Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista

Termenul pasoptism care desemneaza o perioada importanta din istoria literaturii romane este provenit de la denumirea haplologica a anului revolutionar 1848 . In literatura romana anul 1848 reprezinta momentul fundamentarii literaturii nationale prin orientarea oferita de revista Dacia literara care a lansat un current si a format generatia cunoscuta sub numele : generatia scriitorilor pasoptisti . Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice . Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare , de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor . Articolele programatice ale vremii reflecta ideologia litarara pasoptista . Doua personalitati un rolul de indrumator al fenomenului cultural-literar . Intr-o prima etapa , corespunzatoare primei generatii pasoptiste , acest rol ii revine lui Ion Heliade Radulescu prin articolul din ziarul Curierul romanesc , aparut la Bucuresti , incepand cu 1829 , caruia ii adauga din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe . Datorita indemnurilor adresate tinerilor scriitori : Nu e vreme de critica ,copii ; e vreme de scris ; sa scrieti cat veti putea si cum veti putea , a fost posibil debutul unei intregi generatii , intre 1830-1830 : Vasile Carlova , Gr. Alexandrescu , Dimitrie Bolintineanu , Cezar Bolliac . O alta etapa este marcata de contributia lui Mihail Kogalniceanu , redactorul revistei iesene Dacia literara , care are ca obiectiv exclusiv literatura . Programul revistei orienteaza literatura timpului ; in cele trei numere aparute , se publica opera ale celor mai valorosi scriitori ai vremii ( C. Negruzzi , Vasile Alescandri , Grigore Alexandrescu ) dar directia imprimata se reflecta in toata literatura epocii . Aparand ideea de originalitate in literatura , mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic , exercitand , in acest fel , o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut. Existenta unui clasicism romanesc a facut posibila simbioza intre luminism si romantism , clasicism si preromantism , fapt explicabil prin presiunea modelelor de tot felul , dar , si prin situatia speciala in care se afla literatura

noastra dornica de sincronizare cu ordinea rapida a unor etape , dar , in egala masura , obligata sa-si afirme identitatea nationala . Aparut in conditii sociale si culturale foarte specifice , romantismul romanesc va avea , natural , o fizionomie proprie . Preluand conceptele lui Fridrich Sengle , V. Nemoianu , distinge un romantism (high romantism) care avea ca trasaturi radicalism , ideologie coerenta , vizionarism , simt cosmic , integrarea contrariilor , misticism si intensitate paisonala si urme foarte slabe in realitatea literala a acestei perioade si un al doilea romantism (Beidermeier) care avea ca trasaturi inclinatia spre moralitate (de aici predilectia pt poezia didactica) , valorile domestice , intimismul , idilismul , pasiunile temperate , confort spiritual , sociabilitatea ,militantismul , conservatorismul , ironia si resemnarea , fiind mult mai evoluat la scriitorii nostri reprezentativi din jurul anului 1840. In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori moderni in cadrul curentului national popular de la Dacia Literara . Mihail Kogalniceanu , in articolul program al acestei reviste , subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: - intemeierea spiritului estetic in literature romana pe principiul estetic : Critica noastra va fi nepartinitoare ; vom critica cartea , iar nu persoana . - combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre : Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa , pentru ca omoara in noi duhul national . Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura . - afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si literaturii romane - talul nostru - este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literature comuna pentru toti . - promovarea unei literature originale prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica : Istoria noastra are destule fapte eroice , frumoasele noastre tari sunt destul de mari , obiceiurile noastre sunde destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasii si la noi sujeturi de scris , fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii .