,,Adolescenți pe mare’’, de Nichita Stănescu

Subiectul I

1. a) Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate aparte este epitetul ,,zvelți’’ și ,,calmi’’, ce
sugerează calitățile unice ale tinerilor. De asemenea, acestea au rolul de a accentua caracteristicile aparte pentru a putea trece în
perioada maturității.
b) Un element de versificație predominant în textul-suport este rima, care este încrucișată.
2. a) Poezia ,,Adolescenți pe mare’’, de Nichita Stănescu, este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea adolescenței, perioada
aparte, care face trecerea către maturitare. Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin intermediul
mărcilor lexico-gramaticale: pronumele personal la persoana I ,,eu’’ și verbul la persoana I ,,aștept’’ și apare în ipostaze de
contemplator și de fin observator, transmițând sentimente de neîncredere, de dorință de cunoaștere, de entuziasm. Aceste trăiri
reies din utilizarea unor resurse expresive, precum epitetul ,,lenta înaintare’’, metafora ,,merge pe valuri’’ și personificarea ,,
plaja...tăiată-n unghi perfect’’.
b) Consider că adolescența este o etapă dificilă în viața unui om, având în vedere faptul că se pot ivi anumite situații neașteptate
și sunt într-o continuă căutare a sinelui și a împlinirii interioare.
Orice adolescent are parte de contexte mai puțin facile, de aceea, are nevoie de un mentor matur pentru a-l ghida în viață și
pentru a ajunge să deprindă cunoștințele necesare dezvoltării sale.
De exemplu, așa cum reiese din textul ,,Adolescenți pe mare’’, tinerii învață metaforic să meargă pe mare, însă sunt sprijiniți în
evoluția lor. Cu ajutorul dorinței și al calmului, aceștia deprind calitățile necesare depășirii unor etape neașteptate.
3. Ideea poeziei ,,Adolescenți pe mare’’, de Nichita Stănescu, mă trimite cu gândul la opera ,,Copilăria mea’’, de Magda
Isanos. O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru o etapă importantă din viața
omului. În opera lui Stănescu, vocea ficțională observă cum anumiți tineri învață să meargă pe mare, fiind sprijiniți de către cei
din jur, însă cu ajutorul perseverenței și al calmului, reușesc să deprindă calitățile necesare pentru a depăși această perioadă a
adolescenței. În poezia Magdei Isanos, vocea poetică rememorează nostalgic trecutul, din ipostaza omului matur, și își
amintește cu mare drag de figura bunicului și de momentele din natură, care au ajutat-o enorm să treacă în etapa următoare a
vieții sale.
Subiectul al II-lea
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate cu ajutorul
mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea
sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Adolescenți pe mare'', de Nichita Stănescu, este o creație lirică, ce are ca temă adolescența, surprinsă
odată cu tinerii care învață să meargă pe mare.
Mesajul desprins din acest text este acela că dorurile neîmplinite sunt pe punctul de a întrezări visurile adolescenței ce
par a se împlini, urmărindu-i pe cei ieșiți din copilărie și care încearcă deprinderea de real-Pământul-pentru a încerca Marea
Trecere-spre vârsta maturității ,,Această mare e acoperită de adolescenți/care învață mersul pe valuri, în picioare’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte fascinat și îi admiră de pe ,,plaja-ntinsă’’ pe
tinerii, care învață să meargă pe mare, locul unde acesta își duce traiul, fiind un loc stabil și îi contemplă ,,ca la o debarcare’’.
Vocea ficțională se află în ipostază de contemplator și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici
morfologici, precum verbele la persoana I ,,aștept'' ,,stau’’, ,,contemplu’’ și pronumele personal ,,eu'', fiind un lirism de tip
confesiv, întrucât poetul ne îndeamnă să reflectăm la faptul că pentru a ajunge să cunoaștem forța emoțională și extazul merită
să transformăm concretul în imponderabil.
Elementele componente textului liric sunt: ,,adolescenți’’, ,,plaja’’, ,,mare’’și ,,valuri’’, ce devin metafore sugestive
pentru trecerea fiecăruia dintre noi către perioada maturității.
