Deniile sunt slujbe specifice postului Paștelui.

Ele se săvârșesc în ultima

săptămână, numită și Săptămâna Mare, în fiecare seară, prin aceste slujbe
Biserica îndemnând credincioșii prin post, rugăciune, spovedanie și
împărtășanie să se pregătească pentru Învierea Domnului.
Frumusețea este un termen foarte controversat în zilele noastre. De la
un chip angelic, un corp sculptat, la un suflet deschis, părerile variază de la
individ la individ. Pentru mine, frumusețea este reprezentată de toate creațiile
lui Dumnezeu, deoarece au fost create din iubire.
Împreună ,,frumos” și ,,deniile” formează o nouă perspectivă asupra
Casei Domnului, fiind diferențiate de vremea în care au fost evidențiate. Spre
exemplu, în trecut, oamenii erau mult mai ,,bisericoși”,
asociind ,,credința”cu ,,mersul la biserică”. Cei care nu frecventau Lăcașul Sfânt
erau priviți drept oameni leneși, necredincioși, iar cei care veneau doar la
sărbătorile mari din calendarul ortodox erau etichetați ca ,,ipocriți”.
Acum, vârstnicii au aceeași părere, dar generațiile tinere au evoluat. S-a
făcut diferența dintre ,,credință” și ,,evlavie”. Nu mai simțim nevoia să vizităm
biserica în fiecare duminică, ci doar la cele mai importante sărbători, preferând
să ne rugăm în intimitatea casei noastre.
O parte semnificativă a calendarul ortodox este evidențiată deniile din
Postul Paștelui, moment în care fiecare individ, de la mic la mare, urmează
calea Lăcașului Sfânt pentru a participa la slujbele de seara, deoarece sunt pline
de însemnătate.
Indiferent unde afli, fără îndoială te vei lăsa captivat de picturile
bisericești, care exprimă întâmplări religioase esențiale pentru dezvoltarea
neamului, și sfinți care să nu vă distrați alături de modul în care au murit sau un
eveniment marcant din viața lor.
În opera semnată de Radu Gyr, ,,Denie”, se remarcă încă din primul vers
timpul în care aceste slujbe au loc - primăvara, moment în care natura revine la
viață, martoră a venirii vremii în care oamenii pornesc către biserica pentru
aștepta Învierea lui Iisus Hristos: ,,nu așteptau caișii în pridvor;/ Mergeam cu ei
la denii, împreună,/Și ne închinăm ca ramurile lor”.
Epitetul metaforic ,,ochii Lui adânci” are rolul de a oferi cititorului o
imagine clară asupra iubirii cu care Iisus Hristos S-a sacrificat pentru mântuirea
neamului.
 La ora de religie, doamna profesoara ne-a dus la biserica din apropierea
liceului, unde am discutat despre momentele reprezentative din Săptămâna
Mare. La această discuție a luat parte și preotul care slujește la Lăcașul Sfânt,
povestindu-ne aspecte importante premergătoare Sărbătorilor Pascale, punând
accentul pe Ultima zi din Săptămâna Patimilor, Sâmbăta Mare, zi în care trupul
Mântuitorului este îngropat, fiind pasul pe care Iisus îl face în Iad și le oferă
tuturor morților posibilitatea de a învia în Viața de Apoi.
În concluzie, frumosul în denii este prezent datorită iubirii cu care
Dumnezeu și Fiul Său au făcut tot posibilul pentru a ajuta poporul spre iertarea
păcatelor acestora.