ORADEA-MARE

imprimat legat Aug.—Sept. 1925

Anul VI

RCVISTR D€ CULTURA

— Director-Fondator: GEORGE BACALOGLU —

BCU Cluj / Central University Library Cluj

COLABORATORII ACESTUI NUMĂR: GR. TÂU5AN. EMIL ISAC, CONST. RÎULEŢ, BOGDAN 10NESCU, GEORGE BOTA.
GEORGE BACALOGLU, AL. MÂNCIULESCU, AL. 1ACOBESCU, I. CONST.-DELABAIA,'
VOLBURĂ POIANĂ, AL. BILCIURESCU, ION GANE, N. I. HERESCU. CONST. GORAN, I. POGAN, TRAIAN BIRÂESCU, AT. MOTOGNA,
TEOFIL CODREANU. SENECA, SAVIN CONSTANT. EUGEN CONSTANT, N. MAIMUCA, CONST. RADU, etc.
CRONICI - NOTE - CĂRŢI - REVISTE - MEMENTO - CLIŞEE - BIBLIOGRAFIE.

Religie vie. — Cercetăşia

[Vio» 9 I ,
Extinderea activitătei reuniunei „Cele Trei Crişuri". Preţul |Q L^j<
CELE TREI CRIŞURI ABONAMENTE:
Pe un an Lei 100.—
Pe un an autorităţi • • Lei 300.—
Pe un an : şcoli primare, normale şi secundare Lei 2 0 0 -
Pe un an studenţi Lei 70.—
In străinătate : Europa 400 Lei : America 2 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
MînniniiuiinimiiuniiimniiiHHHHHiiHHiitKnimiumijuii i i m i u i m m i i l i i t i i m m m n i i M m i i m i m i i m i t i m u H i m i l i n i i M i H t i i i M l i i i i n i m i m i m i n m m i i m i m u

CUPRINSUL:
Colonel George Bacaloglu: August . . . ; Seneca : Lui Eminescu (epigramă);
Seneca : Ţie Rege (versuri); Alex. Bilciurescu : Schiţă naivă ; Cenuşiu (versuri);
Bogdan Ionescu prof. univ, : Solidaritate ; N. I. Herescu •' Taliarchului (Ode. I. 9) trad. din
Savin Constant: La câmp (versuri) : Horajiu:
Al. Mânciulescu : „Blestemul" ; CRONICI:
Al. Iacobescu: Către s i n e ; Către lună tpoesii. de At. Motogna: Cronica Socială (Pericolul boalelor
Giacomo Leopardi) trad, din limba italiană ; venerice la sate);
Ion Gane: Cercefăşia , . . ; N. Maimuca, prof- sec.: Cronica Culturală (Contri­
George Bota : Religie vie ; buţia Românilor Macedoneni în cultura româ­
Const. Riulet: Eternitatea durerii; nească din Transilvania şi ţările vecine);
Emil isac • Poemă în prosă : Fieru aurul şi piatra /. Pogan: Cronica Ştiinţifică (Efectele fiziologice ale
Const. Goran: Scrisoare (versuri) ; radiului) ;
Gr. Tăuşan: Domnul DiebI şi arta noastră veche
I. Const.-Delabaia : Un monument lui Eminescu ; „CELE TREI CRIŞURI" IN ŢARA.-
ConsL Radu: Influenta italiană în „Ţiganiada"; Traian Birăescu : Scrisori din B a n a t ;
Volbură Poiană : Rugăciune (versuri) ; * Extinderea activitate! reuniunei „Cele Trei Crişuri" ;
NOTE Mica înţelegere a presei (P. E. P.). — Scriitorii tineri. — Antologiile . . . — S'a d u s un suflet d e
artist . , — Primul congres al studenţilor din Nordul Ardealului. — Rezultatul premiilor revistei „Cele
Trei Crişuri pentru Popor"
CĂRŢI : Teofil Codreanu: BCU Cluj / Central University Library Cluj
loan Budai-Deieanu — „Ţiganiada", — versiunea Gh. Cardaş.
Eugen Constant: Surpriză ; însăilări, d e Ion Dongorozi.
REViST£ ; G. Bota : Arta românească la Paris. — Arta şi literatura sovietică. — Personalismul energetic. —
T. C, : Ritmul vremii — Năzuinţa.
MEMENTO. - BIBLIOGRAFIE. - CLIŞEE : Măi ăoanu ; Mărăşeşti. — Bogdan Ionescu. — Al. Mănciuiescu. —
George Bota. —• Catedrala dela Curtea de Argeş. — Arta română la Paris: Coborârea depe Cruce
(Pictură r o m â n e a s c ă din sec. XVi-lea). — Acoperământ de pe mormântul Domnului Ieremia Movilă.
i i i m M l i l l l i m i n i i u H m m î n m n i i m i m m i i i i m n n n m n m m u m m i j m u m i i n i n n m m l i u m i i l n i m i i m ^

COLABORATORII REVISTEI:
I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşti, C. Banu, N. N. E. Idieru, Al. Keresztury. E. Lovinescu, I. Lupaş
Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Batzaria, Zaharia A. Lupeanu-Meîin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu,
Bârsan, Măria Baiulescu, Şt. Bezdechi, Lucian Blaga, S. Mehedinţi, V. Merujiu, A. Magier, V. Militaru, Chri-
V. Bogrea, Oct. Beu, Elena Bacaloglu, Const,, Victor stache Ch. Milian, T. Murăşanu, N. Milcu, M. Mora,
şi George Bacaloglu, Emanuil Bucu{a. Al. Bogdan, Şt. Mărcuş, D. Nanu, A. Nanu, G-ral Scarlat Panai-
George Bota, Al. Cazaban, Al. Ci ura, R. Ciorogariu, tescu, I. Paul, Ion Peretz, N. Pora, Sextil Puşcariu,
A. Ciortea, I. Ciorănescu. Th. Capidan, A. Cotruş, V. Petala, Alex Pteancu, Ecaterina Pitiş, D. Pompei,
Gh. Ciuhandu, Teofil Codreanu, Const. Doboş, Viora Matilda Poni, Septimiu Popa, Paul I. Prodan, George
Dr. Ciordaş, V. Corbasca, Cridim, V. Demetrius, Pallady, Pr. Gh. Pteancu, George A. Petre. P. I.
R. Demetrescu, 1. G. Duca, Mihail Dragomirescu Papadopol, Mircea Rădulescu, G. Rotică, C. Riulet,
Silviu Dragomir, Ion Dragu, Bucura Dumbravă, Alexandrina Scurtu, Ion P. Sachelarie, Vasile Savel,
Mihail Dragoş, Victor Eftimiu, Ion Foti, G. Galaction, Andrei Sigmond, Al. T. Stamatiad, Eugeniu Spe­
VI. Ghidionescu. Vasile Al-George, Ion Gane, Dem. rantia, Marin Ştefănescu, C. Sudejeanu, Caton Theo-
Gâlman. Radu Gyr, E. Hodoş, N. Iorga, Bogdan dorian, G. Tutoveanu, Nuşi Tulliu, N. G. Tistu,
Ionescu, Al. Iacobescu, Iustin Ilieşiu, Emil Isac, G. Tulbure, I. Ursu, I. Valerian, George Voevidca,
George M. Zamiirescu,
lUiiifiiiiimmiiiiiiTirinnm I I I imiimimiînminmriiiiiinimii mu iiimmiiTnmTriiiimiiimiiiiiimlimmiiitiiiiliimiiiiimilil i minimul iiiiiiiiuiMiiinilmliiiTTiTi

BIBLIOGRAFIE
Reviste :
Arhivele Olteniei: An. IV, Nr. 18-19, Mart.-Iunie 1925. Craiova. Flamura: An. 111, Nr. 6. Iunie 1925, Craiova.
Graiul Nostru: An. 1. Nr. 4—6, Iulie- August 1925, Bârlad, Năzuinţa: An. Iy', Nr. 1—2, Maiu—Iunie, Craiova.
Ţara de Jos An. II, Nr. 6—8 Iunie—August 1925, Bucureşti. Reu. Soc. Tinerimea Română: An. VI, Martie—Iunie, Nr. 7—10,
înfrăţirea Românească: An. 1, Nr. 8, 15 Aug, 1925, Cluj. 1925, Bucureşti.
Natura: An. XIV. Nr. 7,. Iulie 1925, Bucureşti, Rev. Generală a învăţământului: An. XIII. Nr, 6, Iunie 1925
Tara Noastră: An. VI, Nr. 33, 16 August 1925, Cluj. Bucureşti.
 Anul VI. No. S - 9 Aug.—Sept. 19Z5

IU
Redacţia şi Administraţia:
STR. PRINŢUL CAROL 5.
<£l€M CRIERI REVISTĂ DE CULTURĂ
' D i r e c t o r - F o n d a f or: SEORfîE B AC A L 0 S h U
«HJH»
HH
T E L E F O N : 119.

