rei
viata intreagg inseamnd : uitare de sine, iertare pentru
altii, binefacere ascunsd de lume.
Odihneasc5 in pace in acel pdmint al tdrii despre care
spunea Ca numai cine s-a n5scut in cuprinsul lui poate
sd-1 iubeascri !
Pentru noi, cei ai pamintului acestuia, ea n-a murit :
icoana ideald s-a ridicat numai, prin cea din urrnd, dacd
nu i cea mai grea suferint, ceva mai sus, si un glas din
timpurile mai bune a facut.
Pe doamna Elena am vdzut-o in zilele serbarilor
amintitoare ale Unirii. Intovdrdseam doug studente ale
Universitatii din Bucuresti care veneau sg-I infatiseze o
adresa de omagiu din partea colegelor bor.
Casa ei o dgruise doamna d-lui Theodor Rosetti, atunci
cind ea se hotarise a prtrilsi tara. Intorcindu-se nu stiu
de ce plecase, dar se intorsese de dor ea prirni gdz-
duirea unei familii bogate din Piatra-Neamt, care-i puse
la dispozitie o csuii curatd si veseld, in care al fi
crezut mai degrabri cri se siildsluieste primvara unei
familii de functionari sdraci decit cri in ea se addposteste
aceea care a fost doamna Orli.
Multd simplicitate si la primirea de atre personalul
striin care incunjura pe miiria-sa. i multd cuviintii
rezervatd, multd linite rece. Mi se pgrea ca intru intr-un

www.dacoromanica.ro 209
cavou si ca dincolo de usa inchisg, In odaia pe Care o
prevedeam tacutg si inghetatg, voi gasi o umbra din
acelea care multg vreme Inca fluturg in jurul morminw
telor marl, farg plins, Meg glas.
$i nu, in acea odgita neagrg, in care se deslusea, in
fundul unui fotoliu, dintr-o saracg rochie de doliu vesnic,
subt un cauc de caluggrit acoperit cu un vgl simplu de
lind, o figura marunta sgpatg fin in fildes palid In
odaia aceea era o viatg care stia, cetea, afla, care unea
amintirea intreagg a trecutului cu cunostinta desavirsita
a celor de astgzi, era o cugetare sigurg si cuminte, era o
inimg care bgtea pentru tot ce e nobil si ochi in cari nu
secase izvorul lacrimilor acelora care tin vii durerile cele
mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.
Cind una din cele doua fete ii ceti, cu emotia ce si-o
poate inchipui oricine, rindurile din inchinare, doamna
se ridicg, sprijinindu-se greu pe bietele mini butrine,
care facuserg odatg atita bine si care tremurau slabite
In minecile de ling neagrg. 0 vedeam acum limpede :
era o femele micutg de stat, foarte delicatg, pe care o
simteai insg ca putuse sta odinioara alaturi de un domn
si ce domn !
Indrgznii a mg uita in ochii ei mari, luminosi,
adinci in vechile portrete, care razimau de fotoliul scump
sterna Orli. In orbitele adinc sapate, pline afund de o
umbra tristg, ochiul ramasese, in linistea lui impacata,
viu si puternic, uneori cu cgutatura stpinitoare, alteori
induiosat, bun, plin de binecuvintare.
Cind se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluia
pentru care avusese toata iubirea femeii si o iertare pe
care putini o pot da, acest ochi privi undeva, departe,
unde mergea si gindul tuturor celor de feta. Apoi, in
arcuitura de jos a orbitei adinci, o lacrirng mare se stre-
curg incet Dupg patruzeci de ani ea putea sg plingg Inca
pentru dinsul.

210
www.dacoromanica.ro
 Si vorbi, cu un glas care n-avea Indoieli si ziibavi si
in care slbiciunea punea doar un ritm incet, care te
facea sh simti di acestea nu sunt vorbe ca ale tuturor
celorlalti oameni, cd e intr-insele ceva imaterial, as zice
aproare supranatural, ca in tot ce privea pe aceastii femeie
de mult iesitii din rindurile grdbite, zgomotoase, pdtimase
si vulgare ale oamenilor.
Si, in felul ei de a vorbi, stia s'a amestece cloud ele-
mente care nu mai merg impreund azi, dar care prin
unirea lor fiiceau si marele farmec al elocventei marelui
ei sot : cea mai desavirsita simplicitate si cea mai auten-
tied maiestate.
Cind cetirea adresei se isprdvi, abzii aceste cuvinte
de multumire, pe care le intovileasea un adevarat gest de
suverand :
SA' trdiascd Romnia tindrii !
Nu venisem s intreb, si eram bucuros ca doamna
ingsi intreba despre tot ce poate interesa pe o romncd
de o inaltd culturd, de o distinsd experientd si care-si
iubeste adinc tara.
Despre ce a vorbit, rdspunzind, intregind, indreptind ?
Despre ce n-a vorbit, in aceeasi exprimare sigurd si
simpla, pe care o intrerupeau afirrnri pasionate, care
scuturau tot trupul subred, inviind in el mdretia celor
citiva ani neuitati !
A vorbit despre biserica tarn sale, despre marele
Veniamin care stiu sd InlAture pretentiile unui Mihai
Sturdza si s prdseasc un scaun pe care nu-1 ptitea
apdra, fiind si un sfint, si un luptfitor pentru lege. A
vorbit despre lipsa de mingiiere crestineasca a celor
sdraci, despre preotii aceia cari lash' mortul in drum, dacd
li se oferd plata prea mica, si despre pedeapsa pe care a
dat-o vodd Cuza unuia pe care-1 prinsese asupra faptului.
A vorbit despre tdrani, despre durerea cea mare pe
care a simtit-o cind un partid liberal a venit la guvern

211
www.dacoromanica.ro
prin valurile de singe ale targnimii liberate de Cuza
vod6", despre iarna grea pe care o due cei sirmani, despre
lipsa de nutret, despre primejdia ce ar putea veni in
primavard din aceasta tara de suferinte. A stgruit asupra
nevoii unei gospoddrii nou i bune pentru adevarata
inAltare a acestui popor. Si avea amAnunte de bund gos-
podin5 asupra culturii prunilor, asupra povidlei"...
A vorbit despre un singur dusman, despre care, fard o
ipocrizie de care un astfel de suflet e incapabil, spusese
ea 1-a uitat i c nu-i pare rAtt de nenorocirea lui.
Fireste, a pomenit, de mai multe on pe domnul
Unirii. 11 Infi4ia ca pe un om lipsit de toata iubirea
pentru pomp, simplu ca mice om de rind dintre supusii
sdi ; nu, mai simplu, mult mai simplu, strabtind stradele,
pierdut in multime.
Si-i ziceam uneori... Sta.' si se opreste, cautind
cuvintul : mria-ta" i se pare prea solemn, ea' nu-i zicea
astfel. Nu, s spuie cum ii spunea : Si-i ziceam uneori :
Omule, de ce nu te pgzesti ? Se gaseste poate vreun
nebun care & tragg aszupra ta." Da el adea din umeri,
lui nu-i pasa... Si cirmuirea era grea pentru dinsul, nu ca
pentru altii cari se trezesc deodat marl i Carora toti
li se inchinii. Ca", vezi d-ta, el avea cunostinti, rudenii,
prieteni. Si, oricum, nu putea A. se poarte cu dinsii
numai ea domn.
Sttu pe ginduri. Apoi aminti pe regele i regina
Italiei, ducind iubirea si mila lor la Messina, cea mai
nenorocitA dintre cetti j.
Si stii de ce o ncea el aceasta ? Pentru CA era om
al pamintului aceluia...
Tcu o clip i, adinc miscati, facuram cu totii.
Altfel, primea puterea care vine de la Dumnezeu
flied pretentie, dar fgr seklere, ea intretinea legaturi
1 In 1908, Messina a fost distrusd aproape n Intregime de
un teribil cutremur.

212
www.dacoromanica.ro
bune cu o curie noug, care tmeori Ii aducea aminte de
dinsa i o cauta prin telegrame oficioase, in linistea ei
resignata.
I s-a parut o data ca as fi atins pacatul lui, care a fost
durerea ei, i atunci imi taie cuvintul i incepu, dureros,
o fraza care trebuia si1-1 apere i pe care ma grabii s-o
impiedec.
Si a mai spus altele pe care le tin pentru mingiierea
pi imbarbatarea mea in lupta, precurn tin cu sfintenie
rindurile dictate de dinsa i iscalite cu mina ei tremura-
toare, in care, ca amintire pentru o interventie in vederea
serbarii dupa cuviinta a semicentenariului Unirii, ea dadea
binecuvintarea ei, de octogenara i de doamna, copiilor
mei.
Asa am cunoscut o clipii, o luna de zile inaintea bolii
care a rapus-o, pe sotia lui Alexandru Ion I, pe doamna
Elena a Romaniei.
Am crezut ca nu am dreptul sti ma opresc de la
comunicarea acestei amintiri.

5 aprilie mai 1909

(1)

EUGENIU VOINESCU

0 pierdere pentru arta romana.

Pictorul Eugeniu Voinescu, singurul care a dat picturii
romanesti marine Studiate I pline de intelegere, de poczie,
a murit in Bucuresti, la o vrista inaintata.
Voinescu era fiul consulului grec din Iasi. El insusi a
fost consul la Odesa, unde a cunoscut .si frurnuseta
213
www.dacoromanica.ro
marcata a Marii Negre i dibacea ei infatiare in pinzele
lui Aivazovski 1.
Casatorit cu fiica poetului Gheorghe Sion, Voinescu
era o fire blinda, o natura aleas, cu un fin simt pentru
frumuseta, un om de o societate placuta.
A-1 intilni era o plcere penlru toti acei cari ajun-
sesera cumva in legatura cu viata izolatil a acestui om
de o sanatate ubreda, cu sufletul jignit de nedreptati,
oficiale i particulare, care i s-ar fi putut cruta.
Tablourile lui sunt risipite. 0 p1aj, un val de mare, o
noapte de furtuna se afl la mine, i ele-mi vor aminti
pe omul amabil si bun care mi le-a daruit. 2

13 mai 1909
(IV)

AUREL MURESIANU

Cu Aurel Muresianu, batrinul redactor brasovean, nu

dispare numai un om, un scriitor stapin pe condei, un
cunoscator deplin al politicei, un om de intreprindere
de mare staruirrta, un reprezentant pe dreptate respectat
al generatiei mai vechi, ci una din infatiarile gazetarului
roman de dincolo", poate mai interesanta ori mai vred-
nica de stim decit cuceritoare, populara i simpatica.
Gazeta Transilvaniei, foaia mostenit'd de Muresianu,
dintr-o familie ai Cara membri m4teneau datorii literare
Ivan Ronstantinovici Atvazovslci (1817-1900) pictor rus,
autor de peisaje marine.
Eugentu Voinescu (1844-1908) a fost cltva timp profesor
la $coala de bele-arte din Bueuresti. Dintre tablourile lui
marine : Un port de mare", Stincile de /a Constanta", Rada
din Odesa", Marca Needed,

214
www.dacoromanica.ro
 datorii de publicist politic, se deosebea hotarit de
celelalte organe ale presei fratilor noctri din Ungaria
Si aceastd deosebire nu se datora redactorilor, tineri ase-
menea cu acei cari scriu la alte foi, in stare ci ei sa aiba
patima luptei i sd se mingiie cu vreo gluni. Ci se
datora numai i nurnai lui Murecianu, care inspira arti-
colele, le dddea tonul, le cetea ci le recetea, le indrepta,
le refdcea adesea, le distrugea uneori. El era, chiar de pe
patul de suferinte unde a zdcut mult5 vreme, redactor ul,
adev5rat, veghetor ci plin de simtul r5spunderii, al foii
sale.
Ea oglindea mai putin fiinta lui sufleteasc5, fata de
originalitatea cdreia fusese, desigur, cind ea mai traia,
tot aca de neindurat ca i fatd" de originalitatea tinerilor
pe cari-i aduna lined el, ci conceptia lui despre menirea
unei gazete. Si mai ales a acelei gazete, gazeta lui Iacob
ci Andrei Murgcanu, a lui Barit, de care se apropia,
gindindu-se la acecti inaintaci numai cu cel mai mare
respect. Aca fiind, redactorul Gazetei se simtea dator a da
intr-un stil masurat, Ewa' avint, dar Mra nesigurante,
cetitorilor sii, cari ci ei erau speciali, avind aceeaci
evlavie fatd de foaie, ctiri cu totul sigure i absohlt
obiective, judecati cumpdnite, chiar dac5 nu erau drepte.
tablouri ale situatiei in care se vedea silinta de a prinde
de sus lucrurile mart S-a atacat caracterul oracular al
Gazetei, care nu era nici pentru activism, nici pentru
pasivism, i in multe avea aceeaci atitudine ferith ; dar
in aceasta nu era sfiala, ci mai putin frica de a intra in
conflict cu procurorul ci in atingere cu juratii (...], ci era
numai un covircitor simt 'de respect fat de greutatea
unei probleme politice.
Locul lui Murecianu II vor lua altii caci nu cred s5
dispard Gazeta i n-ar fi bine, pentru c dincolo" ea e
una din putinele noastre traditii, i ce ne trebuie poate
astdzi mai mult, in orice domeniu, sint traditiile. Dac5
eaposatul redactor ar fi 1sat un fiu ziarist, el ar fi condus,

www.dacoromanica.ro 215
la rindul lui, potrivit cu normele dinastiei ; poate ca ins5
altrt vreme, nervoasa, pasionatk personala, nedreapth, re-
volutionara 1-ar fi stapinit, i tatal si-ar fi privit cu durere
un mostenitor pe care nu-I putea deposeda, dar nici
schimba. Nefiind acest urmas de drept, ceilalti, deprinsi
a lucra de mult la Gazetd, vor trebui sa chibzuiasca bine
pentru a putea uni doted elemente neaparate pastrarea
caracterului special al foii, care-i indreptateste existenta,
gi intelegerea pentru spiritul timpului, pe care nirneni
nu se gindea sa o ceara lui Muresianu, dar pe care toti
o vor cere oricui altuia.
Poate c intr-o directie cultural-politica, linistith
spornica, e viitorul batrinei" foi brasovene, ale carei
biltrinete se poate incheia astazi prin moartea batrinului
ei redactor.,
12 iunie 1909
(I)

VEDERILE POLITICE ALE LUI EMINESCU

$1 GENERATIA DE AZI
Pentru o publicatie facuta cu prilejul serbarilor de la
14 iunie 1909

Intr-o limba minunath, cu o logica in aparenta nezgu-

duita, cu toate mijloacele poetice ale icoanei, fanteziei,
ironiei, Eminescu, redactor la Timpul conservatorilor,
expune i in aceste articole teoria c vremea veche era
Aurel Murefianu (1847-1909) a delimit directorul si pro-
prietarul Gazetei Transilvaniet in 1878. I s-au intentat repetate
procese de presd si a suferit condamndri din partea justitiei
babsburgice.

210 www.dacoromanica.ro
Intreagg bung si vremea noug e toath rea, si aceasta din
pricina innoitorilor liberali Mfg stiintg, talent, practicd
si sinceritate.
Cetitorul trebuie instiintat. Vechiul regim politic avea
groaznice vicii de orientalism. Dar el cuprindea in sine
o traditie serioasd si fecundg, asezdminte care izvoriserd
din adincul fiintei noastre nationale, datini care cores-
pundeau inskirilor noastre osebitoare, o vigil moralii
care era a tuturora fiindcd venea de la toti, o solidaritate
care stringea necontenit laolaltg o lume nationalg.
Le-am pierdut pe toate acestea, si e o pierdere urias.
Sinceri multi din ei, nepreggtiti si mediocri cei mai
multi, liberalii au vrut sg clkleascd pe ruinele acestei
clgdiri modeste un nou palat in stil apusean, a cgrui desd-
virsire era mindria bor. Il avem : vara, ne arde, iarna,
ne zgribulim de frig, rgceala ngpgdeste peretii si oasele
noastre, fumul ne ineacg, praful ne ingbusg, mirosurile
grele ne dezgustil, zgomotul incunjurgtor ne ameteste.
Dorim de vechea pace, rgcoare, trginicie, de vechile mi-
rezrne ale odgilor sgrigtoase.
Nu le vom avea la loc niciodatg. Vremea le-a luat pe
dreptate sau fgrd. In clAdirea noug trebuie Inceputd insg
o intreagg opera gospodareasca de adaptare, pe care am-
bitiosii intemeietori au dispretuit-o. A cazut casa bung
a pkintilor nostri ; datoria noastrg e sa potrivim casa
bung a copiilor nostri.
Trecutul sgngtos si plin de cuviintg ne va fi sfgtuitor
si indreptAtor la tot pasul. Cu el ne vom intelege iarki,
dar intelegerea aceasta nu ne va duce la urg oarbit si
stearpa, ci la iubire inteleggtoare, iertgtoare si munci-
toare.
In criticg ne vom putea sprijini pe genialul inaintas :
o vom corecta Insg si restringe. Inchinindu-ne genialei

217
19 www.dacoromanica.ro
Oamenl earl au lost, vol. I
umbre, vom trece totusi pe linga durerea ei pentru a
cauta munca noastra.

19 iunie 1909

GIMNASTICUL MOCEANU

A murit gimnasticul Moceanu. De loc din Ardeal

Moldovn Gergely batea deunazi din pintenii de impru-
mut spunind ca intiiul nume al lui Moceanu a fost acela,
ungurit, de Mociari el s-a asezat la noi pentru a in-
dcplini o opera pe care, dupa ideile i puterile lui, a si
savirsit-o. A dat o intreaga pleiada de gimnastici in-
drazneti, eroici, de artisti de echilibristica, i mindria lui
era sa-i poata arata i strainatatii, smulgindu-i aplauzele.
A inteles insa i valoarea dantului popular, si pind
la sfirsit avea o mare bucurie sa-1 joace In mijlocul ti-
neretului pregatit de dinsul. Astfel invatamintul lui are si
o insemnatate actuala.
Era acum un batrin de saptezeci de ani care, ca un
adevarat erou al gimnasticei, nu se dadea. Prul mare,
negru, bine ingrijit ; ochiul focos i viu, fate rumena, pu-
tina incetineala doara in mers, care nu era insa obosit.
Figuri, se simtea in stare a-ti face oricind.
De cite ori era vorba ca, intr-o serbare cu scopuri
nationale, gimnastica sa-si aiba partea, puteai fi sigur
ca-1 ai pe Moceanu. II aveai cara plata. l 1-ai fi ptitut
avea i fara multumiri. Bucuria lui era ca nu 1-ai uitat,
ea nu i-ai uitat arta.
Nu numai o figura, dar i un om de bine, acest rn-

213
www.dacoromanica.ro
prezintant, dintre cei din urma, al ardelenilor veniti pen-
tru a deschide la Doi, cu orice pret, drumuri not 1

22 septerovrie 1909
(1)

BARONUL NICOLAE HURMUZACHI

Din Bucovina ni se anunta moartea baronului Nicolae

Hurrnuzachi, membru onorar al Academiei Romane, care
a raposat la 19 septemvrie in virsta de optzeci si trei
de ani. Era ultirnul dintre rnarii Hurmuzachesti, dintre
feciorii bunului boier Doxachi, atit de moldovean, de
crestin si de gospodar, dintre mindrii feciori de boieri
rasariti in curtile de la Cernauca I ...]
A facut si el frumoase studii la Paris si la Berlin,
pe vremea clad neamul nostru pretutindeni capata cu-
nostinta de el Insusi si cind in aceleasi scoli din Frarrta
si Germania cauta lumina, pentru a o revarsa larg asupra
neamului sau, genialul Mihail Kogalniceanu si cintaretul
fara oboseala si durere trainica Vasile Alecsandri. $i el
s-a patruns de fiorii anului 48, clod fratii lui proclamara
prin grai si scris ca traieste in Bucovina o natie ro-
maneasca, a careia este si trebuie sa fie tam de
mostenire.
Dar Nicolae Ilurmuzachi nu era un luptator, desi
lupta neamului sau, pe mice teren, nu 1-a lasat vreodata
nepasator. A stat la mosie, in mijlocul familiei, facind
acele studii de stiinta care i-au rneritat alegerea la Aca-
demie, doi ani dupa ce Austria 11 facuse baron.
1 Inainte de 1900, Moceanu a fast profesor de gimnastica
la liceul particular Sf. Gheorghe" din Ilucuresti, coleg de
cancelarie cu dr. C. Istrati, A. Vlalaut5, Gr. Tocilescu.

219
19* www.dacoromanica.ro
 La moartea unui bitrin asa de Impovarat de ani p5-
rerie de rau se soptesc. Totusi de fapt cu durere se po-
meneste trecerea din mijlocul color vii, cari au munca,
raspunderea i suferinta ler, a celui din urma di/Are oa-
menii unei mari generatii, care prin singura fiinta sa
putea sa fie pentru vremea de azi o mustrare, pentru
ziva de mine un indemn.

27 septemvrie 1909
(1)

GHEORGHE CHERNBAH

Moartea prefectului de Iasi Gh. Chernbah ni amin-

teste ca in tinereta el a facut versuri vioaie si spirituale,
pe care le iscalea Gheorghe din Moldova. A colaborat la
Revista noud a lui Hasdeu, care-1 pretuia mult. De un
tirnp, lucra la foaia literara a lui Stere, pe care-1 repre-
zinta ca prefect. 0 sarcina desigur nepotrivitri cu dinsul,
caruia-i placea o viata Med griji, ocupatil cu lectura.
Cind ramasese Inca om neatirnat, Chernbah era ins5
un om de societate foarte placuta, un spirit liber ri
lndrzne i un bun prieten. Confiscat de politica de
partid, a disparut din lurnea literara si a uitat cu totul
de vechile sale legaturi.
Acei earl au pastrat amintirea br, regreta moartea
lui inainte de vreme. 1

27 septembre 1909
(IV)
Gheorghe Chernbah (1359-1909) a aderat in tinercte la
mi0carea socialista din Ia01 i a colaborat la Contemporannt.
nedactia Vicii rornaneti. i-a adunat scrierile literare in volu-
mul postum Vcrsuri l prozii (1912).

www.dacoromanica.ro
 V. ROLA PIEKARSKI

A murit bietul Rola Piekarski.

Ciudat om ! Un polon addpostit la noi, venit Dumnezeu
stie de uncle si de ce. Rau imbracat, stingaci, milogitor
la infatisare, traind cea mai saracacioasa viata de boem,
Idea camasa pe el si cu pdharutul alaturi.
Era de mirare cite le stia ! Si cu cit sirnt intelegea
lucrurile noastre. Un foarte talentat pictor decorativ.
Foile lui de titlu in colori tan i linii aspre nu erau
lipsite de un deosebit simt al impodobirii. Casa de edi-
tura Minerva" ii datoreste mult. Si noi toti cari am ti-
parit la dinsa. Desemmuile lui Piekarski au chemat pu-
blicul la cetirea cartilor noastre.
Unde e acuma, desigur mai bine pribeagului. Aid
pe pamint a avut mult amar. $i, in clipele cind era sin .
gur cu dinsul, singur i cu mintea limpede, va fi curs,
intr-o tresarire de mindrie, i o lacrima asupra suferin-
tilor lui, pentru care si el era vinovat intre altele,
fiindca asa-1 lasase Dumnezeu.

30 octomvrie 1909
(I)

POMENIREA LUI MIHAI VITEAZUL

[La 8 noiemvrie 1909, implinindu-se trei stile si zece

ani de la cucerirea Ardealului, Liga culturald a facut un
pelerinagiu la mormintul de la Minastirea Dealului al
lui Mihai Viteazul. Zic : mormint, dar mormintul a fost
profanat de mesterii strini de la restaurarea lui vocla
Bibescu, capul scos si pus pe o masa de lemn, apoi in-

221
www.dacoromanica.ro
tr-un dulap de sticla, lingfi al lui Radu cel Mare, cti-
torul manstirii, i, pentru a nu fi confundat cu altul,
o mind naiv-profanatoare a scris cu slove mari numele
marelui domn i mi se pare si anii de domnie.
S-au Inscris pentru aceast pioasa calatorie, pentru
aceasta comemorare datorita, 270 de persoane din cei
800 de rnembri bucuresteni ul Ligei. Ministerul de Lu-
crari Pub lice acordase reducere de jumatate. Din tine-
retul scolilor au venit, intre altii, 55 de scolari din clasele
superioare ale Seminarului central, alcatuind un cor de
cca mai buna pregatire si de cea mai desvirsita intele-
gere a sensului inalt pe care-I avea serbarea. Un numar
de membri ai sectiunii P1oieti, careia nu i se acordase
reducere pe caile ferate, au tinut sa vie totusi, cu secre-
tarul Mr, profesorul D. Munteanu-Rimnic, in frunte. De
la Pitesti a sosit un numar insemnat de membri ai Ligei,
purtind frumoase cocarde tricolore.
Liga instiintase din timp, invitindu-i la serbare, pe
dd. prefect, primar i cornandant de garnizoang din Tir-
goviste. D-I prefect Dimitriu, care nu ignoreaza nici una
din datoriile situatiei sale, lipsea din tara. Altfel, credem
ca ar fi stiut sa aduca pe unii oameni la simtul chernarii
lor, care nu e numai la birou intre functionari. Gara era
pustie, stradele In stare destul de rea. Cu toate silintile,
vrednice de lauda, ale d-lui director de liceu Chr. Geor-
gescu si ale d-lui revizor scolar Cherciu, cari ne-au si
intimpinat impreuna cu d-I institutor Carpeniseanu, pu-
tine trasuri asteptau pe pelerini. Ele au ajuns abia pen-
tru doamne i domnisoare si pentru acei membri ai Ligei
cari nu puteau face pe jos, prin noroi, drumul de patru
kilometri pina la manastire.
Pelerinii, au strabatut Tirgovistea in cea mai frumoasa
ordine, sub steagul Ligei. Asteptau, in cale, multi cetil-
teni i un numar de ofiteri, cari au salutat steagul. Mal
departe Irish', am vazut cu mirare alti tineri ofiteri dna-
rind in preajma manastirii Rita acest salut al steagului

222
www.dacoromanica.ro
gi Ewa a-gi aminti 0 la o aruncatura de sageata de ei
se aria in lacasul de odihnfi ocrotitorul vesnic al ostirior
romanesti, nemuritorul arhanghel al vechiIor biruinti,
rnucenicul celei mai mari gloril romanesti.
Reprezintantii comitetului central au cerut ca rama-
siteIe lui Mihai sa fie asezate la locul lor, in monumental,
oricit de vechi, care poate fi privit ca un mormint pina
ce Liga va da i ctitorului de manastire, Radu, i acestui
ctitor al idealului nostru, locul cuvenit In mausolee de
marmura. A fast o clipa adinc emotionanta cind trupa
a salutat si ea steagul i cind, la trecerea preotului cu
sfinta moaste, soldatii descoperiti au prezintat armele
in sunetele prelungi ale rugaciunii ostirilor.
Protoiereul judetului l trei preoti au facut slujba,
in bisericuta plina de oaspeti, care pina sus In fundul
boltit al cupolei indraznete se umplea de glasurile preo-
tilor de mine cari vor semana prin satele pline de intu-
nerec i sterpe la suflet saminta buna a credintii ce
izbaveste prin munca, a nadejdilor ce se indeplinesc prin
faptd. S-au pornenit robii lui Dumnezeu Mihai, Stanca,
doamna lui, Teodora, mama cu ochii cuprinsi de grija
inecati in ceata lacrimilor.
Venerabilul presedinte al Ligei a gasit cuvinte calde
pentru amintirea eroului crestin si roman care se pome-
nea. Locotenentul Tudor Popescu a vorbit ca un ostas, in
graiul ca un ostas si in ochii caruia scinteia, sigur de o
neaparatii biruinta, otelul luptelor pentru neam, i, cind
mina voinica a tinarului ofiter a lovit pe minerul sabiei,
gata a-0 face datoria la chemarea ce se asteapta, un
fior a trecut prin asistenti l multi ochi au plins.
In numele tineretului din scoli a vorbit un ardelean,
Bota, care in cuvinte simtite a rostit o dorinta i o
fagaduiala, care venea si din partea acelora cari 11 tri-
mesesera la scolile din Bucuresti.
S-a t filcut (1934) (n.a).

www.dacoromanica.ro 223
 D-1 capitan Hergot, comandantul scolii de copii de
trupa din manastire i d-1 locotenent M. Popescu, ajutorul
sau, ne-au primit cu toata cinstea i dragostea i ne-au
aratat, prin reprezentarea unei piese de ocazie, ca tinerii
clati in seama dumnealor nu primesc numai o pregatire
militarii, ci i o buna pregatire sufleteasca.
In sale de arme, pusa binevoitor la dispozitia noastra,
s-a rostit de secretarul Ligei, inaintea tuturor pelerinilor
si a unui insemnat numar de tirgovisteni culti i cu
sentimente bune, de la cari suntem In drept a astepta
o inviere a acestui sfint oras de marire romaneasca, o
conferinta pe care o dam in rezumat, dupa notele pe care
le-a luat cel mai bun cunosciitor al Tirgovistei, d-1 Virgil
Draghiceanuj

INVATATURILE CE LE DA MIHAI VITEAZUL

Persoanele sosite cu noi nu mai au nevoic de a fi

lamurite asupra scopului cu care am venit noi aici.
0 fac aceasta pentru acea parte din tirgovisteni cari
au venit sa ne vada i sa ne asculte i carora le exprim
in lipsa celorlalti multumiri pentru primirea ce ni
s-a Molt in acest oras de cultura.
Venim fara nici un scop ascuns i fr nici un senti-
ment de interes personal ori de partid. Venim pentru
biserica in care zace Mihai voda, venim sa praznuiln
trei sute zece ani de la implinirea datei cind o caste
romaneasca a intrat in Balgrad, in Alba-Iulia, prin drep-
tul biruintii, prin rasplata dreapta a uncr silinte mari, a
unor grele jertfe. De aceca am venit.
di cram datori sa venim, chiar in imprejurtirile in
care am venit, pentru c atunci cind s-au implinit trei

224 www.dacoromanica.ro
sute de ani in cal:at de la petrecerea evenimentelor care
aleatuiesc epopeea anilor 1595-1601, cind s-au putut
socoti trei veacuri depline de la ispeavile strAbunilor,
gindul societ5tii romne0i era aiurea, la micile noastre
nevoi i patirni, la pastrarea locurilor cktigate in lupta
po1itic5 0 la aducerea pe c5ile obknuite a unor stapini
noi.
Totdeauna, ca 0 la siirbtorirea zilelor marl ale lui
Mihai Viteazul, tara aceasta a fost prea ocupatii pentru
a-0 pierde vremea cu cultul troilor siii.
Si mai era ceva care a impiedecat cornemoratia cuve-
ni1.5. Suntem deprin0 a intreba, cind e vorba de comoara
amintirilor 0 de flaara ndejdilor noastre, i pe du-
mani, pentru ca 0 ei, aliatii no0ri, s5 ne ingaduie amin-
tirea i a0eptarea. Intrebam Viena, care intreab5 la rindul
ci Pesta, dac5 avem vole s5 serb5m pe acei cari, avind
o inim5, o indraznea15, un avint, 0-au ing5duit sil cu-
cereascd pentru neam far sd intrebe nici Pesta, nici
Viena.
De aceea cind s-au implinit trei sute de ani de la
marea biruint i de la fulgertoarea tragedie a lui Mihai
Viteazul, de la Calugarenii celui dintii lumink de sbii
rornngti libere, de la luarea in stbinire a pilmintului
romanesc din Ardeal, de la intregirea prin cktigarea
Moldovei a trupului national romanesc dezrobit, de la
infringerea lui la Mira's 15u, de la razbunarea din Gorgsliiu,
de la trdarea 0 mcel5rirea Viteazului, aceea.0 linkte
neturburat5 ca 0 astrizi stpinea in Tirgovkte, in manii-
stirea Dealului.
Macar astazi 0 macar noi am venit.
Si am fi venit intr-un intunerec 0 mai adinc, cu 0
mai slabe puteri, ca s5 ne facem datoria, catre neam,
de a lumina.
N-am venit la mormintul lui Mihai Viteazul ca la
orice mormint. Ca'ci sunt morminte inchise 0 allele pe

225
www.dacoromanica.ro
care nimic, nici o vointa dusmana, nici a tiranie nu /e
poate inchide. i mormintul lul Mihal Viteazul e dintre
acelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbuciuma, neimpa-
cat i dureros, idealul nostru si, cit timp va fi neindeplinit
acest ideal ce se zbuciuma In durere, nu va fi the si
ceas de odihnfi pentru acel mort de acolo care e viu
In cugetele noastre, care e ins:* viata rivnitoare spre
dreptate, spre lumin, spre putere a acestor cugete.
In Tirgovidea moarta de azi,_cei vii, am venit astfel
sfi vorbim cu Mihai, cel vesnic viu in suferint. i, in
lacerea de mormint de acolo, el ne-a vorbit, dupa clipa
rugaciunilor de pornenire si a soaptelor de nadejde.
Puhoiul nean-iurilor ne stapineste i ne-a stapinit si,
fata de aced blestem, atit am stiut sa facem : sa ne
Intrebam pina and aceasta nemilostivire dumnezeiascd,
pina cind aceasta mucenicie a unui popor nevinovat ?
n-am inteles c rugaciunile cersesc in zadar mila ceru-
rilor ! N-am inteles ea adevarata rugaciune, primita de
Dumnezeu in orthe ceas, este aceea a muncii, a constiintei
de sine. Cerurile, care nu anima binecuvintarea thr
asupra cersitorilor, se deschid, bogate in binecuvintari,
asupra muncii omenesti condiente de scopurile ei, asupra
vitejiei, asupra straduintilor indaratnice, asupra ispravii
indeplinite.
Prin fapta sa, asa vorbeste Mihai. El a venit intr-un
prezent netrebnic, pe care unii ii linguseau si se foloseau
de pe urma lui, altii 11 indurau, altii plingeau si se rugau
si cereau dreptate, iar el, inarmindu-se, 1-a rasp/11s.
Constiinta noua si tare, luminata asupra drepturilor
noastre i asupra puterilor ce erau In noi, el a izgonit
cu sabia de foe a arhanghelului pe acei can l. nu intelegeau
Ca trebuie s piece de pe pamintul altui neam. N-a
chibzuit prea mult i n-a cerut sfaturi indelungate inte-
lepciunii, care potriveste drumul la fapte, mai rareori

226
www.dacoromanica.ro
decit moralizeaza pe urma lor dupa ce, fr dinsa, ele
au fost indeplinite. Prin rascoala contra turcilor, el, std.-
pinitor slab peste tara slaba, el, nesigur de ai sal, a
infruntat pe cel mai mare imparat al lumii, stapin pe
cele mai uriase puteri de bogatie si de ostire : a provocat
lumea turceasca, admirabil disciplinata. Un viteaz
aceasta inseamna, adaugind la acea slabiciune, la acea
nesiguranta elementul personal care transforma i in-
vinge. Astfel a putut sa fie liberatorul acestui neam roma-
nese in glorie i jertfa, nu in socoteli i cersire.
Si, astazi, pot s ia arninte cei ce intreaba oracolul
cu minile pline de daruri, i stau pe ginduri intre Viena
si Pesta, intre imparat si Kossuth, intre Kossuth si Justh.
Liberarea unui neam se plateste cu singe, si neamul care
n-are In prezent acest prisos scump de viata pentru aes,i
pregati viata viltorului, acela sb-el suporte robia in tacere.
Caci nimic nu se poate dobindi cum o spunea in
biserica presedintele nostru decit prin tine insuti, prin
ce-ti gatesti luptind cu primejdia vietii, cu generoasa
risipa a singelui.
Nu pe o cale plina de flori, zvirlite din dreapta ei
din stinga, pe cind de sus ploua lumina cerului albastru,
ci pe calea tragica a trupurilor oalde, stropite de singe,
se merge drept la izbincla. Cu ostasii si nu cu milogii
neobositi ai tuturor vremurilor r Biruinta smulsa la Ca-
lugareni lui Sinan pasa n-a fost, astfel, fapta unui singur
om, ci a unui neam intreg, a miilor de tineri cari de
bunavoie s-au coborit sub brazda, jertfindu-se pentru
ca sa putem trai noi, cei de astazi.
Si iata o intiie invatatura pentru cei ce merg acolo
la moimintul lui, de unde se revars in vesnic izvor
cuvintul de viata : ca pentru a putea trai o viata, ce
ti-a fost daruita, esti dator s-o meriti, ca om I ca neam,
in fiecare CEO.