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce privește mesajul
textului liric ,,Eu stau pe plaja-ntinsă (...) și îi contemplu ca la o debarcare''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de
admirație și de curiozitate, având în vedere faptul că tinerii cu calmul lor își doresc să învețe să cunoască perioada maturității.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poetul are menirea de a impresiona
prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, poetul (vocea ficțională) îi admiră de ,,pe plaja-ntinsă’’ pe adolescenți, epitet care arată întinderea nesfârșită pe
care fiecare dintre noi o poate cunoaște, locul ce îi aduce oricui o stare emoțională aparte. Comparația ,,ca la o debarcare’’
accentuează coborârea din copilărie, din flota ,,yolelor’’, din viața lipsită de griji. Poetul este omul care trăiește ,,-n unghi
perfect’’, dar neîncrezător, urmărind lucid minunea transformării, așteptându-se la ,,un pas greșit...o alunecare’’, o greșeală în
valurile ușoare, diafane ale vieții, a tentațiilor. Epitetul ,,lenta înaintare’’ semnifică plutirea lină, calmă, pe mare, ca un dans
cosmic, sunt adolescenții cuprinși de elanuri impetuoase, impulsionați spre descoperire, cunoașterea de sine, împlinire și
desăvârșire a ființei. Cele două epitete ,,zvelți’’ și ,,calmi’’ reprezintă calități ale tinerilor. Adverbul ,,simultan’’ evidențiază
ideea unei alinieri ca într-o competiție, care-i ajută să se cunoască.
Opera literară ,,Adolescenți pe mare’’, de Nichita Stănescu, pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat
de sentimente de fascinație, de curiozitate, generate de trecerea către o nouă etapă a vieții, iar cititorul devine sensibilizat de
măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil, astfel, creându-se un tablou mirific.
,,Balul pomilor’’, de Dimitrie Anghel
Subiectul I
1.a.) Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate aparte este metafora ,,minuta sa de noroc’’, care explică
îndeplinirea dorinței poetului de a fi martor al unui timp al înfloririi.
b) Un prim element de versificație este rima îmbrățișată. De asemenea, măsura versurilor este de 17-18 silabe.
2. a) Poezia ,,Balul pomilor’’, de Dimitrie Anghel, este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii, iar elementele acesteia
impresionează într-un mod aparte. ,,Balul pomilor” exprimă petrecerea plină de grație a naturii, sărbătoarea bucuriei, a extazului, jocul de
culori și de parfumuri. Poetul folosește ca tipar textual descriptivul, transformând ,,pajiștea din fața casei”, loc al verdelui de primăvară într-
un salon de dans, unde mişcarea, muzica şi mireasma florilor creează o atmosferă de sărbătoare ca-n palatele medievale.
Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin intermediul mărcilor lexico-gramaticale: adjectivul pronominal
posesiv ,,(grădina) mea’’ și verbul la persoana I ,,știu’’ și apare în ipostaze de contemplator și de fin observator, transmițând sentimente de
fascinație, de bucurie, de împlinire și de entuziasm. Aceste trăiri reies din utilizarea unor resurse expresive, precum inversiunea ,,dulci
arome’’, epitetul ,,mantii grele’’, metafora ,,minuta sa de noroc’’ și personificarea ,,caișii, zarzării și prunii (...) stând gata parcă să înceapă
un pas ușor de menuet’’.
b) Consider că primăvara este un motiv de bucurie, având în vedere faptul că întreaga natură renaște și reușește, într-un mod autentic, să-i
transmită omului sentimente pozitive.
Oricine se simte încântat de venirea primăverii ce aduce cu sine schimbări în natură și elementele înconjurătoare participă afectiv la stările
de spirit ale omului.
De exemplu, așa cum reiese din textul ,,Balul pomilor’’, vocea ficțională este încântată de venirea acestui sezon, întrucât participă cu
bucurie la spectacolul pomilor pe care-l descrie cu emoție, mai ales că acesta exprimă petrecerea plină de grație a naturii, o sărbătoare a
fericirii și a extazului.
3.Ideea poeziei ,,Balul pomilor’’, de Dimitrie Anghel, mă trimite cu gândul la opera ,,Vis vegetal’’, de Magda Isanos.
O temă comună, la nivelul celor două texte, o constituie natura/comuniunea omului cu natura.