August... ŢIE REGE

La 60 de ani
Cea mai puternică armă a
T r o e n i t d e ani, Ziua c e a mai mare,
unui popor, care pătrunde
R e g e p e s t e regi, Zi d e b u c u r i e
fără să greşească vreo dată,
este credinţa. Credinţa, este T i - a i scăpat poporul P e n t r u 'ntreg p o p o r u l ,
factorul care leagă trecutul I-ai întins o g o r u l P e s t e tot o g o r u l !
de viitor, este lanţul de fier Spulberând duşmani înălţăm cântare
ce leagă cei doi infiniţi, ea Şi purtându-ti s p i n i i Şi-Ţi trimitem g â n d u l
constitue un îndemn la muncă
P e cărări pribegi! Şi iubirea Ţ i e !
onestă pentru triumful unei SENECA
idei. iitiiMiiiiniiiiiiiiiHiiiiiiiiiMiiii)iiiiiiniiiiiiiiiiiniiiiiiniiiiimn
iiiMiimliiiiiiiiiiiiiiiimiiillliilliliniilliliiiiiiHiiţiiimmînmTîr lt

Cu credinţa în suflet a
în Iaşi, în cetatea suferinţelor ? la vis: visul, mult aşteptat,
plecat ostaşul la războiu,
când glasul de clopot BCU Cluj
răscolea
Toate/ Central
s'au uitat,University
toate s'aii Library
care se Cluj cristaliza încetul cu
risipit, când luna August încetul în zarea orizontului.
sufletul nostru şi ne mână
1917, luna Mărăşâştilor, a Luna August a fiecărui an,
spre izbânda unui drept na­
răsbunat pe toţi! Luna August este luna de închinare fată
ţional.
1917, a însemnat pentru po­ de Dumnezeu care ne-a dat
Lăsând la o parte suferin­
porul românesc, ţâşnirea a- putere în credinţa izbânzii,
ţele momentane, gândiii-vă cu
pelor cristaline care urmau să este rugăciunea sfântă ce adre­
toţii ce frumoase clipe trâeşte
acopere noua aşezare a săm nemuritorilor eroi, ale
generaţia noastră; găndiţi-vă
scumpei noastre Patrii, ea a căror oseminte s'au depus
la duioşia şi farmecul ce
însemnat deslănţuirea avân­ în zidirea măreţului piedestal,
inspiră, gestul sacrificiilor de
tului nobil, care urma să pe care s'a aşezat crucea
tot soiul la care s'a supus
acopere în lung şi'n lat, pla­ dreptăţii şi a vitejiei neamului
un popor ca să se întregească
iurile şi munţii, dela Tisa nostru.
în noi hotare şi ceea ce
până la Nistru.
i-a dat încredere, putere şi De aceea\ /(irta August
prestigiu în lume, a fost nu­ Şi când această zguduire 1925, după olpi ani, dela ziua
mai: puterea credinţei. se producea pe front, scumpa Mărăşâştilor, sintetizează —
Ce importă un an de zile de noastră Dinastie care se caşi pentru întreaga veşnicie
încordare —din August 1916 identificase cu sufletul popo­ — luna de pietate pentru
—1917,— că ţara sângera, rului, grijile marilor patrioţi acei duşi în infinitul necu­
că poporul-— sincer patriot — ai neamului, sufletul celor noscut ; şi va însemna luna
lăsându-şi căminul şi fiinţe cu răspunderea pe umeri, cari datoriei, a recunoştinţei şi
iubite, se strânsese în strâmtul doi ani de neutralitate au omeniei, pentru cei rămaşi,
cadru al Moldovei, în jurul sângerat pentru a vedea fe­ pentru cei cari şi-au păstrat
drapelului, că dela Rege ricirea poporului realizată, încă neatinsă curăţenia con­
până la ultimul îndreptar al toţi, dela mic la mare, treceau ştiinţei lor . . .
soartei noastre, erau înghesuiţi dela vis la viaţă şi dela viaţă Colonel George Bacaloglu
 114
Solidaritate
de Bogdan lonescu
prof. univ.
în lupta pentru existentă, ori ce
om, în dorinţa sa de viată, se
găseşte pus între cele două ce­
rinţe inexorabile: cele absolut
necesare persoanei sale, şi acele
necesare existentei şi propăşirei
mediului social în care se găseşte.
„Eu trăesc pentru mine. Lumea
trăeşte pentru mine, eu trăesc
pentru lume", am putea zice
împreună cu un vestit jurisconsult
al timpului, că formează cele trei
pietre fundamentale ale existentei
omeneşti.
A trăi exclusiv pentru sine for­
mează, cea ce în deobşte se în­
ţelege egoismul; a trăi pentru alţii,
şi în sensul social a trăi pentru
societatea din care faci parte, în
întălesul larg al cuvântului, for­
mează cea ce în deobşte se nu­
meşte altruism.
Intre egoism şi altruism, aşa
înjelese, se zbate întreaga existentă
a individului.
Exagerarea uneia sau alteia din
aceste două concepţii, sunt dăună­ BCU Cluj / Central University Library Cluj
toare atât individului cât şi cor­
pului social.
Egoişti exageraţi, sunt şi acei
cari strâng averi considerabile
prin tot felul de mijloace fără scru­
pule, sunt şi acei cari închişi în
cercul strâmt al pasiunei lor,
lasă o întreagă erudiţie fără nici
o întrebuinţare cu privire la alţii,
— sunt şi acei care prin tot felul
de mijloace tind să ajungă la cele
mai înalte situaliuni de onoruri şi
dominatiune, situatiuni fără un
echivalent de merit real, aşa zişi
arivişti, — sunt în fine toti acei de
astfel de spete.
Avere, ştiinţă, glorie şi domina­
tiune, etc, utilizate numai şi nu­
mai în interesul exclusiv personal,
sunt tot atâtea defecte ale perso­
nalităţii umane, care nu constitue
nici un aport folositor societătei.
Asemenea atribute ale firei umane
constituesc o lăture a egoismului
feroce&animalic.
0 societate organizată însă, ca­
ută să tempereze egoismul indi­
vidului, făcându-1 atent că el însuşi
este şi trebue să fie un datornic
al grupului social în care se naşte,
din binefacerile căruia el profită,
şi din care nu se poate eschiva.
Egoismul individului este o
consecinţă firească a libertătei
care, desigur trebue să fie res­
CELE TREI CRIŞURI
pectată, însă numai în măsura
care această libertate nu împiedică
desvoltarea libertătei altor indivizi
cu care trăeşte într'o societate or­
ganizată. „Suum cuique tribuere"
a zis latinul din cele mai vechi
timpuri. Trăeşte, desvoltă-h' viata
conform naturei tale, fără însă a
împiedica desvoltarea vie{ei altora !
0 aplicatiune a acestui principiu
de armonizare a libertăţii lor, de
desvoltarea armonică a vietei
tuturora, o face corpul social prin
legiuirile sale: nu fura, nu ucide,
nu desonora pe altul, nu dăuna
pe altul, căci nici tu nu eşti bu­
curos ca să Ji-se facă acelaş
lucru.
în lumea juridică, este acest
etern negativ al desvoltărei ilimi-
tate a libertătei unui singur individ,
în scopul desvoltărei libertătei al­
tora. Prin sancţiuni continue, a-
plicate în decursul progresului legis-
laţjunilor, s'a făcut în acest fel
educaţia libertătei individului, ajun-
gându-se la conceptiunea libertă­
tei limitate, a libertătei de drept,
In acest sens, s a r putea zice, cu
drept cuvânt, că societatea orga­
nizată, prin desvoltarea ştiinţei
dreptului, a ajuns a împlânta în
conştiinţa individului ideia altru­
ismului de drept.
Sunt însă acţiuni, şi — am putea
zice, formează marele domeniu
el conduitei omeneşti — care scapă
sancţiunilor juridice, şi care for­
mează domeniul considerabil al
moralei. Şi în acest domeniu omul
poate să fie egoist sau altruist. Şi,
prin asemenea acţiuni care scapă
de analiza juridică individul poate
LA CÂMP
Aşa'i de-adâncă liniştea, c'aud
La rădăcina grâului cel crud
Cum rod măruntele gângănii.
Şi stau tăcut şi liniştea mai greu se lasă . . .
In iazul verde de mătasă
Voioşi se bălăcesc ţiganii
Cu piepturi arămii, cu buzele de foc.
Din depărtare-a isvorît un şopot.
0 melodie dulce ca dintr'un lemn de soc.
Isbesc de maluri apele în ropot,
Sau clincăe talanga?
— Plânge-un clopot ? I . . .
Şi stau tăcut. Pe ochi, pe piept, pe buze.
Mă ard enorme picături de soare,
Ca bine — făcătoarele ventuze . . .
Nu caut umbra deasă din ponoare:
Mi-e dor de firele-aurii de soare,
Mi-e dor I . . .
Privind muncitorii pe lanuri înşiraţi,
Mă'nneacă'n piept avântul . . .
Iubesc tot ce'i sălaş de bucurii,
Iubesc pământul,
Căci lui de veci îi suntem robi şi fraţi..
Mi-e dor de firele-aurii de soare,
Mi-e dor . . .
Şi fug de umbrb deasă din ponoare,
Savin Constant
deveni odios sau folositor celor­
lalţi indivizi.
:
i 'Altruismul moral, dacă am pu-
tea?să numim în acest fel, carac­
terul conduitei omului din acest
punct de vedere, nu influenţează
mai puţin în propăşirea unei
societăţi organizate; în unele ca­
zuri chiar acest fel de altruism,
zis moral, contribue în gradul cel
mai înalt pentru rezolvarea grele­
lor probleme, dela care poate
depinde chiar existenta unui stat.
Iubirea de patrie, de exemplu, în
momente grele pentru o naţiune, nu
poate fi impusă prin nici o legiuire ;
eroismul în caz de războiu, sac­
rificii materiale în cazuri de criză
economică, nu sunt impuse de
lege ; ci, ele nasc din izvorul no­
bil şi înalt al iubirei de aljii
care nu se poate câştiga de cât
prin cultivarea şi desvoltarea simti-
mintelor altruiste, morale, ale in­
dividului. Societăţile de binefacere
de ordin material, cultural ar­
tistic etc, sunt exemple de acest
fel, pe care numai oameni cu un
simt moral înalt pot să le înţelea­
gă, şi pentru care ei sunt che­
maţi să se destineze ca nişte sin­
ceri colaboratori.
 CELE TREI CRIŞURI