227
www.dacoromanica.ro
 II
Si a doua invatatura ne vine din greutatile vietii lui,
din suferinta i moartea strabunului.
Dupa Calugareni, avintul de razboinic il duce mai
departe, intr-un mare vifor de patimk de primejdie, de
osteneald i suferinth. Inainte de-a trece el, domnul
muntean liber, in Moldova, inainte de a intra in Iasi
si in Suceava, facind sa tresara de mindrie in mormintul
lui de la Putna Stefan vodd cel Mare, unind gloria lui
notia cu sfinta glorie veche, el a intrat in Ardeal, trecind
Carpatii despartirii seculare. In ceasul acesta la Selimber
se inalta fara pomenire, lipsit de recunostinta invinsilor
si de thmiia celor de un neam cu invingatorii, movila
mortilor nostri din ceasul cuceririi, asupra cdrora n-au
curs inca lacrimile noastre juruind razbunare, rasplata.
Dar nu Ca induiosat domn roman intra Mihai vodd
in Ardeal, ci, dupa idealul timpului aceluia, ca mindru
cuceritor. Acel care, in 1595, dezrobea tara cu un mare
gest eroic, patrundea in Ardeal nu cu acea constiinta
care se rdspindeste asthzi mintuitoare, ci ca reprezintant
al drepturilor imparatului de la Viena, al dinastiei hab-
sburgice, care totdeauna a stiut s intinda mina cind a
crezut c folosul se poate avea Vara rise, sa o retraga
dup ce s-a fript i sa gaseasca pe altii pentru arde
degetele ea sa i-1 scoath din flacra primejdiei.
In iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihai voda, om
al vremurilor de cinste i credinta, virtuti pierdute de
atunci, jura la manastirea Dealului, in fata reprezintan-
%nor imperiali, jurmintul de credinta imparatului crestin.
Deci, el vasal, eroul libertatii noastre ? Dar nu e deosebire
intre vasalitatea deelarath de atunci, i intre cea de azi,
nedeclarath. Sunt vasalitati cu libertate si este libertate
unita cu cea mai pagubitoare robie. Eram sthpini atunci,
la noi acasa, pe bogatia noastra, pe idealul nostru. Azi,
in vremea neatirnarli, a gloriei, a stralucitoarei coroane

228 www.dacoromanica.ro
ridicate, intr-o ultimil miseare, de minile tinete care
intepeneau de atingerea mortii pe cimpul de lupta, noi
nu mai suntem stapini pe bogatiile noastre. si nu prin
tirania din afard, ci prin frica dinlauntru chiar, ni se
interzice dreptul de a 'Astra idealurile noastre.
$i, intrind in Ardeal, a gsit Mihai multa lume, de
natii, de suflete i limbi deosebite. A gasit pe ungurii
neimpdcati, cari strigau ea mai bine ar trimete irnpgratul
din curtile sale un maturator decit sa le impuie pe acest
valah".
A asit pe sasi, constienti ping azi ca, daca sunt acolo
al trebuie sa fie, o datoresc marii lor natii luminate,
solidare si puternice, ai carii reprezintanti sunt ei aici,
la poalele Carpatilor.
Dar a gasit i pe romnii si, cari-1 asteptau.
Astfel se dovedea i atunci c mai adevarat decit
cugetarea critica a celor de sus e inStinctul sigur, pornind
de la puterile cele mari ale vietii, de la tainele organis-
melor nationale, al multimilor omenesti. i s-a sculat
astfel in ceasul izbavirii, s-a sculat sat cu sat la vestea
intrrii lui Mihal. In vaile muntilor, pe intinderea sesu-
rilor, mii de mii, in sate bgtrine, au nadajduit si au acla-
mat. Aceia cari, i azi, dupg trecere de trei sute de ani, in
robie j umilint, in indiferenta noastra desilvirsita fata de
ei, sunt in asteptarea craiului, a imparatului romanesc,
pe care-1 cer cei din Ungaria, cind n-au dreptate de la
unguri i pe care-1 vad in viitor taranii bucovineni, cind,
in umbra unei ctitorii a lui $tefan irnparat, intreabd
pe oaspetele din Ord cind va sa vie imparatul romnesc
eel nou.
Aceasta era, si e pind astazi, dupd cele trei sute de
ani de indiferenta din partea noastra, starea de spirit
a taranimii de acolo. Dar Mihai Viteazul era un om
politic adeseaori asa de putin si de nesigur lucru, chiar

229
www.dacoromanica.ro
cind e cineva un adevrat om politic, si nu un biet
politician i, ca un om politic, el se incredint5 factorilor
competenti cari se cheamfi azi in Ungaria Andrassy,
Apponyi, Kossuth, Justh 1, iar la noi cum 11 tim fiecare.
$i. factorii competenti", indeprtindu-1 de ai s5i
la fiecare pas, pe neted drum de oficialitate, 1-au adus
la infringerea de la MirasIgu, 1-au intrebuintat la
Gorsrau si 1-au tirit la trdarea de la Turda.
Mare inv545tur5 ! Prin neamul nostru se putea inde-
plini trainic idealul, clack intru cit era cu putintii macar,
eroul ar fi tinut seam5 de acest factor, necompetent. Tot
geniul lui militar nu i-a putut asigura ins5 biruinta pe
calea altora, pe care se rdtaciserd pasii sai, dupa stra-
lucirea ispitei. Ciiluggrenii au fost sfArimarea portilor
iadului, i osinditii nevinovati strigau din dureri catre
arhanghelul izbindei, dar el a mers inainte, pe drumul
de bucurii ispititoare, la captitul caruia Ii zimbea raiul
si-1 astepta pr5pastia, i decit iadul mai neagra. Greseala
de atunci nu mai trebuie repetatk Oriunde e o fArim5
din nearnul nostru, de ea trebuie s5 tinem seam5 intii.
Din pamintul nostru s5 scoatem aurul care-i zace in
adin curt.

III
5i, acum, al treilea invatamint, cel ce vine, dup5 moar-
tea eroului, din rAzbunarea lui.
Nici un om mare nu e ace de mare incit el singur
sa poatil indeplini o opera mare.

Onmen1 politici reactionari din Ungaria, care au sprijinit

politica de desnationalizare a popoarelor din cuprinsul Imperiu-
lui habsburgic_ Evident, Kossuth nu e cunoscutul revolutionar
de la 1848. Acela murise ostracizat In 1894.

230
www.dacoromanica.ro
 Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mici, de
dorinta de mune& de setea de jertfa a bor. In aceast
neaparata solidaritate omeneasca la cele mai inalte lu-
cruri ale vietii e o imbarbatare i o mingiiere pentru
eine n-a fost ales din ceruri pentru a sta in frunte.
Nenorocirea lui Mihai Viteazul fu ca el se gAsi de la o
vreme singur cu constiinta sa, cu increderea sa in sine,
cu vitejia i mindria sa. Oamenii marl insa cresc in
puteri prin valoarea morala a societatii in care traiesc.
Altfel se ineacA in trivialitatea vietii obisnuite, ori se
sfarrnA. Sunt oameni cari fac pasul greu dintii, in jos,
si in curind numai un virtej al apei murdare arata unde
au disparut : pe mormintul lor nu se pune nici o cruce
si nu se vars nici o lacrima. $i sunt oameni mari cari
nu consimt a intovarasi, pentru avantagiile lor personale,
in pAcatele ei o societate ordinarA.
Ei se zdrobesc. Dar, chiar daca un astfel de om se
zdrobeste, zdrobiiea lui nu e zadarnica. Peste tragedia
sa pluteste o amintire vesnica pe care n-o pot nimici
acei cad. 1-au ucis, i, neapArat, vor veni timpuri care
se vor curati prin aducerea aminte a celui care a suferit
martiriul.
Asa fu soarta lui Mihai Viteazul. Daca s-ar fi sprijinit
pe o societate insufletita de spiritul sdu, el n-ar fi ratacit
ca un prigonit de soarta pe pAmintul tarn careia-i daduse
libertate. N-ar fi rtacit ca un fugar de la Buzau la Arges,
de la Arges in Oltenia, in mindra Oltenie unde fusese si el
ban al Mehedintilor si care acum statea nesimtitoare la
nenorocirea lui. Nu si-ar fi singerat fruntea de treptele
tronului preainalt". Nu s-ar fi intors brat la brat cu
Basta si nu s-ar fi intimplat apoi ce s-a intimplat la
Turda.
0 tara intreaga s-ar fi ridicat sA-1 apere, sA-1 inalte,
sii-1 rilzbune, si s-ar fi vazut ce poate face o Ora intreaga.

www.dacoromanica.ro 231
 L-a ucis siguranta lui Basta c nimeni nu se va
ridica sd-1 rzbune, c dupg uciderea lui va riaminea un
partid impdrAtesc la noi, pe care nu-I va dezgusta nedrep-
tatea i nu-1 va cutremura crima.
Astfel Mihai a pierit din lipsa de constiint5 a poporului
ski. Dar veacuri au trecut i constiinta noastr invie
la lumina amintirii lui.

Noi ii vom da capului profanat, scos spre priveala

curiosilori doritorilor de distractie, un mausoleu de
marmurd. Dar piatra de deasupra lui nu-1 va inchide.
0 cheie de aur vom pstra-o pentru a deschide mormintul
in ceasul care se va cuveni. Cultura romaneased ii va
pregati, prin toate asezdmintele ei, i prin acesta al
nostru, in care pdtrunde i o raza din alt ideal. Cheia
de aur o vom tinea aproape de inima noastr. $i in
ziva 6uvenita cu ea vorn atinge mormintul, si el se va
deschide pentru a creste puterea constiintii noastre cu
puterea minunat a Viteazului ce asteapt.

17 noiemvrie 1909
( )

KARL KRUMBACHER

Marele bizantinist, intemeietorul bizantinologiei mo-

derne, autorul uimitoarei enciclopedii bizantine pe care
o intitulase Istoria literaturii bizantine, conducatorul re-
vistei Byzantinische Zeitschrift, revist care unea sihintile
bizantinistilor din toate ta"rile i neamurile, a murit la
Mnchen, unde era profesor la Universitate, in Nzirsth
de abia cincizeci i patru de ani, dupg o mai lung5
suferinfg, dar neasteptat de iute", spune instiintarea.

232
www.dacoromanica.ro
 Pentru romni moartea lui Krumbacher e deosebit de
dureroas5. Rposatul ne cuprindea in vastul cerc al aten-
tiei sale luminoase. Pentru stiinta noastrd # reprezen-
tantii ei, el a avut shnpatii care nu se vor sterge din
inima celor ce au fost onorati de dinsele. Rind pe rind,
un numr destul de mare de studenti romni i-au urmat
cursurile si seminariul, in care nu o data numele cdrii
si natiei noastre a fost numit.
Cade coplesit de o munca supraomeneascg, in atitu-
dinea eroicg a celui ce nu s-a crutat in indeplinirea
sarcinii ideale cdreia-i inchinase viata. Cuvintul nostru
de durere trebuie s se audd inaintea acestui mormint
la ch'pAtiiul cdruia va arde nestinsd candela celei mai
curate glorii.1

10 decemvrie 1909
(I)

INVATAMINTE DIN VIATA $1 DOMNIA LUI

CUZA VODA 2

I
De istoria pragmaticg, de fapte, a lui Cuza voda nu
se mai poate vorbi astazi, dup cartea d-lui A. D. Xenopol,
cu oarecare noutate.
Starea izvoarelor impiedeca de la aceasta. Istoricul
lui Cuza voda a lucrat dupd ziarele timpului, dupa dez-
, Karl Krunibacher (1856-1909) a fost profesor de bizantino-
logie si neogreacS la Universitatea din Milneben Incepind din
1897.
' Tema unel cOnferinte %Mute la husi (n.a.).

233
www.dacoromanica.ro
20
haterile parlamentare i dup5 unele acte care i-au fost
impiirtsite.
Din aceast categorie de informatie pot iesi pagini
interesante uneori, dar icoana intreag5 a vremii nu se
poate desface.
In adevAr, ziarul minte ; el e fiicut ca s minth, in
sensul intereselor unui partid sau altuia, al interesclor
deosebitilor indivizi amestecati in politica. A descurca
adevilrul cuprins in aceastd zilnic5 minciund e lucru greu,
pentru aceasta trebuie s capete cineva indreptdrile
de aiurea. Fara a mai vorbi de ziarele care prind opinia
public5, simtul general al momentului, in greselile sale,
al-I exagereaza pentru a-I lingusi, a bate-n strun5", si
astfel a mina banul la casa onoratei administratii [...].
Dezbaterile parlamentare reprezint mdrturisiri politice
preg5tite, foarte adeseori revAzute, mai mult decit o data
fundamental schimbate. Sunt un document care nu e
totdeauna interesant si care poate fi deseori putin auten-
tic.
Actele de stat, care se pot avea mai lesne, sunt menite,
ori a face constatri care pot fi indiferente, ori a da
sub o anume coloare, acoperind, mistificind i momind,
situatia unui moment.
Pentru a intregi i a rectifica, pentru a da icoane ade-
viirate si judeati drepte, trebuie izvoare de alt feL
Trebuie memorii i scrisori particulare.
Memoriile se scriu tirziu pe baza unor insemngri
zilnice uneori, si aceasta e cazul cel mai bun ; se
si
scriu de oameni cari au parsit scena politica i cari nu
mai au interese actuale, de oameni cari tr5iesc in singu-
rAtate i acolo-si culeg amintirile, le orinduiesc si le
critic5. Le criticg avind acum un simt al datoriei de
adevar, pe care oricine stie ceva o are fat5 de urma0.
generatia pe care o respecti si nu cutezi a o minti, fiindcti

234
www.dacoromanica.ro
n-ai vazut-o, nu te-ai deprins cu greselile ei 1 tfl ca
te va judeca.
Memorii avem putine in literatura noastra: Oamenii
nu le scriu usor. Sunt mune motive, adica defecte,
orientale. Tinerea in curent a notitelor pregatitoare,
cercetarea i redactarea lor cer o munc grea si stator-
nick de care putini sunt In stare. In al doilea rind, e
in noi Inca acea stare de spirit nenorocita, o exagerata
ai falsa discretie ori sfiala, care ne face sa nu ne
amestecarn", pentru ca o lume rauvoitoare sa nu creada
c la baza manifeslatiei noastre e o dorinta de a iesi
la iveala, pe cind, de fapt, oricine a prins in amintirea
sa ceva din faptele mari ale unei epoce, ceva din per-
sonalitatea unui om hotaritor, n-are dreptul s clued in
mormint farime de adevar trait care nu sunt ale lui.
Si, In sfirsit, atitia cari n-ar fi opriti de aceste motive,
nu scriu fiindca nu cred Ca pot scrie, desi nu e vorba
de un scris impodobit litemr poate cele mai bune
amintiri privitoare la razboaiele lui Napoleon I sunt ale
ofiterilor inferiori ridicati dintre ostasi, ori de ale cine
stie caruia soldat chiar. E adevarat ca i o educatie
gresita nu pune la indemina oricui a trecut prin scoli
putinta de a scrie cuviincios.
Astfel, cu privire la domnia lui Cuza voda, n-avem
Inca memorii. Doar cind, daunzi, s-au serbat cincizeci
de ani de la intemeierea Romfiniel, unii ofiteri de-ai
lui au vorbit, in ziarele jubiliare, cu privire mai ales
la crima impotriva onoarei pe care au facut-o miitarii
conjurati din fevruarie 1866. Marturisirile au provocat
polemici, cuprinzind alte marturisiri, l cu toatele vor
fi de folos acelui care va fi in masura a scrie pe larg
al temeinic despre acea zi nenorocita.
Scrisori particulare, corespondente personale i secrete
vor iei poate la iveala, multumita mai ales obiceiului
de a se vinde, de mostenitori, hirtiile ravasite ale oameni-

235
www.dacoromanica.ro
20*
lor cari au jucat un rol in aceastii tarl, anticvariler evrei
cari le tree apoi, cu cItig, Academiei Romtme.
Avem insd cloud colectii de asemenea acte care frail
Indoial se vor publica. Hirtiile eamase in stApinirea lui
vodg Cuza au fost pastrate credincios de rhiposata doamnii
Elena, care le-a incredintat fratelui ei, d-1 Theodor
Rosetti, iar de la d-1 Rosetti ele au ajuns la prietenul
meu A. C. Cuza. Ele cuprind acte privitoare la persoana
domnului, inainte i dupg detronare, precum si cores-
pondente diplomatice de o mare insemnatate.
Alte hirtii au fost luate, in clipa trad'arii si din
insgrcinarea guvernului cel nou, de cineva care mai putin
decit oricine ar fi avut dreptul s scormoneasc in aceste
hirtii cu scopul, mArturisit, de a ghisi dovezi de politica
rea, de trdare" a tiirii, in corespondenta secrethi a lui
vodil Cuza. Pot s'a caute cit or vrea, nu vor giisi ce
doresc ei", a spus domnul detronat, dupai mrturisirea
sotiei lui. i in adeva'r zadarnic scotociril pripit minile
piitimase ; din acele scrisori n-a iesit nimic alta decit
ceea ce stia i lumea de atunci, i eeea ce stim mai bine
noi, cei de astzi : c toatii activitatea publica a lui vodhi
Cuza a fost inchinata numai binelui Orli i neamului.
Sr" nadhijduim chi si aceste hirtii vor vedea in curind
lumina.
Pinii atunci, pint"' la cunoasterea izvoarelor noi, se va
putea vorbi de domnia lui Cuza vodi dintr-un punct de
vedere care nu e cel istoric propriu-zis.
Cad o epoca din viata unui popor poaie fi expus5
din punctul de vedere al faptelor. Intii le afli, le fixezi,
le insiri si dai astfel, cu luminitrile i inlantuirea pe care
esti in stare a le da, istoria pragmatica a epocei aceleia.
Poti si istorie, in adevhiratul inteles al cuvintului,
shi se incumete a o face numai cine are acest dar !
poll sit reconstitui figuri, sit invii viata in chipuri mari,
sthipinitoare. Atunci at trilit o epoch, i fad I pe ceilalti
sit o triliascrt.

236
www.dacoromanica.ro
 Dar din stabilirea i orinduirea faptelor, din intelegerea
sizugravirea figurilor, se desface un al treilea element,
care e moral-istoric. Oricine a lucrat pe lume nu scaph
de judecatk de o judecath pe care orice epoch o reia
potrivit cu alte norme de drept si in alta razh de vedere.
De la o vreme se impune o sentinth care rhmine, desi
revizuiri partiale, aducind dupd ele modifichri ale condi-
iilor unei reputatii, mai sunt cu putinth.
Din aceste dezbateri, care pot fi foarte pasionate fata
de anurniti oameni si de anumite tipuri, rezulth ins
inviiteintinte, reguli de conducere politick exemple de
irnitat, care 'sunt bune in orice vreme si pentru orice
popor, dar mai ales bune pentru poporul in mijlocul
chruia i cu privire la care s-a desfasurat o activitate
politick s-a afirn-iat o personalitate conduchtoare. $i din-
tre generatiile chrora le poate folosi povata i exemplul,
aceea care trebuie sh fie mai lacomh de a le prinde, fiind-
ca-i poate ajuta mai mult, e generatia care vine putinh
vreme dupd o crizd istorich, duph un erou al istoriei.
In acest sens voi sh vorbesc de fapta si de firea lui
Cuza vodh.
Si, pentru aceasta, el poate fi- privit din trei puncte
de vedere : cum a inteles datoria sa de domn ; cum a
tratat problemele politice ale epocei sale ; cum a purtat
povara nenorocirii sale.

III
Cind un print e crescut pentru tron, cind din cea
mai fragedd copilarie a purtat uniforma, a avut regimente,
a vhzut prezintindu-i-se arma i inchinindu-i-se steaguri,
cind i-au stat la indemina cei dintii oameni ai neamului
atit mai rau pentru cine-1 creste, dach-i lash la o parte
pe acestia, pentru a lua mediocrithti supuse, personalitati
In editia de bazd, nu existil un paragraf IL

237
www.dacoromanica.ro
neclare, ori cine stie ce educatori de meserie, buni pentru
printi rusesti, ori, dacd nu, persani ! cind astfel de
oameni i-au stat deci la Indemind, pentru a-I initia in
toate ramurile vietii publice, care nu trebuie s fie necu-
noscute unui suveran, atunci ai tot dreptul de a fi pre-
tentios i aspru fata de unul care, ajuns la cirmuire,
arat el nu-si dd seama indeajuns de datoria de a munci
stdruitor pentru binele 'Orli i neamului su, ori Vara
neamului care 1-au adoplat, urm5rindu-1 cu iubire de
la cei dintii pasi ai sai in viatd.
Asa a fost insd cu Alexandru Cuza, ajuns domn din
intimplare, prin noroc nu norocul lui, care si-a cheltuit
viata in sapte ani, ci norocul nostru, cari am folosit de
pe urma acestei mdrinimoase risipiri de puteri ?
Fiu de boier, din famine mare, si rlu prea mare, cu
avere i nu tocmai cu mult avere, crescut ca orice fiu
de boier din acel timp. Frantuzeste la pension, istorie
sacra, istorie antick istOrie a Frantei, literatur5", arit-
metick art de societate, maniere, calgtorie la Paris pen-
tru bacalaureat, care, oricum, era mai greu pentru un
scolar astfel preg5tit, al pensioanelor moldo-rornne, decit
doctoratul de acurn pentru absolventii i licentiatii facul-
idtilor noastre.
S-a intors in lark N-a fost, ca Mihail Kogalniceanu,
agricultor care sd practice agricultura, n-a intemeiat, ca
aceasta fire neastimparata in genialitatea ei, industrii :
a hirtiei vechl sistem frird incurajdri" de la stat
a postavului. Desi trdia sub cirmuirea unui Grigore Ghica,
venit prin revolutionari i bucuros de colaborarea kr,
n-a facut administratie. Ofiter cu cariera fulger5toare
si pared astdzi nu vedem noi, In alte dornenii, cariere,
asa de fulger5toare ! colonel tot printr-un capriciu al
caimacamului Vogoridi, simtind mai rnult ce trebuia s
fie un ofiter decit deprins la aceasta printr-o scoald
militar5 ori prin acLivitate la regiment, astfel era Cuza
in ziva cind fu ales domn, ca s5 nu se aleagd. Mihai

238
www.dacoromanica.ro
Sturza ori Grigore Sturza ssi ca s fie in stapinirea
celei mai inalte puteri macar tin om simplu i simpatic,
lipsit de ambitie personal i lucru foarte insemnat
dispuind, ca loctiitor al rninistrului de Razbol, de ostire.
Cunostea putin5 lume, doar cercul de tineri intre cari
tralse, eleganta lume femeiasc5 din Iasi. Pe cei de jos
i-a descoperit dupg ce a luat domnia ; atunci intii, potrivit
cu datoria lui, a recunoscut el cu bucurie omenia, mUnca
rbatoare, vitejia, credinta, care sunt virtutile taranului
nostru. In sfirsit, el nu avuse legaturi cu lumea de peste
Milcov, care, prin conduc5torii ei liberali, fostii republi-
cani din 1848 si de dup5 1848, dorise un alt domn, pe gene-
ralul Nicolae Golescu, o figura cunoscutd in Bucuresti.
Si, indat5 dup5 alegere, ce s-a intimplat cu aceast5
fire 15satoare, aplecat Catre petreceri, strging pin5 atunci
de orice munc5 statornic5, de orice spirit de jertfire ?
S-a intimplat c5, intr-o schimbare subiUi, fulger5toare,
printr-o geniala intuitie a datoriei, omul s-a transformat.
Colonelul Cuza e una, vodd Cuza, alta ; cel din urmil
a luat de la cel dintii doer anumite prietenii impovard-
toare i o singur5 iubire, pentru care il mustra mai mult
acei cari n-au iubit niciodat5. Incolo, pentru noi un om
nou, adevarat nou, stialucit nou, a rilsArit in ianuarie 1859.
El a r5mas acelasi pin5 in clipa abdictirii. Cuza voda
nu era un om solemn, pompos, formalist. Nu inv5tase
nic5ieri eticheta Habsburgilor i ceremonialul lui Carol
Quintul sau al lui Filip Tenebrosul ; nu Oia si nu voia
sa. stie cum se orinduiese la un jubileu faitoanele, de la
cel mai miiret oaspete str5in pin5 la cel din urm ling5u
de curte si de ograd5. Eticheta a suferit continuu de pe
urma unui domn care se cufunda bucuros in rindurile
multimii, ca sa" afle, ca s indrepte, ca sa---pedepseasc5
si sit mingiie, ca s mi1uiasc5 pe ascuns de ochli lumii
curn a fcut apoi piistrindu-1 mostenirea, buna l miloasa
lui sotie cu un cuvint, ca sA rAspund5 nevoii sufletesti

www.dacoromanica.ro 239
a nearnului acestuia, de a fi iubit de suveranul sau 2i
de a-1 iubi in schimb, calduros, fara rezerve, din toga
inima.
totusi el a ramas cel dintii din poporul sau. Ceva
ii ridica mai presus de ceilalti : aceea c nirneni nu-si
facea datoria mai viteaz, mai dispretuitor de orice
rneschina prudenta, mai infruntlitor al celor mai strasnice
prirnejdii, decit eL
Sufletul lui intreg era schimbat. Prin gura lui nu mai
vorbea un om, ci, curn se cuvine pentru un stapinitor
de oameni, un neam intreg. Intruparea natiunii era el
in gind i grai. Cel dintii fior de mindrie 1-a avut gene-
ratia de atunci cind s-au auzit cuvintele mindre cu care
el vorbea turcilor, cabinetelor europene, proclamind o
Romanie minded.
Amintiti-vii pe acele din ultimul mesagiu, cu citeva
luni inainte de abdicare, acele demne cuvinte prin care
nega, de pe tron, orice ambitie pentru sine i, amintindu-si
de ceca ce fusese, fagaduia, cu gindul la principele
strain, pe care-1 pregatise, un colonel Cuza, bun, modest
2i harnic patriot, intors intre tovarasii sai de odinioara
pentru a lucra mai departe la binele tarii i neamului.
Si vorbe marl, in cea mai simpla forma, gasea el nu
numai pentru cei de sus si in clipele cind privirile tu-
turora erau indreptate asupra lui, ci i atunci cind in
cabinetul sau de lucru se indrepta catre un ofiter din cei
mai marunti, chemat ea sa auda dojana sau lauda. Caci
el stia ca, in aceasta lume unde legea nu poate prevedea
toate i unde nu se pot fixa rasplatiri pentru oHce fel
de merite, cel ce face mai mult decit datoria sa are
drept la cea mai frumoasa rasplata, care vine din eel
mai stralucit si mai nobil privilegiu al unui principe : acela
de a face pe eel mai vrednic sa coboare scarile palatului
cu puteri de munca inzecite i, iarasi, de a face a se
pleca fruntea acelui care sia calcat datoria fara ca legea
sa-1 poata atinge.

240 www.dacoromanica.ro
 IV

Acest nepregatit altfel decit prin puterea lui de

intuitie avu, din cea dintii zi a cirmuirii sale, o situatie
politic asa cum numai putini printi crescuti pentru iron
au avut-o inaintea lor : o situatie cu totul nourt, cuprin-
zind in toate privintile probleme grele, care cereau sil
fie neap5rat i card ziibavd rezolvite.
Administratie modernd i unitard pentru amindou5
Principatele nu exista. Finantele erau intr-un adevdrat
haos. Oastea trebuia injghebat din cloud' corpuri rnilitare
deprinse a sluji sub steaguri deosebite, i vechiul spirit
al companiilor de militie inlocuit prin spiritul unor regi-
mente luptiltoare. i, in acelasi timp, se ridicau amenin-
t5toare pentru insasi fiinta noului stat problemele cele
mai mari : a situatiei internationale a Romiiniei, unitii
treciltor sau definitiv, pentru un timp numai sau pentru
toate timpurile ; a inlAturdrii vechii stilpiniri a mrandsti-
rilor grecesti pe pdmint romnesc l, in sfirsit, a impro-
prietaririi taranilor.
Cuza vocla ar fi putut gresi in alegerea domeniului
unde trebuia sd lucreze intii energia lui. Ar fi putut s
facia precum fac spiritele comode, cdutind o manifestare
aparentd, fie 1 slralucitoare i zgomotoasii, in domenii
mici, in care se poate face foarte usor un fel de dovadii
de originalitate, schimbind, in uniformele ofiterilor, de
pild5, catifeaua gulerelor cu astrahanul, inlocuind man-
taua cu dolmanul francez, ori reglementind forma chipiu-
lui i, iari, schimbind ordinea administrativd, intinderea
numele administratorilor, leafa pe care o pri-
mese s.a.
Atitia n-ar fi cutezat s infrunte, intr-o situatie asa
de subredd i cu atit de putind deprindere a lucrurilor
publice, chestii de o asa de covirsitoare insemnatate. Ar
fi inchis ochii asupra greut5tilor, ori ar fi cdutat sul

www.dacoromanica.ro 241
scape de ele, in momentele cind s-ar fi impus mai mult,
prin masuri de oportunism care zabovesc rezolvirea pro.
blemelor primejdioase, dar o l ingreuie in masura zabavii
aduse.
Domnul din 1859 a indraznit sa ating5 cu un curaj
consecvent, cu un cavalerism jertfitor, cu un !nail simt al
celei mai inalte datorii, pe care dup dinsul nu le-a mai
avut nimeni, cele trei probleme de capetenie. tia ea
una-1 pune in conflict cu Turcia, care avea pe atunci
multi si puternici aliati, ca alta-i creeaza protivnici in
calugarii greci, deci in toata grecimea, atit de solidara,
0 in puternica Rusie, care, confiscind acasa averea c5-
lugarilor greci, nu intelegea ca altii, mai mici, sa Indraz-
neasc5 tot asa de mult. Iar chestia taraneasca trebuia
sa trezeasca dusmania proprietarilor afar& doar de
citiva idea1iti dezinteresati ca dinsul cari proprietari
formau atunci intreaga clasa politica, pe care n-o puteai
atinge fiira a te rneni unei sigure caderi.
Toate problemele au fost atinse, cercetate, rezolvite.
Dac5 legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o, aceasta
se datoreste silintilor inversunate ale proprietarilor e1
mai ales faptului ca acel care a deeretat legea nepu-
tind-o trece prin Camera n-a avut ragazul i ce
indelungat rgaz s-ar fi cerut de a o pune in aplicare
I

asa cum se cuvenea.

Cu aceasta ins5 Cuza voda isclise pieirea sa. Ea n-a
intirziat.

Am avut in trecutul nostru multi pribegi, dintre

boieri, dintre clerici, dintre domni, pe cari-i goneau pa-
calele lor sau rautatea noastra. $tim ce faceau. Cei vechi
mergeau cersind, din tara in tara, de la o curte la alta,
dintr-un oras in altul, infatisindu-si genealogia i rugin-

242
www.dacoromanica.ro
du-se de un ajutor de drum, de un sprijin diplomatic.
Uncle n-au facut ei de ris tara i neamul lor ?
In tirnpuri mai noi au pribegit, dintre domnii munteni :
Alexandru Ghica, Bibescu, Barbu Stirbei ; dintre moldo-
veni : Ion Sandu Sturza, Mihai Sturza, Grigore Ghica.
Ce fceau ei dupa pierderea puterii ?
Paraseau tam, chiar fara a fi silii. Ii inabupea aerul,
II dezgusta parnintul, ii umpleau de minie oamenii nere-
cunoscatori. Ii pastrau prietenii adevarati, partizanii ;
ii inteteau in duprnania fata de regimul cel nou, eel
putin pina la venirea ca domn a principelui Carol. Se
intorceau numai atunci cind zorile unei a doua domnii
pareau c rasar pentru dinpii.
Doi singuri fac exceptie. Acel Ghica voda, care, traind
simplu in strainatate, lupta pentru Unirea cu principele
strain, distrugind astfel orice viitor politic pentru dinsul,
pi care, neinteles, calomniat, pi in ceea ce privepte ones-
titatea sa personala, s-a impupcat mai curind, decit sa
se apere. Si acel, mai vechi, loan Sandu Sturza, care
raspundea, in 1828, ofiterului rus venit sa-1 ia in primire
ca prins politic, aceste simple memorabile cuvinte :
Spune-i durnisale ea', de vra s m pazeasca din porunca,
sa-pi urmeze datoria lui cum ptie, iar, de vra sa-mi faca.
teremonie, ii multamesc, ca n-am trebuinta de straja
ruseasca, fiindca ma pazepte Dumnezeu".
Ca dinpii pi mai presus decit dinpii a fost in exilul
sau voda Cuza. Indata ce avu cunoptinta de constituirea
unui nou guvern, el ceru sa fie scos din tara. Nu pentru
ca o ura, dar pentru ea ptia bine ca prezenta sa ar
strica o pace de care aveau nevoie institutiile cele noi
pentru a se inradacina, regimul cel nou pentru a se
consolida.
A plecat. Din strainatate n-a venit de la dinsul nici
o protestare, nici o plingere, nici o atitare, pe care le
dispretuia deopotriva. Nob ilele lui scrisori catre principele

243
www.dacoromanica.ro
Carol, inlocuitorul sau, sint vrednice de a fi cuprinse
in orice carte pentru cultura politica a poporului.1
0 data ambasadorul franeez din Viena s-a oferit &
ajute intoarcerea lui pe tron. Cu indignare, Cuza a raspins
sprijinul strain.
Alta data a fost ales deputat, senator, de acea opinie
publica romaneasca, inselat o clipa, zapacita, inabusit
mai mult, care se destepta insa indat, plind de recunos-
tinta si admiratie, in favoarea lui. A refuzat. Pacea taril
lui ii era mai scumpa decit orice alta pe lume.
Traind asa ultimii sai ani, el a adaus la invatatura
ea' nu trebuie sa ocupi locul la inaltimea caruia nu te
poti ridica ; o a doua : ca e dator un suveran sa riste si
situatia sa pentru a da o solutie curagioas problemelor
marl ale timpului, si o a treia : ca jertfa pe care ai
facut-o odata pentru binele neamului si tarii, n-ai dreptul
s-o retragi.

