Perioada Pașoptistă ------------------------------

1. Caracteristicile perioadei pașoptiste -----------------------

Perioada pașoptistă (1830-1860) este una dintre etapele fundamentale ale literaturii
române, aceasta caracterizându-se printr-o mare efervescență culturală și prin promovarea
specificului național. Pașoptismul se manifestă în preajma Revoluției de la 1848, fiind
strâns legat de ideea emancipării și de afirmarea conștiinței naționale.

Perioadă culturală cunoscută sub numele de perioada pașoptistă are la bază activitatea
revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr este publicat în 1840 de Mihail Kogălniceanu,
îndrumătorul generației pașoptiste.

Principalul obiectiv al pașoptiștilor este crearea unei literaturi naționale. Bineînțeles, acest
scop măreț e aliniat ideilor de formare a unei conștiințe comune și de unire a românilor din
toate provinciile.

Astfel, ceea ce se promovează în plan literar este pus în slujba idealului național, mai exact,
literatura reprezintă un alt câmp de luptă în cadrul căruia se militează pentru conturarea
conștiinței naționale și pentru realizarea Unirii Principatelor.

Acesta este și scopul revistei „Dacia literară”, întrucât, încă din primul număr al revistei,
prin articolul-program „Introducție” publicat de Kogălniceanu, se subliniază ideea că
revista este adresată românilor din toate provinciile, dorindu-se o unificare la nivelul
producțiilor literare. Prin urmare, unirea literară este un prim pas pentru o viitoare unire
teritorială și socială. Această uniformizare se face prin intermediul unor principii
promovate de Kogălniceanu, acestea oglindindu-se fidel în scrierile autorilor pașoptiști din
toate provinciile românești.

Articolul-program „Introducție” are în vedere necesitatea așezării principiului estetic la

baza criticii românești – ,,[…] vom critica cartea, iar nu persoana” –, unitatea limbii și a
literaturii la nivelul provinciilor românești, evitarea traducerilor care „omoară în noi duhul
național” și valorificarea specificului național. Astfel, Kogălniceanu atrage atenția asupra
faptului că scriitorii trebuie să se lase inspirați de „frumoasele noastre țări”, de obiceiuri și
de istoria națională, imitarea literaturii străine fiind înlocuită cu promovarea unei literaturi
naționale.
2. Dacia literară – Caracteristici ---------------------------------
Mihai Kogălniceanu editează la Iași, în 1840, prima revistă literară, în înțelesul modern al
cuvântului.

„Dacia literară” îndreaptă pe noi căi dezvoltarea literaturii naționale. Prin titlu se
sugerează unitatea națională. Kogălniceanu solicită colaborarea tuturor scriitorilor la
revistă. Susține hotărât necesitatea unei literaturi originale prin promovarea scrierilor
autentice, întrucât „originalitatea este însușirea cea mai prețioasă a unei literaturi”.
Condamnă traducerile și imitația care „omoară în noi duhul național”. Nu este împotriva
traducerilor de cărți bune, ci critică doar abuzurile.

Mihail Kogălniceanu adresa scriitorilor îndemnul de a se inspira din istoria patriei, din
tradițiile și obiceiurile poporului, din frumusețea peisajului românesc. Revista militează
pentru unificarea limbii.

Revista a circulat și în celelalte provincii românești, în să după numărul 3, revista este

oprită de cenzură, întrucât, în paginile ei, s-a strecurat proverbul „Peștele de la cap se-
mpute”, aluzie la domnitorul Mihail Sturdza.

Literatura română cunoaște în această perioadă o dezvoltare multilaterală de avânt și

înflorire.

• Evocarea istoriei se regăsește în paginile tuturor pașoptiștilor și în toate genurile.

• Frumusețile patriei se oglindesc în noile opere
• Limba română renunță la formele dialectale
• Apar specii literare noi: elegia, meditați, drama istorică, poemul.