„Blestemul" decât în odaia în care era scrinul

ce ascundea acest pret al trudei
Ce ştii însă, poate că prinde
blestemul! Mai bine să zvârle
de AI. Mănciulescu.
sale, de când venise în {ară şi cruciuliţa şi să îngroape numai
Ghemuit şi tremurând ca varga nimic nu-i mângâia mai dulce pe celelalte. 'SŢ aşa, nu era mare
sub coltul de stâncă albă şi sfă­ privirea, ca aceste nestimate. Şi lucru. D a , . . . dar brăţara preutesei
râmicioasă, în care copiii cresta­ acum, că era să nu le mai vădă Ilinca văduva ?
seră cu bricegele tăeturi adânci, vreme îndelungată, sau poate
Şi pe aceasta o luase doar,
chir Iani Elis, sfredelea de zor cu chiar de loc . . . a, nu, aceasta pentru că nu a putut să-i plă­
cuţitul său încovoiat. Câte odată nu se poate, e imposibil. Mai bine tească arenda, căci nu se făcuseră
vârful cuţitului întâlnea în masa le ia cu dânsul, şi de va fi să nu bucatele în anul acela.
de alabastru a stâncei, pietricele i Ie lase de-1 vor prinde, va muri
adevărate şi atunci scrâşniturile fără să le dea şi le va avea Gândul lui Iani Elis, nu putu trece
ce făcea, cutremurau în omul lângă dânsul, sub paza lui, sigur în revistă toate amintirile câte se
nostru, toate fibrele nervilor, atât că nu i le-a luat încă nimeni, legau de banii şi lucrurile din
de încordaţi de frica celor ce până va fi murit. geantă, căci o crenguţă uscată
auzise că se petrec în vecinătate Totuşi, s'ar putea ca dacă-1 căzând, produse un zgomot, care
şi de graba şi grija cu care lucra, prind şi găsesc la el comoara, să-1 in imaginaţia lui înfierbântată,
pentru a nu fi surprins. omoare pentru ca să i-o ia, pe produse senzaţia că cineva calcă
pe aproape, şi-1 readuse la rea­
Izbucnise zavera! Ţăranii dă­ când dacă nu ar găsi nimic, l-ar litate.
deau foc conacelor şi jefuiau; ba lăsa în pace şi atunci cândva,
se auzise că Iamandi de la Căli- când s'ar linişti lucrurile, ar putea Sări drept în sus şi speriat, cu
neşti, fusese măcelărit cu toti ai veni să şi-o ia, de aici din gaura ochii holbaji, privi In jur, strân­
lui, pentru că împuşcase pe unul aceasta, unde era în siguranţă gând cu putere plăselele cuţi­
dintre ţărani. Adevăr că în Ciutu- pentru că numai el ar fi ştiut-o. tului.
reşti şi Poeni, sate vecine cu Că- Poate că avea noroc să nu o Pe acel care-1 va fi spionat,
lineştii şi care despart pe acesta găsească nimeni 1 A, iată ceva la sau se va fi apropiat cu alt gând,
de Plopana lui chir Iani, nu se care nu se gândise. îl va înjunghia.
ivise încă zavera, dar tot era mai Dar dacă el scapă neatins şi Nu a fost însă nimeni.
sigur să-şi ascundă din vreme prin cine ştie ce întâmplare, ci­ Ştergându-şi c u mâna broboa­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
bănetul şi lucrurile scumpe, pentru neva scapă aici şi dă peste dânsa,
că chiar fugind, s'ar fi putut să iar când se întoarce el, găseşte
nele de sudoare ce-i lunecau pe
frunte, se tupilă din nou sub col­
se întâlnească cu ei şi de sigur, numai locul, numai gaura aceasta tul de stâncă. »
dacă cu viata ar mai fi putut hidoasă, în care el voia să-şi în­
scăpa, bogăţiile acestea, de le-ar chidă toată averea, tot sufletul, Va mai face o groapă alături,
fi purtat cu dânsul, la nici un caz toată viata Iui? în care va pune obiectele luate
nu i-ar fi fost lăsate. 0 , nu I Ce prostie ! cam cu hapsâna, iar în cealaltă
Un sgomot cât de mic, făcut de Mai bine s'o ia cu dânsul. Poa- va pune banii.
o pietricică ce se rostogolea de te-1 va ocroti Dumnezeu. Aşa Aceştia sunt drepţi ai Iui şi
pe coastă de deasupra, era de- va face. De sigur, numai dacă dacă cineva găseşte obiectele, s ă
ajuns să-i îngheţe sângele şi să-i va vrea Dumnezeu, va scăpa şi nu găsească şi banii.
tae răsuflarea. Numai dupăee tre­ el şi va păstra şi comoara. Dar cu câţi bani venise el în
când câtva timp, se convingea că — „Să nu-ti ajute Dumnezeu, tară ?
n'a fost nimeni prin apropiere, să te bucuri de ea," răsună un Nu-şi amintea să fi avut unul
începea din nou să-i bată inima glas înăuntru conştiinţei lui şi în singur de aur şi acum avea o gean­
şi atunci se apuca cu şi mai minte'i apare ca atunci, cu fata tă plină.
mare râvnă de sfredelit piatra • crispată de durere şi mâinile ri­
moale. dicate spre cer, baba Zinca lui Intre acestea umbrele înseră-
Acum, gaura era destul de Florea, când el şi cu cei doi ar- rei începeau să se întindă peste
adâncă, pentru ca odoarele aces­ năuti dela isprăvnicie, scotocind râpa în care se sbuciuma astfel
tea pentru care el muncise o viată prin casa babei, găsiseră cruciu­ Iani Elis.
întreagă, să fie destul de bine liţa ceia de argint şi o luase. Speriat că înoptează singur în
adăpostite şi de priviri poftitoare Prostii! pustiul acesta, smuci repede geanta,
şi de umezeala din afară. Caşi Blestemul babei nu prinde. Era şi-i răsturnă conţinutul în groapa
când însă, Iani Elis nu s'ar fi doar în dreptul lui. Vaca babei din stâncă. Adună şi puse
îndurat să se despartă de aceste scăpase în livedea proprietătei şi la loc moluzul scos şi-1 bătu cu
comori, scotea din geanta de piele ea n'a avut cu ce plăti stricăciu­ mânerul cuţitului apoi cu tocul
în care le adusese, ban cu nea. I-a luat cruciuliţa drept cismei, până ce făcu una cu pe­
ban, piatră cu piatră, un lănţişor, plată. Era în dreptul Iui, nu i-o retele stâncei. Aduse apă cu pum­
o cruciuliţă, rând pe rând pe câte furase! Nu făcea cruciuliţa cât nul, din pârâiaşul de sub el şi
una, ca şi în nopţile cele lungi stricăciunea, dar la ce i-ar fi fo­ stropind locul, bătători încă odată.
de iarnă, când îşi desfăta inima, losit unei ţărance, un obiect aşa Cum noaptea căzuse, Iani Elis
scotîndu-le din scrin şi ştergându-le, de pret I Spunea că-i zestrea plecă, dar nu făcu decât câţiva
le aşeza din nou la locul lor, fică-sa. paşi şi se întoarse.
pentru ca în seara următoare, să Ei, asta-i! Nu se îndura să plece.
reînceapă această îndeletnicire. 0 ţărancă cu cruce de argint Cum să se despartă el de acest loc,
Nicăeri nu se simţea el mai bine, la gât. . . unde şi-a îngropat tot ceeace iu-
 ise mai mult, toată nădejdea zi­
lelor de mâine, toată fericirea
bătrânelelor şi a copilului său.
Mai bine s'o desgroape şi s'o
ia cu dânsul. Are s'o ascundă
mâine într'un loc mai sigur. Trase
din nou cuţitul din teacă, dar
era prea întuneric şi pustiu aici,
ca să mai poată rămâne.
De când venise în tară, nu-1
apucase încă noaptea afară din
casă.
Ţăranii nu-i puteau fi prieteni
şi acum dacă-1 întâlnea vreunul
în pustietatea aceasta ?
Iani duse mâna Ia beregată, ca
spre a se apăra de o mână ne­
văzută. Dădu să bage cuţitul la
loc în teacă, dar şi-1 înfipse în
degetul cu care voia să-i îndrepte
vârful spre gura tecei.
Simţi cum sângele cald i se
prelingea pe podul palmei şi se
îngrozi şi mai tare.
0 rupse la fugă cu cuţitul în
mână.
Dar comoara ?
Ce vroiau ei ?
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Blestemaţii aceştia de ţărani . ..
Dece făcuseră zaveră ? Ca să-i
ia avutul lui ? Las, acolo sub
stâncă nu-1 vor găsi. Şi să se
stingă tot neamul, să vadă de
mâinile lui curgând sângele alor
săi, aşa cum curge acum din
degetul lui, acela care vre-odată
ar atinge bănuţii mei de acolo,
îşi complectă Iani gândul, strân­
gând cu putere mânerul cuţitului
şi întetindu-şi fuga spre sat.
. . . A doua zi, ţăranii din Plo-
pana, l-au găsit pe drumul din
marginea satului, căzut cu fata în
jos. Vârful cuţitului lui propriu,
străbătut sub furca peptului, îi
eşise prin spate.
Se împedecase, se vede, noap­
tea în fuga spre casă şi căzuse
în cuţitul pe care-I ţinea în mână.
De dimineaţă încă, domnişoara
Lia ferbea de neastâmpăr. j şoianu nu se prea bucura de
