Principala trăsătură a literaturii pașoptiste constă în 

coexistența curentelor
literare (iluminism, romantism, clasicism, realism incipient etc.),  datorită faptului că scriitorii
români trebuiau ,,să ardă etapele” pentru că literatură română să fie la nivelul celei occidentale,
dar și să intervină cu elemente de inovație, precum aspirăția către folclorul și specificul național
(deoarece și istoria noastră are destule fapte eroice menite a fi transpuse, pe bună dreptate, în
literatură noastră - M. Kogălniceanu).

Opera literară „Alexandru Lapușneanul” de Costache Negruzzi este prima

nuvelă romantică de inspirăție istorică din literatură română, potrivit recomandărilor lui Mihail
Kogălniceanu, din articolul-program al revistei Dacia literară, intitulat Introducție (1840).

.Publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei sus-menționate, nuvela

ilustrează una dintre sursele de inspirație romantică, și anume istoria națională (mai precis Evul
Mediu, în perioada celei de-a două domnii a lui Alexandru Lăpușneanul). Ulterior, nuvela a fost
inclusă în ciclul Fragmente istorice, din volumul Păcatele tineretilor (1857).