Dacia literara - Introductie

 Rolul literaturii in perioada pasoptista

Perioada paşoptistă (1830-1860) are ca nucleu Revoluţia de la 1848. Pasoptismul

este un curent ideologic care exprima viziunea, principiile si starea de spirit a
participantilor la Revolutia de la 1848.

Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne. Programul
pasoptismului vizeaza doua coordonate: politica si culturala. In cadrul vietii
culturale are loc intemeierea invatamantului national, a teatrului si a presei, iar
literatura incepe sa se diferentieze treptat de celelalte domenii. In plan politic si
social, actiunile intreprinse vizau independenta politica, libertatea nationala, unirea
provinciilor romane.

Scriitorii pasoptisti provin din clasele de sus, sunt educati in Occident, mai ales

in Franta. Intorsi in tara, acestia au incercat implementarea in spatiul autohton a
realitatilor occidentale.

Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de

posteritate generatia pasoptista, determina inceputul modernitatii noastre
culturale. Scriitorii sunt nevoiti „ sa arda etapele” care se desfasurasera succesiv in
literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Curentele
literare (iluminism, preromantism, romantism, classicism, realism incipient) sunt
asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in
coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in
aceeasi creatie.

Ca fenomen literar, pasoptismul este una dintre ipostazele romantismului romanesc,

caracterizata prin spirit social si national, militantism si mesianism, fara a exclude
insa tematica vietii intime, contemplatia si cultivarea pitorescului.

Două personalităţi au avut rolul de îndrumător al fenomenului cultural-literar şi

astfel au contribuit, în etape distincte, la modernizarea literaturii noastre
paşoptiste.

Într-o primă etapă, corespunzătoare primei generaţii paşoptiste, acest rol îi revine
lui Ion Heliade-Rădulescu prin articolele din ziarul Curierul românesc, apărut la
Bucureşti, începând cu 1829. Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori:
“Scriti, baieti, scriti, numai scriti!", a fost posibil debutul unei întregi generaţii,
între 1830 şi 1840: Vasile Cârlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu etc.

Un rol esential in stabilirea unei directii unitare in dezvoltarea literaturii revine unor
reviste importante ale epocii, promovate de Mihail Kogalniceanu, redactorul revistei
iesene “Dacia literara” (considerate promotoarea “directiei nationale”), “Propasirea”
si “Romania literara”.
La 30 ianuarie 1840 a aparut la Iasi primul numar al revistei “Dacia literara” sub
conducerea lui Mihail Kogalniceanu. Publicatia a avut un rol important in orientarea
literaturii vremii, in revista fiind publicate opera ale celor mai importanti scriitori ai
vremii precum: Costache Negruzzi (creatorul nuvelei istorice romanesti “Alexandru
Lapusneanul”, nuvela acestuia aparand in chiar primul numar al revistei), Vasile
Alecsandri, Grigore Alexandrescu. Revista a fost insa interzisa dupa numai 3
numere.

Articolul program al revistei e intitulat „Introductie”, avandu-l drept autor pe Mihail

Kogalniceanu.

La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi

naţionale, Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior,
faţă de care Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou, sugerat şi de titlul
revistei. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului, revista adresându-se
scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „ Aşadar foaia
noastră va fi un repertoriu general al literaturei româneşti. "

Cele patru puncte ale articolului-program sunt:

întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica

noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana."

Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: „ţălul

nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură
comună pentru toţi."

Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: „Dorul imitaţiei s-a făcut la

noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Această
manie este mai ales covârşitoare în literatură. [...] Traducţiile însă nu fac o
literatură."

Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiraţie în

conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: Istoria noastră
are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari,
obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem
găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne
împrumutăm de la alte naţii."

Principalele idei ale articolului „Introductie” fac din acest text manifestul literar al
romantismului romanesc, iar sursele de inspiratie propuse de catre Mihail
Kogalniceanu pentru o literatura originala urmaresc principalele repere ale
identitatii nationale. Indemnul lui Kogalniceanu la valorificarea acestor subiecte a
fost ilustrat in chiar primul numar al revistei prin publicarea nuvelei „ Alexandru
Lapusneanul”.