Se încercase zadarnic să-şi înţ
şale nerăbdarea cetind. Nu pu­
tuse să urmărească nici măcar
un rând complect. Fără să vrea,
privirea 'i aluneca de pe şiruri
şi gândurile ei o luau razna pe
alte meleaguri, purtând-o prin toate
câte imaginaţia unei fete trăită în
lux şi belşug, prin oraşe mari, pu­
tea făuri.
Echipagii luxoase treceau în şi­
ruri nesfârşite purtând în trapul
mărunt al cailor, perechi legănate
uşor pe arcurile moi. De aici în­
chipuirea o purta pe nesimţite
într'o sală mare, feeric luminată,
unde perechi înlănţuite se legă­
nau uşor în ritmul leneş al unui
vals . . .
Lucruri văzute, scene în care
ea până acum nu jucase de cât
rolul fetei boeruluî Iancu Dor-
neanu ; curtată pentru că era fru­
moasă şi de vită şi poate şi pentru
averea ei, dar numai atât. Tată­
lui ei îi plăcea simplicitatea în
port şi purtări şi ea nu putuse
face până acum altfel, de cât
după placul lui.
Altfel va fi, de sigur, când va
fi măritată. Unei femei i se cuvin
mai multe de cât unei fete. Ea
poate gusta mai din plin din
toate acele lucruri câte unei fete
nu i se stau.
Ce mai toalete scumpe, care să
atragă privirile... Şi apoi încă, situ­
aţia tatălui său, nu că ar fi fost
mai pre jos de cât a unui depu­
tat, dar ori cum, când eşti fata
boerului Iancu, pare că nu ai
nici o parte la acest titlu, pe când
a fi nevasta deputatului Nelu
Iliescu, este ca şi cum jumătate
din titlul lui, ti-ar reveni jie.
Iată dece Lia, pusese condiţie
la căsătoria proectată cu Nelu,
că va face nunta, numai după ce
el, se va fi ales deputat.
Nu doar ca nu l'ar fi luat pe
Nelu şi fără aceasta, dar dacă pe
lângă proprietarul Plopanei, băr­
batul tău mai este şi deputat,
sună parcă altfel şi altfel păşeşti
în sala de bal, altfel poli privi la
lumea de pe stradă din echipajul
tău, când eşti nevastă de de­
putat!
Azi se va decide. Contracandi­
datul, Conu Vasilie Pieşoianu,
este om vechi, şi lumea se va fi
săturat de dânsul.
De altfel şi tatăl ei, îi spusese
că toti îl asiguraseră de reuşită.
La colegiul al doilea, Vasilie Pie­
multă trecere. Alegătorii dela al
doilea, erau toti oameni cu carte,
oameni noui, care doreau schim­
barea timpurilor şi înlocuirea ide­
ilor, deci şi a oamenilor acelor
timpuri.
De ieri încă, tatăl ei, şi el, ple­
caseră la Roman. Azi era alege­
rea şi de la cinci după amiază,
când se deschidea scrutinul, până
la cină, ei puteau ajunge la Va-
lea-Ursului. Va şti deci, chiar în
astă seară. Dar dacă nu se alege ?
Mai bine să nu se mai gân
dească, şi se încerce a citi.
... „Jalea şi amarul care domneau
atunci în tară, erau mai presus
de cât să poată fi descrise şi de
cea mai maestră pană. Lipitorile
acestea venite din Fanar, supse-
seră tot avutul tarei şi luaseră şi
cenuşa din vatra ţăranului — cum
zice cronicarul."
Privirile îi lunecară iară de pe
carte.
Şi ea, va lua de bărbat, pe unul,
scoborâtor de ai lor. Tatăl lui
'şi zicea Iliescu, dar mai înainte
l'a chemat Elis.
Poveşti . . . Ce importă dacă
strămoşii lui au fost străini ?
Fleacuri bune de spus copiilor
la şcoală!
Lia se sculă să se uite pe
geam.
Nu putu însă vedea nimic.
Rândul de geamuri din afară,
era acoperit cu un strat gros de
flori şi forme bizare de ghiată.
Deschise geamul dinăuntru şi
topind cu resuflarea-i caldă ghiaja
de pe un ochi din celalt geam,
şterse cu coltul batistei, şiroaele
de apă şi privi afară-
Alb, cât vezi cu ochii. Case,
garduri, câmp, pădure, totul era
acoperit cu zăpadă. Crengile co­
pacilor din marginea pădurei de
lângă şoseaua de pe coastă, pă­
reau nişte arcuri încordate spre
pământ, de greutatea acelor de
promoroacă, care le îmbrăcase ca
pe nişte cozi de hermelină, lungi
şi stufoase.
Din satul din înfundătura văei,
nu se mai distingea de cât fumul
de la coşuri şi mici pete negre
pe acoperiş unde zăpada se to­
pise de căldura hornului.
Nici ţipenie de vietate. Gerul
strângea pe to{i în bârlog. Rar
apărea pe uliţa satului câte o
femee încotoşmată cu toate ţoa­
lele cât o namilă, care se mişca
grăbit până la fântână.
Cumpăna scârţâia plângător ri­
dicând găleata cu apa din adânc
şi apoi matahala de ţoale se
mişca întorcându-se pe a.ceiaş
cărăruşă adâncită în troian, dis­
părând grăbit sub un morman de
zăpadă, sub care singură negreala
uşei, mai arăta că se găseşte
o casă.
Sârma de la telefon părea o
frânghie groasă, cu promoroacă
de pe dânsa. Pe alocuri, să lă-
sese atât de tare, încât mai atin­
gea pământul. Lumina! pătrundea
 Pag.
acum prin luminişul din geam,
tot mai putină. Punctele mai în­
depărtate ale zarei, păreau că să
şterg încet, încet, dispărând în
semiobscurul ce venea de peste
culmi, apropindu se pe furiş. Um­
brele înserărei se aşterneau do­
mol peste mantia albă de zăpadă
şi în curând, Lia ne mai putând
.vedea nimic de afară, se retrase
şi închise geamul.
Inoptase demult, când sania
trasă de cei patru înaintaşi ai
boerului Iancu Dorneanu, opri în
mijlocul curtei. Drumul a fost lung
şi boerul Iancu nu tine la grajd
de cât cai care merg în trap şi
la deal. De aceia aburii ce se ri­
dicau de pe dânşii, umpluseră
toată curtea cu un miros acru
de sudoare şi grajd.
Mângâiate de vizitiu, animalele
întindeau gâtul lung înainte şi se
scuturau din toate încheeturile, fă­
când să răsune pe toate tonurile
zurgălăii atârnaţi de gâtul lor.
Cu to{i cei cinzeci de ani, boe­
rul Iancu era abia în puterea
vârstei. Mare Ia trup, îmbrăcat în
BCU Cluj / Central University Library Cluj
şubă şi înfăşurat cu picioarele şi
mijlocul în cergă, umplea tot
fundul săniei.
In timp ce vizitul sărise pentru
a desprinde caii, boerul întârzia
incă în locul lui, neîndurându-se
parcă să se desfacă din culcuşul
care-1 încălzise atât de bine.
— „Măi Corbule, dă-te la o
parte şi lasă-mă să mă dau jos"
— se adresă el unuia din dulăi cari
făcându-şi loc printre ceilalţi, se
proptise cu labele de dinainte,
pe scobitura dintre capra săniei
şi scaunul din fund şi împingân-
du-1 uşor cu vârful cismei, se
scoborî.
Zăpada scârfăia strident sub
tălpile cismelor şi boerul înainta
greu, pe pârtia îngustă spre casă,
împiedecat de câini, care i se bă­
gau pe sub şuba descheiată, în-
colăcindu-i-se printre picioare, sau
sărind şi proptindu-se cu labele
pe dânsul.
— „Nu trage de curea că scap
puşca, Popica "-se răsti el către
căţeaua lui de vânătoare, care
avea acest obiceiu, ori de câte
ori, îl vedea cu puşca.
— „Du-te şi tu până colea pe
şosea că-ti găseşti tu dragostele
şi fără mine."
— „Bună seara, bună seara
doam . . . nişoară, era să zic
doamnă deputat," se ploconi el, fă­
când o închinăciune în fata Liei
CELE TREI CRIŞURI
şi ducând reverentios mâna dreap­
tă în dreptul inimei.
Lia crezu că creşte.
Simţi cum un fior o străbătu
de la glesne în sus prin tot cor­
pul şi un oftat de uşurare abia
simţit, descărca pieptul de greu­
tatea ce o apăsase toată ziua.
— „S'a ales vrea să zică ?" se
năpusti ea cu braţele deschise la
tatăl său, dar răceala şubei ce
îmbrăţişase, o făcu să se retragă
repede.
— „De deputat, este el deputat,
dar de ales, nu prea."
La colegiul al treilea ar mai fi
mers, căci acolo delegaţii fac cum
le zice primarul şi primarul, cum
zice prefectul. Şi la întâiul ar fi
mers mai uşor, căci acolo am
mulţi prieteni, care m'ar fi servit
bucuros, dar cărturarii aceştia dela
al doilea, au ideile lor, pe care
greu li le scoate omul din cap.
Mi se pare, că unii strigau, că
nu le trebuesc deputaţi greci, în
tara românească . .. perora boerul
Iancu, trăgând când cu dreapta
când cu stânga de ţurţurii de
ghiată de pe mustăţi.
— Ei şi atunci, cum zici că e de­
putat ?
— Şi-a cumpărat locul.
— Cum, cumpărat ?
