,,Cântec de drum'', Ion Minulescu

(Mesajul operei lirice)

,,Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam,
Căci nu-l găsisem încă-n nicio carte.
Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi' naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,
Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?”
Mesajul unei opere lirice reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate cu
ajutorul mijloacelor artistice, prin care scriitorul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a
operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Cântesc de drum'' de Ion Minulescu este o creație lirică, care are ca temă cunoașterea,
care se îmbină cu destinul artistului în lume, iar mersajul desprins din acest text liric este acela că fiecare suflet
îşi are drumul său, aspirația, destinul nedeslușit, dar căutat.
În primul rând, prin intermediul monologului liric, poetul evocă vremea în care a pornit pe drumul
cunoașterii, deși nu știa destinația călătoriei sale, nu știa unde-l va duce destinul, soarta, conștient fiind că va
înfrunta dificultățile veții. Nimeni și nicio încercare nu descoperise calea grea spre ideal, a devenirii fiinţei
umane spre o viață perfectă,împlinită. Drumurile lungi și vechi, bătătorite de alți oameni și ei căutători ai
scopului suprem al existenței, al fericirii-sugerează căile dificile, a fost călăuzit de o stea, semnul divin dintre
cer şi pământ, speranţa, înţelepciunea, ajutorul de nelipsit în plănuirea viitorului. În drumul spre ideal, omul
poate renunța la propriul drum drept, deschis. Ostenit de căutări, se vede întors din drum de apariția iubirii-
iubita fiind alintată prin expresia plină de haz și gingășie:,,bat-o focul”,dorindu-i să ardă, să trăiască în flacăra
iubirii. În finalul discursului liric, se întreabă sub forma interogației retorice ironice, meditative: cum ar fi fost
viața lui, dacă nu s-ar fi oprit din drum, îndrăgostindu-se. Dacă la început sentimentul era de nerăbdarea de a
pleca să cucerească lumea din propria voință, în final este cel de regret, sentiment inutil; înțelege că nu poate
schimba ceea ce s-a întâmplat, dar poate învăța din experiențe.
De asemenea, eul liric se află în ipostază de gânditor și își face simțită prezența prin indicii morfologici:
pronumele la persoana I:,,mi'', ,,m-” și verbele la persoana I ,,știam'', ,,voiam'', alăturându-se marca afectivității:
autoadresarea prin interogația retorică din finalul poeziei. Verbele la timpul imperfect care sugerează
confuzia,deruta începuturilor, dar și lipsa oricăror stări optimiste, interioare ale poetului, fiind proiectate în
veșnicie, eternitate, actiunea lor neavând finalitate. Verbele la modul condițional optativ :,,aș fi fost,nu m-aș fi
oprit,aș fi vândut” la timpul perfect accentuează tonalitatea subiectivă – uimirea, o experienţă lirică imaginată.
În al doilea rând, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poetul are
menirea de a impresiona prin autenticitatea resurselor expresive folosite. Imaginea vizuală: „pe drumuri lungi”
și epitetul triplu: ,,drumuri lungi și vechi, bătătorite” sugerează căile dificile din orice timp în căutarea unui scop
în viață, dar și a iubirii. Metafora ,,stea-icoana unei lumi întrezărite” subliniază ideea că fiecare suflet îşi are
drumul său, aspirația, destinul nedeslușit, dar căutat. Liniile de pauză separă o structura de restul poeziei, fiind o
construcţie incidentă: ,,Dar într-o zi o fată - bat-o focul -".
În concluzie, autorul Minulescu, prin intermediul poeziei ,,Cântec de drum'' pune în lumină ideea că
simbolul cântecului exprimă bucuria și muzica inimii îndrăgostite, iar simbolul drumului semnifică existența
umană pe pământ.
,,Vreau sã descopãr lumea, niciodatã
n-am crezut, cum spun poeții, cã-i frumoasã.
Însã astãzi, cu luminã pieptãnatã,
dimineața mi-a intrat în casã.
Fumegam de somn, când am simțit
pașii cuiva lângã perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.
Cu picioarele goale ea pãșea,
în oglindã rãsuna cristalul,
dimineața strãmutase balul
fetelor-lumini în casa mea.
Si privind, eu mã gândeam: e bine
sã fii tânãr când afarã-i soare.
Zi frumoasã, îti voi pune legãtoare
dupã gât si-o sã te iau cu mine!”
Dimineața, Magda Isanos

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct, prin
excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi cu ajutorul resurselor
expresive, astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se adresează sensibilităţii cititorului.
Opera literară ,,Dimineața'' de Magda Isanos aparține genului liric, deoarece prezintă, la nivel formal și
de conținut, toate caracteristicile acestuia:prezența vocii eului liric și descrierea, ca mod predominant de
expunere.
În primul rând, tema poeziei este natura, cu motivul dimineții care îi apare poetei ca o ființă curată, pură,
moment al luminii strălucitoare, al speranței. Jocul misterios și feeric al luminii crează un cadru de o mare
frumusețe. Eul liric este surprins în ipostaza de contemplator și își exprimă sentimente de uimire, de admirație,
de fascinație, față de un moment al zilei, prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest text prin
verbele la persoana I ,,vreau'', ,,voi pune'', ,,să descpăr'', ,,n-am crezut'', ,,spun'' și forme pronominale de
persoana I ,,mi'', ,,eu'', ,,mine''. Acestora li se alătură o serie de mărci ale afectivității, precum exclamația din
finalul poeziei:omul trebuie să conștientizeze că nu trebuie să trăiască pentru a căuta bucurii, ci trebuie să
ajungă să fie bucuros, pentru că trăiește fiecare moment ca UN ÎNCEPUT și prezenta construcției în vocativ:
,,zi frumoasă''.
De asemenea, modul de expunere predominant în această operă literară este descierea literară de tip
tablou ,,cu lumina pieptănată/Dimineața mi-a intrat în casă'', întrucât poetul recreează realitatea, filtrând-o prin
propria sensibilitate.
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice.
La nivel stilistic, se remarcă imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţia începutului de zi. Astfel,
imaginea vizuală luminoasă a dansatoarei, lumină este o iluzie a timpului trezirii din somn; imaginea auditivă a
sunetelor cristaline ale oglinzii ,,în oglindă răsuna cristalul'' devine muzica norocului adus de timpul dimineții.
Epitetele: „frumoasă, pieptănată, arcuit, tânăr” transmit sentimentul bucuriei pentru viața dintr-o nouă zi, este o
binecuvântare pentru care omul este recunoscător luminii. Personificarea dimineții într-o ființă luminoasă,
venită și plecată în invizibil, este descrisă ca o prezență luminoasă și miraculoasă. Eul liric își simte existenţa în
lumina dimineții care-i încarcă sufletul cu bucurie, cu înțelepciune,cu răbdare, cu frumusețe, cu pace, cu iertare
și cu unire.
La nivel prozodic, poezia este structurată în patru catrene, versurile sunt scurte, cu măsura de 9-10
silabe, rima este încrucișată, iar ritmul este trohaic.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autoarea își exprimă, în mod direct,
sentimentele, consider că poezia ,,Dimineata'' de Magda Isanos este o operă lirică.