(I)

UN AVENTURIER INTERESANT :
GHEORGHE ERANCOVICI

In Tara Romaneasca a trait pe vremea lui Serban

Cantacuzino, care cuteza sa viseze de Bizant si astepta
mintuirea de la nemti, de la catanele imparatului, un
om care si el tragea nadejde sa capete ceva la o sfisiere a
imparatiel turcesti, pe care multi o credeau cu putinta
dupa cele din urma infringeri si pierderi de provincii
ale turcilor.
1 Scrisorile cuprind indemnuri patriotice si democratice, Mild
strbatute, mai ales, de o caldd simpatie favi de taranime.

244
www.dacoromanica.ro
 Sirb de obirsie, dar aproape cu totul romanizat
fratele sau era doar vhiclica romanesc in Ardeal, Sava
Gheorghe Brancovici era intrebuintat adesea Ca agent
secret al diplomatiei, cam pretentioase i cu putina baz5,
a lui Serban. De la o bucata de vreme rosturile lui de
pretendent la despotatul sirbilor, la domnia Iliricului, II
despart de noi, dar un timp uneltirile acestui om indraznet
si priceput in multe fac parte din istoria noastra.
De aceea publicarea, de invatatul sirb loan Radovici, a
unei intinse culegeri de documente cu privire la acest
aventurier, care era fra indoiald un sarlatan, dar unul
dintre aceia cari pot insela multa lume i rasa in urma lor
o amintire foarte interesanta, nu e fara folos pentru noi.
G5sim aici actul din 1667 al principelui ardelean Sigis-
mund Rkczi pentru vladica Sava, care-1 ajutase a lua
Lipova, oferta lui Brancovici, din 1673, de a da impara-
tului i ajutor de oaste romaneasca.
La aceasta data el asigura ca i fratele sdu, episcopul
Sava Brancovici, de tragica amintire, va iesi" in posesi-
unile imparatesti, prin Moldova ori. Tara Romaneasca,
dupa ce va fi vindut toata averea familial. La 1687 impa-
ratul, dupa primirea solului muntean Antide Dunod, cillu-
gar francez, scrie patriarhului din Constantinopol ca a
dat putere generalului salt erban Cantacuzino, domn al
Tarii Romanesti, ca s vie, repede i slobod, cu ostile
crestine unite din preajma lui, sub ocrotirea sa". La
27 octomvrie 1688 se face de acelasi un dar lui Brancovici,
sol al lui erban. Din Tara Romaneasca, la 1689, Bran-
covici recomanda, ca despot, mostenitor legiuit, cu mila
lui Dumnezeu, al Iliricului intreg si al domniei Imparatiei
de Rasarit, mare duce al Mesiei de Sus si de Jos si print
al sfintului Imperiu Roman, al Sfintului Sava i al Munte-
1 Pritozi za istortu Srba t Ugarscot u XVI, xvn xvin vecu I,
Novisad (Neoplanta), 1909 (n.a.).

245
www.dacoromanica.ro
negrului, domn vesnic al Hertegovinel, Sirrniului si Inau-
lui, conte prin partile Ungariei si cele adause ei", pe
capitanul sau Novae Petrovici ; redacteaza acest act se-
cretarul, care nu e altul decit Ieremia Cacavela, viitorul
dascal al lui Dimitrie Cantemir. In numele sau si al
patriarhului de Peci, Arsenie, el chema in acelasi an pe
sirbi la Orsova pentru a incepe lupta cu turcii. Acolo
venise el din Bucuresti. In iulie el se scria guvernator al
Serbiei, Slavoniei si unde se vorbeste limba sirbeasca" si
primea, din Semendria pe Dunare, scrisori de la vladica
Sava de Peci si de la calugarul Dosoftei.
El insusl data tot in Valachic Subalpina". Cu prilejul
acestor uneltiri se spune ca. Brincoveanu, cind era Inca
boier, ar fi vrut s capete o stapinire in Serbia, de
uncle-i vine semintia" (I), cu ajutorul irnperialilor. Expe-
ditia" despotului rasaritean" se ispravi printr-o mare
deziluzie : in zadar astepta el la Orsova pe vladica de
Crusedol si altii ; abia putu stringe citiva ostasi, si astfel
el crezu ea e bine sa se intoarea in Tara Romneasca.
La 1693 aventurierul era Ia Viena, de unde dadea
diplome slavone, in care lua si titlul de stapinitor al
Severinului. Marchizul de Baden, generalisim imperial,
II atrage in tabara de la Cladova si-1 aresteaza acolo. Dus
la Sibiu, el era trimes de acolo la curte. Austriecii stiusera
s pazeasca bine pe acest cutezator, care le putea face
rnulte incurc-aturi. La 1705 era la Eger, bine inchis, si se
plingea de povara batrinetelor si de supararile bolii.
De saptesprezece ani isi ispasea pacatul de a E rnintit
si poftit prea mult fn viola sa. 1 se refuza stramutarea la
Frage si cresterea pensiei care-1 impiedeca de a muri de
foame. La 1707, Imparatul orindula unde sa fie ingropat
Gheorghe, dee& ar radea asupra lui moarte naprasnica.
In saracia si nenorocirea sa, el spunea ins& si mai departe
ca e ruda cu Imparatii Rasiiritului si mostenitor drept
al Serbiel. Cu toate nadejdile, el murea, tot in Eger, la

246
www.dacoromanica.ro
1711. Lasa datoril l dadea inca o dovadl eit a de primej-
dlos a servi case de Austria.

1909
(I)

IN AMINTIREA LUI EMINESCU

Se pomeneste amintirea a douazeci de ani de la

moartea lui Eminescu, privit astazi, i pe cea mai des--
virsit dreptate, ca intruparca cea mai deplina a geniului
romanese in a doua jumatate a veacului trecut.
Nu suntem in stare Inca a-I praznui cind din
punctul de vedere moral nu formam Inca un popor, caci
prin instrainare ne lipseste clasa de sus, prin ignorant:
cea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca, intru cit se
poate incdlzi de amintirea gloriilor noastre intelectuale,
se reduce la un numr destul de restrins de carturari.
Tineretul, cdruia-i revine mai mult declt oricui sarcina
pioasa de a se inchina marilor suflete trecute de aici sus,
in lumea unde scinteie, de o lumin limpede i vesnica,
viata, deci cugetarea i simtirea aleasa a neamului, acest
tineret nu se poate manifesta Inca unitar i disciplinat,
ceea ce ar da manifestarilor lui o mai mare putere i un
prestigiu netagaduit. Oricum insa si in orice forma : prin
carti, oricit s-ar recunoaste In ele rostul comercial, prin
articole de revist, in numele dcosebitelor cenacule i
Intre hIrtIlle lul s-a gAsit corespondenta lui Serban Canta-
cuzino cu principele Ardealului Mthail Apaffy, azl pierdutA (n.a.).
Urma6 al unei vecht familii aristocratice, care a dat Serbiel
un despot cu ace1a61 nume (1427-1456), Gheorghe Brancovicl
(cca. 1645-1711) a seas o cronIcA In limba romfina, dczvoltatA
in sirbe6te, in tImpul detentlunii de 22 de ant la Eger.

247
www.dacoromanica.ro
societgti in cornanditg, prin cuvintari ocazionale, mai ales
prin comemorarea din Cernauti a bucovinenilor, Eminescu
ii va fi avut ziva lui. i, anume, cu deplina recunoastere
a rostului sat' celui adevarat.
Aceastd reputatie intreaga au itatornicit-o numai anii
din urmg, mai ales dupg cunoasterea manuscriptelor lui
poetice, dupa invierea articolelor de cugetare, de pole-.
mica si indrumare, din care se desfac credintile si con-
vingerile unui suflet cu totul superior. Chiar.si in vechea
forma, nelarnurita, putin cugetata i sentimentalg din
punctul de vedere, injositor, al nebuniei si al mortii
inainte de vreme a poetului, sau din acela, tilcuitor cu
tendinte, al comentatorilor interesati aceasta reputa tie
nu e prea veche.
Colaboratorul Familiei trecuse neobservat. Dincolo"
lipsea simtul pentru mladierea i energia unei lirnbi
poetice care era mug, oricit ar fi fost inriurita de stilul
lui Bolintineanu. La noi acest stil era compromis prin sine
insusi intii, i apoi prin prea muIte reziceri i ecouri, in
scrisele poetilor marunti din vremea lui Cuza. Eminescu
primis0 inriurirea lui Bolintineanu, nu din tara, ci din
Bucovina, unde inca de cind foaia fratilor Hurmuzachi
reproducea in foileton, cu laudatoare recomandatii, poe-
ziile acestui sentimental vorbaret si neglijent, care ajun-
sese a trece drept un inspirator cintgret al amintirilor si
idealelor neamului faima liricului muntean nu slg-
bise. Doar Petrino, cu toate inriuririle scriitorilor germani
mai cetiti prin anii 1860, purcede in parte, as zice chiar
in buna parte, din Bolintineanu, decit care el are insa
hotgritorul merit al sinceritatii poetice pasionate.
In sera, unde moda literarg francezg stapinea, ele-
mentul nou pe care-1 aducea Inca de pe atunci Eminescu,
al carui suflet era imbogatit de reflexivitatea germana,
nu putea fi pretuit. Lirismul lui de iubire, din induiosatele
poezii pe care le publicau mult discutatele Convorbiri
literare, parea prea simplu pentru un gust falsificat de

248
www.dacoromanica.ro
retorica amoroas curenta. Evocarile lui stralucite din-
tr-un trecut care putea s6-1 atraga ca pe un romantic,
dar care-i era si cUnoscut adinc, intim, prin cetiri inde-
lungate in vechea noastra literatura pe atunci cu totul
disprefuitii, chiar in Junimea", i cunoscutd, numai gi-
intific, de un flasdeu nu aflau cuvenita pretuire, nici
chiar in cercul, atit de iionic, al Junimii", in care
umbrele eroice n-aveau intrare pentru a nu turbura
bataia cu perinele, anecdotele d-lui Caragiani ori mica
pornografie curenta. In sfirOt, d-1 Maiorescu, doar, pi
citeva persoane din cerc puteau s aiba intelegere pentru
filozofia care dadea un inalt inteles Rugciunit unui dac
ei Satirelor, filozofie care capatase la poet energia unei
. credinte atotsthpinitoare. i chiar acel element din satire
in care se cobora prezentul, inaltindu-se prin aceasta pi
mai mult gloria, serioasa si sincera, omeneasca si plina de
evlavie a secolelor viteze i credincioase, nu putea sa aiba
primire simpatica ; doar societatea de atunci, iesith birui-
toare, pe neasteptate, din mari framintari i crize politice
sociale, avea toata admiratia pentru opera ei, cu care,
si din nestiinta, nu putea compara marea opera a trecu-
tului, si ea n-avea presimtirea crizei morale care trebuia
sa se declare indata, urmind apoi i pina in zilele noastre.
De la satira personala a lui Bolintineanu, inacrit de
oboseal i nelinistit de inceputurile olil sale, de la
satire glumeath, de cuvinte, a lui Baronzi pita la aceastii
satirg, era o distanth uriasa, pe care contemporanii n-o
puteau trece.
Nici simtul pentru superioara factura a limbii poetice
noi nu-1 avea Junimee, cu tot numrul insemnat de
oameni de gust si de filologi (asa de rareori oameni de
gust I) pe care-1 cuprindea societatea. Din gura unui
membru al cercului din Iasi stiu Ca lecture celor mai
I George Baronzi (1828-1896) scrlltor fecund, militant
pentru Unire. Satirele sale sint merituoase prin orientarea Ion
democraticd.

249
21 Oamenl earlwww.dacoromanica.ro
au fast, vol. I
frumOase poezii ale lui Eminescu nu era intovarasita de
acea evlavioasa atentie care ar fi fcut bine unui suflet
ap de delicat, ci cu observatii critice jignitoare, cu
glume grosolane, cu risete inconstiente care toate Ii
aflau scuza in defectele stilistice" ale scrisului lui Emi-
nescu. I se cereau, ca oricui, si in acelasi ton, schimbari.
Trebuie s adaugim insa ea el, deplin constient de valoa-
rea operei sale si de indreptatirea unui grai format din
cetirea intregii noastre literaturi si din ascultarea roma-
nilor de pretutindeni, raspingea cu o raceala hotarita
propunerile de schimbare, lsind, cel mult, ca ele sa se
faca, fard stiinta lui, de obisnuitul redactor-corector al
foii.
Nenorocirea Iui Eminescu a desteptat intii dintr-o in-
diferenta care ar fi foarte vinovata, dacd n-ar fi fost atit
de fireasca, publicul nostru. Acei cari nu urmrisera pe
poet in greaua, indelungata i marea lui evolutie, luara
in mina cu interes frumosul volumas alb, cu frontispiciile
delicate si impodobit cu chipul, de o seninatate i curatie,
de o frumuseta linitit i sigura, de o calma privire
dominatoare al scriitorului Med noroc. In tineretul din
scoli se porni o nemarginita simtire de mila pentru zeul
tinar care cazuse, fulgerat, din Olimpul luminos cu flori
albe de cires, miresme de tei, blonde chipuri iubitoare
ochi albastri in lacrimi, cu fantasme marete de voinici
pururea biruitori, in iadul intunerecului i scrisnirii din-
Ilion Versurile se cetira cu luare-aminte, atunci pentru
intiiasi data, si rnagia kr, acel farmec vrajit care te
cucereste din nou la insutita cetire a paginilor unice
ear/lase unice, poate pentru totdeauna se trezi i birui.
Mare le singuratec i neinteles patrunse printr-o intele-
gere dureroasa in viata timpului su, i revolutia pe care
trebuia s-o indeplineasca in cugetarea, i mai ales in
toata simtirea noastra, incepu.
Era prin 1886. Intre noi, scolaril de curs superior de la
liceul din Botosani, Neagu aduse cel dintii vestea unei noi

250
www.dacoromanica.ro
evanghelii pentru tineret. Mai mare decit noi, avind acum
sufletul sdu de brbat, cu toate coardele din el vibrind,
el intelegea. Peste un an, la liceul din Iasi, noi, cei din
clasa a V-a, intelegeam cu totii.
Era, de fapt, nu o cetire, intovgrasita de simpatie, de
entuziasm chiar, a unui poet, ci o initiare aproape reli-
gioas, o piefacere sufleteascd a unor tineri deprinsi. cu
aceeasi glum groas5 care r5m5sese si in vrista maturil a
membrilor Junimii", cu aceeasi atmosfer5 de materialism
cras. Aceast poezie minunat din cele o sutil de pagini
ale crticelei albe ne ridica spre ideal in iubire, care
mijea nel5murit in sufletele noastre, in cugetare, spre
care se incercau intii aripile noastre slabe, In taina tuturor
departArilor i ingltimilor. Dacd e putinA bunAtate astazi
in noi, dac5 prin valurile turburi ale unor timpuri de
prefacere, ne-am pa.strat cei mai multi curati i nobili in
viata noastrA de simtire, aceasta lui i-o datorim. Pe
pragul deschis al asteptgrilor vristei nu lunecau ispititoare
fantasme de desfriu, cu ochii bolnavi de o molipsitoare
betie, ci se opreau drepte in lumina prim5v5ratecd fetele,
blinde, albe, tiind in ming, ca sfintele stilpgri pentru
gloria mintuitorului, crenguta smerit a florilor albe de
cires.
Sub alte fete vedeau altii pe Eminescu altii, de altii
vrist si de aiurea decit din acea serioasA i naiv Mol-
dov5 a noastr5, a carii inimA bate totdeauna pentru noile
vesti bune ale idealului. Dar sub alte fete ni s-a infatisat
oi nou5 poetul nenorocit. Nu ne-a molipsit cersitul public,
cel putin indiscret, cu publicare de scrisori i amanunte
dezgustAtoare ale unei boll urite si in aceste scrisori se
amesteca i numele surorii lui, Hanrieta, pe care mi-o
aduc aminte, asa de asemenea cu fratele ei, zeul tin5r, tot
asa de alb5, cu fata de marmur, sigur in linii, cu ochii
linistiti negri, adaugindu-se la aceastil inatisare de nerea-
litate, de frumoasA Inchipuire, dispretuitoare pentru viat5,
nemiscarea, aproape desAvirsit, a unel ciudate paralizii

251
21*
www.dacoromanica.ro
de tinerete. Nu 1-am jignit : am putea zice, desi era viu,
nu i-am jignit memoria prin cuvintarile de berarie in
folosul unor subscriptii mai mult sau mai putin factice,
n-am trimbitat i crainicit boala lui, care mai la urma
urmei mr-1 privea decit pe dinsul, intru cit 11 mai putea
privi ceva, i pe cei grad cari-1 cautau in sracie, iar
pe ceilalti ii putea indemna doar la ajutorul ascuns pe
care mina stinga nu-1 stie in clipa cind 11 depune dreapta.
N-am asteptat interpretarea sociala a d-lui Gherea din
Contemporanul, un fel de Viol romaneasca a timpului,
mai brutala, dar mai sincera, mai grosolana, dar mai
putin perfida, pentru a primi in noi pe Eminescu.
Trecea pe Stradele Iaulu1 un om greoi, gros, cu mus-
tattle rase, rau imbracat, impiedecat In miscall, care-si
smulgea firele de par de pe fata I apuca de turnure pe
femeile care-i placeau. Multi se tineau de dinsul
Doamne iarta-i 1 distrindu-se. Noi intorceam capul de
la el, cum 1-ai intoarce de la trupul neinsufletit, ajuns
hidos prin impia descompunere, al unei fiinte respectate
gi iubite. /n Botosani intra apoi, asteptat de o seama de
lume, Una. Hanrieta, nici trista, nici vesel, ci nemiscata
in alba ei figura linistita, acelasi om gros, fr virsta, pe
buza de sus a caruia se desfacea acum o must* groasa
neagra. Acasa la el veneau acum des prietenii ca s afle
vesti, care ajungeau pe urma in presa. 0 data, linga
plata cea mare il intilnii, firindu-si greu picioarele bol-
nave, cu ochii pironiti in jos. S-a uitat lung la acela
care-i salutase geniul, ca si cum n-ar fi fost la mijloc
ceata nenorocirii, i apoi picioarele bolnave tirira mai
departe pe acel care fusese Mihail Eminescu.
...Si care n-a fost mai niciodata, desigur, niciodata el
cu toate scurtele licariri inselatoare. Chid intere-
satii 11 scoasera inainte din nou la Bucuresti, cu Fintina
Blanduziei, Un simt de rusine indignata ne strinse sufle-
tele. Moartea, orice moarte era mai bung, i, cind moartea
cea mai rea dezrobi de tirania unei boll injositoare un

252
www.dacoromanica.ro
suflet care se intrupase pe vecii vecilor in versuri nemu-
ritoare, ca o vedenie uritd se deprtii de noi. Eminescu
se absorbise intreg in gloria sa.
Ea creste zilnic. Tincrii altor generatii pot fi robiti
trecdtor de alte stele, mai apropiate de ei. Lumina lor
nu ne e strind i o prirobn cu multumitd, dar, cit pri-
veste mingiierea, indemnul, religioasa purificare i indl-
tare a sufletului pe care ai dreptul s o cei de la poezie,
si pe care ea o da ala e rer, noi, cari am fost tinerii de
acum doudzeci de ani, nu mai avem nevoie sa cdutam
raze. Nerbintit i eterna ni le trimite i azi steaua
noastra.

1909
(I)

UN POET-COP1L : C. D. CRACIUNESCU
0 prefatd t

In volumul Care se deschide prin aceste rinduri se

von gsi vadite semne ale unui talent insemnat. Tindrul
cu ochii frumosi, fata slabd si trupul plecat pared spre
un mormint inainte de vreme, cd-ar fi luat, in citiva ani,
locul printre scriitorii cei buni ai timpului nou.
Avea o simtire aleasd, care va fi ajutat sd-1 nimi-
ceased, o culturii superioara celei pe care o poll cere
de la virsta lui si un mare mestesug firesc al graiului.
Versul lui se ceteste cu placere, fragmentele de proza au
o alcdtuire solid, o inchegare sigurd, o precizie de cuvint
care impresioneaza la cele dintii rinduri. E o adevdratd
La voluraul : Constantin D. CrAciunoscu, Versuri prozd
(n a.).

253
www.dacoromanica.ro
evocare In aceste scene din cariera lui Ion vod5 cel
Gump lit.
Impreun5 cu alti scriitori cari nu si-au putut rosti
lmurit nici intiiul cuvint, Ceaciunescu din Craiova e,
desigur, dintre aceia al cAror scris nu se gindeste nimeni
a-1 judeca, dar al earor nume nu are dreptul nimeni a4
uita.
De cite ori cite un talent care frigAduia dispare, e
datoria celor in mina cgrora au intrat hirtiile lui sa le
aleagA i s'a le publice. Poate ca i acela care s-a incu-
metat s zugr5veasc5 furtuna tragicii a carierei lui loan
vod5 mai avea scrise care sa fie descoperite. Ele se pot
adAugi mai tirziu la cele care Vad lumina astrizi.
Iar cind, imprejurarile de culturii fiind la noi, in
sfirsit si la noi, altele, culegerile de poezie mai veche vor
avea alt5 soarta decit cgrticelele noastre din seria Poeti-
lor romni", pe care nu le cere nimeni, s-ar putea alege
din Alexandrina Mihaescu, din Maria Mavrodin, din Cr5-
ciunescu, din citiva altii cari au avut o soarth omeneasc5
tot asa de tristg, materialul pentiu un volum de cintece
ce se pot cinta si mai departe decit ziva cind au izvorit
din suflete tinere pe care moartea le pripea din urma.
(I)

MARIA MAVRODIN

tntr-o revista din Iasi, Friitia romiineascii, d-1 Eugen

Revent, poet si el, tipri in vara anului trecut citeva
poezii iscglite Maria Mavrodin, cu insemnarea ca autoarea
lor, o studenta, de loc din Roman, a murit de boala care
ia la virsta aceasta, alegind, cu cruzime, pe cei mai buni.

254
www.dacoromanica.ro
 Era o revelatie de duioasi from-mete simpla, de curat
dor al iubirii, dar nu farg un sirnt filozofic al za.clarniciei
lumii, al marii minciuni a vietii, pe care singur munca
o poate inviora i mingila, lucru pe care nu-1 stiu cele mai
puternice minti la douazeci de ani.
Semnalind, o datii cu descoperirea acestui talent, stin-
gerea lui asa de repede, d-1 Revent mi-a trimes dou5
din poeziile Mallet Mavrodin, care au si aprut in
Neamul romdnesc i in calendarul acestei foi.
Inca de la inceput ardtasem dorinta de a cuprinde
intr-un volum versurile rArnase dup nenorocita feta al
c5rii luminos suflet s-a desprins asa de curind, cu toat5
sfisietoarea ei rugaminte de a teal, numai de a trai, oricit
de inselatoare ar fi viata.
Furtuni st patimi, mai veniti
ill mutt si mutt ma chinuiti,
Aprindeti voi tdrina rece,
Al rnortii prag sd nu-t pot trece.
Am scris vechiului meu prieten profesorul N. Apostol
din Roman, si el, interesindu-se, a gasit undeva in ores o
sgrmana b5trin5 nemingiiat5, care-si ingina suferintile el
de mam5 parasita privind chipul plin de energie i inte-
legere al celei duse i cetindu-i scrisul, vesnica-i martu-
risire, de vis, de dor, de iubire, de suferinta i deznadejde.
S-a invoit cu greu sa-mi puie la indemina acest caiet,
care incepe astfel : Aceste sint poeziile scumpei mele
Maril, copiate de mine, nemingiiata ei mam5 ; 1906, august
22", si se mintuie cu aceastalaltd insemnare : Sfirsitul
poezillor scumpei mele pierdute pe veci i eu, sarman5
mama nemingliata, ramasa numai cu suvenirea ei". Am
aflat poeziile ce urmeaza, deslmite pe cit se poate dintr-o
copiare pe atit de rniscatoare, pe cit de defectuoas5 ; am
,asat hash' la o parte trei bucati de proz poetica, frumoase
ea limba, dar scrise intr-un gen de romantism de mult
p5r5sit si avind unele falsul rain de poezie pe care 1-a

255
www.dacoromanica.ro
propagat, cu scrisele unei doamne din Iasi, una din cele
mai vechi reviste de acolo.
Poeziile Mariei Mavrodin stint scrise !titre 1903 si
1906 ; un progres se simte, fara ca forma si fi ajuns
vreodata ca a poetilor pe deplin formati. Pentru a urmari
acest progres, tabla da bucatile In ordinea cronologica.
In reproducerea lor am pastrat ordinea caietului.
Aceasta carticica, in care zace un suflet superior si o
calda sinlire tinari, va avea, desigur, i cctitori, i jude-
catori cari vor sti cu ce masura se masuri opera morjilor
carora nu le-a fost dal a-si trai viata.
1909

CEVA DESPRE ION CREANGA

L-au comemorat pe Creangii la Iasi. Pentru ca acolo

i se afla mormintul. De lemn bun trebuic sa fie crucca,
fiindca n-a putrezit (leinnul era mai ieftin cind 1-au
Ingropat). Se zice cii imprejur nu-s flori. Dar nici el
n-a fost un om de floricele ale stilului.
'On scriitor instinctiv foarte caracteristic. Ne e drag,
nu atita pentru el, care, oricit am scotoci noi azi dupa
asa ceva, n-a avut Intr-insul nimic sentimental, ci
pentru ce se vede prin el asa de limpede si de intreg,
In tot hazul, In toata sfiala, in toatil intelepciunea si
supunerea lui creslineasca : neamul nostru. Creanga a
fost totul prin acest neam, fUnd i ramiind un taran ca
toti ceilalti, mai istet doar i cazut Intro boieri, carora
le placeau prostiile" lui, macar pentru cii se dcosebeau
asa de mult de eleganjele bor. Duca e vorba sa i se
faca vreun monument la groapa, n-au ce cauta marmuril,

256
www.dacoromanica.ro
fier i aur. Ar trebui, in locul crucii de la Iasi, crucea
din satul lui, asa cum se pune la toti mortii, chiar
In accia cari au fost preoti si n-au stiut sg rdmiie preoli
Fiindcd, oricum, el tot a rranas preot, in dragostea pe
care o avea ca invdtator, fie si de crag mare, pentiu
sufletul copiilor dati in seama sa. Si in orice copil este
o parte hothrit religioasg, i sunt i taine, sfinte thine,
in nevinovdtia lui, si este la capgt raiul i iadul, dupg
judecata cea dintil, a vredniciei.
La crucea lui Ion Creangd au vorbit tineri. studenti,
oameni mai invgtati de cum a fost el. Ce au vorbit
aratg legiitura strinsd ce este asthzi intre eine are
intelepciune din crtrti i cine o are nutnai din incerciiri
pi suferinte. Scriitori n-au lost redactiei Viefli roma-
?testi nu-i miroase bine studentul, i studentului nu-i
miroase bine redactia Victim romine?ti redactia si mai
ales axlministratia. Prietenii lui Creangg s-au dus si ei
sg-1 intilneascii pe altd. lume. Iar cite unul din cari au
lucrat cu dinsul la cgrti de scoald va fi fost si el. prin
roult ime.
Putine stiri despre viala lui au iesit la iveald cu
prilejul acestei comemordri. La dreptul vorbind, el a
avut numai atita viald citg poate incgpea intr-o
.71.

ciisuth ca a sa. Nu eu voi putea sd contribui cu anointiri

la biografia acestui scriitor al neamului al ncamului
intreg : prin cei de jos, si de la cei de jos pentru cei-
lalti. Mi-1 aduc aminte odatrt la un congres didactic
unde se discuta dacd scoala dc la sat trebuic sd fie si
cea de la oras, ci unde cci inaintati in vederi, dcmocratii,
ping la cei mai strasnici socia1iti, cereau un singur tip
de scoald incepiitoare, pentru Ca sd nu mai fie vorba
de close. 0 iluzie care incalzea pc multi 1 Pc scena
teatrului s-a suit atunci un om scurt, grog i rosu, cam
burtos c imbrdcat ca un dascill de biserica ; pare c-a
scos j o basma de cele marl care se dau la morti si
s-a stcrs pe frunte, pc barbil, pe musthi ca dupd ploaie

www.dacoromanica.ro 257
oil ca la o calduca mare. Toata sala ridea, desi stia
ca va vorbi Creang5, sau tocmai de aceea. El era un
om bun si s-a gindit ca nu trebuie sa-i strice cheful.
Si a vorbit ca sii rida sala gi mai departe. A spus dou5-
trei voihe, incheind cu aceea ca e pentru-contra. S-a
ris mult i s-a trecut mai departe, fari sa creada cineva
c s-a emis o parere, de o persoana foarte competentd.
Si, fata de scoala cu un singur tip, cea de la oras si
pentru sat, aceasta are hotarirea cea buna : pentru-contra
al lui Ion Creanga.
Peste citeva luni statea in biserica, si avea dou5
luminari la cap. Se uita multa lume la dinsul i oameni
invatati, daca nu chiar de la Junimea", unde ficuserii
atita' haz de dinsul. Nu era un mort urit : cazuse bun
sinatos si era rosu la fata, cu gura intredeschisa ca
pentru a vorbi, si lumina facliilor parca facea sa-i joace
pleoapele apasate ca pentru somn.
Si era in stare s-o fi ficut intr-adins. De ce sa supere
el atita lume mai subtire decit dinsul care, dacd venise
sa-1 vad5, nu trebuia sa clued inapoi acasa o intipdrire
rea ?
Daunazi foiletam Gazeta dirt Ia0 a junimistilor, earl
atunci erau tot asa de tineri ea si acum. Era mare
lupta electorala in 1866, pentru cele dintii Camere ale
lui voda Carol, print constitutional, ceea ce avea o
deosebita insemn5tate. Se faceau mari discutii de prin-
cipii, la care lua parte si d-1 Maiorescu, i Gazeta publica
darile de seama ale parlarnentului electoral.
A indraznit sa vie si Creang5, pe atunci preot.
Cuvintarea lui nu se tipareste : nu era la nivel. Dar
se arata ce voia parintele : invatatura elementara, care
pin5 ast5zi nu este Inca destul de bine organizata".
Trebuie sa fi lost ca la congres. Atit numai ca parin-
tele era tinar : un parinte Var de ani, frumos de
figura', blond de par, scrie foiletonistul, bun de gura
viguros ca o creang5 de stejar". Glumea, i cine se

258 www.dacoromanica.ro
uit in gura cui glumote ? Ride si trece. Cind vorbea
acesta, urmeaza tinrul invtat din folletonul Gazetei,
se inflacra auditorul cumplit : toti perorau deodata.
Talentul sat' oratoric infecta (sic) intreaga adunare,
astfel incit, in tot timpul cit avea cuvintul parintele,
luau fard autorizatie cuvintul cu totii nu prea stiu
pentru ce cuvint, desi mai c mi-as explica scopul".
Si iata de ce, ori de cite ori oameni cu invatatura
vorbesc serios i frumos de chestii grave, cu acel simt
de raspundere care deosebeste pe omul de stat, pe profesor,
pe conferentiar, pe scriitorul roman, si rasare de undeva
cite unul care glumeste si se ride de gluma lui i se
trece la ordinea zilei fiindca el a glumit i ei au ris,
ma gindesc la Creanga cel din 1866 vorbind inaintea
inteligeMei i boierimii iesene si la Creanga din 1889
vorbind inaintea marilor pedagogi i profesorilor de
universitate, ca Oarecine, care avea in virsta sa tot
atita nevinovatie ca dinsul in umilinta lui, inaintea
fariseilor strinsi la sinagoga.

10 ianuarie 1910
(I)

ADELINA TAZLAUANIT

Din Sibiu vine vestea trista a mortii doamnei Adelina

TazIguanu, nascuta Olteanu.
D-na Tazthuanu a tiparit carti pentru copii, foarte
potrivite i scrise in limba cea mai limpede.
Cine a cunoscut pe aceasta femeie de elith, care
raspindea in jurul ei bundtate si lumina, n-o va uita
niciodata. In Sibiu, unde inteligeMa i distinctia nu sunt
rare, ea a fost mai mult decit o foarte distinsa femeie,

259
www.dacoromanica.ro
de o inteligentd deosebitii. Aducind din Ord" traditiile
unei iei suciale de o fineta superioard, ea a dat in
seurta-i viata, ingrijind de copiii rdmasi de pe urma
surorii ei si a neuitatului profcsor Barcianu, dovezi de
o putere de jertfd, o caritate crestind de care sunt
in store numai sufletele cele mai nobile. Stiindu-se
osirditii la o moat te timpurie, en n-a crutat totusi
niciocial puterile ei pentru a face binele. Frumuseta
fizica si morald erau unite in persoana e in chip
nedespartit.
Astfel ea a fost dintre accle fiinti iubite de Durnne-
zeu, dintre acele suflete de inaltd poezie i bunahte,
care nu se pling in zadar, ci care rarnin i dupd moarte
exemplu viu pent u toate vrcmurile.