În textul lui Anghel, vocea ficțională se află în ipostază de contemplator sau de spectator și asistă la un spectacol al primăverii, ce îi are ca
protagoniști pe pomii din grădină, care creează o sărbătoare a fericirii și a extazului.
În poezia ,,Vis vegetal” impulsul sufletesc vizează despărțirea de cel iubit printr-o metamorfoză mistică, vegetală. Este dorința de eliberare
spre un spațiu paradisiac alcătuit dintr-o varietate de forme: la nivel terestru este exprimat prin pomi, pădure, păsări; la nivel acvatic, prin
ploaie; la nivel cosmic, prin cer, soare, lună, iar, la nivel floral, prin florile pomilor, întrucât vocea poetică se află într-o strânsă legătură cu
natura.
Subiectul al II-lea
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor
artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Balul pomilor'', de Dimitrie Anghel, este o creație lirică, ce are ca temă natura, surprinsă odată cu venirea
primăverii.
Mesajul desprins din acest text este acela că merită să ne bucurăm enorm de spectacolul pe care îl aduc elementele naturii ,,caișii,
zarzării și prunii (...) stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte fascinat și entuziasmat de sărbătoarea din grădină oferită de pomi.
Vocea ficțională se află în ipostaz și de contemplator și de fin observator și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de
indici morfologici, precum verbul ,,știu’’ și adjectivul pronominal posesiv ,,(grădina) mea’’, fiind un lirism de tip confesiv, întrucât poetul
ne îndeamnă să reflectăm la faptul că merită să apreciem natura cu toată splendoarea ei.
Elementele componente peisajului sunt: ,,caișii’’, ,,zarzării’’, ,,prunii’’, ,,grădina’’, ,,ghirlănzi de flori’’, care se găsesc într-o conexiune
perfectă cu sufletul vocii ficționale.
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric
,,Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caişii, zarzării şi prunii,/Banalii pomi din faţa casei, ce-i ştiu de-atâtea primăveri.''. Implicându-se
afectiv, sentimentele sunt de fascinație, de entuziasm și de bucurie, având în vedere faptul că peisajul primăvaratic se reflectă în sufletul
omenesc prin capacitatea de a oferi splendoare unică în jur.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poetul are menirea de a impresiona prin
autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, cromatica e dominată de alb, cuceritoare nuanță a purității, armonia naturii nocturne e percepută vizual și olfactiv, poetul se
transpune în lumea unui salon de dans, urmărind timpul într-un spațiu ce devine paradis. Se remarcă predominanţa structurii substantiv-
adjectiv ,,grații albe’’, ,,haine albe’’. .Epitetele sunt delicat, sensibil alese, se adresează vizualului ca în acuarelele pline de luminozitate.
Observând dansul petalelor, legănarea pomilor, poetul vede în ele simboluri umane, le înzestrează cu atribute omeneşti. Epitetele:,,legănări
simțite și ritmice, albii cavaleri, haine albe, cochetării și grații albe, danțul ritmic, parcul legendar, dulci orchestre” compun un tablou al
unui spectacol feeric, ce exprimă puritate, bucurie și armonie în natură
Imaginea vizuală a lunii întreţine feeria naturii, luminată de,,candele aprinse” trimise din ceruri, iar dansul petalelor se transformă
în umbre fantomatice. Parfumul,,dulcilor arome”este preluat de,,orchestre nevăzute” purtate de vântul primăvăratic, ce dau grație și
muzicalitate versului.
Enumerația copacilor umanizați:,,caișii, zarzării și prunii” prin înflorire stimulează visarea poetului, văzându-i asemenea
cavalerilor. Personificarea ,,caișii, zarzării și prunii(...) stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.’’ ilustrează emoția emanată în
grădină și bucuria transmise de sărbătoarea pomilor organizată odată cu venirea primăverii. Metafora ,,minuta de noroc” explică
îndeplinirea dorinței poetului de a fi martor al unui timp al înfloririi.
Opera literară ,,Balul pomilor’’, de Dimitrie Anghel, pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de
fascinație, generate de venirea primăverii, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil, astfel, creându-
se un tablou mirific.