— A dat lui Pleşoianu câştiul
moşiei de pe o vară şi acela a
renunţat să mai candideze.
Ne mai fiind contra candidat,
l'au declarat pe dânsul ales.
* hârtie, pe care să-ti pot scrie lucru­
Judecătorul de instrucţie îşi
scoase dintr'o cutiuţă mică oche­
larii, ii aburi suflând asupra lor
şi ştergându-i cu o piele moale
şi galbenă, îi aşeză, trecând şnu­
rul negru, pe după ureche. In
fata lui, înfundaţi, în două foteluri
de după care de abia li se văd ca­
petele, stau, boerul Iancu Dorne­
anu şi fica sa, Lia.
Nu trecuseră nici două luni de
la grozăvia aceia, dar timpul
acesta a fost destul de lung, pen­
tru a face din omul voinic care
era coconul Iancu, un gârbov alb
cu privirile rătăcite care, şezând
în fotoliul din cabinetul judecăto­
rului de instrucţie, învăluia cu
priviri triste pe fica sa Lia, din
cellalt fotoliu.
îmbrăcată în negru şi cu un
voal des, care-i acoperea com­
plect fata, atârnând de bordul
pălăriei, ochiul străin nu'i putea
distinge trăsăturile fetei şi sbuciu-
mul ce se petrecea sub mantia
care-i înfăşură corpul; se trăda
numai câte odată când sânul ei
se umfla într'un oftat lung pe care de
obiceiu caută să şi-1 înăbuşească.
Judecătorul, care fără să fi avut
trebuinţă de ei, îşi punea oche­
larii, numai atunci când avea de
pertractat cazuri înduioşătoare,
spre a nu i se vedea umezeala
din ochi, după ce isprăvi cu aşe­
zatul lor, se adresă Liei.
— „V'am chemat încă odată
la interogator doamnă Iliescu,
pentrucă după cum stiti, soţul
D-v. revenindu-şi, s'a spânzurat,
lăsând o scrisoare adresată D-v.
Cum bănuim, că conţinutul
acestei scrisori poate veni în aju­
torul instrucţiei, pentru lămurirea
faptului, mai înainte de a v'o fi
predat, trebuie s'o cetim noi.
Cum după lege, scrisorile sunt
inviolabile, v'am ruga să o des
făceti cu mâna D-v., şi apoi să mi-o
predaţi.
Dacă doriţi voiu ceti-o şi pen­
tru D-v.
Cu manile tremurând, Lia des­
făcu plicul, scoase din el hârtia
pe care se vedea un scris repe­
zit şi tremurat, şi predând-o jude­
cătorului, acesta ceti:
— Scumpă şi nepreţuită Lia !
„Am ajuns în fine la aceia ce
din momentul în care vălul de
întunerec, ce-mi acoperise mintea
s'a ridicat, dorisem mai mult ca ori
ce. Am ajuns la acest petec de
rile, aşa cum s'au petrecut. Vreau
ca cel puţin tu, să nu mă crezi
vinovat. Am ascultat acuzaţia ce
mi se face de către instrucţie,
 118
care şi-a făcut după cât văd con­
vingerea, că am săvârşit fapta
conştient şi din cauza banilor şi
bijuteriilor acelora, care s'au găsit
în scrinul de lângă capul mor­
tului.
Este adevărat!
Aurul acela este cauza, dar nu
pentru că el fiind al mortului, aş
fi dorit să mi-1 însuşesc făra voia
lui, înscenând cum prevede acu­
zarea parchetului, o spargere şi
un furt, ci pentru cu totul altceva.
Bătrânul nici nu ştia de exis­
tenta lui în scrin.
Am văzut însă după zâmbetul
îndoelnic al judecătorului, că ni­
meni nu va crede cele ce am
declarat, după ce mi-am revenit,
mai ales că cheltuelile pe care le
făcusem prin Capitală, de când
cu deputăţia, este un argument
mai mult în mâna justiţiei, pentru
ca să mă acuze de omor volun­
tar şi premeditat.
De aici presumtia justiţiei că
eu aşa fi cerut bătrânului bani,
pe care acesta mi i-ar fi refuzat,
fapt care m'ar fi determinat să
BCU Cluj / Central University Library Cluj
săvârşesc ceia ce mi se impută.
Tu nu vei crede.
Tu ştii mai bine ca ori care
altul că nu acesta este ade­
vărul.
De altfel credinţa celorlalţi nu
mă mai interesează, căci m'am
hotărât.
Dacă mai fac spovedania aceasta
în scris, aşa cum am făcut-o şi
cu graiul, judecătorului de instruc­
ţie, este numai pentru tine.
Nu vreau ca şi tu să mă crezi
vinovat!
Ascultă deci şi crede 1
Ţi-aduci aminte că ti-am arătat
mormântul bunicului meu Iani
Elis, omorât în revoluţia de la 21
sau mort în urma vreunui acci­
dent, bine nu ştiu, la marginea
şoselei dintre Plopana, şi Ciutu-
reşti.
De când eram încă mic, m'a
surprins, că tata nu avusese grija
să-i pună la cap o cruce, după
obiceiul creştinesc.
Nu am întrebat nici odată pe
bătrân despre aceasta, pentru că
ştiam că se jena de originea lui
greacă, cu atât mai vârtos, cu cât
şi numele şi-1 schimbase în Iliescu.
In ultimul timp însă, ideia că
nu-mi împlineam cel puţin eu,
această pioasă datorie, fată cu
acel de pe urma căruia eram ceia
ce eram, mi se înfipsese în minte
şi mă obseda mereu.
CELE TREI CRIŞURI
Către s i n e
Te odihneşte pe veeie,
Nefericită inimă. E stinsă
Nădejdea cea din urmă ce-am crezut-o
Eternă. A pierit. Văd bine-acum :
Nu numai scumpe visuri şi nădejdi,
Ci chiar dorinţa-i stinsă. Dormi pe veci!
Destul ai suferit. Nu preţuieşte
Nimic cît sbuciumarea ta ; pământul
Nu-i vrednic de suspinul tău.
Viaţa e pustiu şi-amărăciune.
Atît. Noroi e lumea. Dormi în pace.
E desnădejdea cea din urmă. Soarta
Ne-a dăruit un singur lucru: moartea.
Dispreţuieşte-te pe tine, firea,
Puterea ce ne mînă spre mizerii
Şi veşnica zădărnicie-a lumii.
Traducere din limba italiană de
^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
Am pus fără să ştie tata, să
taie din stânca ceia albă dela
„Curmătura-Văei" un bloc, din
care oamenii au cioplit o cruce
mare, pe care am pus s'o ducă în
beciu. Am încuiat hruba din be-
ciu, în care pusesem crucea şi
cheia o păstrăm Ia mine.
Mă duceam adese ori s'o văd
şi hotărâsem ca după moartea
tatei, s'o pun Ia mormântul buni­
cului.
Intr'una din zile observ însă,
că partea de deasupra crucei,
se aplecase într'o parte. Când
m'am uitat mai de aproape, am
văzut că chiar din locul unde se
începea soclul, crucea crăpase.
Când am încercat s'o îndrept,
s'a rupt de tot şi partea de dea­
supra prăbuşindu-se, văzui ceva
lucind deasupra soclului, în locul
unde se rupsese crucea. Era un
ban de aur.
Mirat, scormonii mai departe în
piatra moale şi găsii acolo o gaură,
în care fusese ascunsă o comoară.
Erau acolo toti banii şi obiectele
pe care le-au găsit în scrin.
Le-am luat de acolo şi le-am
pus în scrinul de lângă patul ta­
Giacomo Leopardi
Către l u n ă
0 , lună, mi-amintesc de-acum un a n :
Urcam pe deal cu sufletul învins,
Să te privesc plutind, ca şi acum,
P e creştetul pădurii 'ntunecate,
întreagă luminînd-o chipul tău
Plutea nedesluşit, tremurător,
Prin lacrimile ce-mi scăldau privirea,
Căci tristă mi-a fose viaţa şi nimic
Nu s'a schimbat; sînt toate — aceleaşi,
[lună.
îmi place totuşi să-mi reamintesc
De suferinţă, socotindu-i vîrsta.
Oh, ce frumos e'n anii tinereţii,
Cînd lungă-i calea vieţii prin nădejde
Şi scurtă pentru gînduri, amintindu-ţi
Trecutul, chiar de-i trist şi suferi încă I
Al. l a c o b e s c u
tei. Lui, nu i-am spus nimic,
pentrucă altfel, ar fi trebuit să-i
povestesc şi împrejurarea cu cru­
cea şi nu puteam face aceasta.
Seara ne-am culcat, cum ştii
lângă etacul bătrânului şi peste
noapte am avut un vis curios.
Se făcea că o femeie bătrână,
intrând pe fereastră, se dusese la
scrin, îl descuiase şi punea într'o
traistă, comoara găsită de mine.
M'am dus la ea s'o prind, dar
femeia scoase un cuţit mare cu
vârful îndoit, ca acel din panop­
lie, cu care se spune că a fost omo­
rât bunicul şi vroia să mă înjunghie.
Mai mult ca să mă apăr, de
cât cu alt gând, am apucat'o
cu o mână de gât şi cu cealaltă
i-am prins mâna cu cuţitul.
Cum însă bătrâna împingea
mereu cuţitul spre mine, am strâns
tot mai tare mâna din gâtul ei."
Atât îmi aduc aminte . . . Restul
l'am înjeles din declaraţia ta făcută
judecătorului, în care arări cum
la horcăitul tatei, dându-te jos
din pat, m'ai găsit cu mâna în­
fiptă în beregata bătrânului, iar
când ai ţipat m'am deşteptat şi-
văzând grozăvia, mi-am sărit din
minţi şi am fugit afară."

