Figuri de stil: Epitetul și personificarea

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică

înţelesul propriu al unui cuvânt pentru a da mai multă
expresie unei imagini. Cele mai frecvente figuri de stil
sânt: comparaţia; personificarea; epitetul; metafora;
inversiunea; repetiţia; enumeraţia
EPITETUL este o figură de stil care exprimă însuşiri
deosebite, surprinzătoare ale obiectelor ori ale acţiunilor,
determinând un substantiv sau un verb.
 Din câţi termeni poate fi alcătuit epitetul?
În funcţie de numărul de termeni :
epitetul este SIMPLU, DUBLU sau TRIPLU.
Simplu- „vântul proaspăt” sau „zăpada rece”;
Dublu - bulgăre auriu, mare;
Triplu- liniște neclintită, zbuciumătoare și dureroasă.
Epitetele care se referă la culoare se numesc cromatice!
,,mușchiul vernil și moale ”
. Identificaţi în textele date epitetele !
 „Îmi mângâia obrajii îmbujoraţi şi moi.” Nicolae
Labiş, Scrisoare Mamei
 „Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă
plumbul.” Octavian Goga, Toamna
 „Pe fereastră se vedeau în spate, departe, munţii
sinilii ai Bucovinei.” Mihail Sadoveanu, Fraţii
Jderi
Prin ce figură de stil îi sânt atribuite codrului
însuşiri umane?
Care sânt aceste trăsături?
 Identificați ce figuri de stil sunt:

 Pădurea bătrână şi nestricată de mână de om ...

„

urca domol coline trăgănate.” După M. Sadoveanu

 Personificare-este o figură de stil prin care unor obiecte, ființe sau
abstracțiuni le sunt atribuite limbaj, însușiri, comportamente umane. Ex.,,
norii plâng; tablourile șoptesc; pădurea vorbește, salcâmul privește”

 printre gratii luna moale
Sfiicioasă și smerită și-a vărsat razele sale. (M. Eminescu – Călin)

 Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. ( L. Blaga – Melancolie)

 … se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului. (I. Creangă – Amintiri din
copilărie)
 Luncă, luncă, dragă luncă,
Rai frumos al țării mele. (V. Alecsandri – Lunca din Mircești)
 ,,Doar izvoarele suspină Pe când codrul negru tace.” (M.Eminescu)
Folosiţi-vă imaginaţia!

 Imaginaţi-vă că altcineva (soarele, luna, un fluture, o

furnică) se adresează codrului. S-ar modifica sensul
poeziei?
 Poezia Revedere de Mihai Eminescu
 - Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.
- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
Identificaţi şi plasaţi într-o diagramă Venn asemănările şi
deosebirile dintre poeziile Ce te legeni... şi Revedere.
 În pictura Arborele
Eminescu de A. David,
poetul este înfăţişat cu trup
arborescent, ieşit din
adâncurile pământului. Care
este semnificaţia acestei
întruchipări a poetului?
Identifică figurile de stil din următoarele exemple,
precizând tipul lor şi modul în care s-au format:
„Văl de brumă argintie mi-a împodobit grădina” ( O. Goga)

,, Sub palida lumină apar misterios” ( V. Alecsandri)

,, Luminile biruite, decolorate, palide, albe, ofilesc, descresc şi dispar”

( D. Anghel)

,, Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare

zdrumicate peste pietre licurind” (Mihai Eminescu)
Exprimaţi-vă părerea!
Vi s-a întâmplat ca o
anumită trăire sau stare
sufletească de moment să
influenţeze modul în care
vedeţi lumea
înconjurătoare?
Relataţi!