,,Mă scald în zi’’, de Magda Isanos
Subiectul I
1.a) Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate aparte este personificarea ,,fereastra...se uită’’,
un martor care contribuie la crearea unui sentiment al bucuriei poetei de a scrie, de a da naștere unei arte deosebite.
b) Un prim element de versificație este rima îmbrățișată, împerecheată și încrucișată. De asemenea, măsura versurilor este de
10-13 silabe.
2. a) Poezia ,,Mă scald în zi’’, de Magda Isanos, este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii, o confesiune lirică despre
bucuria de a trăi. Sentimentele sunt de bucurie, de entuziasm și de încântare, întrucât poeta se compară cu ,,un copil’’ inocent,
scăldat ,,în râu’’, apa vie din care iau naștere toate formele, este ca un botez, moment al curățirii spirituale, renașterea pentru
viața cea nouă. Necunoscând trecutul și nici viitorul, ea hoinărește pe cărările însorite ale verii, timp al soarelui, al căldurii și al
vieții ce dizolvă umbrele, de care se bucură ,,grâul’’ sămânță regeneratoare. Emoția transmisă este una aparte, de bucurie, iar
poezia exprimă conștiința unei creatoare de versuri ce scoate la iveală lumina vieții și natura cu splendorile ei. Vocea ficțională
își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin intermediul mărcilor lexico-gramaticale: pronumele personal ,,mă’’ și
verbul la persoana I ,,voi scrie’’ și apare în ipostaze de contemplator și de creator, transmițând sentimentele de fascinație, de
bucurie, de împlinire și de entuziasm. Aceste trăiri reies din utilizarea unor resurse expresive, precum comparația ,,mă scald în
zi ca un copil în râu’’, epitetul ,,grădina-ntomnată’’, și personificarea ,,fereastra se umple de-amurg’’.
b) Consider că modul în care privești tot ceea ce te înconjoară îți poate influența calitatea vieții, având în vedere faptul că omul
se găsește într-o strânsă legătură cu elementele universului și îi transmite acestuia o serie de sentimente, ce-l ajută să evolueze.
Oricine este influențat de ceea ce vede în jurul său atât în mod pozitiv, cât și în mod negativ.
De exemplu, așa cum reiese din textul ,,Mă scald în zi’’, poeta, în ipostază de contemplatoare, este fascinată și influențată de
elementele naturii pe care le privește cu drag și cu interes, încât o determină să mediteze profund, să scrie despre aceste bucurii
și despre viața care i se schimbă enorm.
3.Ideea poeziei ,,Mă scald în zi’’, de Magda Isanos, mă trimite cu gândul la opera ,,Dimineața’’, scrisă tot de Magda Isanos.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru bucuria vieții.
În textul-suport, se remarcă o confesiune lirică despre bucuria de a trăi, iar poeta exprimă conștiința unei creatoare de versuri ce
scoate la iveală lumina vieții și natura cu splendorile ei.
În poezia ,,Dimineața’’ se observă tema naturii, fiind surprins momentul dimineții, al purității, al făgăduinței, fiind ora vieții
paradisiace, al încrederii în existență, momentul care exprimă fericirea vieții.
Subiectul al II-lea
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor
artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Mă scald în zi'', de Magda Isanos, este o creație lirică, ce are ca temă creația surprinsă odată cu dorința poetei de a
se contopi cu elementele naturii, ce o inspiră enorm în procesul scrisului.
Mesajul desprins din acest text este acela că modul în care privim tot ceea ce ne înconjoară, ne poate influența viața și ne inspiră
pentru a crea frumosul ,,Voi scrie despre-acea necruțătoare/bucurie de-a fi tânăr sub soare/...voi scrie despre viață’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poeta se simte fascinată, impresionată de lumina vieții și de natura cu splendoarea
ei, care prind viață odată cu procesul creației ,,fereastra... se uită la mine cum mă bucur și cred-ca și când eu am scornit grădina-ntomnată’’.
Vocea ficțională se află în ipostaze de artist și de contemplator și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici
morfologici, precum verbele la persoana I ,,scald'', ,,n-am’’, ,,voi scrie’’ și pronumele personale ,,mă'' și ,,mine’’, fiind un lirism de tip
confesiv, întrucât poeta ne îndeamnă să reflectăm la frumusețile, ce ne înconjoară și care ne pot inspira în orice moment.