CERCETĂŞIA...
„Dacă ar trebui să formez cel
mai frumos ideal pentru tara
mea, i-aş dori să fie o najiune
compusă exclusiv din bărbaţi
cari au fost, sau sunt cerce­
taşi şi cari s'au pătruns de
principiile cercetăşilor.
„0 asemenea naţiune ar fi
fala Omenirei, ar fi puterea
morală cea mai mare ce lumea
ar fi cunoscut vreodată".
Lordul Rosebery.
Instituţia educatoare cu acest
nume este de origine engleză
(Boy-Scout). Ca idee însă, cerce-
tăşia urcă, sub diferite aspecte,
până în cele mai vechi timpuri.
Atât Grecii cât şi Romanii se în-
grijiau îndeaproape de viata fizică,
morală şi intelectuală a tineretului.
Cu puţin înaintea marelui răsboi,
cercetăşia a luat fiinţă şi în tara
noastră, gratie muncii neobosite
pe care au depus-o câteva per­
soane devotate neamului, în frunte
cu marele iniţiator A. S. R. Prin­
cipele Carol.
Cohortele înfiinţate în vechiul
regat, sub îngrijirea dlui Gh. D.
Mugur, au avut meritul de a fi BCU Cluj / Central University Library Cluj
adus o înviorare, un suflu de
viată nouă în provincia moleşită.
Tineretul, şi în special cel din
şcoalele secundare, începuse
atunci să iubească traiul în aer
liber, dătător de sănătate, fără a
neglija totuşi studiul. începuseră
tinerii noştri să-şi îmbuneze tot
mai mult sufletul, să respecte şi
totodată să iubească pe cei ce îi
sfătuesc de bine şi pe aproapele
lor.
Costumul cercetăşesc, cu pălărie
cu boruri largi, cravate şi brâe
colorate, eră tot ce poate fi mai
pitoresc.
Pretutindeni, prin poene înver­
zite, la munte, la mare, vedeai
pe cercetaşii noştri, plecaţi din
atmosfera greoaie a oraşelor,
gospodărind şi forfotind de dimi­
neaţa până seara. în cântecul lor
entusiast şi plin de soare:
. . . Noi ce'ntrupăm în gând şi 'n dor
Speranţa 'ntregului popor,
Din bucurie şi lumină
Urzim o inimă senină
Şi peste-a grijilor povară
Cântăm un imn de primăvară . . .
Prilejul cel mai nimerit pentru
a se vedea însemnătatea cerce-
tăşiei pentru neam, a fost marele
răsboi. Atunci, în vremuri de grea
cumpănă, cercetaşii cari erau
„gata oricând" au înţeles că trebue
să-şi ajute tara. Pe front, înapoia
frontului, cât şi în Moldova refu­
giului, aceste tinere odrasle, cu
răsfrângeri de cer în ochii adânci,
au muncit şi luptat alături de fraţii
lor mai mari, pentru salvarea pa­
triei. I-am ştiut cu toţii, alinând
durerile răniţilor de prin spitale,
transmiţând ştiri salvatoare prin
telegraf şi telefon, servind de
interpreţi pentru limbi străine, etc.
Fată de acest ajutor neprecu­
peţit care s'a dat în timpul răsbo-
iului de reîntregirea neamului, ne
exprimăm aici adâncul regret că
cercetăşilor harnici nu li s'au
acordat decoraţiile pentru care se
întocmiseră chiar liste, şi nici
măcar vre-o amintire, simplă dar
scumpă, pe care ei s'o păstreze
cu sfinţenie vreme îndelungată. ..
„Decoraţiile cercetăşeşti" ar fi fost
cea mai meritată răsplată pentru
tânăra generaţie, şi tot odată un
minunat îndemn. Socotim totuşi
că timpul nu e încă pierdut. . .
Odată cu înfăptuirea României
Mari, când ne-am fi aşteptat ca
instituţia cercetăşiei să capete o
extindere mai mare, s'a întâmplat
tocmai fenomenul invers: majo­
ritatea cohortelor judeţene din
vechiul regat au rămas ca si
desfiinţate, deoarece nu au mai
desfăşurat nici o activitate şi nu
s'a mai ştiut nimic despre ele.
S a u înfiinţat, în schimb, câteva
unităţi cercetăşeşti în Transilvania.
Si astfel, tocmai atunci când
eră o mai mare nevoe de regene­
rarea morală şi fizică a tinerimii,
instituţia cu un astfel de scop a
renunţat la o intensă activitate.
Deosebirile de tot felul dintre
Români şi Engleji au cerut încă
mai de mult ca cercetăşia să su­
fere la noi oarecari modificări.
(Vezi, în această privinţă broşura :
/. F. Buricescu, „Ce putem aşteptă
dela cercetăşie", Bucureşti, 1915).
Anglia, mare putere colonială şi
maritimă, are tot interesul să-şi
obişnuiască cetăţenii, încă de
tineri, cu viata aspră şi cu călă­
torii. Cercetăşia deci, în Anglia, e
firesc să fie mult apropriată de
militărie. La noi însă, cercetăşia
trebue să fie un auxiliar al şcoalei,
pentru a se putea pregăti ade­
văratele caractere.
In acest sens, amintim cuvintele
dlui Colonel Berendei rostite
înainte de răsboi, şi care par
astăzi a fi şi mai actuale decât
atunci :
„ Vrem să pregătim din tinerimea
României de azi o generaţie taxe,
o generaţie de caracter şi de
luptă, pentru viitor.
„Numai cine nu doreşte întă­
rirea şi ridicarea neamului ro­
mânesc, numai acela nu va fi cu
noi. Patriotismul României trebue
să se oglindească azi şi 'n spri­
jinul pe care tara ştie să-l dea
acestei inslitutiuni de regenerare
a poporului românesc.
„Noi am luptat şi vom luptă
până la capăt ca ideia cea mai
frumoasă a vremii noastre să
triumfe, pregătind generatiunea
mare şi solidară pentru care per­
severăm şi ne sacrificăm."
Luată în sensul de mai sus,
cercetăşia ar putea înlocui parte
din numeroasele, „societăţi spor­
tive" al căror rol important îl
recunoaştem, dar care nu fac
decât educaţia fizică a tineretului,
lăsând în părăsire pe toate cele­
lalte.
Dar, pentru aceasta, trebueşte
o neapărată intensificare a cerce­
tăşiei. înţeleasă ca un auxiliar al
şcoalei, cercetăşia va trebui să
existe în fiecare judeţ din tară,
cu organizaţii solide şi cu con­
cursul larg atât al corpului didactic,
cât şi al bunilor militari.
. . . Socotim că rândurile noastre
vor găsi ecou în sufletele condu­
cătorilor „Asociaţiei Cercetăşilor
României", în frunte cu A. S. R.
Principele Carol — El însuşi un
mare cercetaş —, şi nutrim spe­
ranţa că, în curând, cercetăşia
intensificată astfel ne va da ge­
neraţiile noi, fortificate atât tru­
peşte cât şi sufleteşte, generaţiile
de care va atârna întregul viitor
al neamului românesc !
Ion Gane