12 ianuarie 1910
(I)

TEOHARI ANTONESCU

A fost din generaVia noa.;tr, a studentilor cari

mergeam in strdiniitate acum doudzeci de ani cu mai
putind arnbitie strdlucitoare i rece, sigurd de mecanis-
mul ei, decit alte generatii. Am studiat la aceleasi
universitati, am cunoscut in aceleasi imprejurdri arta
si viata modernd, am locuit sub acelasi acdperiimint. Si,
cu toate cd, in aceastd strinsii colegialitate, n-am fost
prieteni, cu dinsul se duce ceva din tinereta men, si
pling i pentru dinsa cind amintesc cu adincd pdrere
de lint pe acest tovards de studii din anii tineri.
Antonescu era un elev al lui Odobescu i un elev
al d-lui IVraiorescu, iubit de amindoi i incercind, cu
ci recunoscdtoare admiratie, a se apropia de amindoi

260
www.dacoromanica.ro
In teza lui despre cultul Cabirilor, ca si in articolele
publicatiile urmatoare, se vede spiritul lui Odobescu :
iubirea stilului frumos, cu draperii largi cazind cam
lene i luxul expunerii, al ilustratiei, al ipotezei si
reveriei stiintifice.
In felul de a-si face lectiile, i chiar in convorbire,
era vadita inriurirea d-lui Maiorescu, fara a degenera
In acea jenanta caricaturil pe care o afli la altii.
Inchis, timp de douazeci de ani, intr-o viata de
familie care-i ajungea, el n-a fost om de actiune, nici
un om de convingeri. Profesorul de arheologie din Iasi
traia estetic, intr-o lume a lui, pe care o domina un
rece ideal de frumuseta eterna. Si aid era inca o
inriurire a unuia dintre cel doi maiestri ai lui.
Se duce Inca tinar, lsind totusi impresia unei vieti
ineheiate, care-i placea insa, tocmai prin aceea ca, in
pacea ei asigurata in toate privintile, nu mai ascundea
nici o surprindere. Nu flied un zimbet in urma a intrat
astfel sufletul lui in luntrea ce trece peste apele riului
de uitare.1

17 ianuarie 1910
(I)

Teohart Antonescu (1866-1910) a fost profesor la Univer-

sitatea din Ia0 0 a flicut rodnice cercetAri istorice 1 arheologice.
S-a numArat printre eel dintil specia11.5ti romilni in eplgrafia
elinA i romanA. Luerari : Monumental de la Aaamcust (1905),
Cetatea Sarmisegetuzei reconstituitA (1906), Colurnna tut Trojan...
(1910).

www.dacoromanica.ro
 EUGENIU CARADA,

A murit omul care in Romania a facut mai mu1t5

timp de jumdtate de veac, far s-i fi aplicat
politicT,
cineva legile, fr sa-i fi cetit discursurile, fard sa-i
fi auzit glasuI i fard sd-i fi v5zut chipul.
Carada era un om de o mare inteligenta organizatoare,
un general de stat-major, conducind multi ani de zile
campaniile unei marl ostiri de la masa lui de lucru,
fgr s fi comandat un asalt i s fi vazut singele until
rnit, si era o vointd careia, ca hotiirire i statornicie,
rar i s-ar fi g5sit p5rechea. A-1 privi ins5 ca o personali-
tate pe acest invizibil" si mut, vesnic ocult", al hbe-
ralilor, ar fi o mare greseald. Carada era si mai putin,
si mai muIt dccit atita.
Era insusi vechiul liberalism din scoala Iui Mazzini.
A avut intr-o tineret agrementat cu lucrari de litera-
tur5 traduceri, adaptdri i irriitaii pentrn Teatrul
National din Bucuresti, luat in antreprizil de prietenul
cu care sem5na asa de mult, Rosetti faza luptIitorului
rosu". Polemist indrtnic i sectar, frird generozitate,
tolerant5 i poezie, fiir umanitate in lupta lui, el a
fost pentru Ronuinul lui Rosati un redactor ideal.
Libertate, de o parte, despotism de alta, lurnin5 deci
intunerec, moralitate i imoralitate, virtute ti viciu,
bine si r5u mai mult : talent si lips5 de talent
acesta era felul lui de a judeca.
S-a coborit si in strad5, cu gestul cuiva care, mtr-o
clipa solemn5 se suie pe o tribunit Urind, din toate
puterile sufletului s5u, pe Cuza vod5, ca despot si ca
imoral", el a luat parte la turbur5rile din Bucuresti,
izbucnite In lipsa domnului, care, la intoarcere, raspunse
printr-un larg act de amnistie. A redactat, se zice,
constitutia tuturor liberatilor pentru noul principe
Carol I i a vegheat asupra faptelor lui cu gelozia
republicanului fanatic si ireductibil care, din motive de

262 www.dacoromanica.ro
oportunitate, ingaduie un monarh. L-a prins i pe acest
st'apinitor in flagrant delict de antiliberalism si a lucrat
pentru revolutia de la Ploiesti, cu fosti ofiteri Candiano
Popescu cu alti ofiteri in activitate. A fost dat in
judecata si a trecut inaintea tribunalelor. A trebuit sa
inceapa o noua pribegie, in Parisul de unde culesese
in tinerete o nestinsa ura impotriva despotilor".
Palatul nu 1-a avut ca oaspe. Prin Camera abia a
trecut, vazind el de la inceput ce sunt Camerele libera-
lismului sat'. Un altul si-ar fi incheiat astfel cariera :
cu palaria de carbonaro pe cap, cu sombrero pe umeri,
ar fi cautat o baricada unde se poate muri pentru
libertate, cum au facut atitia pe care-i mina o nestinsa
sete a martiriului modern, pentru ideie ori pentru
iluzie.
Nu, el a ramas. Din tinereta lui el a pastrat un singur
lucru, iubirea exclusiva, stapinitoare, vrednica de cea
mai mare munca si de cea mai desavirsita abdicare
pentru partid. Ca un parinte care nu mai iese in public
cu copilul lui, flincica a apucat pe drumuri pe care le
dezaproba desi le intelege, dar care, la intunerec, urma-
reste toti pasii lui, aparind providential in oHce clipa
de criza i lipsindu-se de strictul necesar pentru a-i
stringe o avere urias, astfel a lucrat aproape o juma-
tate de veac Carada. Altii au fundat Banca Nationala
si Creditele i celelalte asezaminte financiare ale libera-
lilor. El le-a creat ca puteri active, menite sa ajunga
repede la inflorire. Le-a creat el, patriotul declamator
din piesele de teatru trecatoare pentru natie, pe
care o iubea, in Romania i afara de Romania, dar cu
mult mai mult pentru ai sai", cari pentru el, care n-avea
familia cea mica, erau ca o mare familia cu care insa
nu iesea la plimbare niciodat.
Btrinul mazzinian, prefacut in cel mai caracteristic
si admirabil sectar pe care 1-a cunoscut Romania, a dat
rnortii, la saptezeci i trei de ani, o lupt pe care putini

263
www.dacoromanica.ro
tineri ar fi in stare s-o deie. FArd voie a pArdsit lumea
in care pinA la urmA a stat in rindurile intii ale muncii.
Si, ca sd-si rdzbune, a Visa un loc care va rminea vesnic
gol, cdci nu se va afla, intr-o lume care gustd viata cu
patim, un urmas al virtutilor sale de simplicitate,
renuntare, credintd i hdrnicie.1

16 fevruarie 1910
(I)

BJORNSTJERNE BJORNSON

A murit la Paris marele scriitor Bjrnstjerne Bjrn-

son, care a inteles ea' apdrarea drepthIli e unul din
drepturile cele mai nethgAduite ale unui mare scriitor.
A fost un om din vremea lui, din tam lui, i, prin tara
lui, din omenirea de astdzi. Nici o problem. n-a fost
care sd nu frdminte mintea, nici o durere omeneascd
de care inima lui sd nu bath, nici un imn catre ideal la
care glasul lui puternic sd nu se adauge.
Tara lui 11 va plinge i, cind se va ispravi, mine, ceasul
plinsului, ii va aseza in rindul celor maxi ai ei ; mai
mult : in rindul etitorilor vietii ei culturale i, prin ea,
ai vietii ei de stat, asigurath prin constiinth pe care el a
coborit-o in fiecare om de singele sdu i respectatd pen-
t Eugeniu Carada (1836-1910) a apartinut aripel drepte a
burgheziet liberate. Un ecou din tineretea mai generoasS 01
mai radicalA, pentru care N. Iorga 11 da epitetul de mazzinian",
se vAde0te in participarea lui la organizarea miscarii anti-
dinastice din 1870. Economist cu o foarte bun& pregatire tehnicA,
E. Carada a fost timp de multi ant, si de la Inflintarea el,
director al BAncli Nationale a Rom8niei. In tinerete a avut
preocupAri literare. A scris pentru teatru cantonete" 01 pre-
lucrarl, printre care Urita satutui, cu muzicA de Flechtenmacher.

264
www.dacoromanica.ro
tru gloria pe tare, 1a15 de neamurile celelatte, el a re-
vgrsat-o asupra neamului sgu.
Istoricii literari, culturali, politici nu vor mai irprgvi
scriind despre dinsul, an de an si veac de veac. Ei Ii vor
cerceta, Ii vor 1rnuri, ii vor judeca, fl vor lguda atita,
ping ce tot ei se vor simti datori slid injoseascg. Mai
presus si mai trainic decit tot scrisul lor va fi rostirea
universald i vesnicg prin care se va spune ea in veacul
egoismului crud si al rkboirii crincene a intereselor ma-
teriale, in veacul zarvei trecgtoare si a imbulzelilor de o
clipg, a fost un om care a trait o viatg intreaga ping 13
bgtrinetele patriarhilor in mijlocul ideilor luminoase, a
scrisului frumos si a faptelor bune i ca pentru`-aceea
Bjrnstjerne Bjrnson a fost asezat de toate neamurilP
in rindurile dreptilor nemuritori.

19 aprine 1910
(1)

DINICU GOLESCU 2

D-1 Nerva Hodos dg o editie perfecta a notelor de ea-

latorie pe care acum optzeci de ani le publica la Buda,
pentru folosul bietei sale natii umilite i rgmase in urmg,
Ejrnstjerne 1346rnson (1332-1910) a fost nu numai un
mare scriitor al Norvegici, autor de nuvele i romane, ci si
un om politic democrat, militant pentru independerrta nationala
a patriel sale si apArtor al popoarelor oprirnate in cadrul
1mperiului habsburgic.
Constantin (Dinicu) Golescu, Inseinnare a calcitortei mete
in anul 1824, 1826, 1826, tipArit din nou i insotita de o intro-
ducere de Nerva Hodos, bibliotecar-ajutor al Academiei Rot/lane ;
Bucureti, 1910 (n.a.).

265

22 www.dacoromanica.ro
pentru inviitatura ei prin exemplele civiizatiei apusene,
nu numai a celei materiale, care uimeste mai usor ci
trezeste mai greu emulatia barbarior" ingroziti de mi-
nunile tehnicei, ci mai ales a acelei morale Dinicu
Golescu.
Ediia e perfecta prin reproducerea Ingrijit i sigura
a textului ; fara d-1 Nerva Hodos n-am fi avut Biblio-
grafia romerneascti veche, inteleg : aceea pe care o avern
prin bogatia slirilor cuprinse in Prefata, prin varie-
tatea multora din informatii i prin critica discreta cu
care e scos la lumina adevarul. Se dau i ilustratii tre-
buitoare : un chip frumos al ki Golescu, in toga maretia
boieriei sale, care se intrevede mai putin in scrierea ce
urmeaza, o pisanie de biserica i foaia dintii a editiei
originale.
Multe carti vechi se pot retipari dupa atita limp, pen
tru placerea i usurinta eruditilor, pentru rnultumirea
bibliografilor, carora astfel de daruri ca editia d-lui Ho-
dos, in conditii de excelenth tehnica, le sunt nepretuite,
pentru intimpltoarea cetire a celor ce nu se multumesc
numai cu beletristica vremii lor. Unele din ele, foarte
putine, se cer a fi tiparite din nou i, aparind intr-un
nou vesmint, exercith o inriurire necesard asupra spiri-
tului unei epoci.
!litre acestea un kc de frunte Ii ia cartea Golescului.
Si azi avem nevoie de oameni cari sa compare starea
noastra, desigur nenorocita, cu starea mai fericita a altor
taxi i neamuri. Acel care o face rebuie sa tina seamd,
inainte de toate fara care conditie ar fi dat numai o
lucrare de curiozitate i interes trecator de motivele
exclusiv morale al bunei stari de care se bucura Europa
in adevar civilizatk el trebuie s descopere sufletul de
mimed' i jertfil, de solidaritate si ideal, de credinta ai
speranta care e la baza triumfurilor lumii moderne in
sthpinirea i folosirea naturii.

266
www.dacoromanica.ro
 Dac5 acest om va fi un biet scriitor ori un mare mil-
tor, un cugetator de orice treapta, va fi Lobos, dar nu asa
de insemnat. Doar acesta e mestesugul scriitorului si al
cuget5toru1ui : sa se incalzeasca pentru ce e frumos, bun,
nobil, vrednic de omenire i s vadil, din mijlocul socie-
%alit care-I cuprinde i binevoieste a-I indura, ceea ce
in toate acele privinti e mai presus de stdrile de lucruri
actuale, peste care zboara avintul simtirii i cugetarii
sale ! Un preot care se inchina cu evlavie de dimineat5
pina seara intr-o tov5r5sie de pagini, ce poate fi mai
firesc ! Nu se impresioneaza nimeni, i constiinta nimanui
nu se zguduie i nu se preface prin acea zguduire.
Altfel e Irma' cind unul din acei pagini cari se uit la
cer numai de vrerne buna ori rea se trezeste, prin voia
lui Dumnezeu care 1-a pornit pe drurnul Damascului si
1-a fulgerat cu mila sa, astfel, cind el, cel a.pru si crud,
tagaduitorul i batjocoritorul, cind el ridica minile lui
Inca pline de singe spre In1tlmile unde nu ajunge omul
si pleaca genunchii lui dirji de luptiltor si se roaga avirwl
in glas nevinovatia copilului. Cind un boier cle la 1820,
un mare boier, un mare stapin de paminturi si de oameni,
scrie cartea de cainta, de durere pentru suferinta ome-
neascA, de rusine pentru barbaria" romneasca, pe care
a facut-o Dinicu Golescu, acesta c lucrul eel mare. Si
poate aceasta stare de spirit a boierimii de la 1820-30 a
folosit mai mult pentru intemeierea Romaniei moderne
decit toate marile discursuri revolutionare, invatate pe
dinafar5, de la 1848.
Multe avem dreptul sa asteptarn in zilele turburi de
astazi, eind prin v5zduh pluteste fried un furn de singe
nevinovat. Mai ales insa asteptam pe omul care de la
inaltimea puterii, a bogiitiei, a nurnelui sau sa spuie
despre viata i viitorul nostru, rizimat pe comparatii
drepte pentru a trage incheicri crude, cu aceeasi since-
ritate ca Dinicu Golescu, ceea. ce spunea intorcindu-se

www.dacoromanica.ro 267
22*
din Europa", cu sufletul schirnbat, acest fruntas al vre-
mii vechi.

16 ma: 1910
(1)

ION GI-IICA

Nici nu stii cind via initiativole pentru un act de drop-

tate. Unei atfel de initiative neasteptate, si care desigur
Ca n-a vcnit prea curind, i se datoreste irnpodobirea gra-
dinii Ateneului cu bustul lui Ion Ghica.
e foarte interesant cine 1-au comernorat : tin liberal
ajunq consenator-democrat, un liberal ramas liberal, dar
care n-a avut niciodath legattu'i strinse cu Ion Ghica.
Prietenii politici, vechii prieteni de aproape, tinerii for-
mati pe linga dinsul ? \Tor fi fost ocupati aiurea, in a-
ccste zile de congres nou pentru lucruri i moravuri foar-
te veehi. Prietenii personali ? Dar cine nu stie ce in-
searnna in Romania, sa zicern mai larg : la romani,
, prictenul personal" ?
Despre politica lui Ion Ghica se pot spunc multe. Cel
mai ademarat lucru ar fi acela cii el a lost unul din came-
nii politici, foarte multi la numar, cari nu fac politica.
Nu pot s-o Rica. In cazul lui special, ar fi flicut politica,
si Inca asa de activa, in acele imprejurari ale vechiului
regim pe care le osindea, de altfel, din toate puterile
sufletului sat'. Acest liberal, nu prea liberal, avea apti-
tudini rrostenite pentru politica de cabinet, care in legii-
tunic dintre state se cheamil diplomatic, dar care la po-
poarele nelibere inlocuieste propaganda larga, crearea
corducerea curentelor, pastrarea contactului cu o Intrea-
gn lume care, o clat5 trezita la viatii, Intclege a o teal,

268 www.dacoromanica.ro
si cu cita patima ! A inceput conspirator, a urmat ca bei
de Samos, reformator in sens european, I cu mult suc-
ces ; a incheiat ca reprezintant al Romaniei la Londra.
ta sfatuiri stia sa tacd i sa astepte ; la minister avea,
din educatia pe care o primise, rivniri spre nepartinirea
statului, asa cum o afli mai mult sau mai putin la anu-
seni. In Camera nu-si afla locul, desi ca profesor se do-
vedise vorbitor. Unii din tovarasii lui de activitate nu
1-au crutat mai mult decit dwnanii : putini i-au btat
in adevar aproape si au pastrat despre dinsul o amin-
tire vie si iubita.
In literatura a scris un roman si in stiinta,
daca e vorba de evolutia foimei literare, a cuvintelor
ori a conceptiei tiinifice, abia daca i s-ar putea face
un loc. Ca profesor, a functionat putin, desi in impre-
jutari care nu se vor mai intoarce ca sens, valoare qi
folos al unci catecire. Daca Ion Ghica se cuvenea de mult
sa aiba un semn de amintire, aceasta se datorete, insa,
nu acelei politice de nuanta putin cam orientala in ton,
ori aspiratiilor spre occidentalism pe care ea le imbraca,
si, in sfirsit, meritelor scriitorului, barbatului de stiinta,
ci insematitttii lui culturale.
A venit intr-o vreme cind, urmarind acelasi scop, in-
noitorii stiau sa-si gseasca fiecare drumul deosebit, potr:-
vit cu insusirile de care era inzestrat fiecare ; a venit ca
reprezentantul acelui sfirsit de veac al XVIII-lea, fara ni-
mic romantic, modern in el. Era omul lectiilor pe care le
primise, al cartilor pe care le cetise. Nu poate fi socotit
nici ca un inginer, nici ea un matematic, nici ca un natura-
list, nici, in sfirsit, cu toate sfaturile pc care le-a dat
in aceasta privinta, cuprinzindu-le intr-un volum intreg,
ca economist. Dar avea, ca invatatorii si prin grai i prin
scris, o im_redere nemarginita in stiinta, in stiinta pozitiv5,
exactii, careia-i atribuia i o superioara valoare edueativa,
socotind-o ca mijlocul prin care, reformindu-se toata cuge-
tarea lumii, se poate crea o nou omenire pe deplin lamu-

269
www.dacoromanica.ro
rita asupra motivelor, indrep'tAtirii i urmAririlor tuturor
faptelor sale, noua omenire fericit a Liberttii, EgalitAtii,
Fraternitdtii, logic si definitiv demonstrate.
Fireste ea in aceast conceptie era o gresealk Nu cu
cele trei cuvinte magice, nici cu deprinderea argumente-
lor i cu practica sofismelor inainteaza lumea, ci cu o
culturd mora1 care nu vine din siogisme, nici nu se
sprijing pe teoreme. Dar din acest fel de gindire putea
s iasd un fenomen sufletesc care, acela, ina1 t6 i impune :
admiratia pentru cuceririle tiintei, pentru supunerea na-
turii de dinsa, pentru apropierea oamenilor unul de altul
si alinarea greutAtilor traiului. i sentimentul acesta era
la Ion Ghica asa de puternic, incit el (l aripi frazei
Stiintifice i amestecd intr-o cuvintare inaugural, in-
tr-o lectie, intr-un articol de revistk pagini de acelea
care, prin superiorul lor idealism si energia afirmatiilor
de ordin inalt, pot servi la ridicarea sufletului genera-
tilior tinere.
Un bust ? Cutare primar bucurestean are o statuie in-
treagk Poate c lui Ghica asthzi i se cuvenea ceva mai
mult : a se pune lingd povestirile lui din viata trecutului
acele Scrisori cdtre V. Alecsandri dupd care-1 cunoaste
lumea scrierile mrunte risipite prin reviste, pierdute
ca brosuri. In ele cred c s-ar gsi, prin astfel de pagini,
ceea ce trebuie pentru a-1 aseza si mai sus in stima tim-
purilor noastre.

23 mai 1910
(I)

www.dacoromanica.ro
 I. CODRU-DRAGU$ANU, UN CALATOR ARDELEAN
PRIN EUROPA APUSEANA 1

Prin anii 1820 Dinicu Golescu, boier muntean cu oa-

xecare educatie, greceabcd i apuseana, cu multa inteli-
genth fireasca i cu o inima simtitoare pentru suferin-
tile ca i pentru ispravile omenirii, strabatea Europa,
pentru a-si duce copiii la scoli mai inalte sau mai bune
si nu credea, la intors, sa-0 poata lipsi natia de inva-
taturile ce se desfaceau pentru dinsul, neuitate i indem-
natoare, din aceste diumuri noud prin lumea mare a
artei, a tehnicei biruitoare, a rinduielii di.ciplinare, a
solidalitatii omenesti, a civilizatiei.
Tot atunci insa unul, a carui amintire s-a pierdut cu
totul $ i de multa vrezne, un fecior de boier" din Faga-
ras, cu pergamente i Tara avere, trecea in Tara" pen-
tru a incerca sa-si cistige viata intre fratii de aceeasi
limba. A trait o bucata de vreme in principatul muntean,
sus la Cimpulung, jos in Ialomita i, dupa ce a stat pe
linga mai multi si a incercat diferite ocupatii, el avu
norocul, stand acum i frantuzeste, sa intovaraseaca
la Paris pe un print" bucurestean, care-1 aduse in ca-
pitala culturii apuseae si, dupa o cearth, Ii lasa acolo.
Tinarul era nu nurnai de o inteligenta deosebita, stra-
lucitoare i originala, dar si de o mare vitejie in a in-
frunta greutatile vietii. Descoperi prieteni buni, prietene
cu iubire de sora si, la urma, se gasi la biroul unei bi-
blioteci circulante. Tinu, zece zile, locul de invatator Ia
Puteaux, in sud. Apoi pleca in Italia, pe care o striila=itu
cu aceeasi siguranta ca satele din Tara Oltuluz, de unde
plecase. Peste citeva luni era curierul", secretarul de
drum, al unui calator rus care pleca din Neapole acasa.
Rasarea deci tocmai in Rusia. $i din Rusia se intorcea,
Pre1at.1 la CaMtorille unui romdn ardelean de I Codru-
Dragusanu, Valenli de Munte, 1910 (n.a.).

www.dacoromanica.ro 271
cu alt print, un cneaz muscalesc, in Parisul eare-i era
asa de bine cunoscut, i mergea cu stgpinul sau, bolnav
de oboseli razboinice, in Elvetia.
Se pare Ca in adevgr acest roman inzestrat cu cele mai
bune insusiri ale neamului nostru scria necontenit, pe
rind : din tara, din Germania, din Franta, din Anglia,
din Italia, din Rusia, din Elvetia, de la 1835 la 1843, si
de acolo inainte, ping la o data pe care n-o putem sti,
unui prieten de acas, caruia-i fusese incunjuratg copi-
laria. Cmd se intoarse definitiv acasg, calatorul nesatios
de ceruri noug, I. Codru-Dragusanu (nascut, spune
V. Gr. Pop, la 1823 ; de la d-1 dr. Drgusanu, fiul sau,
medic al orasului Sinaia, am putut capata i alte (tiri),
ajuns director al prefecturii- la Fagaras, publica la Sibiu,
in prevezatura" lui S. Filtsch, tomul I" din Peregrinulu
transelvanu sau Epistole scrise den tiere straine unui
amicu in patria, de la anulu 1835 pane inchisive 1848.
Cartea e foarte rarg. N-o are nici Academia Romana.
Cu o astfel de oftografie i cu atita cuvinte fabricate, ea
nu se putea ceti.
Azi, cind apare cu limba de azi, inlaturindu-se capri-
cille filologice din Ardealul acelui timp, e o carte cu
totul noua. Si, desigur, una din cele mai interesante, mai
bogate in idei. in fantazie, in puncte de vedere originale
din cite le are literatura noastra. Avem astfel bucuria
de a invia un scriitor a carui verva originalii, al carui
patrunzt.tor spirit de observatie, unit cu zbeguiri roman-
tice si cu apucaturi ironice de care nu e capabil oricine,
Ii asigura un loc onorabil in literatura noastra mai veche.
Citva limp din viata lui I. Codru-Dragusanu famine
nelamurit. In 1847 el apare insa ca profesor la Ploiesti
si la 15 noiemvrie rosteste un cuvint colastic" la des-
chiderea cursurilor. ,.Ioan Germaniu Codru", precum Ii
zicea acuma, nu calatorise in zadar prin lumea largil.
El socotea ca un inviitator e loctlitor al statului si al
parintilor i. deci, ca loctiitor al statului are o grea

212 www.dacoromanica.ro
responsabilitge inaintea lumii, ca loctiitor al printilor
o are si mai grea inaintea lui Dumnezeu". Fericirea spre
care tind societatile prin educatie o stia el c sta.' in
chiar inirna omului, in constiinta sa, in sentimentul vir-
tutii, in curatia cugetului, pacea dinguntru". i era
constient de datoria ce o aveau toti invgthtorii de atunci
de a forma o generatie noug, ,Apiirath de erorile, defec-
tele si vitiile" celei vechi, mai ales prin buna crestere,
superioarii invathturii, care poate fi uneori numai o con-
damnabila spoitura desearth".
Tirnpul luminrii si al dezmortirii", sosit acurn i pen-.
tru Romania, cere neaparat indeplinirea acestei misiuni.
sfirsitul cuvinthrii are ceva din mustriltoarea energie
a lui Lazar : Romani, rornani, unde e locul ce ocupam
odata intre popoare, uncle e suvenirea gloriei si a vir-
tutilor strilbune ?... Virtutea striibuna sii ni fie tinta ten-
dintelor ; pimintul nostru sd-1 punem la contributie prin
industrie, nego i culturg." 1
La 27 octornvrie 1848 e acum acasti ; a doua zi, func-
tionar ales.
Apoi ne mai intilnim cu el abia in 1860, cind, la 17
octomvrie, ca adjunct pretorial" sub regimul absolutist,
mai prielnic romanilor, el vorbcste la deschiderea quail
rornanesti din Cincul Mare. Data aceasta, era incredintat
Ca sprijinul impilratesc va folosi romanilor pentru a-si
deschide drumuri nouil. Ping atunci doar in. biserica dadi
se putuse acliiposti sufletul thranului robit, i bsierica,
neajutath de stat i pltith din agonisita putinii a unui
neam sarac, trebuia s decad insi. Crefterea in in-
stitutiile strine a fost moartea mai rnultor ginti." $co-
lile nou vor putea crea ins, prin culturil, viitorul nea-
mului, dacil ele vor fi ajutate i iublte de toti, pinii in
coliba celui mai de pe urrnil siliean." 2
1 Universut din 1048, nr. 1 (n.a.).
Amicul coW, 1060, p. 368 (n.a.).

273
www.dacoromanica.ro
 Peste doi ani era vicecapitan la Fgra i vorbea la
examenele din mai-iunie. Amintea ca saracia morala",
alaturi de cea fizica, ne-a tinut patru veacuri in loc.
Acum am ajuns insa acel timp de reinviere cind nimeni
nu se mai rusineaza de a fi roman", afara de cel same
de Inger". Numai acela e adevarat roman care Inca nu
si-a uitat de opined si se jertfeste pentru sarmanul po-
por." Om de omenie", si el vrea sa foloseascd toti din
,,putinele cunostinte ce mi-am ciStigat pribegind in
lume", i inaintea alor lui se infatiseaza, nu ca un orn
mare, invatat i puternic, ci simplu, cum ma cunoasteti
din copilarie".
ilrmeaza cu sfaturi bune. Natia sa se inteleaga in sfir-
sit. Nu e tinut, nu e sat, nu e famine unde sa nu se
ridice unul asupra altuia." sa primeasca bucurosi pe noii
at prielnicii dregatori" romani cari, oricum, se deosebesc
de cei cari se bucurd de banii, de puii si de oule" de
prin sate, iar, cind omul are de lucru cu ei, ori nu s-a
sculat, ori e la masa, ori e prea tirziu" i sunt astfel
de-o potriva cu tin hot si tilhar".
Neintelegerea poporului nu trcbuie s dezguste pe
dregatorul cel bun. Si, cu acest prilej, se dau, in ton
poporal, recomandatii necrutatoare noilor juzi comunali
ai regimului constitutiei, cari trebuie sit aib iertarea al
mila totdeauna ca un indemn pentru hotariri mai drepte
decit drelitatea. In schimb nici lumea nu trebuie sa faca
binele numai de sila". Si, la urma, sunt pagini intregi
pline de coloare si de haz, in care vedem insi viata
de atunci a romanilor de peste munti.
Cu ocaziunea solernnei incorporari a domeniului Bra-
nului cu districtul Trii Fagarasului", Dragusanu vor-
beste, la 30 mai 1863 : el punea in vedere romanilor,
scapati de supt un aspru regim nepopular, ca poate-i
asteapta patruzcci de ani ai ciiintei pina sit intre cu ade-
varat in rindul neamurilor, avind in frunte oameni in
stare a-i duce la bine. Nol am pribegit destul, spunea

274
www.dacoromanica.ro
el cu durere, am cersit pinea altora, i ni-a fost amar5...
58 mergem pe picioarele noastre, dup5 c515uzii nos-
tri, asa cum ii avem, si vom ajunge la tinta dorita." 1
Membru al Dietei Ardealului, ca deputat de Hateg,
Codru vorbea la 20 septemvrie 1863, declarind de la in-
ceput ca nu stie nici o boabd ungureste", cerind sd se
respecte in administratie drepturile limbii romanesti, pe
care o vorbesc cloud treimi din locuitori i o inteleg
ceilalti. 2
La 1 iulie 1868 el vorbea in sinodul ortodox al FaigA-
rasului, aratind ce se poate numi un popor civilizat. Era
incredintat cg romanii vor merita in curind a fi numiti
astfel, poporul Bind dotat cu mari talente in genere
blind, docil si de o moralitate exemplara", lasindu-se
la o parte vitiile, capatate, ale nep5sArii i betiei. Clasa
cult5 insa sufere de lipsa de caracter", creia, orice s-ar
zice, nimica nu-i poate servi de scuz". Educatia e chema-
ta a fructifica insusirile si a inlatura pe incetul paca-
tele. LAudind asezamintul sinodal, el vorbea de scoala
amilrit" ce se pAstreazA in Fagaras, patria lui Negru
vocl5", unde ar trebui o scoala capitala central", fie
cu ajutorul unei colecte la fratii nostri din Romania",
unde, adaugA el, am cunoscuti multi barbati generosi".
Reuniuni libere de temperanta", adeca de infrinarea de
la bttuturi spirtoase, ar folosi i ele mult pentru ins-
natosarea natiei. i una, i alta s-ar face sub scutul
sinodului. 3
La 1/13 septemvrie 1869 vicec5pitanul avea bucuria
sn-siinaugureze scoala capital" din ligaras, pe care
o numi scoala Radu Negru". In cuvintarea ce o tinu
atunci se vorbeste de educatia integrald care, daca nu
Telegraful rornth?, XI, 42 (n.a.).
Manuscrisul d-lui dr. DrAgusanu, pp. 35-44. Dup5 manu-
script am intrebuintat 1 celeialte articole (n.a.).
Feclerafia, 104 289, 24112 septemvrie 1869. Scriitorul citeaza
cartea sa Regulamente pentru vdtdfdi i decurli, 1864 (n.a.).

275
www.dacoromanica.ro
di totdeauna oameni superiori, formeaza totusi un po-
por. Cultura straina creeaza suflete instrilinate, ce ajung
a uri neamul lor, pe care in chip firesc ii v5d tot asa
ca i strainii la cari au invatat. Unii merg pina acolo
incit Ii ascund i originea.1
In acelasi an, Inca din 9 martie, Dragusanu vorbea
alegatorilor shi, boieri" i alti sateni, sfrin0 la vreo
cinci .,ute in biserica ortodoxii din Fagaras. El arata o-
birsia neamului ai-i schita pe scurt dezvoltarea peste
munti. In vremile mai noi el pothenea faptul ca pind la
1860 romnii n-au gustat recunostinth pentru esacrificiile
lor, cu 40 000 de sutlete chnite in rhzboiul civil, pontru
aphrarea tronului contra maghiarilor". Fata de ch-sconsi-
derarea romnilor in cea dintli dieth ardelenna dupa res-
tabilirea constitutiei (1860), min care se fheu unirea cu
Ungaria, fath de lipsa de rost a deoutatilor romhni in
dieta comunil din 1865-63, el recomanda abtirerea, pa-
sivitatea, hotarith in consfatuirea de la Miercurca, legea
electorala noted hind insasi o batjocura nationala".
Ruga pe ai hii sh nu voteze dusmani, straini ori rene-
gati, ca nenorocita natie, de 3 000 000 totusi, a slovacilor
sau thutilor, chrora noi Ii zicem droto0". O, romnilor,
nu crecl s vh dejositi 01 d-voastra ca drotosii, sa va bu-
email de mincare i bautura i ca Isav sii va vindeti
dreptul pe blidul de hate la vrajmasii natiunii voastre." 2
La 1870 scriitorul nostru vorbeste la congresul bise-
ricesc, lhuclind in *aguna pe trimesul providentei", apoi
la Beclean ca vicepresedinte al Asociatiei, cerind noi
arme pentru noile primejdii" ce ameninta nearnul, arrre
care se pot afla in arsenalul culturii nationale.
Un discurs din 1873, in legatura cu alegerile sinodale,
e cel din urma : i in el se afirma caracterul practic,
luptator al epocei nouh i iarasi in cultura vedea vor-
Fecteratia, 1869, nr. 105 203, din 28/1k septemvrie (n.a.).
Dupa manuscriptul citat, pp. 62-72 (n.a.).