Elementele componente sunt: ,,soarele’’, ,,vara’’, ,,grâul’’, ,,fereastra’’, ,,grădina’’și ,,stelele’’ cu care poeta se găsește într-o
strânsă legătură și o determină să dea naștere actului artistic.
Perspectiva poetei reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce privește mesajul textului
liric ,,voi scrie despre-acea necruțătoare/bucurie de-a fi tânăr sub soare/...voi scrie despre viață''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de
fascinație, de încântare și de bucurie, având în vedere faptul că vocea ficțională, aflată în ipostaza de creatoare se simte dornică de a scrie
despre ceea ce privește în jurul ei și despre tot ce o înconjoară.
În plus, modul în care poeta își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului, se regăsesc mărci ale afectivității, precum
punctele de suspensie și linia de pauză, ce sugerează contemplarea, fascinația, extazul provocat de elementele naturii, ce o inspiră pe
aceasta.De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poeta are menirea de a impresiona prin
autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite. Astfel, metafora ,,mă scald în zi’’ exprimă bucuria de a trăi intens viața cu existența
acesteia. Comparația ,,ca un copil în râu’’ ilustrează faptul că vocea ficțională se compară cu ,,un copil’’ inocent, scăldat ,,în râu’’, apa vie
din care iau naștere toate formele, este ca un botez, moment al curățirii spirituale, renașterea pentru viața cea nouă. Epitetul ,,voioasă’’ arată
hotărârea artistei de a cunoaște cărările însorite ale verii, de a privi soarele cu sulițele sale, de a dizolva umbrele, de care se bucură ,,grâul’’-
sămânța regeneratoare. Tabloul plin de lumină dispare când ,,fereastra’’, ochiul casei se umple de-amurg, un timp situat înainte de
înfăptuirea unui miracol. Personificată aceasta devine preocupată de starea de bucurie a poetei, ce poate imagina abundența- ,,grădina’’,
luminile destinului- ,,stelele-nalte’’ și începutul drumului spre lumina zilei-enumerație a ideilor poetice. Această personificare a ferestrei
contribuie la crearea unui sentiment al bucuriei de a scrie.
Opera literară ,,Mă scald în zi’’, de Magda Isanos, pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de
fascinație și de încântare, generate de elementele naturii, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil,
astfel, creându-se un tablou mirific.
,,Cămara de fructe’’, Ion Pillat
Subiectul I
1.a) Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate aparte este metafora ,,piersici de jar’’, ce
sugerează o calitate a fructului. De asemenea, are rolul de a accentua o frumusețe a piersicilor, cu imaginea păstrată din
perioada copilăriei.
b) Un element de versificație predominant în textul-suport este rima, care este îmbrățișată. De asemenea, măsura versurilor este
de 14 silabe.
2.a) Poezia ,,Cămara de fructe’’, de Ion Pillat, este o veritabilă pledoarie pentru dorul copilăriei, perioadă aparte, care aduce cu
trecerea ireversibilă a timpului sentimente de nostalgie și de regret. Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului
liric, prin intermediul mărcilor lexico-gramaticale: pronumele personal la persoana I ,,mă’’ și ,,îmi’’ și verbele la persoana
I ,,deschid’’și ,,-nchin’’și apare în ipostaza de: contemplator, de fin observator, transmițând sentimente de dor, de dorință de
conectare cu trecutul, de nostalgie. Aceste trăiri reies din utilizarea unor resurse expresive, precum epitetul ,,cheia ruginie’’,
metafora ,,piersici de jar’’ și comparația ,,tămâioşii galbeni ca soarele de vară’’.
b). Consider că amintirile din copilărie urmăresc oamenii până la finalul vieții lor, având în vedere faptul că acestea au la bază
o serie de emoții, care schimbă starea de spirit a fiecăruia și acțiunile depind de obiceiurile desprinse din trecut.
Orice om este urmărit de anii copilăriei și de imaginile cu locurile în care acesta a crescut și s-a dezvoltat.
De exemplu, așa cum reiese din textul ,,Cămara de fructe’’, vocii ficționale îi este teamă să deschidă cămara copilăriei, încât
este conștient că își va aminti de toate fructele din vremea copilăriei, trezindu-i sentimente de nostalgie și de regret pentru
scurgerea ireversibilă a timpului.