Religie vie
de G e o r g e B o t a
Religia nu va dispare din lume
niciodată. Ea va evolua însă cu
omul, căci ea este reflexul sufle­
tului omenesc în anumite momente.
A fost o iluzie p â n ă a c u m a câtva
timp, mai cu seamă în urma vertigi­
nosului progres ştiinţific, că vremea
religiei a trecut. Dar nu numai
critica ştiinţifică, nu numai pro­
gresul liberei cugetări, nu numai
curentul de laicizare au fost cau­
zele iluziei că religia moare, ci
însăşi religia a contribuit la întă­
rirea curentului antireligios. Fondul
psichic al religiei nu va fi extirpat
niciodată din sufletul omenirei.
Vor fi crize şi epoci de întunecare
ca la orice fenoman psichosocial,
dar dispariţie nu. Nu va dispare
religia atâta timp cât omul va
simţi nevoia să-şi lege sufletul cu
ceva superior; şi tocmai această
legătură formează nexul oricărei
religiuni. Nu ne vom gândi sâ
răsturnăm teoria lui Darwin, care
ca orice teorie, îşi are dreptul său
BCU Cluj / Central University Library Cluj
la via{ă în măsura în care mulţu­
meşte raţiunea. Este o teorie, mai
comodă ca altele d u p ă cum ar
spune un pragmatist, Cei ce com­
bat darvinismul ca pe un curent
dăunător religiei ar fi putut în­
toarce teoria susţinând i ă maimuţa
se trage din om, că antropoidele
n'ar fi decât specii degenerate de
oameni şi s a r prezintă astfel cu
o teorie nouă, comodă- pentru cei
ce combat darvinismul. Prin această
neaşteptată viziune s'ar reabilita
desigur religia şi judecătorii din
America n'ar mai fi nevoiţi să
condamne un darvinian.
Părăsim însă acest teren şubred
de discuţie, din care începe să ne
alunge însăşi curentul relativist de
azi. Religia îşi primeşte loviturile
sale nu dela ştiinţă, nu dela cri­
tica rationalistă, ci dela cei ce nu
o înjeleg şi totuşi cred că îi ser­
vesc ei. Istoria religiilor ne poate
dovedi că orice religie este în
floare atâta vreme cât întemeeto-
rul ei, sau urmaşii imediaţi îi dau
viată din viata lor. Marile genii
religioase d a u drumul curentului
religios, isvorât din adâncul su­
fletelor lor. Dar curentul curgând
a p a se turbură, se amestecă me­
reu cu alte ape mai mici încât nu
mai recunoşti apa isvorului. Re­
ligia vie a întemeetorului, precum
şi a c e a a apostolilor se acoperă
cu un strat tot mai gros de for-
muie moarte, înţepenite şi încâl­
cite ale urmaşilor, încât cu vre­
mea îti este impo.ibil să mai vezi
religia sub coaja în care au îm­
brăcat-o timpurile. Astfel religia
zace înăbuşită sub această coajă
moartă, sub acest strat parazitar,
iar lumea o crede moartă însăşi
pe ea. Se înţelege dar uşor pentru-
ce semidoctismul ştiinţific, el în­
săşi un rezultat al unor formule
moarte, se crede triumfător în
lupta contra lui Dumnezeu. In
realitate însă ştiinţa adevărată, azi
mai mult ca oricând, nu se
mai gândeşte să se mai războ­
iască cu religia, de oarece vede
că terenurile lor sunt diferite. Iar
dacă totuşi lupta se dă, ea trebue
^îndreptată împotriva parazitismului
5,
medieval, împotriva a ceace e
prea omenesc şi care încurcă
funcţiunea atât de sublimă a re­
ligiei.
Ambiţia ridicolă a confesiona-
lismului se explică uşor d a c ă ne
gândim că nu e vorba decât de
îndepărtare pe căi diferite de isvo-
rul curat al creştinismului. Unii
merg cu prostia p â n ă a eclipsa
măreaţa figură a lui Crist cu chi­
puri trecătoare ale unor servi,
mulţi dintre ei departe de căile
creştine. Nu se mai vede Cristos
de umbra unui idol abstract, care
rezumă în el o serie întreagă de
oameni unii ce e drept aproape
sfinji, dar cei mai mulţi mai în­
cărcaţi de păcate decât orice pă­
cătoşi. Ori din care tabără ar face
ei parte, trebue să se ştie că ei
sunt cei ce omoară religia. Ei sunt
aceia, cari sub aparenta unui sa-
vantlâc, care în realitate nu e de­
cât o ţesătură încâlcită de formule
moarte. împletesc zi de zi la coaja
ce acoperă adevărul religios. For­
mulele şi oamenii cari le-au făcut,
iată cel mai mare duşman al re­
ligiei. '
încât dela miezul moral al reli-
giunei creştine bunăoară, ca să
nu mai vorbim de alte religii, şi
care miez este iubirea, bunătatea,
sacrificiul, ertarea, azi am ajuns
că apostolii bisericei moderne sunt
nişte apostoli ai urei. Niciodată
hipocrizia religioasă nu a fost mai
puternică decât în zilele noastre,
pentrucă niciodată confesionalis-
mul nu a întunecat lumina ade­
vărată ca azi. Nu discutăm d a c ă
învăţătura lui Crist a pornit din
orient sau din occident, căci nu
acesta este scopul acestor rânduri,
dar tinerr să atragem atenţia a-
supra unei primejdii de primul or­
din pentru neamul nostru. Politica
mănuşilor şi a închiderii de ochi
este o greşeală mare ; confesiona-
hsmul trebue lovit din fată, căci
el este dăunător şi creştinismului
şi neamului. A lupta contra con-
tesionalismului înseamnă a distru­
ge coaja de rugină medievală şi a
elibera religia vie a lui Crist. în­
seamnă a distruge o cetate a am­
biţiei proaste şi a urei.
Se înţelege însă că nu preconi­
zăm intolerantă religioasă, căci
am c ă d e a în acelaşi păcat. Tole­
ranta este un semn de superiori­
tate şi de civilizaţie şi ar fi o gre­
şeală şi o zădărnicie să ne mai
gândim la lupte religioase. Dărâ­
marea castelelor medievale ale
confesionalismului nu se poate
face decât reînviind religia.
In toate ţările şi mai cu seamă
în Franţa se lucrează la laicizarea
educaţiei. O mulţime de lucrări,
unele cu aparente ştiinţifice, altele
d e reală valoare, apar în fiecare
zi şi atacă problema ce ne inte­
resează din diferite părţi ale ei.
Una dintre aceste lucrări este şi
a sociologului Emile Durkheim
despre educaţia morală ), în care
se ridică împotriva tradiţionalis­
mului pedagogic şi arată că tre­
bue să ne preocupe nu atât mo­
rala omului în general, ci morala
omului din timpurile noastre. D w k -
] :
) Emile Durkheim „L education morale"
F. Alean 1925.