276
www.dacoromanica.ro
bitorul semnul vremii, care trebuie sa inteleaga altfel,
adaugim, pe Defteaptil-te romdne. Astfel, prin munca si
jertfa tuturora, vom ajunge sa nu mai maturam la
uile altora".
Inca la 1871 Dragwanu ocupa functia sa administra-
tiva. La 1880 trecea la Sibiu, in serviciul averilor gra-
niceresti.
Moare in noiemvrie 1884, dupa comunicarea fiului sat',
d-1 dr. Emil Codru-Dragusanu ; mormintul lui e la bi-
serica din Groapa.
Via ta lui intreaga fusese indreptata dupa ideile pe care
le trezise in sufletul de finar civilizatia apuseana, cu-
noscut in toata intregirnea i valoarea ei, ideala si
practica.
E un invatamint in aceasta, i cu semnalarea lui in-
chei aceste rinduri menite sa atraga atentia din nou asu-
pra unui om de talent care a fost .71 un om de bine. '

27 tunic 1910
(11

UN POETA MINOR" : N. VOLENTI

A murit la Ia0., dupa o lunga boala care era o cruda

agonie, mintea fiind intemnitata, lucida O. vie, in trupul
mort, N. Volenti, fost magistrat, membru al clubului con-
servator din localitate, dar, dupa gustul 1 aplecarile sale,
inainte de toate poet.
Poet pentru prieteni, pentru un public foarte restrins,
dar mai ales pentru el. Ca nu-1 tia lumea cea mare, de
Scotia rposatului dr. Ion Turcu, care a descrls excursiile
sale prin mun(ii Frigarasului, era fiica lui I. Codru-DrAgusanu ;
se asAtorise la 1855 cu Elena Georgescu din Birlad (n.a.).

www.dacoromanica.ro 277
uncle yin incoronarile pompoase ale regalitatior literare,
de cele mai multe oH asa de trecatoare, ori macar acele
aplauze, cit de discrete, din care se hraneste vanitatea
omeneasca, aceasta nu-1 interesa. Fondul melancolic, dis-
pozitia sfioasd a sufletului salt nu numai ca-1 faceau sa
se impace cu lipsa lui de succes", dar desigur ca 1-au
impiedecat de-a se gindi vreodata la dinsa. In tinereta
vristei sale si in tinereta, sociabil, idealista a culturii
noastre moderne, cind doi scriitori puteau sta alaturi pen-
tru alt,".va decit pentru a-si lua masura, el s-a simtit
dator fata de sine & cinte i i-a placut ca poate data.
Sentimente alese i cugetari inalte se gasesc imbracate
intr-o forma placuta in putinele scrieri tiparite in Con-
vorbiri, retiparite intr-un alb volum uita i pe care
poate rudele oH intimii, daca i-a avut, le vor invia ca
un omagiu adus rnemoriei acestui om cumsecade, care
nu lasa decit pareri de rau.
Din viata sa literara incheiata, el pastrase ochi dulci
blinzi, senina fata de frumuseta visatoare, graiul vi-
brant si incet ca pentru rugaciune, aplecarca spre cei pe
caH si-i simtea frati in cuget insusiri care deosebeau
pc poetii acelor fericite zile de idila in care-si petrecuse
anii cci rnai buni. Apoi nu-1 mai intilni nimeni. Se arata
numai fereastra unor frumoase case marl, dincolo de per-
deaua alba a carora se stingea incet un suflet ale carui
legaturi cu lumea fusesera rupte de fatalitatea oarba
care cruta mai putin pe cei nascuti ca sa fie mai cu
deosebire crutati.
Privirea care cauta de la acea fereastra, care incadra
lumea lui, apusurile de soare in ceruri strimte i ire-
saririle de primavara in gradinile bogate ale marelui
oras de amintiri, s-a stins. Lin, ca o razii. $i numai acel
cintec al lui, ferit de lume, ascuns ca un tezaur, ramine
sa ne aducii arninte de dinsul.

278
www.dacoromanica.ro
 Pamintul nu-i va fi greu visatorului : el are doar florl
pe dinsul.

26 septemvrie 1910.
(/)

GRIGORESCU, DUPA VLAHUTA

Cartea de prietenie si pietate a d-lui Vlahuta despre

Grigorescu a aparut. E un vrednic prinos adus memoriei
celui mai mare artist pe care 1-a produs aceast t ara
pentru a se recunoaste, inseninata, inaltata si venicita,
in opera lui. Pina acum nu s-a tiparit la noi o scriere a
carii infdtisare exterioara sa fie asa de mult la nivelul
datoriei de recunostinta pe care o infatiseaza.
Multe se pot spune despre aceasta biografie poeticfi
i interpretatie lirica, prin care autorul ei a dat Inca
o data dovadd de finul ski simt pentru frumuseta
atinsa i prin alte mijloace decit ale literaturii, in care
ocupa un kc de frunte. Aici vreau sa amintesc insa nu-
mai cloud marl datorii pe care le avem fata de pictorul
tdrii i taranului nostru.
Grigorescu era dintre acei oameni cari se inchid in
misiunea lor ideala, cari inlatura orice curiozitate profana
de la un laboratoriu de arta din care au tintit i tiu
sa faca un altar, cari nu se pot vedea pe ei decit in ce
au ajuns sa indeplineasca prin contopirea deplina a su-
fletului lor cu dumnezeiescul model. Ce poate fi pentru
un asemenea om, care a lepadat de mult zdrentele sale
vulgare de personalitate tinzind a fi numai o indivi-
dualitate in cuprinsul artei lor amanuritul biografic,
Membru al Junimii", Nicolae Volenti (1857-1910) a publicat
volumele Citeva strofe (1875), Poezit (1891).

279
www.dacoromanica.ro
genealogic, cronologic : accidente, leggturi cu lumea, de
la care de mutt s-a hotgrit sg nu primeascfi nici o in-
riurire;oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurile libere,
pline pentru dinsul de viziuni noi ? Astfel a doua zi
dupd moarte marele pictor a intrat in legendg, in acea
legendg de aur" pe care talentul d-lui Vlahuta o schi-
teazg azi cu mgestrie.
Dar noug ne e iertat sg dorim a afla luciuri pe care
Grigorescu insu0 nu le-a pretuit 0 de care n-a vrut
s audg. Recuno0inta noastra, fgr sg piardd caracterul
ei pios, vrea sd le tie. Nu vor fi totdeauna esentiale
pentru arta lui prin care s-a inscris ill paginile dintii
ale vietii neamului, dar, i astfel, ping la cel mai nein-
semnat" punct din atingerile cu pgmintul ale acestui om
care ai-a ggsit o cgrare in ceruri lurninoase, ne simtim
datori a cunoa0e. i, oricum, eel mai singuratec dintre
izolati, prin modestie ori mindrie umand, sufere de aici
de jos atingeri care schimbg alcatuirea intim a acelui
suflet pe care s-a chinuit aa de mult sa-1 tie mai presus
de orice influentg.
Avern nevoe de biografia arrignuntitg a lui Grigorescu.
Azi incg ea nu se poate scrie. Dar se cuvine sg o pregg-
teased oricine are in pgstrarea sa o informatie care poate
folosi. D-1 Livianu, care a cunoscut pe pictor in anii de
la inceput, a serfs o viata a lui Grigorescu, de proportii
de4tu1 de intinse, i o tine gata de tipar poate cg o vom
I

putea-o da in curind 1 Intre hirtiile rgposatului acade-

mician Grecescu 11 se aflg scrisori inedite ale artistului
tingr, care invata in Apus o discipling artisticg 0 se
forma intr-un rnediu care lipsea la ILA. Acasg, in lo-
cuinta de muncg din Cimpina, fiul marelui initiator in
pictura despre noi in0ne posedg desigur o sumedenie
de hirtii asupra cgrora i publicul are drepturile sale.
Cine ar lua asuprg-0 sarcina de a cerceta, clasa i in-
S-a pierdut la mine in vremea rilzboiului (1934) (n.a.).
Dtmitrie Grecescu (1841-1909) medic 01 botanist.

280
www.dacoromanica.ro
trebuinta aceste materiale, ar merita, desigur, multumita
tuturor. SA se grabeasca : In aceast tar a noastr lu-
crurile cele mai pretioase se imprastie si se pierd repede,
in mijlocul unei indiferente care aratA ce superficiala
e Inca acea cultura cu care ne place a ne mindri.
Grigorescu nu s-a invoit niciodat la popularizarea,
in orice chip, si de oricine, a operei sale. Daduse forma
definitiva, tipul caracterului artistic al unui popor, dar
popu/ar nu era nici prin gusturi, nici prin ambitie, nici
prin dorinta de trai bun. Ii era de ajuns cA tablourile
lui sunt, ca le vede, cd le vad i altii, cari pot intelege
ceva din ele. A le preface ori a le vedea prefAcute In
fototipii Ii era peste masurii de antipatic. Toti cari 1-au
cunoscut stiu cu ce groazd se cutremura el la ideea a-
cestei iinputinari triviale a celor realizate de dinsul cu
atita silinta a sufletului intreg, setos de a se exprima
intr-o forma invariabild.
Desigur ca este o mare deosebire intre tablouri i cea
mai izbutita reproducere a lor. Mai ales cind ai a face
cu opere de acelea in care conturul se inlatura ca artifi-
cial, in care coloarea inssi este silit a da efecte care
nu par a putea sa fie in limtta mijloacelor materiale,
in care, In sfirsit, tendinta, tot mai pronuntatd, in dis-
pretul oricArei aprecieri, e s dea prin natura un fior
de poezie supranaturalA.
Elsa aceasta e osinda picturii fiecare artA avindu-si
osinda de insuficientl Altfel nu-1 putem avea toti pe
acelasi Grigorescu. Si trebuie sA-1 avem. Suntem astAzi
in stare sA simtim aceastA nevoie. Ne incunjurdm de
propria noastr fiintA prin e/. Prin mijlocirea lui primim
o mai inaltA constiinta de valoarea noastra i o mai de-
plind simtire pentru elementele ideale care in sufletul
nostru asteapta sa fie chemate. 0 necesitate moralA e
astzi sa avem sub ochii nostri carele rdtAcitoare, fetele
zugrAvite din nevinovatie si lumin, pastorii imprejmuiti

281
www.dacoromanica.ro
23 Oamenl Carl au Lost, vol. /
de natura din care ei fac parte intregithare, primdvara
pomilor si a florilor, scenele clipei eroice a rAzboiului.
Sa alba curajul un editor dar nu fara sfatuitorul su
artistic de a impodobi tot tinutul vietii noastre natio-
nale cu bune reproduceri din pinzele cele _mari ale lui
Grigorescu. Ar contribui la educatia noastra a tuturora.
Sau Casa scoalelor, care a editat splendidul volum al
d-lui Vlahuta, le-ar putea da astfel o mai largA rAspin-
dire prin cliseele unei carti care costa 90 de lei.

20 octomvrie 1910
(/)

LA MOARTEA LUI TOLSTOI

Ce greu e sa poti trai pentru gindul tau, numai pentru

el ! S inchizi usile casei i ui1e sufletului. S te in-
torci spre tine, spre constiinta ta, spre credinta ta, dar
nu pentru a te opri acolo, ci pentru a intra astfel in
legatura cu puterile cele man i vesnice de unde vine
toata acea lume dinlauntru, pe care atunci n-o mai poti
crede pieritoare.
Mare vis, si vis zadarnic. Vis neingAduit, insa, desigur.
Tu esti nu pentru Durnnezeu, de la care socoti eh' vii si
pe care-1 reclami pentru tine, ci tocmai pentru acea lume
pe care vrei s-o inlaturi, de care vrei sa te fereSti,
inaintea careia vrei sA te ascunzi. Tu esti pentru sotia
aceea cu 'thane bune sau rele, pentru copiii aceia
care-ti seamAna ori ba in alcatuirea i indreptarea lor
sufleteasca, esti pentru vecinii ti, chiar daca-ti strica
linistea, pentru cei ce le \rad trecind pe strada i poate
rid de tine, esti pentru curiosii ce nAvAlesc in casa ta,
cit de bine pazita, cu intrebri sau cu interviuri, cu
282
www.dacoromanica.ro
acele aparate de fotografie sau de... cinematograf, eqtr
pentru dumanul tar cel mai strapic, care pare sa aiba,
0 el, un drept asupra ta. Om, e0i pentru oameni. Si
nu pentru a le cruta sarcina de a se ingriji de tine, ci
pentru a primi sarcina de a te ingriji de ei.
. Filozoful cel mare 0 du0nanu1 cel mare al fiozofiei,
cugetatorul adinc i tagaduitorul eugetarii, cre0inul cel
entuziast i provocatorul cre0inismului care este pi,
poate, trebuie s fie a hranit 0 el ultimul vis al pets-
trdrii pentru sine, al ruperii leturilor cu omit/ folarnic
zddarnic. A fugit din mijlocul gloriel, 0 a uitat ad
fuge din mijlocul datoriei, care nu e totdeauna placuta,
dar e inevitabila totdeauna. A cautat un ascunz4 peritru
zile, luni, poate ani din urmit $1, peste citeva ceasuri,
el gifiia in durerile agoniei pe patul improvizat din sa-
tuceanul Astakovo. Acolo-0 dadea sufletul singur, pe
cind casuta care sluje0e de gara era navalita de tot ce
credea el c a rasa pentru totdeauna in urma.
Soarta a raspuns astfel la intrebarea lui. Pentru a
ie0 din viola nu e decit o singura poarta : a mortii.
$i ce e mai curninte e sa a0epti sa li-o deschida pu-
terea de la care VI. viata. Iara pina atunci fii al celor-
lalti, cit poti mai mult i cu cit mai multa bucurie. Va
fi o vreme i poate e aproape cind vei trai numai
printr-insii. Oricita lumina ar fi in raiul tuturor spe-
rantelor !

14 noiemvrie 1910
(I)

www.dacoromanica.ro
 AL. $TEFULESCU

Acurn cloud s5pt5mini, citiva pricteni petreceau la

mormint pe institutorul Al. $tefulescu, din Tirgul-Jiului.
Pe lined dinsii se adiluseseril citiva invathtori gorjeni
cari-el aduceau aminte ce bun revizor, cu .tragere de
iriixri pentru nevoile lor, fusese, pe vreinuri, rgposatul.
Nici o foaie din Bucuresti n7a pomenit cuvinthri funebre
ce s-ar fi rostit la aceast ingropare. $i nici n-ar fi fost
do nevoie, caci doer eine era sil stie, intro oamenii cari se
preocup5 doar de talentele pe care le adinir5 si de scan-
dalurile pe care le iart5, de politica ci de azi si de pro-
pagandistii pe carii tiriiste in viltoarca ei, eine era s5
stie de acest modest om de munc6 ?
Dack in tara aceasta, unde nu e nimic mai obisnuit
decit mizerabila placere de a te intrerupe din lucrul pe
ogorul. tau pentru a zvirli o piatr5 in ogorul, mai siirac
ori mai .bogat, undo unul ca tine, mai destoinic, ori mai
pulin destoinic, lucrcazti acelasi lucru, dac intr-o tarA ca
aceasta am avea o revistri istoric5, recenzentul, Prefacut
in panegirist, ar insira titlurile clirtilor ce a scris $tefu-
lescu l ar face critica discreth d lipsurilor lui cai e erau
reale ca i meritele.
Aceasta ' nu e ins o revisth istoric5, i cetitorii nu
cer bibliografia exactii a operplor acclui care a dat in
Tismana, in Istoria Tirgu-Jiului, in Gorjul, in inonogra-
file despre m5n5stiri1e Polovraci ei Strimba, despre satul
Cillesti, contributii documentare pentru cunoasterca tiirii,
care vor r5minea in mijloacele de informatic ale oriciirui
istoric. Ei nici nu pretind s afle cit de bine stia slovcneste
institutorul gorjean si care erau defectele de metod5 ei
plan ale culegerilor lui.
Pe dinsii iat ce-i poate interesa. $i, Doamne, pe multi
i-ar putea interesa in aceasth lume dt* oameni cari se
Neamul romanese (n.a.).

284 www.dacoromanica.ro
pregatesc cu multii cheltuial, cari rivnesc foarte sus, earl
costa foarte scump, cari se admira foarte mult ri cari dau,
in conditii de lucru minunate, asa de putin ! Ne intere-
seaza pe toti cari putem avea un simt pentru scopurile
cafora li se poate inchina o viata orneneasca i pentru
ceea ce poate rasa in urma sensul acestei vieti retrase de
om fara faima, ti daca voiti, filra talent.
Iata un institutor inteligent i energic. Are si el vointa
mosneanului gorjean i puterea lui. Va fi fost i un bun
vorbitor, ca oltean ce era ! Ce excelent material pentru un
barbat politic de provincie, care se simte I Era firesc sa
se inscrie la liberal", la conservatori, la takisti", sa-1 mute
partidul la Bucuresti, sa-1 faca director, mai tirziu sa-1
aleaga denutat. $i la moarte un judet intreg ar fi plins la
groapa eminentului nostru prieten" i adversarului nos-
tru loial" I
Dar asta era un om ciudat cum doar printre cei de
departe, in tinuturi rurale l rustice, ii mai afli. Voia sa
stie ce zice in pieile de cerb" din saculetele cu documente
ale mosnenilor. Erau multe in slavoneste. Ce are a face :
o sa invete slavoneSte I $i a invatat. A crezut el naiva
inchipuire ! ca limba sanscritii nu i-ar strica. A inv-
tat-o. De s-ar fi gasit cineva care sa-i recomande limba
turceasca, s-ar fi apucat si de asa ceva. tia ca in Viena
se arra un mare slavist profesorul Jirecek s-a dus la
Viena. L-ar fi cautat si in alt continent poate 1

Altul s-ar E multumit s stie, sa aiba eI multamirea ca

in toata Oltenia e singurul om in stare a ceti si traduce
o carte doinneasca slavona. Dar aid se adauga al doilea
element al acestei vieti folositoare i vrednice de a fi
luata ca exemplu de atitia profesori de liceu, impodo-
biti cu diplome sterpe i cu invatatura zadarnica. Auto-
didactul s-a aruncat cu patima asupra comorilor istorice
care-i stateau inainte.
An de an, cu o minunata rabdare, el a scos din tasul-
cile taranilor sal povestea unui intreg tinut, si a unuia din

www.dacoromanica.ro 285
cele mai interesante ale t'arii. 0 avem acuma la indemink
ei cel mai iscusit scriitor n-are decit s rsfoiascd pentru
a cApilta informatie destu15.
Dar omul acesta era si un gospodar. Dintre oamenii de
stiint si el nu era un om de stiinta in deplinul inteles
al cuvintului, si de accea lucra inainte, ori de-1 tineau in
sea/rig, ori de-1 despretuiau lortrbatii eruditi ai patriei
noastre cIi lasd pe ling5 cartile lor i un drum deschis
pentru altii c ar veni pe urrng ! Da ai gsi si de aceia
cari ar inchide bucuros toate cArgrile dupg dInii, numai
sA se opreascA orica cercetare ulterioar. $tefulescu era,
ins5, un om de tar5, un simply al acestui pilmInt. i de
aceea, pe urma straduintei lui si a ciudatului pribeag
Rola Piekarski, ajutati de profesorul I. Moisil, Gorjul
singur intre toate judetele tarii Ii are muzeul stiut
ori nestiut de cirmuirile ce tree.
M-am simtit dator a scrie aceste rinduri i pentru
scolarii mei, de ieri ori de azi, cari c515toresc cei mai
multi, i vor cal5tori, pe buna sosea, cu avantagii, pe care
deosebitele alctuiri de interese i ambitii au asternut-o
pentru picioarele gingase. Am crezut bine s5 le ardt c in
tam talentelor mai trieste ici i colo cite un biet om
care stie ce s facd din viata lui, pe care nu i-a dat-o nici
un sef de partid.
21 noiemvrie 1910
(I)

IORDACHI GOLESCU 1

Istoria literaturii noastre vorbeste despre eartile care

nu s-au cetit. Aceasta e i deosebirea cea mare intre
N. BAnescu, Mtn i scrierite in) Iordachi Golescu, Tipo-
gratia Neamul romnese", Valenti de Munte (n.a.).

286
www.dacoromanica.ro
dinsa si istoria literaturilor Apusului, care trateaza despre
carti care s-au cetit, s-au pastrat, s-au cautat din nou,
au fost iubite, admirate i prefcute de oamenii pe cari
ele-i inriurisera in realitate vie, sociald si politica.
Si la noi stifletul omenesc simtea nevoia sa vorbeasca
altfel decit intr-o absoluta intimitate, i intr-o intimitate
trecdtoare. Voia sa pastreze clipa durerii, a bucuriei, scin-
teierea fulgeratoare a gindului, cutremurul zguduitor al
faptului. $i atunci boierul lua condeiul i insemna, in
chirilidi rapede, sub forma de cronica, de satira, de cintec,
ceea ce se miscase inlauntrul sat'. In riigaz de batrinete
putea sa intinereasca la cetirea acelor rinduri i, daca
avea un bun prieten, ii imprumuta caietul ca sa-1
cunoasca mai bine.
In acest timp rnesterii de tipar lucrau la psaltiri ft
evanghelii, la carti de tilcuire i indrumare crestineasca.
Ace lea trebuiau sa se publice. Acestelalte adesea nu tre-
buiau sa se publice. Erau doar ca un fel de memorii
secrete, pline de mari prirnejdii.
Uncori rar se gasea in famine cite o fiica tu-
bitoare. Fiica, nu fiu fiindca aceia, fiind a sau nefiind
nimic, nu triiiesc linga vreo amintire. Ea dadea la tipar
manuscrisul. Mai ales dac5-1 cerea vreun tipograf de ma-
rimea intelectuala a unui Eliad ori Kogillniceanu. $i astfel
aparea cartea, dar tot ca sa nu se ceteasca. Pentru ca
vremea ei trecuse, i citi sunt, citi pot si vreau sa fie
mai mult decit oamenii vreminor 1
Nu e o intimplare ca asta'zi lordachi Golescu invie
prin pietatea unor descendente ale familiei, d-nele Go-
lescu i Perticari. Opera de publicare i interpretare a
luat-o asupra-0 d-1 Banescu; care a cheltuit atita timp
pentru luminarea imprejurarior literare din veacul al
XIX-lea si a dat dovada de o pietate asa de inteligenta fatii
de figurile ce tot mai mult rasar inaintea noastra pentru a

287
www.dacoromanica.ro
rosti vorbe de intelepciune, care, in marea lor vechime,
par nou.
0 biografie neobisnuit de bine informatn crunindu-se
prin dosarele de la Arhivele statului i de o limpi-
ditate desvirsitfi deschide volumul. Avem apoi satirele
in chip de comedie. Studiile lui Golescu 11 indreaptfi spre
acetastfi forma' de infntisare a nemultrunirii, a indignfirii,
a pasiunii liii easpliititoare. E vorba de biruri mari, de
grozave suferinti, de averi scandaloase, de favoruri com-
promitntdare. E sfirsitul fanariotismului" prins de un
colaborator al lui, care intelege, sinite si se pocnieste.
nen sa fi avut ca motiv al acestei stki de suflet noun,
ca fratele sriu Dinicu, cglritorul in Europa", comparatia
cu ordinea i nepktenirea administratici de acolb, do-
minate de ideea binelui public, Iordachi face aceleaF,4 mrir-
turisiri. Numal cit el nu trece dincolo de ele pentru a
imprirtrisi o durere, care e omeneascn, i e a oamcnilor
din neamul sau. Ii ajunge sn denunte, si in tonul pirii
e urn', temperatfi doar de gluing, nu milii.
Iordachi Golescu nu era cunoscut ca traducritor, nici
Ca un spirit preocupat de problemele morale superioare.
Fragmentele din Mada lui romaneascd si din cugetnrile
lui, pe care le da d-1 BAnescu, sunt deci o surprindere
pileuta.
Chiar cind e banal ori trivial, Golescu stripineste mi-
nunat, cu toat uccnicia sa, scolarn i literarn, in elineste,
graiul romnesc al poporului aceluia despoiat j batjocurit
de fiarele marl j mici ale unei fiscalitati odioase. A cules
proverbe prin care-1 cunoastem a publicat o gra-
matic nu Med interes dar, pe lingil aceasta, a
strins multe alte lucruri, si a avut chiar aceasta filnd
scopul snu din urmri marea ambitie a unui dictionar,
pe care a si realizat-o in parte. D-1 Drinescu 1-a semnalat
apreciat : va veni vremea cind informatia cuprinsg in
el va intra in circulatie.

288
www.dacoromanica.ro
 Accasta carte era pentru editoare o datoric, a carii
indeplinire le onoreaza, si a fost pentru d-1 Banescu o
placuta ocupatie, de roadele careia trebuie sii-i multamim.
Nu stiu ce va fi pentru cetitori, dar pentru istoria cul-
turald C Inca un pretios izvor, i pentru literatura roma-
neasca o intregire neaparata si de mult ceruta. 1

28 noiemvrie 1910
(I)

D. A. TEODORU

Un accident de automobil mintuie zilele lui D. A. Te-

odoru, secretarul general al Ministerului de Instructie.
Teodoru era o inteligentit dark un vorbitor plin de
yervg, un cugetator care avea interes pentru marile pro-
bleme, un scriitor elegant, care a scris i versuri, un om
foarte cult, care facuse bune studii istorice. Pe vremuri,
ca socialist, se dovedise un ealduros prieten al claselor
nenorocite. Prins de politica de partid, aceasta-1 ridicase
la onoruri, dar ne facea adesea sa nu mai putem recu-
noaste in actele lui administrative libertatea de spirit si
largimea de vedcri a fostului nostru coleg.
Moartea lui neasteptata i asa de grozava e unul din
acele evenimente care arata in ce sta valoarea vieii ome-
nesti, al carii viitor se afla in puterea naturii inconstiente
Dintre lucr6rile lui /ordache Gotescu (cca. 1768-1848),
lasate de el in manuscris, citam : Condica Umbit romdnesti,
Pilde, pordfulrt I cuvinte adevdrate d nove#i (reprodusil de
Zanne in Proverbele romanitor), Corndila ce s reumgre Barbul
Vacrescul, vinzeltorul trU, Pavestea huzmetartlor. In 1840 a
tiptirit Sgdri de seamd asupre canoanelor gramaticegt.

289
www.dacoromanica.ro
in singurele fapte, pe care mimic nu le poate nimicr, in
ele sau in urmarile lor.

12 dechemvrie 1910
(I)

GRIGORE $TEFANESCU

Dintre membrii Academiei se mai duce unul, care era

batrin numai in nurndrul anilor saptezeci i trei, zice
necrologul dar altfel avea toath puterea fizica, toatii
harnicia, toath pasiunea unui om mult mai tindr. In usu-
rinta cu care pleca l congrese i facea fara osteneala
drurnuri lungi, in regularitatea cu ca-e venea la toate
sedintele adunarii de la Universitate plecase de mult
in vioiciunea cu care urmarea toate manifestrile vietii
publice in iunie el prezida in Bucuresti mitingul Ligei
impotriva silniciei din alegerile de peste munti in
nervozitatea cu care-si manifesta simpatiile i antipatille,
la care niciodatil n-a renuntat, se simtea, daca nu line-
reta lui, macar nebiruita tinereta a unei epoce fericite,
peste reprezentantii politici i culturali ai careia batri-
neta, socotita, prudenta, practica, nu s-a putut instapini
pe deplin niciodata.
Grigore Stefanescu are o lunga cariera de om de stiinth,
amestecat, ca mai toata lumea la noi, din cind in cind si
in imprejurarile politice. A oCupat multi ani catedra
de geologic la Universitatea din Bucuresti, a lost si rector
Dimitrie A. Teodoru (1866-191Q), profesor 0 inspector
scolar, autor al unor manuale de limba francezA si al altor
lucrri didactice, a activat in tinerete in cadrul miscarii socia-
liste. Atunci a colaborat cu poezil i articole la Contemporanul
el Drepturile_omulut.

290
www.dacoromanica.ro
 i un bun rector, cinstit, gospodar i parintese fata
de studenti , a facut parte din corpurile legiuitbare si,
pin in ultima zi, a pastrat grija unui muzeu de geologie
pe care-I atingeau adesea, spre marele lui nacaz, care
nu zabovea cu dezmintirea cea mai aprinsa, criticile ti-
neretului. A scris mult, i manualul lui de Geologie 1-au
avut in mini atitia dintre scolarii invatamintului nostru
secundar, pina ce 1-au inlocuit alte carti, mai apropiate
de actualul nivel al cunostintilor.
Nu i-a lipsit norocul in descoperiri pe care nici ad-
versarii lui nu i le tagaduiesc.
Acesti adversari aveau mai multa *Uinta decit dinsul,
dar, cind ei faceau sa reiasa deosebirea, uitau un lucru,
care trebuie sa inriureasca judecata oricui. Grigore te-
fanescu facea parte dintre acei oameni cu nesfirsita iubire
pentru cultura, cu nobil entuziasm pentru specialitatea
lor, cu o intelegere pentru nevoile intelectuale ale unui
neam ce trece peste marginile unei singure stiinte, cari,
intorsi din strainatate, au adus cu dinii, ei cei dintii,
interesul pentru cunostintile inalte, pentru explicatiile
superioare, pentru conceptiile dominante ale lumii. Nu
s-au inchis in laboratorii, nici in biblioteci, ci, pe toate
calk, prin conferinte, prin cursuri, prin convorbiri, prin
carti, prin manuale de scoald, reviste, ziare, au trezit so-
cietatea la o viata potrivita cu civilizatia moderna. Ce
greutati au intimpinat, putem judeca dupa acelea care
astazi Inca se intimpina. Revista stiintifica a lui $teffi-
nescu si Aurelian a luptat ani de zile ca sa se poata men-
tinea intre neintelegatori, i numai dupa cele mai mari
jertfe de timp si de bani redactorii ei au trebuit sa re-
nunte la o publicatie instructiva i senina, de felul careia
astazi am dori sa avem una. Numai cit dorinta de a
folosi celor cu o neindestulatoare cultura a slabit simti-
tor de atuncea, i specialistii mai mult sau mai putin bine
instalati stau prea sus pentru a vedea in ce necunostinta
traieste inca poporul lor.

291
www.dacoromanica.ro
 Aceste lucruri trebuie arnintite inainte de once, de
cite on unul dintre cei dintii luminiitori tiiniiici ai so-
cietiiii noastre rornanesti ne pgrsaseste.

27 fevruarie 1911
(I 1 IV)

G. ORLEANU

In Gheorghe Orleanu, p:ecat dintre noi, dup ingro-

zitoare i indelungate suferinte, in thnpul carora el dis-
pziruse, ascunzindu-si in steaina.tatea depgrtata" cele din
unn chinurii literatura romneascg sufere far indoial
o pierdere, precum sufere o pierdere i societatea, in care
el se deosebise totdeauna prin purthrile alese ale unui
om de felul cArora avern prea putini.
Gheorghe Orleanu, versat ca putini altii in literatura
francezA, mai ales aceea din thnpurile mai noull, era un
oin de talent. Sthpinea forma poeticA, nu era lipsit de
imaginatie, i traducerile lui sunt printre cele mai bune
ale literaturii noastre. A sees foarte ingrijite sonete
s-a incercat chiar in drama istoricii, schitind intr-un mo-
ment de entuziasm general, in zilele "annemoratiei na-
tionale din 1904, epoca lui $tefan cel Mare. 0 parte din
aceast lucrare a fost publicat in Calendarul Ligei eta-
ttcrale pe 1907, si n-a aflat pretuirea trebuitoare.
DacA numele regretatului poet nu e mai cunoscut, acea-
sta se datoreste i lipselor temperamentului sau. Orleanu
era un sfios de lume, un visiitor strain de realitate, un
Grigore $tefdnescu (1838-1911), este unul dintre interneie-
torii studiului geologic In %arm noastra. Sub conducerea lui 91
a lui Sabba Stefiinescu s-a Infiintat in 1882 Biroul geologic.

292
www.dacoromanica.ro
cetitor pasionat care tfaia prea mult in creatiunea altora
ca sil poat b. cripta vreodatil acea incredere in sine care
e conditia neaprtrat a creatiunilor proprii ; intelegea prea
multe i in prea multe chipuri, pentru a putea s5 fie el
Insuai, s5 capete acea definire i persistenth a caracteru-
lui care exclude influentele, care taie hotare de izolare
pentru ca sufletul, indreptat asupra lui insui, s5 dea
rnitsura lui intreag5. Ce a lost mai bun in acela a arui
amintire ne inctmjuril azi, s-a dus impreund cu dinsul:
blincleta, prietenia, placerea de a vorbi cu altii, igno-
rindu-se pe sine, dar, in acelasi timp, i puteri care n-au
fost lasate, de cea mai tiinida discretie, a iesi in lupth
si a invinge,
L-am auzit vorbind de citeva ori, laBucuresti si la
Galati.,unde sthtea. Tqi scria cele citeva cuvinte ce era
s spuie. i nu le nemerea nici atuncea, pierzindu-se la
cele dintii sunete ale glasului sdu, care, in acea multime,
Li impresiona ru. i totusi, prin icoanele ce-i rasgreau
in minte, prin sthpinirea stilului oratoric, prin simpatia
ce trezea infittisarea lui de artist cu lungi bucle crete
in jurul strillucitoarel fruriti palide, ar fi fost un foarte
bun vorbitor,
L-am avut tovargs de excursie intr-una insp5imin-
tat de tot ce se imbulzeste si face zgomot pe lume, pier-
zind astfel orice plkere de a triU, cad nicicri pe piimInt
zeii n-au 15sat un colt pentru cei ce rivnesc numai dare
dinsii. A luat parte citva timp la lupta noastrrt politicii
si a cubes 350 de voturi la colegiul al II-lea de Covurlui,
in alegerile general.?, din 1908. Apoi se Med prins in clu-
bul conservator si se simti asa de jenat de aceasth pruilsire,
care la oameni ca dinsul nu e niciodath o dezertare, incit,
fuiru cuvintul de explicare nu 1-ar fi putut aerie, alergrt
cu o mie de lei in sprijinul societhtil noastre de editur5.
Familia ar trebui su plistreze intr-o carte, care nu
s-ar uita, ce s-a indurat el su scrie, si mai ales ce a
indruznit sil arunce in circulatia literard acest suflet ales,

www.dacoromanica.ro 293
menit s' triliasca in linistit i tiicut5 fericire i asupra
caruia natura si-a incercat cele mai strasnice cru2imi
ale ei.