3. Curente literare specifice --------------------------------------

Prin ideile pe care le promovează, pașoptismul nu doar trezește conștiința națională și
animă poporul la acțiune în vederea unificării depline, ci orientează totodată literatura
înspre romantism.

Nu întâmplător, articolul lui Kogălniceanu este considerat un manifest al romantismului,

ideile pe care acesta le impune aflându-se în consonanță cu temele acestui curent, cu atât
mai mult cu cât romantismul are la bază dorința de libertate, iar Kogălniceanu urmărea
emanciparea Principatelor.

Cu toate acestea, nu doar romantismul se reflectă în operele scriitorilor pașoptiști, ci și alte

curente, precum clasicismul sau realismul. Din dorința de modernizare, de aliniere la
celelalte națiuni din Occident, literatura română „arde” etape din evoluția ei și încearcă o
împletire a mai multor curente literare, de multe ori chiar în cadrul aceleiași creații. Astfel,
apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere, această
imixtiune fiind vizibilă în creații precum „Alexandru Lăpușneanul” (Costache Negruzzi) sau
chiar în pastelurile lui Alecsandri.

4. Prezența trăsăturilor pașoptiste în nuvela “Alexandru

Lăpușneanul” ---------------------------------------------------------
Conform cerințelor pașoptiste, tema nuvelei este istoria națională, prezentându-se a doua
domnie a lui Lăpușneanul în Moldova și acțiunile întreprinse de acesta împotriva boierilor
care l-au trădat în prima sa domnie.

Observăm viziunea romantică a autorului în alegerea temei, sursele de inspirație fiind

„Letopisețele Țării Moldovei”, scrise de Grigore Ureche și Miron Costin. Deși preia fapte
istorice și chiar replici din operele cronicarilor – precum scena uciderii lui Moțoc din
cronica lui Costin sau scena uciderii boierilor și replica „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”
din cea a lui Ureche – Negruzzi se distanțează pe alocuri de realitatea istorică, conferind
textului originalitate. Oricum, faptul că subiectul este construit pornind de la istoria
consemnată în cronici, îi asigură textului autenticitate și îl plasează în rândul operelor
romantice.

Mai mult, îmbinarea mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere poate fi observată
și în ,,Alexandru Lăpușneanul”. Încercarea pașoptiștilor de a ,,arde” etape esențiale din
evoluția literaturii române are drept urmare apariția simultană a romantismului,
realismului și clasicismului în opera lui Negruzzi. Astfel, viziunea romantică a scriitorului
este evidentă în ceea ce privește construcția personajului principal.

Numele protagonistului ne este dezvăluit încă de la început, prin intermediul titlului.

Acesta din urmă este format dintr-un substantiv propriu care anticipă caracterul istoric al
scrierii prin faptul că se referă la un domnitor al Moldovei, reperabil în cronici și
documente istorice. Având drept corespondent în realitate o personalitate istorică,
personajul Lăpușneanul întruchipează tipul conducătorului crud și viclean, orientarea
romantică a autorului determinând construirea unui destin spectaculos.

La acestea se adaugă elementele clasice printre care putem enumera structura echilibrată a
textului narativ. Acesta din urmă este divizat în patru capitole, fiecare capitol fiind însoțit
de câte un motto relevant pentru dinamica întâmplărilor din acel segment: „Dacă voi nu mă
vreți, eu vă vreu…” (primul capitol), „Ai să dai samă, Doamnă!” (al doilea capitol), „Capul lui
Moțoc vrem…” (al treilea capitol), „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” (al
patrulea capitol).

Realismul este pus în lumină de veridicitatea întâmplărilor prezentate, acestea fiind

inspirate din realitate, dar și de importanța acordată detaliului, evidențiindu-se, de
exemplu, fastul de la curtea domnească: „Pânza mesii și șervețelele erau de filaliu țesute în
casă. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerile și păharele erau de argint”.
5. Scriitori reprezentanți ------------------------------------------
• Vasile Alecsandri
• Ion Heliade Rădulescu
• Costache Negruzzi