3. Ideea textului ,,Cămara de fructe’’, de Ion Pillat, mă trimite cu gândul la opera ,,Copilăria mea’’, de Magda Isanos, care pune
în lumină dorul de perioada inocenței.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru frumusețea copilăriei și dorul față de
aceasta.
Primul text evidențiază admirația vocii ficționale pentru cămara cu fructe și regretă că a pierdut vârsta inocenței/și că o dată cu
trecerea vremii, se observă anumite schimbări.
Textul Magdei Isanos prezintă un dor aparte de trecut, de casa părintească și de cei dragi, determinând-o pe poetă să scrie
despre toate acestea pentru a rămâne vii amintirile.
Subiectul al II-lea
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor
artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Cămara de fructe'', de Ion Pillat, este o creație lirică, ce are ca temă trecerea ireversibilă a timpului surprinsă de poet la
perioada maturității.
Mesajul desprins din acest text este acela că perioada copilăriei este marcată de anumite bucurii, ce rămân pentru eternitate în sufletul
omului, însă cu trecerea vremii, ele pot provoca nostalgie și teamă: ,,Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte nostalgic ,,Mă prinde amintirea în vânătul ei fum’’. Vocea
ficțională se află în ipostază de contemplator și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici morfologici, precum:
pronumele personal la persoana I ,,mă’’ și ,,îmi’’ și verbele la persoana I ,,deschid’’și ,,-nchin’’, fiind un lirism de tip confesiv, întrucât
poetul ne îndeamnă să reflectăm la a ne păstra interesul pentru frumusețile copilăriei.
Elementele componente sunt: ,,cămara’’, ,,piersici’’, ,,struguri’’,,pere’’, ,,caise’’ și ,,pepeni verzi’’, ce alcătuiesc o imagine vizuală
semnificativă a perioadei copilăriei, ce i-a adus vocii ficționale bucurie cândva.
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce privește mesajul textului
liric ,,Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de nostalgie, de regret, de dor, având în vedere
faptul că trecerea ireversibilă a timpului i-a provocat aminitiri dureroase.
În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului, se regăsesc punctele de suspensie, o mărcă
semnificativă a afectivității, ce accentuează starea de nostalgie a vocii ficționale.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poetul are menirea de a impresiona prin
autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, încă de la începutul poeziei este exprimat sentimentul de singurătate şi emoţia nostalgică pe care le simte poetul atunci când se
întoarce în trecut, la vârsta fericită a copilăriei, idee redată prin metafora „Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginită a
raiului oprit”. ,,Uşa” semnifică întoarecea în universul copilăriei prin amintire. ,,Epitetul ,,cheia ruginită” sugerează trecerea timpului, iar
cămara este spaţiul unde se poate realiza o întoarcere în trecut. Impresiile din copilărie sunt atât de puternice, încât rafturile şi poliţele par a
se umple, în faţa ochilor săi, cu ,,piersici de jar şi albaştri struguri/ Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum”, metafore ce-l determină să
reintre în lumea de basm a copilăriei, unde imaginaţia face totul posibil, vocea ficțională vede şi „pepeni verzi smaragde cu miezul de
rubin-/ Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară”, comparație ce exprimă optimismul și bucuria trăite pentru copilărie, dar şi caise şi gutui ce-i
par „trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde”. Imaginile şi senzaţiile pe care le retrăieşte poetul sunt ilustrate prin epitete şi comparaţii.
Majoritatea epitetelor sugerează culoarea – epitete cromatice -: „vânătul ei fum”, „piersici de jar”, „albaştri struguri”, „pere de-aur roşu”,
„pepeni verzi”, „tămâioşii galbeni”, a căror imagine este întregită de comparaţia „tămâioşii galbeni ca soarele de vară”. În strânsă legătură
cu imaginile descrise, poetul îşi exprimă, în mod direct, sentimentele de teamă, de uimire, de tristeţe şi profund regret pentru pierderea
iremediabilă a „raiului” copilăriei.
Opera literară ,,Cămara de fructe’’, de Ion Pillat, pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de nostalgie, de
regret și de dor, generate de trecerea ireversibilă a timpului, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil,
astfel, creându-se un tablou mirific al celei mai frumoase perioade din viața omului.