6 martie 1911
Ill

NICOLAE DENSUSIANU

S-a dus dintre noi un om tsacut i aspru, neinduplecat

si fanatic, un vizionar de ginduri mari, de ipoteze impo-
sibile, de fantastice teorii indr5znete. Nu un poet ca Has-
deu, zburind pe aripile de vultur ale unei inchipuiri
uriase, nu o minte superioar5 filozolic, sc5ldindu-se in
eterica lumina' a ideilor nemuritoare. Nu atita si asa de
mult, ci un indiirtnic al credintelor sale, care ajungeau
in stiint5, venind de aiurea.
A fost deci Nicolae Densusianu, batrinul singuratec,
care a murit pe ascuns de oameni, straini de dinsul si
uriti de dmsul, a fost el un om politic care sri-si serveasc5
scopurile i prin ciirti de istorie ? A jucat el, ca orator,
ca agitator, ca deputat in parlament, un rol aarecare in
acele timpuri de dupd '48, dar mai ales de dupti '66, dup5
silnica unire cu Ungaria i pierderea tuturor drepturilor
p risipa grozav a tuturor sperantelor ?
Nu : a fost un gazetar literar, un polemist, iar la nol
un pribeag. Tipul pribeagului care nu intelege, nu adrnite,
nu iart5, care nu poate si nu vrea s5. se asimileze. Nu
unul din acei ardeleni cari se eisesc bine in cluburile,
cafenelele ori saloanele noastre si, o data naturalizati, dar
George Orleanu (1873-1911) a publicat poezil In Siimdnd-
torut I Convorbirt entice ; In volum : plesa Piinea pdcatutut,
traducerea dramei Pentru sceptru de Fr. Coppe.

294
www.dacoromanica.ro
vifr aceea, dau asalt la leaf& la situatie, la notorietate.
Si era destul de inteligent, destul de energic si de harnic
ca s5 r5zbat, dacd nu prin lingusirea i intrigile farniliare,
din nenorocire, altor emigrati din tam de unde ideal, nu
pofte trebuie s'a ni se aduck m'acar prin mindra sigurantii
de sine, pe care ca anume ardeleni o avea. $i n-a fost
decit bibliotecarul Statului-major, si la mormintul lui,
de unde lipsea Academia Roman5, desi-i fusese membru
corespondent, a vorbit doar un alter, coleg de slujbd.
N. Densusianu a strins un material istoric pretios. El
a inchinat lui Horea o monografie extraordinar de bine
informat, care va rminea i ar merita sa' fie retip'arit.
A atras atentia asupra permanentei unei organizri po-
litice la romfinii din Ungaria, si in acest spirit a strins,
din earti tipArite, cele cinci volume de intregire la co-
lectia Hurmuzaki". Poate se va vedea ce ipoteze, de-
sigur mai mult decit o data curioase, se cuprind in cartea
de munca' indelungat in care pretindea sa' explice altfel
decit toti ceilalti vremile steavechi ale acestor tan locuite
si astgzi de romani.
Dar mai interesant decit acest scris al su, care cu-
prinde informatie bunal i pagini ce nu vor muri, era el
insusi. Traia in acest btrin, coboritor de nemes din jurul
ruinelor Ulpiei Traiane, nu mindria roman5, cum i-ar fi
pl5cut lui, ci o neinvinsd incaptinare daca. Si mai trilia
ceva : constiinta tuturor suferintilor indurate de ai nostri
acolo, de la cel dintii apardtor al trinii ardelene c'azut
inaintea calaretilor maghiari ai n5v5lirii, ping la moar-
tea silnica a tatalui Mu, in zilele cumplite ale revolutiei
de la 1848. Acest om parea, cu statura lui inalta, cu aspra
lui privire, cu bdtrineta lui dirz, cu vorba-i puting si
sila de lume, icoana inssi a nenorocului nostru care nu
se d5, a infringerii noastre care in tkere gteste, dup5
cea din urmA lupta pierduta, clipa celei mai apropiate
ra"zbungri.

www.dacoromanica.ro 295
 e pacat ea s-a dus n mormint fr s aiba singura
bucurie de care sufletul sau Lira zimbet era in stare.1
3 apriiie 1911
(I)

ION ADAM

In Ion Adam, pe care o board grozavii 11 ia de tinar,

dupd ce i-a intunecat gindul in ultimul timp, literatura
romdneasca pierde una din cele mai originale naturi de
artist.
Daca ar fi luat cineva in mina orice carte a lui, afara
doar de aceea, ie.it deunazi, care-i cuprinde glumele
populare, hazliile snoave, povestile simple si frd nici
una din acele pretentii stilistice care pot numai sd le
strice, ar i crezut ca are inaintea sa pe un estet crescut
in contactul cu civilizatiile apusene care nu mai pot da
noutate decit In exagerarea i ciudatenia stiistic, ori
in bizareria conceptiior, in fantezia deslantuita fara friu
a chipurilor i situatiilor. Mai ales din cele dintii nu
lipseau diafane figuri de castelane, eroi cu puteri neo-
bisnuite, clipe de un dramatism curios si jignitor pentru
gust. E deci tocmai infatisarea acelor cari yin In mijlocul
unei lumi asa de noted, cu oboseala i goana dupa sen-
zatii neintilnite pina atunci a anumitor cercuri intelec-
tuale" din batrina Europa apuseand.
$i nu. Ornul era un fiu de stean, un fost Invatator.
Principalele lucrAri ale hit Mao lac Densusianu (1845-1911) :
Revolupunea tut Horia (1884), Dada preistoricd (apArutA postum,
fn 1913). Istoricul a mai publicat scrieri despre romitnii sud-
dundreni i Sistema ortograficd a timbil, romne (1904) etc.

298
www.dacoromanica.ro
 Fusese si el prin aith lume i cetise si el In alte limbi,
dar nu la virsta cind sufletul se inriureste si se schimb.
Daca stApinea la dinsul aceast nota tare, neasteptata,
zguduitoare sau tulburatoare, era de villa sufletul lui in-
susi, suferintile, ce se prega"teau, ale acestui suflet. Asa-i
era lui dat sa fie, om nenorocit, scriitor cu uimitoare
bolnave licriri, adesea mai frumoase decit cea mai de-
plin i sigurd lumina.
ca nu era la dinsul o manier de imprumut ori un
91
calcul de stilist, ea era un om nou in aceste lucruri noi,
sincer i cind putea fi banuit de mai multa afectare, ca el
dadea adevarate viziuni ale lui i combinatii logice pen-
tru dinsul, o dovedea adevarul, stralucit adesea, al no-
tarilor i caracterizarilor lui, miscarea puternicti de viata
a scenelor lui, coloritul specific romnesc al atitor parti
din opera lui.
Cind va vrea cineva sa alcaulasca o carte de cetire
cu ce se gaseste mai serios i egal in scrisul romarkesc
nu va culege nimic poate din Ion Adam, dar, cind origi-
nalitatea fiediruia se va desemna Indeajuns, nu stiu, zilu,
citi vor putea sta aldturi cu dinsul.

N mai 191/
(I)

GENERALUL GHEORGHE MANU

Generalul Gheorghe Manu lua parte, acum cileva

saptAmini numai, la o sedinta a Acaderniei In care era
2 Colaborator al SdnulnatoruluL 4l al altor revlste sAMAn5-
toriste", Ion Adam (1875-1911) a evocat, in general filra cleosebit
relief, viata de la tail, in povestiri 81 In romane ; Flori de cimp
(1900), llatacire (1902), Nazttintt (1907), Vorbe de deed (1910) etc.

297
24
www.dacoromanica.ro
vorba de imprejurari In care si printele sau, vornicul
loan Manu, fusese amestecat. Parea in cea rnai deplina
sanatate. In hartuielile dintre cele doua cete de boieri
pi parveniti conservatori", se puneau in el, si de o parte
si de alta, dar mai ales de aceia cad sunt silii a-si cauta
prieteniile in toate partile, anume sperante. De f apt, ra-
posatul fost prim-ministru avea aderentii si personali,
rnai ales in Teleorman, unde era sediul ski politic.
Ar fi gresit s se spuie Ca nu facea politica de o bu-
eata de vreme. 0 facea cu tot sufletul, urmarind, nu
numai cu luare aminte, dar cu pasiune ceea ce se petrece
in tabara, unde odata, scurta vreme, si el fusese coman-
dant suprem. i ce uitase mai putin era acest lucru. Prin
prezidarea de dinsul a Consiliului de ministri intr-un
anume moment al rivalitatilor personale care formeaza
Insi istoria partidului conservator, el ii incheiase tot-
odata cariera politic. Sa ramiie in aceasta calitate-i era
greu ; sa se intoarca, imposibil.
altfel, cu temperamentul sau, ii cadea foarte greu
sa aiba un rol activ. De o parte era P. C. Carp, cape-
tenia junimistilor uriti de dinsul, care ajunsese, dup
saptezeci de ani, uncle dorise sa fie o viata intreaga, de
alta, Take Ionescu, care doar pentru atita traia : ca sa
fie, cindva, oricind, cu oricare, supt orice forma prim-
ministru. i astfel, linga resignarea maiestoasa i zirn-
bitoare a altui mazil, G. Gr. Cantacuzino, statea neimpa-
cata retragere posomorita a generalului.
Din lunga lui activitate se va retinea rolul de odata
In reorganizarea armatei i o absoluta integritate poli-
tica, pe care n-o stirbea nicicind grija clientelei.

23 mai 1911
(IV)
Generalul Gheorghe Manu (1833-1911), flu al fostului ag
caimacam Iancu Manu, a avut merite In organizarea artileriei
romfinestl sl, ca profesor la $coala de rAzbol, In pregAtIrea

298
www.dacoromanica.ro
 GENERALUL BUDISTEANU

A fost dus la mormint trupul generalului C Budis-

teanu, unul din eroii razboiului, de la care avea o amintire
vie, am zice, in glontele care-i sconnonea carnea, innoind
vechile dureri.
Generalul a fost in fruntea Ligii culturale, careia ii
adusese gloria numelui sau i un bun suflet de impaciuire
zi prietenie. S dea mai mult nu putea din cauza unei
sandtati totdeauna subrede.
Prin singura cercetare de catre dinsul a sedintior
saptaminale aducea o mare jertfa.
Ofiterul Mei Inca a fost un cetatean cinstit si co-
rect, mai presus de orice comparatie. Prins si el in mis-
carea unui partid de interese, el nu i-a cerut nimic si
abia a consimtit sa prirneasca onoruri care de obicei nu
merg catre coa mai perfecta onoare. A prezidat Senatul
cu linistea unui om pe linga care patimile cele mai fu-
rioase si apetiturile cele mai triviale trec frira s5-1 aprinda
si fara sa-1 murdareasca. i va fi parut deseori curioas5
deasupra figurilor de petrecatori obositi, de intriganti cu
ochii de lup, de sireti cu clipociri de pasari nocturne si
de satui tronind in sanatatea stupiditatii lor multamite,
aceasta uscata i palida fata de mucenic tricut al durerii
pentru tara.
A lasat banii inmorminthrii sale. 0 mie de lei, i n-a
vrut mai mult nici de la prietenie, nici de la recunostinta.
A cerut si a trebuit sa ailaa carul cu care se duc la groapa
taranii, i nici o floare, mai ales nici una de retorica.
N-a vrut cununi de flori false acela care cistigase cu
pretul vietii o cununa trainica de lauri adevrati. Parerea
cadrelor militare. Comandant de divizie in timpul razboiului
pentru independent, el este eel care a obtinut, in februario
1078, capitularea Viclinului. Dupil razbol, generalul a fost unul
dintre fruntasii partidului conservator, in care calitate a ocupat
de mai multe oH functia de ministru.

www.dacoromanica.ro 299
24*
de rau a tuturor oamenior de bine 1-a intovarasit mug
in eel din urrn5 drum tacut pe simplul viteaz care ne-a
films, ducindu-se cu tristh solie c5tre aceia ce au murit
de mult ling el, in fata dusmanului.

29 decemvrie 1911
(IV)

Al. ONAE

Drape/u/ din Lugoj aduce aceast veste, care-mi tre-

zeste in suflet o icoana de nesfirsith melancolie dulce :
Alexandru Onae, harnicul i neobositul inviithtor, di-
riginte la scolile romane gr. or. din Lugoj, a decedat in
Domnul marti, in 5 septemvrie, intr-un sanatoriu din
Sibiu in etate de 36 ani.
Trista veste a umplut de jale toate rudenii1 i toti
cunoscutii, caci toti 11 iubeau ca pe un model de om,
roman si dascal. Raposatul intru Domnul a dezvoltat o
rodnica actiVitate pe terenul didactic .0 social. A fost
membru zelos i bibliotecar al Reuniunii invatatorilor
romni din dieceza Caransebesului, notar al despartimin-
tului invatatorilor din tractul Lugosului, bibliotecar al
Casinei romane, secretar al tovarasiei meseriasilor ro-
mani din Lugoj etc."
L-am cunoscut pe Orme la cursurile noastre de var5,
unde a fost unul din cei mai bine primiti cei mai
regretati dup5 plecarea bor. Era un om de-o ingercasca
Generalul Constantin Buclistcanu (1818-1911) a comandat,
cu gradul de colonel, brigada a doua de infanterie care a parti-
cipat, in octombrie 1877, la asaltul Plevnci. In 1895-1896 a fost
Inialstru de razbol in guvernul liberal de sub presediniia Sal
D. A. Sturdza.

ZOO
www.dacoromanica.ro
buntate. Cu glas frumos elute cintecele lui banatene
conducea maiestru corurile. In fate alba, blinzii lui ochi
visatori pare ca-i aratau apropiatul sfirsit.
sali fie dulce odihna, frate Onae, cad prin toata
cinstea, munca i iubirea ta ai fobt vrednic de rasplatiri
pe care nu le-ai avut in viata.

1911

UN FANATIC TARAN AL ROMANTISMULUI

NATIONAL : BADEA CIRTAN

Vesnicul colindator de drumuri care gemea sub greu-

tatea cartilor bune i rele, dar romanesti toate, pe care
le Ora pe umerii si, odata 'voinici, acuma insa sfarimati
de oboseala si de virsta, pentru a le duce Dumnezeu
Stie unde i cu ce folos, de multe ori drept in mina
jandarmilor i vamesilor unguri ce-1 pindeau, badea
Chian n-o sa mai bath la poarta nimanui, cu cererile lui
sthruitoare i cu cimiliturile lui istete. A avut norocul
sa moara aici pe parnint romanesc i, in Mc sa-si pe-
treaca ultimele ceasuri in arestul vechilor sfii dusmani,
a inchis ochii in casa unde-1 asezase mile unei sotii de
ministru plenipotentiar. Iar la mormint a fost dus cu
cheltuiala sectiunii din Sinaia a Ligei culturale.
A fost odata, la Cirta lui departe, uncle oile, adesea
parasite, si-au pierdut acum stapinul, un bad ca oricare.
Era un om facut cind asupra natiei intregi a trecut
un mare vint de sperante romantice. In numele originii
glorioase, Cu gindul la fratia latina, se cerea dreptate pen-
tru ai nostri cei supusi [...] si se credea c o protestare
puternica impotriva tiranior va ajunge pentru ca neamul

www.dacoromanica.ro 801
nostru de nobila vita sa reintre in stapinirea drepturior
sale.
Memorandul, procesele vestite, cuvintarile rsunatoare
ale parintelui Lucaciu, albumul lui V. A. Urechia strin-
gind miirturiile de dreptate ale fratilor... Si, cind toata
lumea romaneasca era zguduit de o lupta al carii sfirsit
norocos se credea aproape, de tot aproape, o anume con-
stiinta noua i neasteptate dorinti se trezira si in sufle-
tele taranilor de dincolo, cari botezindu-si copiii Cezar
si Octavian, erau siguri ca au dat ajutorul lor la renas-
terea Romei dundrene. Si unul dintre dinii ii lua atunci
toiagul pe care nu 1-a mai parasit niciodat.
Noi cetim i credem ; ei, oameni de %ark trebuie sa
vada, oameni i lucruri, dar credinta care iese din aceasta
atingere a realitatii insesi, se preface in sigurantk in
patima, in monomanie. Badea Cirtan nu stia decit roma-
neste, dar el era sigur ca toti fratii latini inteleg, sunt
datori a intelege accentele lui latine. Si era ineredintat
ca iubirea lor pe care a si desteptat-o ici i colea prin
caracterul impunator al energicei manifestatii populare
cuprinse in fapta lui e asa de puternick incit nici
bani de drum nu-i trebuie. Asa a strabatut Italia 0
Franta ; a vazut Columna lui Traian, la care s-a inchinat
ca la sfintele icoane din stina lui, s-a minunat de zgo-
motoasa maretie rnoderna a Parisului i i-a parut tot-
deauna ru Ca n-a trecut Pirineii, dincolo de cari alti
frati 11 asteptau.
Ca lumea-1 privea cu o curiozitate batjocoritoare, ca
adapostul i-1 procura legatia Romniei, astea nu le vedea
el, ci se simtea dus pe undele puternice ale simpatiei
latine.
$i niciodata n-o fi bagat de searing bine cit deosebire
este intre usoarele lui vesminte prafoase, intre chipul lui
aspru, osos, cu parul zburlit i cautatura salbateck de
1 V. A. Urechia (1834-1901) istorie 81 publielst ; a fo8t
pre8ed1nte al Ligil pentru unitatea eulturale a rornnilor.

302 www.dacoromanica.ro
dac feroce, i intre imbracamintea i faptura fratilor
iubiti...
Se privea pe sine ea un purtator de misrune supermara,
ca un indeplinator de porunci ce vin mai de sus Altfel
nu se jertfeste linistea unei vieti intregi. Si, pentru ca
porunca-i venise prin ciirti, prinse pentru dinsele o dra-
goste fa'ra margini. Toate-i erau deopotriva , chiar dupli
ce le cetea, era convins di in fiecare pagina se vorbeste
de maica Roma, de latinitatea infratita, care-n iubire Ii
gaseste viitorul.
Manualul de aritmetica, vechea colectie de gazeta 1.-1,
parnfletul politic, in forme deosebite cuprindeau acecast
revelatie sfinta. Si le ducea cu o adinca reverenta, cum
David purta pe umcrii sal arca invoielii cu cerurile si
a viitorului celor ce vor veni dupd dinsul. Mai la urma
urmei, ce insernnatate putea sa aib ultima soarta a aces-
tor cartH 1i ajungea ea' se atinsebera de invelisul sarac
al trupului sau si ca-I binecuvintasera.
$i dupa urrna lui va rarninea aceasta : credinta salba-
teed pe care un taran a avut-o pentru visurile carturari-
lor din vrernea lui si nemarginita-i eviavie pentru oartea
in care vedea numai lumina si rnintuire. Daca viata but
s-a strecurat, asa de muncit si neirnpacata, fara vreun
adevarat Lobos, vina e a carturarilor cart trebuiau sa aiba
alte visuri i s5 scrie alte carti.
El ne-a aratat insa ce adaos de energie sufleteasca
nebiruita poate sa dea poporul la ceea ce credem, spunero
si scriem noi.

1911
(II)
Taran autodidact de prin partile FagArawlui, Ghcorghe
Cirtan, cunoscut sub numele de Baden Cirtan" (1849-1911)
a slujit, prin actiunea sa pitoreascA, lupta pentru eliberarea
nationala a romilnilor din Transilvania. Pribegille .1, cu desaga
de aro in spinare, au avut un rAsunet considerabil in Ppoc5.

www.dacoromanica.ro SOS
UN PROFESOR ARDELEAN : D-L ANDREI BIRSEANU

Acum citeva zile a plccat din Brasov unul din profe-

sorii cei mai iubiti, din carturarii cei mai adevarati, un
om care prin talentul sat discret, prin blindeta purtarilor
sale, prin stricta indeplinire a tuturor datoriilor sale si,
nu mai putin, prin dovezile repetate ca nu pune nimic
mai presus de interesele scolif, culturii, natiei, carom le-a
facut danii insemnate din putinul sau avut, era o podoaba,
o mindrie a romanilor din acel batrin oras al amintirilor pi
straduintilor noastre. Membru al Academiei Romane, d-1
Andrei Birseanu rasfringea aceasta inalta distinctie lite-
rani asupra mediului cultural romanesc din locul unde
si-a cheltuit in munca tineretea i anii barbatiei.
La Sibiu, in alta chernare ca viitor presedinte al
Asociatiei transilvane in and lurne, mai vioaie, mai
nervoasa, mai agitata de pasiuni, ce e dreptul de o alt
ordine, superioara celor pc care le-a trezit odata dulcele
buget al sfintului Nicolae facatorul de minuni, d-1 Bir-
seanu va intimpina, desigur si o stie alte greutati, pi
desigur le va birui prin aceleasi insusiri care 1-au facut,
in orasul cel mai framintat de uri personale, sa nu aibil
nici un dusman tara sti fi facut nici o concesie insusiri
care sunt : lucrul continuu, voie bund fatii de oricine,
delicatil ascundere a jignirilor, exemplul zilnic al unui
liniptit pi armonios caracter. Aceste insusiri nu samana
cu acelea care au dat unuia mai vestit, lui Ghcorghe Barit,
si el odata dascal brasovean, calitatea sa reprezentativa
Pe vremea lui I3arit era de nevoie lupta cu condeiul in
mina o viata intreaga, multilateralitatea ocupatiilor,
strinsa legatura intre cultura si politica. A venit insa
vremea cind nimic nu se mai putea cistiga decit in
domeniul cultural si in ordinea morala. Cine a facut ca
Andrei Birseanu, inchizindu-si viata intre asemenea preo-
cupari, n-a dezertat de la datoria sa.

304
www.dacoromanica.ro
 Si mar departe el va fi cum epoca sa a cerut. Acurn se
ridicA ins5 un tineret oare trebuie sd se inspire de la
acest model de viatii curat i frumoasii, dar care c
indreptat de alte nevoi pe alte drumuri. Iarili vin ceasuri
mari si se aud trimbiti de razboi. Vor fi mari
pierderi, .si dureri. Dar logica lucrurilor, pe care cci
nevinovati la suflet o numesc ginta dreptate, va face sa
biruim.
Dram lin Andrei Birseanu s5 vadli acest ceas, din
ad5postul s5u de biltrinetii. S5 nu-1 par r5u ca n-a fost
intre arme, nici chiar la inceput ; accl care dli o constiinta
moralti ostasilor are in biruint5 o parte cit si a genera-
lilor celor mai indrzneti.

1911

GABRIEL MONOD

RI intr-o jara mare, cu veche i straluciti cultur5,

plina de talente si de glorii, moartea unui om mare prin
onestitatea lui e ca o pierdere nationalti.
$i astfel a privit muitli lume din Franta trecerea din
viat5 a lui Gabriel Monod.
A fost un profesor bun la scoala de Inalte studii, uncle
multi romtni s-au bucurat de invdtilmintul lui, ca si de
afectiunea lui distins5. A scris studii patrunzlitoare asupra
' Prolesorul Andrei. 13irseanu (1858-1922), autor cle manuale
0 al unei Istorii a ;coaletor... (lin Brasov (1902), s-a facut
eunoscut mai ales ea folclorist prin publicarea, In colaborare
cu Jan Urban Jarnik, a culegerti Doine qi strigrauri din
Arcleal (1865).

www.dacoromanica.ro 305
epocii merovingiene.1 A condus ani de zile Revue IRs-
torique si a fost la Revue Critique unul dintre cei dintii.
A caracterizat in frumoase pagine de prozd fruntasi ai
cugetririi franceze, ca Renan 2 i Taine 3. A ingrijit cu pietate
de memoria lui Michelet 4, marele poet romantic al istoriei.
A lasat despre rLizboiul franco-german pagini splendide,
pline de durerea patriotuldi si de reprobatia omului cult
impotriva unei colosale distrugeri de civilizatie. A intro-
dus la francezi, in ciuda resentimentelor infringerii, chiar
metodele germane de cercetare istorici minutioasri si
sigurd.
hi, de la un rstimp, glasul acestui savant discret, cu
ochii obositi de vcgheri, s-a auzit tare in mijlocul pati-
ration Nu pentru ambitia sa, de care era absolut ince-
pabil, ci pentru nobila i marea ambitie de a se repara
asa judeca el o nedreptate ce i se piirea crt ar putea
atinge onoarea Franciei inaintea umanitii. Cei cari-1
cunosteam s1-1 srbritoream acum citiva ani, impotriva
modestiei sale, nu ne-am mirat de aceastii icsire" a
bdtrinului nostru profesor. Era in firca lui Gabriel Monod,
urmasul protestantior eroici gata a-si jertfi viata perltru
credint, era o constiint faril frick i aceast constlintil
nu putea s rmiie mutii de cite ori credea c un adeviir
trebuie marturisit.
N-a avut notorietatea cea mare, dupri care nici nu
umbla. Chiar cele mai frumoase din paginile sale nu vor
g5si de acum inainte multi cititori. Ne vom indrepta insrl
spre ele de cite ori sufletul nostru, care a cunoscut si
admirat pe al lui, va simti nevoie imperioasil de a-si
I Epoca primet dinastli a statului franc (secolele VVIII).
2 Ernest Renan (1823-1892) istoric t scriitor francez.
2 Hippolyte Tattle (1828-1893) critic si istoric literar
francez, care a evidentlat, dar de pe pozitii idealiste, legatura
dintre art 1 viata socialS.
Jules IVIlchelet (D98-1874) istoric francez, ginditor pro-
gresist, reprezentant al romantismului.

300
www.dacoromanica.ro
reinnoi ceea ce poate fi mai curat, mai uman Si mai
intelept in cugetarea omeneasc5.1

1912
(IV)

IN AMINTIREA LUI PETRU LICIU

A crede intr-o idee deplin si fanatic, a iubi pe oamenii

cari o servesc mai ales pentru cii o servesc, a urmari
lupta lor pas cu pas, a avea bucuriile lor putine si a te
induiosa de ficcare suferinta, a te intrista pentru fiecare
infringere a lor i aceasta intr-o cariera care repre-
zinta toale ai-ai poate ingadui a nu-si insusi exclusbv
nimic asa a facut Petru Liciu, acela pe care acuma,
in ajunul zilei de inmormintare, 11 avern intreg in inimile
noastre, in caldura prieteneasca a &kora se va fi add-
postit, in fuga lui silnic., sufletul lui mare, bun si blind.
$1 a mai avut o taina acest discret, caruia-i placea sa
ascunda de lume ce era mai rar in fiinta lui morala :
taina de a sta la o parte de lume, ca om, el care mai in
fiecare seara statea inaintea sutelor de oameni ca imagine
poetica a celorlalti, ca rol.
A fugit de aclamatiile inirnii, nu ale mintii, care
veneau catre dinsul, nu ca artist, ci ca bun si jertfitor
tovaras, ca devotat luptator pentru o cauza nobibli, i
multamirile celor mai de aproape ai lui au trebuit sa-1
sileasca pentru ca sa le ingaduie.
I Istoricul Gabriel Monod (1844-1912) a fost profesorul lui
N. Iorga la Ecole des Haute Etudes Wm Paris st unul dintre
intemeietorii importantei publicatii de speclalitate Revue Histo-
?gone, pe care a condus-o.

www.dacoromanica.ro 307
 Nu, va trece multa vreme ca In aceasta natie care
face rareori, i totdeauna ii place sa se ctie ca. a facut
ceva, sa rsara o nobila modestie, o curat credinta, o
buna prietenie iubitoare, un suflet fara alta patima decit
aceea a indatoririi i multurnirii altora, a indeplinirii
datoriei, a urmaririi idealului, pe scena ci in v,g5, intre
oamenii inchipuiti cari traiesc o seara i intre oamenii
adevarati cari se zbuciuma o viata, pina ajung la lupta
grozavil pe care sub ochii noctri plinci el a luptat-o, ca
sufletul tau, Liciule, pina la care noi nu mai gasim un
drum, ci blastamam, ca pagini ai durerii, fatalitatile, fie
dumnezeiecti, ale fiintei umane !
$1 niciodata romanii cari au nevoie pentru 'a trai de
cultura noastra, niciodata ei, pentru earl o reprezentatie
de teatru romanesc, la inaltimea cea mai adevarat a artei,
e un mare ci glorios eveniment national, niciodata acecti
copii instrainati ai unui mare neam nenorocit nu vor avea
un mai bun prieten, un mai drept frate decit dinsul. $1
nu cu vorba, cu fapta cu fapta care ascunde oboseala, sa-
racia, boala caci el juca in Bucovina intro cloua din cri-
zele care-i distrugeau rinichii, colindind tirg de tirg, tinut
de tinut, dus de mina parca de cineva mai mare decit noi
toti, de cineva care n-a creat natiunile pentru ca sa fie
roabe, -pentru ca sa se cufunde in umilinta fata de surorile
lor mai tali, i pentru ca sa piara.
Ce e un mormint ? Tama ca a tuturora, i oase mute 1
Dar in el e ramacita fetei pe care am sarutat-o, a ochilor
in cari am privit bucuroci i tricti l cari ni-au trimes
in schimb raze de lumina ci ceata de lacrimi, a buzelor
care au rostit numele nostru, a inimii care pina la
sfircit a batut pentru noi ; moacte ale sufletului care a
trait prin ele ci care, de la desfacerea lor, nu se mai
poate afla pentru noi decit in arnintiri pe care viata
crudd, sora buna a mortil, le cla tot mai mult in urma
altor suferinte, mai noul Mormintul lui Petru Liciu nu e
ci al faptel sale, si intre eel patru pareti umezi al saraciei

308
www.dacoromanica.ro
lui nu epoate inapea un astfel de suflet, si tot mai
neeunoscut e acolo ce ni rilmine de la dinsul.
Dar, fiindca" I-am pierdtit aiurea, sx nu-1 uitilm, fra-
tilor, nici acolo. Iar mormintul cellilalt, pe care-1 avem
totdeauna 1Ing noi, fiinded e in noi Inine, pe acela
sn-1 impodobim cu florile vesnice ale arnintirii i sul
riditam sus in sufletele noastre monurnentul de nesfirsitti
recunostinta* pentru bungtatea lui, monument pe care-I va
putea sfiirima numai moartea noastra si, dacil ea ne-ar
aduce inapor line dinsul i 1Ingi acei putini cari au mai
fost pentru noi ca, dinsul, am aSteptat-o cu fanaticii
bucurie in ceasurile grele i in cele bucuroase chiar. cu o
induiosat5 nerilbdare.

/9/2

C. NEGRI
Cuvintare Ia dezvelirea statuii lui la Galati
(17 iunie)

Intiia oard se ridiell in Romilnia statuia unui om

pentru ca, ajungind foarte sus si putind razbate si phn
la cea mai inalt culme a puterii i strillucirii, a stiut s
rtimiie modest si stirac.
Mei Costachi Negri n-a fost ce merita faira' indoialg
sa fie, ci a silit, cu toate puterile unei nobile abnegatii,
unei desilvirsite uithri de sine, si nu i se dea nimic.
0 a pllstrat numai atita din ce poate asigura singele.
inrudirile, talentul, energia, cit era de nevoie ca s poatti
servi tara. $i a cerut in saimb un singur lucru : s se
fasfringa multdmita asupra prietenilor sal, cari s-au inI-

309
www.dacoromanica.ro
tat prin el, asupra domnului mare ', caruia a stitit sa i se
inchine intreg. A fost o raza curata, bucuroasa c se
poate confunda in lumina zilei ce se deschide.
L ni dam sama bine de insemnarea morala a acestui
monument. Ridicat tocraai azi, deasupra egoismului fanatic
de sine, a spiritului de factiune gata sa sfisie i patria, a
ignorarii oricaror indatoriri sociale si a negatiei criminale
a oricarui ideal, el inseamna nu numai omagiul unei
natiuni adus* virtutii politice fard de path, ci i indatorirea
solemna din partea tuturor celor buni de a urma, spre
cinstea Orii i triumful moravurior bune, acest nemuritor
exemplu.
Cam o Ora nu se poate clddi nici pe cel mai netagaduit
avint al unui suflet genial care urmareste cu mindrie
zborul aripilor sale puternice si Inca mai putin pe mara-
cMii impleticiti ai dibaciei politice, ci numai pe nemiscata
plated de temelie a caracterelor ce s-au jertfit pentru ca
sa creeze o patrie. $i nu poate fi o mai mare jignire
pentru astfel de eroi ai biruintii asupra patimilor orne-
nesti decit profanarea, prin zbuciumul neinfrinat al pa-
timilor, capriciilor i poftelor, a templului pe care, jertfin,
du-se, 1-au ajutat O. se ridice. Prin scris i prin invata-
mintul scolilor suntem datori a face ca Romania de mine
sa fie vrednica1 in ce priveste puritatea idealrilde incepu-
turile ei. $i inaintea chipului aceluia care i-a dat mai
mult din fiinta sa paminteasca : glorie, bogatie, fericire,
s-o fagaduiasca oricine mai are simtul celei mai inalte
datorii a unui educator !

