Rolul literaturii în perioada pașoptistă -----

Termenul „pașoptism” desemnează mișcarea revoluționară democratică petrecută înaintea

Revoluției de la 1848. Această mișcare a pregătit Unirea Principatelor (1859), desemnând
astfel perioada pașoptistă drept o epocă semnificativă și memorabilă în evoluția istoriei și a
literaturii române. În perioada pașoptistă (1830-1860) a avut loc o manifestare masivă a
conștiinței naționale în cadrul tuturor provinciilor românești.

De la intelectualii progresiști din Muntenia, Ardeal și Moldova au pornit varii inițiative

privind pledoariile pentru culturalizarea neamului românesc în domenii deosebit de
importante.

Așadar, literatura a avut o importanță deosebită în exprimarea identității și a doleanțelor

românilor, puse în mișcare de creșterea conștiinței naționale în rândul acestora. Astfel,
remarcăm rolul esențial al culturii în formarea și exprimarea identității naționale
românești în epoca pașoptistă.

În această perioadă a avut loc începutul literaturii române moderne și romantice. După
anul 1830, climatul literar se modifică în rândul scriitorilor, care încep să discute trecutul
din perspectiva modernizării. Aceasta presupunea, în primul rând, sincronizarea cu
evoluția literaturii europene. S-a dezvoltat romantismul pașoptist, un romantism cu
specific național. Acesta viza o angajare puternică în istorie, prin voința de a îmbățișa și a
servi realitatea. Pașoptiștii au pus bazele învățământului modern, precum și pe cele ale
literaturii și artelor moderne. Aceștia au subscris la necesitatea asimilării noilor formule
stilistice, dar au păstrat tendința de a refuza să piadă contactul cu fondul tradițional de
gândire.

Orientările literare nu mai sunt atât de rigide, întrucât are loc o întrepătrundere și o
juxtapunere a esteticilor. Astfel s-a ajuns la fenomene manifestate aproape simultan:
teoretizări în spiritul clasicismului, profesiuni de credință romantice, meditații pe temele
cultivate de preromantism, precum și balade și fabule. S-au scris, de asemenea, proză de
tipul epicului obiectiv („Alexandru Lăpușneanul”), nuvele, romane sentimentale, romanul
social de observație

Personalitățile culturale pașoptiste au îndreptat societatea românească spre propriile

obiective naționale, apropiind-o de imperativele modernizării. Una dintre aceste
personalități este Mihail Kogălniceanu, care pleda pentru păstrarea direcției naționale în
cultură și literatură. La inițiativa lui Mihail Kogălniceanu, a fost înființată revista „Dacia
literară” în anul 1840. „Dacia literară” a fost cea mai importantă între toate revistele
românești, în ceea ce privește momentul istoric în care a fost publicată.
Ideile programatice ale „Daciei literare” au fost următoarele:

• Unitatea culturală și națională a vechii Dacii;

• Necesitatea selecției operelor după criteriul valoric;
• Orientarea către o critică obiectivă, spirit critic în aprecierea valorii operelor
literare;
• Crearea și promovarea unei literaturi originale, inspirate din trecutul istoric, din
creația populară și din peisajul natural și social al patriei.

În concluzie, acțiunile intelectualilor pașoptiști au atras după sine un mediu literar

caracterizat de coexistența diferitelor stiluri, curente de gândire, ideologii, precum și de
juxtapunerea unor planuri și obiective. O multitudine de direcții estetice s-au dezvoltat
simultan în perioada pașoptistă: iluminismul, romantismul, naționalismul, neoclasicismul,
umanismul, realismul, mesianismul utopic și național, providențialismul. Acestea au
anticipat apariția spiritului critic junimist.