1912
(II)
Alexandru loan Cuza, in timpul domniei cliruia Costache
Negri (1812-1876), poet qi om politic, pagoptist consecvent 91
militant pentru Unire, a 1ndeplinit cu tact i energie grew
tnialuni diplomatice.

www.dacoromanica.ro
 IOAN MINCIT

In loan Mincu face o pierdere ireparabilg nu numai

arhitectura romneasc5, inteleasa altfel decit ca un mes-
tesug lucrativ prin planuri improvizate i devizuri de
zece ori intrecute, ci 0 mica societate idealist din aceast5
lume pornith furios pe cistig i c5patuiala. Pe vremuri,
cind moda servilismului in imitatie sthpinea pe toti
aproape, el a indrknit sd admire monumentele arhitec-
tonice ale trecutului nostru, a avut rabdarea s le stu-
dieze, a avut ptrunderea ce trebuia ca sa le descopere
originalitatea i marele talent ce se cerea pentru ca ele
s5 poath da mari cldiri noud civile, potrivite pentru
nevoile altei epoce.
Deosebindu-se esential de aceia cari fac asthzi o hal
de bere ca o navd de biserick o lojd ca un amvon i un
budoar ca un altar, el a topit elementele vechiului nostru
mestesug de a clgdi prin inspiratia creatoare, poeticA,
spre a da forme notth.
Viata i-a fost asa, incit de pe urma lui nu rAmine cit ar
fi fost in stare sd fack dar aceasta nu scade meritul
covirsitor pe care si 1-a cistigat feta' de dezvoltarea culturii
nationale. Ar fi ajuns i o simpa schith, inlocuit de un
concurent mai fericit, ca sa se stie ce a inteles i ce a
voit el.
Era bolnav de mult vreme, zdrobit cu totul, incapabil
de ansi mai ap5ra dreptul, clad o mare si indrAzneath
nedreptate atrase asupra lui privirile induiosate ale fosl
tilor s5i elevi, crescuti in aceste sngtoase traditii natio-
nale ale colegilor de la coala de arhitecturd si ale tuturor
oamenilor de bun-simt, de bun-gust si de inim5.
I s-a dat un banchet, la care i el a trebuit s vorbeasc.
A rostit atunci, smUlgindu-se din modestia lui Ocuth,
cuvinte de acelea, frumoase, adevArate i adinci care,

311
www.dacoromanica.ro
cuprinzind mkturisirea idealului sgu, vor trebui sg-i fie
sgpate pe mormint.
Si ochii cei man i tristi au piths atunci de o ultimg
bucurie. Astilzi ei s-au Inchis i pleoapele kr n-au putut
sg fie atinse macar, intr-o ultimg mingliere, de mina
pioasa a continuatorului. 1

1912

SPIRU C. HARET

Dintre nol pleacg azi un calgtor foarte obosit. Timp

Indelungat, cu nesfirsitg rivng i cu silintile cele mai
mari, a strgbgtut, intre prieteni cu alte ginduri i Intre
ajutgtori cari se gindeau inainte de toate la sine, tinu-
turi in care, lingg boggtia cea mai nemeritat, lingd
cultura cea mai zklarnica, lingg cel mai obraznic triumf,
se zbuciurng in adinc intunerec si in mare sgrgcie, ca
rasplatg pentru toatg munca ei frg ragaz i pentru
toate jertfele ei farg sfirsit, o intreagg natiune. $1 calg-
torul cel Meg odihng lgsg la o parte pe cei ce n-aveau
nevoie de altceva decit numai de cistiguri innoite si de
laudg proaspgtg, pentru a ingenunchea inaintea celui
cazut de greutgti si a apropia de buzele lui arse lagutura
cratgtoare de viatg. Si a fgcut asa an de an, ping ce i s-a
inalbit pgrul de mundi, ping ce bolile ostenelii s-au
Ltd Ion lifincu (1852-1912), Intemetetor al co111 nationale
In arhitectura romneascl modernS, 1 se datoresc, lntre altele,
Bufetul" de la $osea, Scoala centrala de fete, Casa Vernescu",
desAvIr8lrea constructiei PaIatului de justitie, restaurarea unor
monumente 1storice, ca de exemplu b1serica Stavropoleos.

312 www.dacoromanica.ro
atins de dinsul si el insusi a cAzut in marginea drumului
celui greu, asteptind ultima datorie fata de dinsul.
Se vor ingrAmildi cei din mindrul Izrael 1 stpinitor cu
giulgiul de in alb si cu mirezme scumpe, ca s se stie
pretutindeni cd a fost dintre ai lor. Se vor bate cu
pumnii in piept, vor presAra 'Wind pe capul lor i vor
striga tare, ca s se vadA i Ca s se aud.
Dar el nu se va bucura de toat aceast ingrAmdire,
de tot acest zgomot. Clad ins, din adincurile, astAzi
triste, ale multimii care 1-a viizut adesea, care s-a min-
giiat prin el si a nAdAjduit intr-insul, se va ridica,
sfielnic la ficcare, dar, la toti impreunA, puternic oi
zguduitor pentru nesimtitori i pentru dusmani, strigAtul
durerii celei adeviirate, acest om de bine, care a trAit
pentru dreptul i pentru suferinta altora, sc va minglia
in lumea cea nou i va intelege c oboselile care acuma
au incetat pentru dinsul n-au fost in zadar.
1912

IOAN BORCIA

Moare la Sibiu, abia trecut de treizeci de ani, un orn

care, in alte imprejurAri, ar fi putut aduce si mai mari
servicii literaturii si culturii noastre.
Despre profesorul Ioan Borcia se vor spune de toti,
cu adinca induiosare, pentru mama nenorocitA, peptru
sotia cu care se cununa acum e anul, pentru Irate si
1 cei din patura conducAtoare, din clasa stApinitoare.

www.dacoromanica.ro 313
25 Oameni earl au Post vol. 1
sora, amindoi cunoscuti in scrisul romdnesc, si mai ales
pentru bietul de el, dus atunci cind viata e inca pe
Jumatate vis de trandafiri i aur si pe jumdtate mindria
faptei savirsite, aceleasi lucruri : ca era tindr i frumos,
ca era bun si blind, ca era constiincios si harnic, ca era
cinstit si moral, ca era sfios i binevoitor, ca n-a suparat
niciodata pe nimeni. Vom acidogi toti ca a scris frurnoase
versuri l cli din cultura lui vasta si serioasa ne-a impar-
tasit cu traduceri din marii poeti germani si din
Shakespeare.
Dar ceva vreau s adaug aici. loan Borcia, dupd care
va merge cu obrazul in lacrami ce are Sibiul romnese
mai bun, Ioan Borcia, profesorul pe care fetitele lui de la
scoala Asociatiei nu-I vor uita, a avut cloud mari pacate.
A fost, intre romani, modest si n-a locuit la Ducuresti.
Sa fi fost obraznic, sa fi sarit in capul lumii, sa fi
prins de grumaz pe fiecare redactoras de ganta, sansi fi
expus la vitrine chipul pregatit ad-hoc, intocmai ca al
veetmui poet mare, sd fi anuntat planul operelor sale
extraordinare la virsta sa", sa fi dat fragrnente din
aceste opere, s se fi facut vizibil oriunde, s fi dat oricui
obsesiunca neastimparatei sale fiinti vinatoare de cele-
britate, sa fi stramutat in buna noastra prostie i credu-
litate orientala toata energia nebiruitd a reclarnei literare
din Apus...
0, atunci ar fl fost altfel ! Cine n-ar sti atunci despre
dmsul ?
Iar azi cine stie ca in Sibiu se cla parnintului, la virsta
cind el n-are dreptul sa ne ceard, un talent adevdrat gi
curat ?
*1 care, dacd am pretui pe ai nostrl si am sti sa II
smulgem ce se cuvine, ar fi fost poate singurul care ar fi
avut stlinta, tactul l sfinta rabdare, abnegatia admirabild

314 www.dacoromanica.ro
care se cer pentru a face pe scriitorii man al lumii s5
vorbeasca si in aceast limb5 a noastr. '

1912

ION PT.T$CARIU

In Ion Puscariu, mort la o asa de fericit5 virst,

aproape fait s5 fi fost bolnav, cAci incfi in sesiunea din
urm5 a Academiei a venit, a vorbit si a luat parte, mi se
pare, la o excursie obositoare, romnii pierd pe unul din
acei ran si pretiosi marturi ai unor vremuri superioare
ca virtute celor de astAzi.
Pierderea cea mare e aceasta. Lacrimi ealde nu se
vars5 la mormintul unui nonagenar aproape, ale carui
rude mai de aproape, ai cdrui prieteni mai buni ii asteapth
de mult aeolo jos. Opere stiintifice cine mai putea astepta
de la cercetAtorul titlurilor de noblet5 ale neamurilor
vechi romilnesti din Ardeal i Tara Ungureascd ? $i in
politica de azi cine mai mergea acolo sus, la Bran, in
cAsuta-i de pustnicie ca sA cearii sfaturi ?
Dar, dupA ee s-a dus si el, pare c'A ne simtim si mai
midi in graba noastra dupa eele personale si mgrunte.
S-a mai runt in jurul nostru acea tare atmosfer5 de
brbatie i incredere care in acest neam se gAseste azi
ce nenorocire ! numai printre cei foarte bAtrini. $i ni
pJ re rAu de aceastA imputinare a scumpelor amintiri vii
de care mai ales un popor ca al nostru, intr-o clip5 de
o loan Borcta (1800-1912) a Yost colaboratOr la Luccaldrut.
Sdntanatorul t Ramuri, In paginile cifrora a publicat articole
despre Eminescu i poezli cu tematia ruralA. Prthelpala tra-
ducere Iftgenta tn Taurtda de Goethe.

319
www.dacoromanica.ro
25*
mare crild a caracterelor, are nevoie. Un btrin trecut
de optzeci de ani, care se raised, vorbeste, scrie, pstreaza'
toate legifturile cu cei din jurul su si care, cdutind sii
afle ce aduc ei la cultura i politica nationala, nu Ora-
seste nimic din cred.intile care-i fac puterea i bucuria
mintii de acestia aveam i inainte prea putini pentru
bAtrineta noastra de btirbati i pentru caducitatea moral4
a celor mai multi din egoistii tineri, individualist si
comozi, ce V117 dupg noi, impingindu-ne cu nerbdarea lor
spre un n-iormint pe care-1 credeam mai departe.
Acestea nu s-au spus la mormintul, Mat in munte, al
patriarhului de ra Bran, in sfirsit r5pus si el de virsta
celor mai albe btarinete. I

1912

LIC1U CA ARTIST

In amurgul rece al unei zile de april, sub stropi de

ploaie, eazind ca lacrimi, intr-o ultini fulgerare de raze,
sicriul care cuprindea atita bunatate, atita glorie i atita
sperantg, a egzut in adinc si asupra multimii celei mari
strinse in jurul steagurilor cernite o tkere mare, a celei
mai grozave Taine, ii intinse aripile.
Acuma irrtre noi i trupul silu pieritor e stratul eel'
greu de piimint si, in linistita impiirfasire cu sufletul siiu
' lstoricul Ion Puscariu (1824-1912), avocat l magistrat,
parta.5 la revolutia de la 1848 din Transllvania, a publicat lucrgri
privitoare la institutii i episoade din istoria Transilvaniel, pre-
cum 5i studit de genealogle : Date istorice privitoare la familitte
nobile romiinc (2 vol., 1892-1895), FragMente istorice. Desrire
haierii din Tara Fdgrastitui (4 vol., 1904-1907).

316
www.dacoromanica.ro
curat si mare, pe care morrnintul nu I-a putut cere si
astf el el si-a gasit adpostul in caldura prieteniei noastre,
putem vorbi despre dinsul.
Petru Liciu a fost inainte de toate, in arta romaneasca,
un mare talent, cu acea putinta geniala de a intelege
deplin i a reda desavirsit sufletele altora prin litera
ti peste litera scriitorului, care face pe actorii cei marl.
Pe urrna, da, a fost o munca nesfirsita, necontenita,
dureroasa, neincetat dibuitoare spre elemente noua ; si a
fost o rabdare nebiruith.
$1, astfel, arta, care nu sufere incalcarile viforoase ori
Iri razbuna cu vremea impotriva acelor cari au surprins-o,
arta 1-a rasplatit pentru cultul lui cinstit, credincios,
devotat, dezvaluindu-i pe incctul, in daruri bogate de
intelegere, acele thine ale ei pe care numai unor aAfel
de rani inchinatori le arata.
Distins, prin nasterea si prin cultura lui, ca i prin
norocul, fericit pentru noi, al unei personalitati cu totul
de elita in sine, respectuos de tot ce se ridicil mai presus
de patimile si de interesele noastre, solid si credincios,
dihd altora atita iubire si Ostend totusi ascunsa in
suiletul lui o comoara intreaga asa a fost Petru Liciu.
Dar pentru a intelege cum a ajuns in arta la inaltimile
cele mari, trebuie sa ni rechemam in minte doua mari
insusiri ale spiritului sau si ale inimii sale. -
El a fost un om de adevar. Adevarat el insusi, in
eunostintile sale, in ostenelile sale, in sinceritatea sa
absoluta lath de toti incepind cu el insusi i fata
de toate, el a dcspretuit in arta sa tot ce ascuncle si tot ce
insealk toate mijloacele mari, care sunt si mijloacele
usoare ; a inlaturat, inainte de a cunoaste pe NOvelli,
toate traditiile, toate retetele, toate conventiile ; a avut
curajul, el, tiniir i singur, care parea cii apartine altei
lumi si de aceea si stirnea invidii tenace, de a inlatura,
scazind in ochii publicului intii, pentru a creste cu atit
mai mult pe urma. Sfortarile de glas, efectele de masa'',

www.dacoromanica.ro 317
striggtele si alintgrile jigneau deopotriv constiinta si
educatia lui, si le-a inlocuit pe toate, in comedie si tra-
gedie, prin inviorgtoarea si induiosatoarea infatisare a
vietii ; si tipurile, moarte ping atunci, cu toate zguduirile
altora, au inviat pentru dinsul, cum invie fiinta, reali-
tatea : s-au sculat si au mers". .
.i, al doilea neuitatul nostru prieten a fost .0 In arta
sa un mare izvor de iubii e. De iubire si de urg, fiindcg
una fgrg alta nu se poate, iiincicd In contrastul dusman
al lucrurilor o iubire aduce o urg si nu e o singurg ui d,
adevAratg, dreaptg, sfintg, care sa nu aducg dupd sine
si o mare iubire, in afarg de aceastg opozitie fatalg
rgmiind numai urile nedrepte si iubirile sterpe. El a
jucat, nu pentru public, nu pentru el, ci pentru rolurile
insesi, si anume pentru lucrurile mari cuprinse in ele,
pentru semnificatia lor moralg.
A urit in Moise otrava de care murea neamul sgu,
In Isidore Lechat acelasi ferment de descompunere a
societAtilor, si doar in tefgnita vodg dacil s-a lsat
stgpinit de duiosie fatg de o tineretri riitdcitil, care nu
e Inca nici bung, nici rea si cgreia o soart tragicii nu-i
va inggdui sg ajungg ping la acea lgmurire care-1 va
face vrednic, dupg minia ce stirneste deocamdath, de
iubire sau de urg.
Astfel, prin patima sa de adevr, ca si prin valoarea mo-
rala a interpretgrii sale calde, Liciu a lost, de la locul
lui, pe care atitia 1-au inteles si-1 inteleg altfel, un mare
educator.
$i in timpuri ca acestea nu se poate o lauda mai mare
pentru dinsul decit aceasta.

1912

www.dacoromanica.ro
 I. L. CARAGIALE

Natura s-a sfiit sa scad prin chinurile si slbiciunile

bolii pe acel tindr de saizeci de ani, voinic, frumos,
sigur, vesel tot numai siguranta si energie care
era, pentru noii prieteni cari-1 vedeau des, ca si pentru
prietenii cei mai vechi, si poate nu din eel mai faii,
loan Luca Caragiale. L-a luat dintr-un singur gest, ea-
ruia el i s-a supus fall sfiald. Tedia de ani de zile
intr-un exil de bunilvoie, pe care tara nu-1 merita. Ea,
..si cu dinsul neamul intreg, ii incunjurase icoana de o
strillucit glorie.
Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale cre-
zului national. i tot despretul pe care-1 arunca el admi-
ratorilor si. tubitorior sal n-ajungea ca sd stirbeasca
aureola. I se recunostea lucru rar pe lume dreptul
de a zice si a face oricui orice, de a jigni sentimentul
public in orice form, de a sta impotriva vremii sale,
si cind gresea ea, si cind el era gresitul.
Marimea si caracterul de sigurA eternitate a talentului
s'au literar nu explicit indeajuns aceastd atitudine. Ur-
mash earl n-au vazut si auzit omul, n-o vor intelege
la acest om cu ochii in cari fugeau flacdri ciudate, de
ironie si induiosare, de admiratie si pornire distrugatoare,
acest om cu impresionantul glas de impunere a credin-
tilor si capriciilor sale, cu gesturile stapinitoare, zgudui-
toare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit plin
de intentii ironice si de capricii rafinate, capabil de e-
lementare asalturi crude, de entuziasmuri oarbe, de ne-
induplecata negatie provocatoare, azi intr-un fel, mine
in altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, ca
glumil corosiv, mai presus de masura obisnuita a fiintei
omenesti. $i aceasta o respectam, suntem datori a o
respecta. E doar una din manifestatiile puterilor ce c6-

www.dacoromanica.ro 319
hiuzesc lumea i, respectind un astfel de suflet, peste
suferintile si resentimentele noastre ei ne inchintim.
Era asa pentru c in el s-au luptat totdeauna, in-
tr-un conflict tragic, care 1-a sfisiat, instinctele clasice
cele mai sigure cu pornirile romantice cele mai cute-
ziitoare. CintArea de o sutd de ori cuvintul pe care-1
cobora pe hirtie intr-o caligrafie perfect, pe care-1 ce-
tea cu o dictiune Var gres, pentru a-I distruge la cea
mai slabg indoial5 despre adevrul corespondentei lui
cu ideea sa ori cu armonia operei. Un condei mai st5-
pinit n-a existat vreodat5, nici aiurea, i rareori un
creator mai mare a nimicit cu mai mult5 pasiune opera
sa pentru Ca nu corespundea celor mai nobile intentii
artistice. Dar, in acelasi Limp, mintea lui era plin5 de
planuri uriase, de figuri extraordinare, de actiuni exa-
gerate, de contraste tari, de atacuri revolutionare, de
paradoxe nebune, si niciodata nu era mai mindru clecit
atunci cind putea s princlii in senina form5 clasicd rece
ceva din conceptiile unui romantism infracgrat.
Dar, pentru ca aceasta sa se intimple intre plan si
mijlocul de indeplinire, se diidea zilnic, an de an, pinii
in accast5 clip de durere, o luptd in stare s5 distrug5
pc rind productivitatea, fericirea i vialfa unui om.
Aceastd luptti ni-a rdpit nou5 zecimi din roada fi-
reasc5 a unui suflet mare.
Dar ni-a dat i unul din acele exemple superioare de
onestitate, de constiinta, de eroisrn in sacrificiu, de ab-
negatie pentru arta adoratg, care fac pentru literaturti
mai mult i decit cele mai man i trainice din pagi-
nile lui.

1912

www.dacoromanica.ro
 CE SE IUBEA IN CARAGIALE

Dacd toti cei cari scriu prin ziare despre I. L. Cara-

giale, a doua zi dupd trecerea lui din viatd, aduc
aminte, i laudd, si suie pind in slava cerurilor, unde
nu s-a ridicat el desigur prin astfel de riaijloace, strdine
de personalitatea lui superioar5, dacd toti acesti ziaristi
gi oameni politici i indivizi fdrd ocupatie bine deter-.
minatd ar fi iubit in el opera lui, una din cele mai de-
sdvirsite si armonioase forme ale realismului critic,
ne-am bucura. Ferice de tam in care poate fi iubit, ad-
mirat si regretat cineva asa de mult pentru nemuri-
toarele pagine ale scrisului asupra criruia gi-a concen-
trat toatii viata !
Dar un scriitor e si un om. De Multe ori, poate de
cele mai multe ori, un om indiferent, ea d-ta, cetitorulr,
gi ca mine.
Citeodat e i un om de o strAlucitoare inteligentd,
de o vervd admirabild, de o spontaneitate fermecritoare
ti arnetitoare.
Caragiale asa a fost, i stia bine cd era asa, si era
bucuros de uimirea in care, mai curind sau mai tirziu,
lasa pe cei cari-i ascultau credintile i paradoxele.
Si aceasta e arta, si, cu toate crt nu poate fi pdstratii,
ba nici caracterizatd pentru cei ce n-au fost aseultdtorii
acestor improvizatii splendide, e o forma a1eas i vred-
nicd de respect al artei. Cine o poate pretui, alegind
ce este de ales din fond si urmdrind cu nesat meste-
sugul i avintul formei, acela e insusi o minte isteat5,
un gust distins.
Dacd bogata si raia convorbire a lui Caragiale despre
arta sa ar fi ajuns ca s entuziasmeze natia noastrd,
ce dovadil sigurd de progres al mintii noastre ar fi
gi aceasta !

www.dacoromanica.ro 321
 Dar nu, din nenorocire nu e afara de citeva excep-
tii care se pot numara pe degete nu e nici una, nici
alta. E un al treilea lucru.
Afarg de ziaristli evrei, bucurosi ca, din motive pe
care nu le voi arata aid, au ggsit un om mare dispus
sa ii scrie ravase politicoase, afara de takismul Im-
provizat, care a fost extrem de fericit ca, din motive
pe care nu le va putea arata, a putut eticheta pe I. L. Ca -
ragiale intre ceiebritati intelectuale pe care toti le a-
preciaza, marea multime a admiratorilor" e alcatuita
din oameni pe caH totdeauna ti-i poti face tovarsi in
jurul mesutei de fier a berariei, a gradinli ptthlice, pi
numai acolo. Au bani pentru consumatie, i timp Inca
mult mai mult. Dar, pentru a petrece un moment pia-
cut" mai trebuie ceva : un om de spirit. $i anume unul
care consimte a fi de spirit pentru oricine. Caragiale
avea aceasth slabiciune. Iar dumnealor binevoiesc a-si
aminti azi cu oarecare recunostinta de omul de mare
talent pe care si-1 credeau abonat ca amuseur in jurul
mesutel de fier.
Uitam o categoric, care s-ar supgra. Caragiale a lovit
cu cruzime, intli In formele fara fond, cum obisnuia,
de altminterea, Junimea". De la aceasta faza se trece
la faze constructivii, in care vezi, dupg decenii de cul-
tura serioasa, i altceva decit moftul roman". Ca mai
toti junimitii, Caragiale n-a facut pasul, a despretuit
sa-I feed. $i ping la sfirsit a fost amar cu to%i, iertind
doar id si colo pe cite unul pentru simple motive de
cunostinta si de prietenie.
Ei bine, toti inacritil, toti ambitiosii nesatisfacuti, toti
cei ce sufar dupa iluzia geniului ce Ii s-ar fi salasluit
in tidva, toti boernii caH cred c aveau aripi pe care
un mediu infam le-a amortit, toti ratatii" iinvinii
unei porniri peste puterile lor, toti fac lui Caragiale,
fiindca au si ei zimbetul lui amar, injuria suprema de
a-I privi ca dintre ai lor, ca un simbol al victimei unel

322 www.dacoromanica.ro
organizatii stupide, intocmai precum, ieri, toti halucina-
tii, reali sau prefacuti, purtau in buzunar chipul tind-
rului Eminescu despletit.
Si impotriva acestei injosiri si acestei injurii trebuie
sii protesteze oricine aseazd foarte sus pe scriitorul ce
s-a dus din rinclurile celor vii, intovrsit -si de alte
preri de riiu, ale celor cari niciodat nu i-au cerut
nimie in schimb pentru stima lor, nici macar o usoar
sfortare critre dreptate. In mijlocul zgomotului banal,
el sunt datori sa faeg a se auzi un cuvint cumptat,
bine interneiat si cinstit. Numai pentru aceasta ei vor-
besc astlizi si nu i-ar opri nici vointa lui formal
ca numai ceilalti sa' vorbeasca

1912
(LI)

OCTAVIAN SMIGELSCHI

N-avem noroc la oameni : rar se ivese printre noi, si

cei mai multi se due rpede, ca si cum s-ar grabi sii
piece dintr-o lume care, in toate zilele si i 1 toate felu-
rile, li cla a intelege ea' poate mai bine fard dinsii.
Acum citeva zile la Blaj, in cimitirul unde parnintul
pastreaza" ce a putut sil acopere din Augustin Eunea 1,
s-a asezat sicriul in care zac amortite pentru vecie mi-
nile faclitoare de minuni ale marelui pictor Octavian
Smigelschi. Noi, de aici, nu-I cunoastem pe acest arde-
lean. In 1906, la expozitie, a vrut s'a ui se infritiseze,
avind si el mindria, asa de fireascli si asa de miscatoare
1 Augustin Bunect (1857-1909) istoric roman din Tran-
alvanla.

323
www.dacoromanica.ro
pentru noi, de a fi consacrat prin admiratie in capitala
neamului sau, el, Pe care ungurii erau gata sa-1 aseze,
recunoscatori, intre cei mai buni ai lor n-am voit sa-i
dam cei citiva metri patrati pentru cari se ruga. Tinea
foarte mult ca pe paretii vreuneia din bisericile acestei
Romanii libere sa se afle chipuri de sfinti lucrate de
dinsul ; s-au gasit altii, mai bine vilzuti i cu mai bune
legaturi, ca sa-1 dea intr-o parte.
Cei de dincolo ii tiu insa ooiil dintre cari facea
parte, ca i neunitii, carora li-a inchinat cea mai mare
opera a vietii sale, picture catedralei din Sibiu.
11 stiu, si in inimile celor mai alesi dintre dlnii e o
nemargenita durere i una din acele minii impotriva
soartei pe care nici cea mai deplina credinta nu le poate
in abusi.
Ei simt Ca poate s treaca un veac si un pictor ca din-
sul, cinste pentru neamul din care s-a nascut si bine-
cuvintare de frumuseta pentru dinsul, nu se va naste.
Octavian Smigelschi n-a adus ce se cauta mai mult
astazi : o viziune nota a lumii, o formula necunoscuta
pina atunci a artei sale, un stil al &arid creator sa fie.
S-a si tinut la o parte de genurile in care se pot face
asemenea innoiri : abia cunosc de la dinsul un peisaj,
dote, facute in treacat, fara iubire, slabe. Portretul nu
1-a ispitit. De la inceput pina la sfirsit acest frate de
canonic, trait intre preoti, dupa ce rasarise in umbra
turnurilor bisericii celei mari din Blaj, a stat intre I-
coanele mari, curate, sfinte i altfel decit prin cununa
de aur a celor cu cari legea crestina a umplut cuprin-
surile nesfirsite ale cerurilor. Astfel viata lui a fost de
la un capat pina la altul numai o rugaciune, ea s-a
desfasurat sub ochii dumnezeirii care se Ricca vazuta
pentru altii prin degetele lui cucernice.
Poate de aceea, i desigur fiindca era un om asa de
cumsecade, el n-avea nimic din pletele, din fruntea in-
cruntata, din mantia de umbra si palaria de aureola,

324
www.dacoromanica.ro
din vorba piing de paradoxe i viata plini de bizarerii
a artistului". El nici nu era artist. Ca sa si-1 inchipuie
cineva care nu I-a cunoscut trebuie s5 se gindeasc5 la
mesterii cei marl de pe vreinuri : un mester, un astfel
de mester a fost si el.
Foarte muncitor, de o constiinta pioasa fata de lucrul
sau, inchis cu totul in gindul celor ce avea sa le faca,
avind doar putinta de a vadi printr-un zimbet marea-i
iubire pentru cei mai de aproape ai lui, iar, incolo, stin-
gaci i tacut, venind ca o umbra si disparind fara sa-i
prinzi de veste asa a fost el. Intre o suta de oameni
de talent din zilele noastre. unul daea-1 vei gasi astfel.
N-avea cineizeci de ani i putea sa lucreze inca foarte
mult. Ti pare asa de rau c de acum inainte aceasta
nu se mai poate i ca trebuie sa vie ce151alt, care se
va naste in alt veac.
Iti pare rau i te ridici impotriva hotaririi nedrepte,
stupide da, stupide care uit in fundul temnitei
pe uthgas, pe batrinul cersitor in coltul strazii si arunca
in mormint tocmai pe acesta. Dar mini de dinsul nu-ti
e asa de mult ca de altii. Nu.
Intre sfinti a trait, visiridu-i tot mai desavirsiti, mai
curati, mai blinzi si gsind Th acest vis mingiierea pen-
tru dureroasa simtire a operei care inca nu e ceea ce a
dorit el sa fie. i, pe incetul, s-a tot apropiat de dinsii,
pina ce intre el si acest pamint de huma legatura s-a
rupt, ;i cei sfinti i cei dumnezeiesti au rasarit inaintea
lui asa de deplini, umplindu-1 de atita bucurie, incit
fara durcre a lasat tarnei degetele de lut care-1 impie-
decaserii pina atunci de a crea desavirSirea, din care
ai dinsul astazi face parte.

1912
(II)
Pictorul s-a nascut in 1066.

www.dacoromanica.ro
 PROFESORUL PETRU RASCANU

Cu cit se desvirseste invatamintul nostru, Cu atitea

scoli,cu atitea cateclre, cu atitia scolari, din nenorocire
scade nurnarul profesorilor, pe cari-i inlocuiesc oamenii
foarte cumsecade, foarte invtati uneori, avind si talent
oratoric adesea, dar cari totusi nu sunt profesori.
Un profesor adevarat a fost, ni-a fost atitora, vane-
rabilul Warta care s-a stins la Piatra, Petru Rgscanu.
Din scolarul birladean in epoca Unirii, care incepea sa
cunoasca viata pub1ic5 transcriind infrigurat manifestele
partidului national, s-a facut un institutor la Iasi. Distin-
gindu-se, a fost trimes la Paris, unde a urmat citva
tiinp la $coala de inalte studii, abia deschisa. Nu s-a
tutors cu vreo diploma styling, si diploma din tara a
luat-o tirziu de tot, silit aproape, in ajunul numirii sale
la Univeraitatea din Iasi. N-a scris mult mai mult decit
frumoasa-i tez5 de licenta. Citeva articole prin reviste,
manuale de small A tiparit i uncle discursuri.
$i totusi al lui era un loc in invatamintul superior,
nn loc insemnat si pe care nu i-1 putea disputa nimeni.
Profesor de istoria greacg i rornana, eI riu va fi inlocuit
in felul special in care-si indeplinea chemarea. Batrin
frumos i senin, cu fraza armonioas5 i deplina, cu tonul
sigur i linistit, el era ca o ilustratie personalg a materiei
sale. Ascultindu-1 cum, filra o sovgire, far5 o nesiguranta,
tura o miscare sau o intonatie nervoasa, farg nimic din
fatalitatile omului modern cu sufletul agitat i nemultamit
de sine, inegal i tulburat de continue lupte, ascultindu-1
cum desira povestea sa cu o detnnitate care-I inalta si
facea pe tati ascultatorii sa se inalte, intelegeai bine ca
aa trebuie sa se vorbeasca de elinii lui Pericle 0 de
romanii republicei.
Ori de pastram, ori de uitam stiri despre lupte si
nume de eroi, un lucru raminea in suflete : ea am gicit,

326 www.dacoromanica.ro
peste amnuntele primite, ce spirit de msura, de pace,
de zimbitoare multamire omeneasea era in vremile acelea
Omul nu e totdeauna asa cum apare in momentul cind
ll indeplineste chemarea, dar nici prea deosebit nu poate
s fie. Si, dac asa a fost i cu Petru lascanu, pe buzele
lui trebuie s fi incremenit, in momentul desprtirii
de acest pmint, pe care de mult nu mai calcd zeii,
zimbetul acelora ce pot vedea pentru intiiasi data clar
strlucirea Olimpului.
Va fi simtit c e binevenit acolo. '

1913

LOCOTENENTUL-COLONEL MANOLESCU-IVELADIAN
La inmormintarea lui

Prop cregint
Cind firea ne cheama inapoi la dinsa, ca sa ne pierdem
in mAretia ei mai presus de intelegerea noastrd, un inlo-
cuitor plin de nerabdare st la ciiptiiul celui care se
stinge.
Se pot inlocui stiipinitorii de salt conducatorii de
neamuri, marii oameni politici, cugetlitorii cari las
ginduri ce nu vor muri, scriitorii in rindurile crora s-a
inchegat pentru vcsnicie o parte din gindirea i shntirea
oamenilor. Toti pot fi inlocuiti prin altii cari aduc cu
Teza de licenta a profesorului Petru Rcanu (1846-1913)
se Intituleaei : Lefile L ventturite boieritor Aloldovct In Iris
(1887). Itascanu a publicat Istoricut invaIdmintutut secundar
(1906) i manuale de istorie : Istoria grectlor, Istoria romantlor,
Curs cornptet de tstorta universal& Istoria Ortentului etc.

www.dacoromanica.ro 327
dinsii mai "mult tineretd, deci mai multa putere, rnai
multa credinta, mai multe sperante. Ace la care nu poate
fi inlocuit in iubirea tuturor celor cari 1-au cunoscut, e
omul cel bun.
$1 ai fost un om bun, batrine prieten, Ani de zile
n-am auzit din gura ta un cuvint de mustrare. impotriva
cuiva, fie el cit de impovrat de pacate, un cuvint de
minie pentru raul ce ti s-ar fi fdcut, un cuvint de pira, un
cuvint de intriga, un cuvint de razbunare.
Mi-ai vorbit i ni-ai vorbit numai de domnul
cel mare 1 1ing5 tronul caruia te-ai invrednicit sa stai de
pazd, of iter tinar, plin de setea lucrurilor mari ; mi-ai
vorbit de rzboiul din care te-ai intors cu aur pe umeri
al pe piept, ca rasplata a vredniciei tale ; mi-ai vorbit
de primejdia carii coplesit de strdini i d nevoia de
a-i da toti toate puterile noastre pentru Ca sa fie cinstita,
sigur i glorioasa.
La orice chemare a noastra ai venit, punindu-ti batri-
netele dureroase pe drumuri lungi, ca sa auzim, intre
glasurile tinere, care uneori vor mai rasuna i aiurea,
glasul tau, pe care lungii ani de oaste te-au invatat sd-1
pastrezi numal pentru steagul tau. Aduceai intro nationa-
listii-dernocrati, in cari ai indrliznit sa vezi partidul viito-
rului, traditiile frumoase i mari ale unei epore care
trebuie imitata astazi, dach nu voim ca tot ce s-a cistigat
atunci sa se piarda sub ochii copiilor nostri. i tu ai
volt s5 traiasch intr-o Romanic 1iber5 si mare, de la un
capat al ncamului la altul, copiii i nepotii thi. $1. multi,
cari se indoiau poate de biruinta pe care o simtim
aproplinclu-se, capatau incrcdere privind la fata ta nobila
de batrin ostas care stie cum s-au dat luptele i recunoaste
usor unde e numai o ceata mare care va fi invinsh at
unde e mica ostire care va birui.
Cuza vocia.

328 www.dacoromanica.ro
 Te duci acum cu o singura parere de rata.: cii lurnea
n-a fost mai bunA, cad ai fi lost mai putin singur. Iar
noi, cari raminem, ne vom sili sa-ti putem aduce la
timpul nostru solia ca a incetat singuritatea color cari
lucreaza cu adevarat pentru. binele tarii i neamului si
ca steagul dupa care ai mers in primejdii a biruit. Pina
atunci, suflete bun, odihneste-te, i gindul tau ocrotitor
sa fie alituri de noi !
1913

NERVA HODOS

MI:war romanii din Sibiu, de la el de acasa, se vor

fi infiorat de o adevArata durere cind ii vor fi vazut
pe deplin i pe vesnicie linitit, dupa chinurile grozave
ale rnintii lui. La noi sunt alte griji, alte pretuiri i alte
dureri... Sotia, fratii 1-au pus in parnint, in pamintul
ardelean patruns pind in adinc de sudoarea i singele
oamenilor muncitori i viteji, din cari, dupa tata si mama,
dupa Iosif Hodos cel invatat si dupa viteazul popa
Balint" 2, se cobora. 0 sa fie usor acel pamint sub care
vor tresari i rirnIiiti1e lui in ceasul cind pentru neamul
intreg se va face, cu ajutorul lui Dumnezeu, dreptate.
La noi a venit, copilandru, intre ceilalti pribegi. [...]
A venit la noi sii invete si sa munceasca, in margenile
el pentru folosul culturii romanesti.
Iosif Hodo$- (1830-1880) patios la .revolutia din 1848
din Transilvanla. Membru at Acaderniei Romane, a publicat
lucrari de istorie i. drept, a tradus Istoria Iroperiutut otoman
de Dim. Cantemir.
a Simian Ealint (1810-1880) prefect in legiunea comandata
de Avram Iancu la 1848.

www.dacoromanica.ro 329
26
 A servit-o cu dezinteresare, cu o neglijare totalg a
mtereselor lui, cu o superbg indiferenth pentru tot ce se
cheamg titlu i situatie, care poate servi de exemplu
luminos oricui.
A cetit ce s-a simtit dator, a cercetat ce i-a lost
drag in adevgr, a scris la ceasurile liii, cu acea adincg
iubire pentru subiect din care se fac operele mari si
ten-ieinice.i, multhmit cu atita, n-a prezintat, cu zgomot,
unei societgti strdine de lucrurile spiritului, contul. L-am
vgzut astfel ani de zile aplecat asupra frumoaselor tipd-
rituri vechi, dintre foile cgrora se desfac amintiri care
infioarg, farmecg i stripinesc. Pentru el era o lume in
care se cufunda : trgia pentru acesti popi tiparnici, pentru
acesti mestcri de frontispicii, pentru acesti evlaviosi sg-
patori de sfinte chipuri. Tot mai mult era al kr, si
intre vremea aceea care-si asternea podoabele i semnele
de scripturd pe paginile Bibliografiei rorntine?ti. vechi i
intre vremea noastrg care urmgreste, in asaltul ambitiilor,
in incilceala intrigilor I furia lgcomiilor, alte scopuri,
tot mai putin era el in stare sg ggseascg leggtura.
Dar, de cite ori se simtea in acest aer greoi lovitura de
aripi a unui ideal, menit si el, din nenorocire sa se lupte
o bucath de trreme cu vgzduhul mort i s cada, el salute
din toat inima incercarea. Acestia erau prietenii lui,
cei ce se porneau la luptg cu inertia, cu nepsarea, cu
grosolgnia intereselor. Pentru el avea, in tristeta vietii
sale neisprgvite, un zimbet de tovargs de arme, o cure-
gioasg vorbg bung si chiar, in sgracia lui vesnic vinata
de creditori, un ban de aur. $i sa nu-I fi primit pentru
cauza ta in suferintg deed voiai ssa-i faci suprema ofensa
de care singera sufletul lui ! 0 stiu i eu aceasta.
In momentul cind o vreme eroicg pgrea cg invie,
Nerve Hodos, ofiter roman", cum scrie pe ultima lui
carte, sirnti in sufletul lui de asprg energie tacuta o
atit de puternicg zguduire, Inca resorturile obisnuite care
tin sgnatatea cugetiirii noastre se rupserg. Se afundg in

830
www.dacoromanica.ro
vederile grozave, de unde nimeni nu 1-a putut izbavi
decit ingerul care ieri bAtu la usa chilici din casa de
nebuni de la Sibiu.
Pace tie, frate !I
1913
(JD

AUREL VLAICU

Soimul nostru ardelenesc a lunecat din slava cerului

si s-a sfdrimat de acest pmint aspru, care-si rdzbuna
astfel pe acela ce tindea s se desfaca mai mult din
robia lui cea grea. Vlaicu a murit. Cu aripile ultimului
sriu zbor i s-a frint i viata ; vointa cea nebiruit5 s -a
pierdut.
Si in adevdr nebiruita a lost aceast5 viaO. Fedor de
Oran, Idea carte, fara avere, fr sprijin, dintr-un neam
cAruia guvernul s5u ii vede niunai pdcatele, el s-a trezit
intr-o buna zi cu gindul c5 e frumos s zboare cineva.
ca el poate zbura, c5 trebuie s5 zboare i c5 pentru
aceasta e fAcut pe lume.
A trecut, ajutat de citiva prieteni, toate piedecile nem-
telegerii i neprieteniei i, la capdtul atitor incercri za-
darnice, atitor silinti infrinte, el s-a pomenit in sfirsit
acolo sus, in cer, zburind. De atunci n-a mai voit alta ;
' Istorie t bibllograf, Nerve Hod(); (1869-1913) a publicat
co1ee(11 de doeumente i, in colaborare cu Ion Blanu, respectIv
Al. Sadi-Ioneseu, eele douA luerArl bibliografice fundamentale
Bibuografia romaneased veche (3 vol., 1898-1912), Pnblicaritevile
yertodice romdnegi (1913).

www.dacoromanica.ro 331

2G*
n-a cdutat un rost in viatd, o functie, o ocupatie, un
coperemint, o vatrd de familie, a iubire, nimic... Ii ajungea
doar cd al lui era cerul, cerul intreg !
cind 1-au vdzut acolo, tdind undele vzduhului
luininos, fringind impotrivirile vintului, Intrecind negurile,
neamul lui intreg, toti acei iobagi de ieri, setosi de
libertate, de lumina', de neatirnare, i s-au inchinat nu
nurnai ca unui fiu iubit mai istet si mai viteaz decit
ceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui simbol. Cind in vi-
jiitul lor nerdbdator porneau aripile, cind pasrea de
otel se cumpanea singurd sus, deasupra prnintului, cind
se frdminta cu puterile ceresti si le rdpunea planind
(Might vultureste, li se pdrea c zdresc in viitor o altd
minune : urmasii lor, semintia lor desfacindu-se de sub
stdpinirea vechilor puteri, infruntind vrjmdsiile din urrnd,
zburind tot mai sus peste dinsele i odihnindu-se In
lumina apoteozei victorioase. i, de aceea, la nimeni nu
s-a uitat natia cu ochi mai bucurosi, scAldati in lacrimi
si totusi plini de raze, decit la dinsul.
Astfel, tinkul care ispraveste astazi in mijlocul durerii
tuturora a fost un fericit, prin toatd mdrimea triumfului
siiu, prin toatd cdldura iubirii ce destepta in juru-i.
chiar acum, in clipa tragicd, el a avut favoarea
dumnezeiascd de a sfirsi in lumea de sus, pentru care
trise, care-1 inchisese cu totul i care-1 jertfi.
Se uit bdrbati politici, se uit scriitori de renume.
Pe el, in* nu-1 vom uita. Oricind indrdzneala omeneasai
va smulge aiurea succese strillucite naturii invinse, nu
vom privi cu invidie pe acel invingdtor, ci vom zice cu
mindrie : Si noi am avut pe Vlaicu

ails
(II)

www.dacoromanica.ro
 HORIA ROSETTI

SA fie urmasul unui om mare, care a lucrat alaturi

cu alii, mai energici si mai practici, dar nu mai patrioti
si mai nobili decit dinsul, sa fi primit i prin mama o
admirabila femeie, care a stiut sa ramiie o engleza idealista
In societatea boiereasca a Bucurestilor de la 1840
rnostenirea unor inalte calitati de spirit si de inima, sii
fi fost inzestrat de natura cu o infatisare de superb
cavaler, cu darul unei convorbiri placute si fine, si 50
fi murit ca director, ca intendent al Camerei deputatilor,
unde cel putin trei sferturi ii erau pcste masura
de inferiori, aceasta a fost soarta lui Horia Rosetti, luat
inert tinar de o grea boali. La deschiderea sedintii, nu
s-a pomenit numele acestui om, care a fost si el, de mai
multe ori, reprezintant al natiunii".
Foile si-au adus aminte ca raposatul era un bun cunos-
cator al codului 6noarei i, tocmai de aceea, nu recomanda
oricind duelul. i atit.
Corespondenta aceluia care a fost fratele lui Mircea
Rosetti care, netagaduit, avea chemare de scriitor, ni-ar
putea spune mai mult despre motivele pentru care acest
exemplar ales al neamului nostru n-a ajuns sil joace
un rol, in tam democratica unde mostenirea functiilor,
onorurilor i reputatiei e un lucru admis de toata lumea.
Fara s-o fi cetit, as putea fixa doua : visiitorul care
a fost WW1 sau nu si-a ingaduit a pregati pentru fiii
sai alt viitor decit al talentului i muncii lor. Si, al
doilea, fiii lui C. A. Rosetti, ca niste neadaptabili cu
mediul, au simtit mostenirea lor, nu ca un piedestal de
trufie, ci ca o mare si jenanta onoare, care i-a coplesit.
Atita mai riu pentru dinsul, ca i pentru d1nii. Nu-1
asa ?

1913

www.dacoromanica.ro
LOCOTENENTUL-COLONEL I. MANOLESCU-MLADIAN

Bkrinul .prieten din ceasul Intil, care pin4 la cea

din urm zi a vietii lui a fames pentru noi acelasi, a
trecut la cele vesnice. Vechiul ofiter de ordonanta al luz
vodd Cuza a inchis ochii citeva luni dupa ce vzuse pe
marele sdu doznn glorificat in bronz i, cind ziva de 24
ianuarie, a cincizeci i patra aniversare a crekii. Patriei,
se apropia de sfirsit, legkurile lui cu lumea se desfaceau
Intre coroanele impodobite cu tricolorul statea intins
trupul, scAzut asa de tare in uniforma lui cu trese largi
de aur. Vorbeau bdtrini din vremea lui, vorbeau, cu glas
vibrant, in cuvinte asa de frumoase si de misctoafe
ca ale colonelului Berindeiu, ofiteri din oastea cea noua,
vorbeau prieteni. Desigur cd era tristh, I altfel d-cit
prin lacrimile familiei, urita bisericS de cimitir, goalk
cu pketii mizgilliti de zugrdveli proaste. i noud, earl
am purtat lupte grele sub ochii lui de bucurie increzkoare,
ni prea ra'u, foarte rgu ca la masa de presedinte nu se
va vedea, in adunarile noastre viitoare, feta lui de ostas,
cu pArul tiat scurt, cu mustatile l barbisonul rgzboinice,
cu bunii ochelari patriarhali dati peste urechi i cl nu
vom mai auzi frazele lui, cam trecute desigur, dar spuse
cu atita tinereth energicA intr-un glas care nu fmlokrinise.
Ni pkea ru c sicriasul srac pe care si 1-a dorit se
va cufunda in adincul gropii deschise ascunzind pe acela
care dormea acurn intru Domnul.
SI totusi aveam toti, mai presus de durerea noastrd,
un sentiment de pace. El se desfacea din acea fata asa
de linistit, din acele relicvii de razboi care se odthneau
lingi dinsul, din acea veche sable strimb, din acel chipiu
de alth thieturg, care-si pierduse lustrul in fumul detuna-
turilor ucigase. Din toate acestea care spuneau ca inaintea
noastr sttea o viath care s-a indeplinit. Caci asa a
fost viata lui.

334
www.dacoromanica.ro
 Nu mai mare decit viata altora, dar IntreagO, deplina,
impacata cu sine. Ca ofiter a fost credincios domnului sail
si steagului, a fost bun pentru ostasil sal, a fost viteaz
si loial Igo. de dusmani. Ca orn In lume, n-a lasat dusma-
nie la nimeni si nimeni nu 1-a urit. Ca parinte, a dat
tarii copii morali si harnici. Ca partas la luptele politice.
a urmarit idealul oriunde 1-a vazut si nimic nu 1-a putut
departa de dinsul. Si, cind, in apropierea celor optzeci
de ani, ingerul mortii a venit, el n-avea nici o cruzime
in fao, cum n-avuse nici o pripa in zbor : el sprijini
pasul biltrinului care-1 astepta de mult si care-i era,
acum, recunoscator pentru indemnul tficut spre odihna.
Si pasnica va raminea icoana lui in sufletele noastre,
fiird chemarile dureroase ale calor cari mai aveau ceva
de spus, de facut, de iubit.

1913

JOAN MAIORESCU

S-a ridicat un bust la Craiova, de profesori, unui

profesor, care a fost atita lucru In toata viata lui
plina de multe greutilti si Med nici una din putinele
rasplatiri pe care viata poate sa le alba pentru aceasta
breasl : profesor. Dar profesor si dincolo de cancelaria
si de clasa, de cataloagele si examenele, de elevii si de
parintii" lui, un profesor care a inteles el viata intreaga
e o larga scoala si Ca oricine, sii vrea sau sit nu vrea,
prin faptele sale publice ca si prin celelalte, e profesor
si elev in acelasi timp.
Si a inteles Inca un lucru acela a carui arnintire se
serba daunazi in lipsa unui flu care, la Bucuresti, are

www.dacoromanica.ro 335
alte lucruri de filcut, lucruri mari, dar nu lucruri de
profesor :61 este o vreme cind un popor intreg are
nevoie de profesori i anume de aceia pe cari nici o
necuviintA din partea unui scolar lenes, necrescut sau
rau crescut s nu-i dezguste.
$i a stat asa o viaca intreagii, profesind, de pe vechea
catedrd roas'a a scolii de jos, de pe catedra mai mindr
a scolilor inalte si de la scaunul siiu de lucru, filr nici
un fel de mindrie alta decit aceea c5 tot ce a putut
face e vrednic de a fi urmat i de 3110.
Mai sunt'azi din speta aceasta ?
Poate ! Dar scolarii cari-si au diplomele in buzunar
cred c nu mai au de ce s intrebe pe nimeni.

1913

P. CERNA

Cind a murit asa de tin'ar si in pragul rasplatirii

grelelor lui osteneli de orfan si de bolnav, P. Cerna era
un doctor in filozofie, a egrui lucrare fusese primit eu
o consideratie deosebitil de profesorii si germani, era
un candidat la o catedr de Universitate si era, mai
ales, un nume cunoscut in literatura nouti, un talent
consacrat, de care se legau mari sperante si al cArui
Profesorii din Craiova 1-au ridicat acolo un bust lui loan
Maioreseu (1811-1864), deoarece el facuse parte din corpul
didactic al Colegiului national din oras. Publicistul transilvii-
nean, pilrinte al lui Titu Maiorescu, a participat la revolutia
de la 1948 din Tara RomfmeascA 6i a fost trimis de guvernul
provizoriu ca reprezentant al sau pe fingd dieta de la Frankfurt
pe Main.

336
www.dacoromanica.ro
volum .de inceput, prhnit bine de toata lumea orice
rezerve s-ar fi fault asupra genului Insui, poate cam
artificial in ihtelectualitatea" lui inalta, uniform
fusese asezat in rindurile cartilor spre care se intoarce
o recunoscatoare aducere aminte. Pacat de dinsul, au zis
toti, afari doar de acea invidie satisfacut5 care se ascunde
spre a se bucura pe urma mortilor, pacat de omul invatat,
pacat de mintea adinc cugetatoare, pacat de viitorul
profesor al inaltului invatamint romnesc ! $i se pregii-
teste aducerea solemna- a sicriului, ridicarea monurnentu-
lui care sa arite ce ginduri au stribatut odata aceast5
taring plinsa numai de str5ini.
Mie insa dati-mi voie sa-mi pari foarte ran de un
tinar sarac, modest si obscur pe care intimplarea caci
el nu era din talentele care se imbulzesc, care-si rup
o cale si prin zidul celei mai animalice indiferente pentru
lucrurile spiritului ! pe care, zic, intimplarea mi-1 sco-
tea inainte acum vreo zece ani, cind nici eu nu eram
alta decit un tinar care incepusem doar ceva mai de-
vreme. Poate fiindca venea dintr-un sat, din mijloeul
unor eameni sarrnani. poate fiindc5 se simtea Inca str5in
intre aceia la eari trecuse Inca de copil, poate fiindca
intre cei bucurosi si mindri de tinereta lor se vedea
bolnav, marunt, sters poate de aceea era asa cum
nu-1 pot uita ca a fost. In lurnea noastrii, uncle baiatul
de cincisprezece ani are grija de cariera si mijloace pentru
a o face, acest tinar student era inca de o supenioara
si emotionanta nevinovatie, castitate a sufletului. Privea
cu ochii lui de viorea, umezi ca de roua, prin care trecea
un aur ca al razelor, privea uimit la zbuciumul oamenilor,
si in pardesiul suptire care-i acoperea pieptul atins se
primbla ca intr-o nebiruita zale de arhanghel. Era asa
de nou in viata, adeca in durere, incit, cum nu credea
in rautate, in minciuna, nu putea sii creada in boala,
pe care specialistul gasise ca e lucru omenesc i folositor
sa i-o schiteze. Profesor la o scoali de fete, era desigur

www.dacoromanica.ro 337
intre toate domisoara cea mai naiv l, cind i s-a parut
c iubeste in adevar i adinc pe una din colegele sale
de invatmint, a uitat ca i barbatii au nevoie de o alt
zestre decit a inteligentei si a talentului, i, neavind
macar, pe ling dinsa, vigoare i frumusete, a vorbit
limpede ca un om sigur ca va culege floarea spre care
a intins mina. Raspins, a simtit Intiiai data, poate, ca
sunt rani mai adinci decit acelea din care pornesc jun-
ghiurile earn&
Din asemenea momente, unli se fac oameni hotariti,
strinsi in curele, cuprinsi de zale, tiind arma impotriva
armei. El nu era dintre acestia. $i mai departe, inghi-
tindu-si lacrimile, s-a dus pe drumul vietii, aspru si
piitat de singe, ca pe cararile de argint ale lunii. A facut
ce i s-a cerut, a primit ce i s-a dat ; ba chiar s-a mladiat
cum I s-a impus de mini binefacatoare, care stiu sa si
stapineasca. Daca lumea-1 vrea filozof, va fi ; va fi 1nva1at,
daca aceasta e dorinta stilpinilor soartei sale... $i, dupa
ce a fost asa de cuminte, cu ce mirare dureroasii va fi
vazut prapastia care i se deschidea inainte si in care,
cu oarecare tristeta de rnustrare in zirnbetul tineretei
sale fara vinovatie, a lunecat !
Meat de dinsul, pentru toate celelalte, dar inainte
de toate pentru aceasta : pentru ca aducea intre oameni
ceva care se tine de o lurne inalt i mai curata decit
a noastra, unde minti senine i reci zimbesc de o cereasca
bucurie faril sfirsit 1

1913

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN ERBICEANU
Discurs la inmormintare

In lacrimi se desparte o famiie de sotul cel bun,

de parintele duths, de ruda binevoitoare care nu uita pe
ai sal ; cu ochi plini de durere privesc prietenii la acela
care nu se va mai infatisa decit in nelamurirea, tot mai
stearsa, a amintirior, cind invie trecator ceasurile bune
si ceasurile rele din viata fiecaruia. Din ceasul despartirii
de pamint a celui care nu va mai vorbi nimanuia si
nu-i va mai fi nimanui tovaras de cale pe drumurile
lungi i grele ale muncii, pe asprul drum necontenit al
datoriei, pe scurtele carari de flori ale multamirii, viata
uria0, fait de marg'ni i fara de sfirsit, a omenirii si
a naturii care o trezeste, o incunjura i o contopeste
iarasi cu sine, urmeaza si mai departe, ca si cum o parte
din constiinta, din puterea, din inaintarea si din biruinta
ei nu s-ar fi intrupat, gindind, simtind, luptind, in acela
caruia i s-a luat sarcina de pe umeri.
Si e in aceasta jertfire a noastra, unul dupa altul,
ca si cum n-am fi fost, o inalta invatatura. C5ci cu
adevarat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noastre
au fost, i ele ramin de acum inainte necontenit ameste-
cate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata
celor ce vin dupa noi.
0 fapta pentru oameni poate savirsi oricine a stiut,
a indraznit sa iasa din temnita rusinoasa a egoismului
sau. Dar printre indeplinatorii de fapte cei mai fericiti
sunt aceia cari cresc prin gindul lor prins in scrisoarea
Ora de moarte constiinta despre sine a poporului lor
si prin urmare a omenirii care in afar% de popoare nu
poate sa existe ; aceia cari prin truda lor 1-au facut sa
se simta mai mult in rindul semintiilor omenesti lupta-
toare pentru lumina si fericire.

www.dacoromanica.ro 339
 Printre aceia a fost inv:atatul pe care prin mine il
lauda asthzi, la ceasul cind mortii, inainte de a se da
pamintului, se incunjur de cele mai bune ginduri ale
prieteniei si recunostiMii, Academia Romfina, care timp
de patrusprezece ani 1-a avut in mijlocul ei si care cu
greu 11 va putea inlocui prin cineva mai modest, mai
indatoritor, mai ingaduitor pentru parerile altora, chiar
atunci cind el pastra cu mai multa energie credinte care
au- fost, in domeniul religiei crestine si al bisericii natio-
nale romnesti, temelia nezguduita a vietii sale harnice.
Fiu de preot, din rindurile acclor razesi in care doarme
ceva din socotita vitejie, din smerita demnitate, din su-
perloara cuviinta a strribunilor, ostasi din vremuri croice,
Constantin Erbiceanu, crescut la Socola, ctitoria domnitei
Sultana a Lapusnenilor, scoala de invatilturri bisericeasch
a fericitului phrinte Veniamin, mitropolitul invierii noastre
culturale, a primit din cei dintii ani ca indreptare pentru
insusirile mostenite de la cinstiti, rbdatori i neobositi
inaintasi inriurirca hothritoare care se desflicea din acele
ziduri vechi de trei sute de ani, din acele rrtmasite ale
unui lricas de invatura romaneasch pentru Hristos min-
tuitorul i pentru acei cari cred in cladirea bunritatii si
fratiei intemeiate de dinsul. In anii lui de scoalzi la Iasi,
in acei ani in cari scaunul' domnilor Moldovei se odihnea
rniscat, CU gindurile in urm, dupd jertfa definitivii, ire-
parabilii a Unirii, in timpul cit a cautat in Atena teologich,
pe care o cercetau clericii nostri tineri fuiri a-i inchina
nirnic din iubirea pentru tara si pentru neam, el li-a
urmat porunca pe care o primise de la chiar locurile lui
de nastere.
Intors in taril acum o jumritate de veac, el n-a dospiirit
niciodata in viata sa simpi, zidith pe munch si tot prin
munch mingiiata, aceste doua lucruri din care si-a facut
o singurh i indestulatoare tinth : iubirea devotath, into-
leranth ca orice credinth exclusivd, care nu poate zbura
ping acolo de uncle pamintul intreg, cu toate ale lui, se

340
www.dacoromanica.ro
vede incunjurat de acelasi zimbet a1pieii, pentru biserick
in serviciul cAreia a purtat, cu toatii blindetia firii sale,
arma polemistului, i nesfirsita curiozitate iubitoare
pentru orice urrna a trecutului national.
N-a fost, dacfi vreau specia1itii, un elenist acest in-
cepritor, mult timp privit cu indiferentk dac nu chiar
si cu oarecare Wanuialk al 'cercetarli izvoarelor grecesti
privitoare la o vreme cind, de voie ori de silk au trgit
laolalt cele dou'd natii care pot invoca in Orientul euro-
pean strabuni inaintea carora se inchin si se va inchina
lumea.
Eruditia metodica", bogath in rezultate sigure, precise,
n-a fost indeletnicirea i nici chemarea lui. A trebuit s-si
ggseascd singur un drum, si el a fost, natural, mai ingust
decit al celor cari merg pe drumul mare cu credinta ca"
ei 1-au fiicut pentru Ca' sub pasii lor s-au miscat citeva
pietre ceva mai departe.
Dar, in schimb, el n-a fost expus si se admire pc
el insusi, procedarile sale Gir5 gres, in rezultatele la
care, nu EWA mult ostenealk ajunsese. A gicit greutatile
prea mult ca fie un diletant pretentios si nu le-a
biruit indestuf ca sd ajung'a un erudit arogant. A rAmas
scotocitorul pasionat, care-si tinea pina la aceste adinci
b5trinete sufletul viu prin hrana zilnica' a unor succese
stiintifice rnodeste, dar reale.
Am stat insumi 1ing prietenul respectat de toat
tinereta mea, de la venirea in Bucuresti, din aceleasi
piirti ale dragii noastre Moldove, pribegi amindoi intr-un
mare oras pe care nu-I intelegem totdeauna si cgruia
nu-i putem cere s ne inteleaga cu totul, asa cum suntem
noi casnici, gospodari In casa si in stiinta noastrk fricosi
de zgomot mare si de gesturi largi, stingaci i sfiosi
plat la capal. De aceea si stilm noi, moldovenii, mai
aproape unul de altul, i cu alit mai mult cind viata
ne stringe prin alte 1eg5turi, ale toviirasiei gtiintifice,
ale comunithtii de ocupatie, ale bisericii. i te-am viizut

www.dacoromanica.ro 34i
astfel, cocoane Costachi, intre ai tai sr. intre al mei, mi-al
tinut in brate copila la sfintul botez, ti-am fost vecin
de casa, tovaras de biblioteca si, la durerile rnele cele
mai mari, am vazut, recunoscator, lacrimi in ochil thi
batrini.
$1 de aceea la ultima salutare colegiala a institutier
noastre sa-ml fie ingaduit a-ti spune cit de mult rau
Ind face aceasth despartire, care lipseste stiinta roma-
neasca de unul din batrinii ei deschizatori de cale. t

1913
al)

i Constantin Erbiceanu
. (1835-1913) si-a Mut studille de
teologie la Atena si. fost profesor de drept bisericesc la
a
Facultatea de teologie din Bucuresti. A publicat studii despre
institutii bisericestl si blogratil ale unor clerict cu remarcabilli
activitate culturalA. A editat texte vechl : Tetraevangheltd dia.
conului Coresi (1839), Didahiile ha Antira Ivireanul (1883-1889).
In ceea ce priveste istoria generald, S-a ocupat de epoca dona-
niflor fanariote, analizind si tipdrind in traducere izvoare
grecesti : Cronicarii greet care au scris despre romdni In epoca
fanariotd (1888).

www.dacoromanica.ro
 CUFRINSUL

www.dacoromanica.ro
Un prof esor fi scriitor : N. Iorga . v . . V,
Tabel cronologic XLIII
Nota editorului . . .LXIX
OAMENI CARI AU POST
Doua rinduri inainte. Prefata din 1911 . . 3
Teofil Frincu . .
. .....
. . . . . 5
Un titopist : August Treboniu Laurian . . . 8
Anghel Demetriescu . 11
Un idealist" : Apostol M5rgrit . 16
Doctorul Davila 20
Mommsen . . 6 25
Statuia lui Cuza vod .... .. 30
Eminescu i. generatia de ast5zi. Cu prilejul unei
carp nouti . . . .
Stefan Or5sanu
Un roman de Eminescu .....
. . .

Alexandru Odobescu. Cu prilejul tipdririi unei

scrisori din adoiescenta lui . . . . . . .
.
SA
:39
43

47
Stirbei vod5. Cu prilejul tipdririi corespondentei lui 55
Anton Pann . . . . 59
Gheorghe Baritiu. Cu ocazia inaugurarit monu-
mentului 66
Corespondenta lui Alecsandri 70

345
27 www.dacoromanica.ro
Oameni carl au fost, vol.. I
o iconnil curat5 : initropcditul Veniamin -Costachi
Cu prilejul pomenirii sale
Doctorul Iacob Felix . . . . . . . 9
tin orator al generatiei biitrine : Nicolae lonescu . 33

Un poet al florilor : d-1 D. Anghel . . . .

Serbiirile pentru Schiller . .
Citeva rinduri de dincoace" in amintirea lui
Timotei Cipariu . . . . . .
.....
Un scriitor pentru popor : I. Pop-Reteganul . .

. . .
80
92
93

96
C. Negruzzi. Cu prilejul unei eiii nouti a operelor
tut in prozd . . . . . . 100
Cel dintii volum din operele in proza ale lui
Eminescu . . . . . . . . . . 104
Lamprecht despre rolurile nationale . . . . 109
La dezvelirea monumentului lui. Alecsandri (Frag-
ment) 110
Un scriitor ardelean : Titu Chitul 113
Cartea unui disp5rut : Fete de I. D. Manolache 114
Liciu i teatrul lui Alecsandri . . . . .
Jubileul d-lui P. Poni . .

Un scriitor necunoscut : Mihail Teliman

. .. . .
110
1.2tr
124
Un erou modern : Henrik Ibben . . . . 123
Un poet in vremile nehotiirite : N. Nicoleanu 132
La mormintul lui Kogianiceanu 137
Un poet basarabean : C. Starnati 139

datu (1844-1878) . . . . . ..
o personalitate culturaki din Ardcal : loan L50-
1,6
Un b5trin erou : Axentie Sever
La trecerea unui erou . . .
Un profesor : Dimitrie A. Laurian
.. 151
153

.. ...
136
Un dispgrut : Vincentiu Dabes 159
0 figura ; Vasile Lascar . . 160
Paginile Alexandrinei Mihilescu (1876-1895) . . 161
Un cercet5tor al victii poporului romanesc : S. Fl
Marian .
Frederic Dam .
.

Giuseppe Garibnldi
..... 167
171
)73

346
www.dacoromanica.ro
Un arhiereu artist: Anastasie Crimea 176
Nicolae Grigorescu 181
B. P. Hasdeu 133
Iosif Vulcan . . 186
Dante in romaneste 189
Longfellow 191
Leon Tolstoi 193
Tudor de Flondor 196
Simion Bib:nut 197
Unul din ultimii marl boieri de nearn : Stefan
Grecianu 199
D. M. Sturdza 201
Dr. I. Radovici 203
Vasile Cosmovici 200
P. S. Aurelian 207
Doamna Elena Cuza 209
Eugeniu Voinescu 213
Aurel Muresianu . . . . 214
Vederile politice ale lui Eminescu si generatia de
azi. Pentru o publicafie feicut a cu prilejul serba-
rilor de la 14 iunie 1909
Gimnasticul Moceanu
Baronul Nicolae Hurmuzachi
..
. .

.
216
210
219
Gheorghe Chernbah 220
V. Rola Pielcarski 221
Pomenirea lui Mihai Vitea ,ul 221
Karl Krurnbacher 232
Invrttiiminte din viata i domnia lui Cuza vod5, 233
Un aventurier interesant : Gheorghe Brancoviel 244
In amintirea lui Eminescu ..... . 247
Un poet-copil : C. D. CrAciuneseu. 0 prefatii 253
Maria IVIavrodin 25,1
Ceva despre Ion Creane 256
Adelina T5zliivanu 259
Teohari Antonescu 260
Eugeniu Carada 262,

347
www.dacoromanica.ro
,S7*
Ejrnstjerne Ejiirnson . . 264
Dinicu Golescu . . 265
Ion Ghica 263
I. Codru-Drilgusanu, un cantor ardelean prin
Europa apuseand . . 271
Un poeta minor" : N. Volenti 277
Grigorescu, dupli Vlahut
La moartea lui Tolstoi
AL Stefulescu
.. 279
282
284
Iordachi Golescu. 286
D. A. Tcodoru 289
Grigore Stefilnescu 290
G. Orleanu . 292
Nicolae Densusianu. 294
Ion Adam 296
Generalul Ghcorghe Manu 297
Genera lul Budisteanu 299
Al. Onae 300
Un fanatic Wan al romantismului national : Eadca
Cirt an 301
Un profesor ardelean : d-1 Andrei Birseanu . . 304
Gabriel Monod . . . . 305
In amintirea lui Petru Liciu 307
C. Negri. Cuvintare la dezrclirca statuii lui la
Galafi (17 iunie) . . . . 309
loan Mincu 311
Spiru C. Haret 312
loan Borcia, 313
Ion Puscariu 315
Liciu ca artist 316
I. L. Caragiale 319
Ce se iubea in Cara2,ia1e 321
Octavian Smigelschi 323
Profesorul Petru Rascanu 326
Locotenentul-colonel Manolescu-Mladian. La inrnor-
mintarea lui 327

348
www.dacoromanica.ro
Nerva Hodcl f 1
Aurel Vlaicu
... 329
331
333
Horia Rosetti
Locotenentul-colonel I. Manolescu-Mladian . * 334
loan Maiorescu . 0 335
P. Cerna 336
Constantin Erbiceanu. Discurs la inmormintare , 339

www.dacoromanica.ro
 Redactor responsabil : NICOLAM TEICA
Tehnoredactor : ELENA CALUGARU
Dat la cules 02.09.1560. Bun de tipar 19.12.196G.
Aparut 1967. Ttral 80.160 ex. bropte. Ilirtie
ziar ae 50 ty/in'. Format 700X920132. Coll ed. 20,13.
Colt tipar 13,25. A. nr. 10.86811066. C.Z. pentra
bibliotecile mart 8 IL C.Z. pentra bibnotecite
mici 8 R-94.
Tiparul executat sub comanda nr. 69576 la
Combinatul Poligrafic Casa Scinteii", Piata
Scinteii nr. 1, Bucure6ti, Republica SociaP6t.1
Ronlanla

www.dacoromanica.ro
 iorga

cf "j1c
o
Gi
4

ir 4snir %

lq h.

g
:A t `

.. Noi, carturarii, cind scrim in carti i cartile

,..4 se asaz in biblioteci, ni-am platit datoria; poporul
= ar.e, inst, comoara arnintirilor sale in suilet...
... la el trebuie sa te adresezi, fiinda ei, la un loc,
O Ar co
0 .0 ,. sint cei multi, sint cei curati, sint cei tari, cei
.o
or ...
n.
,
0,
=-.- meniti biruintelor; sint acei cari sprijina pe
umerii lor statul si ocarta inaintea tuturora stea-
-.. ,...-
,
o gul de lupta...
re'
I a)
o.
Nu cred in carti, nu cred in cei cari le scriu,
nu cred in alcatuirile de vorbe ale nimanui. Cred
in cei mari $i tacuti, in aceia al caror suflet cu-
.. ,:. .' f0 prinde tot cit am $uferit,tot cit am luptat, tot l
ceea ce avem dreptul sa smulgem prin lupta.
in et, cred." N. IORGA
-ia 14I I. tu .
-0
0
.-
(1914)

www.dacoromanica.ro