heim are mare încredere în mo­
rala rationalistă şi pe e a se ba­
z e a z ă când cere laicizarea edu­
caţiei. Trebue să părăsim datoriile
fată de Dumnezeu, cari se mani­
festă prin ritualismul tradiţional şi
să ne gândim a sădi în genera­
ţiile viitoare datoriile fată de oa­
meni. Cu alte cuvinte este vorba
de scoaterea lui Dumnezeu, pur
şi simplu, din şcoală. E drept că
Durkheim e prudent în reţetele
sale când spune că „nu este vorba
numai de a proceda la o simplă
eliminare, e t c , ci o transformare
profundă este necesară". ) El re­ 1 Eternitatea
c o m a n d ă dar să mergem şi să
căutăm chiar în sânul concepţiilor
religioase, „realităţile morale", cari
sunt perdute şi ascunse în ea
(în religie). Dar trebue să părăsim
pe Dumnezeu ca fundament al
moralităţii. Marele sociolog se vede
însă foarte încurcat în fata marei
probleme. „Dacă, raţionalizând
educafia, nu ne gândim să păs­
trăm acest caracter (caracterul
simbolic al religiei) şi să-1 facem
sensibil pentru copil sub o formă
raţiona ă (!), nu îi vom tiansmite
decât o morală decăzută din
2
demnitatea sa naturală". ) In locul
razei divine, din care decurge
pentru creştin obligaţiunea morală,
trebue dar căutat un alt simbol
— mai raţional — care să facă
asupra copilului aceaşi impresie
caşi Dumnezeu. Fiindcă Durkheim
recunoaşte că imaginea Iui Dumne­
zeu, legătura omului cu ea, „îl n-
dicd pe om deasupra sa însăşi şi îi
comunică o c eştere de energie". )
Prin urmare iată un om de ştiinţă
care recunoaşte valoarea religiei
şi care se gândeşte totuşi la des­
coperirea de noi forte morale în
locul celor isvorâte din religie. Dar
tocmai aici e punctul critic al pro-
plemei, căci spune el singur în alia
parte : „Nu numai că trebue să
avem grijă ca raiionalizându-se
morala, -să nu-şi peardă vreunul
din elementele sale constitutive,
dar trebue ca chiar prin această
laicizare, ea (morala) să se îmbo­
găţească de elemente noui" )
0 altă lucrare tot atât de recentă
şi tot de aceaşi valoare ca a lui
Durkheim este a c e a a lui Georges
Weille °) In ea facem cunoştinţă cu
') Op. cit. pag 9.
2
) Op. cit. pag. 12.
s
) Op. cit. pag. 12.
4
) op. citat pag. 13.
5
) Gh. Weille — „Historie de l'idee la'i-
que en France" F. Alean 1925.
CELE TREI CRIŞURI
durerii.
M'am deşteptat zdrobit.
Visasem o întâmplare stupidă şi groasnicâ.
In viată ar fi fost mai mult stupidă, în vis a fost mimai groasnicâ.
Căfeva clipe după ce m'am trezit, încă supt impresia îngrozitoarelor
evenimente, simţeam nevoia de a vorbi cu cineva, de a mă convinge
dacă nu cumva fusese realitate
Şi, tot timpul cât a ţinut tortura acestui vis, n'am avut nici un moment
de îndoială, nu mi-a fulgerat prin minte întrebarea salvatoare:
— Dar dacă visez?
Nu : am sorbit până la urmă paharul cu venin.
Din potrivă, de câte ori s'a întâmplat să visez lucruri frumoase, că
BCU Cluj / Central University Library Cluj
îmi realizam idealul, că eram fericit, de atâtea ori mi-a venit în minte
în timpul somnului întrebarea :
— Dar dacă visez ?
Şi visul frumos înceta imediat sau continua câteva clipe supt controlul
conştiinţa: ştiam că visez şi că fericirea mea era numai o minciună.
Pururea am crezut în durere, nici când în fericire.
Const. Rîuleţ.
3
evolujia curentului d a laicizare în creştinismului de greutatea baga­
Franţa, cu cele patru tipuri de lup­ jului dogmatic, cu care l'au încăr­
tători : galicanii sau catolicii anti- cat vremurile. S a u ţinut congrese
clericali. cari susţin sistemul con­ la Londra, Amsterdam, Geneva,
cordatelor şi deci independenta de Boston, Berlin şi în 1913 la Paris.
p a p a ; protestanţii liberali, cari Spiritul acestui curent este însă de
urăsc catolicismul roman, dar ră­ o nuanţă mai mult pozitivă decât
mân creştini convinşi, punând toată negativă* căci nu înţelege laicizarea
baza creştinismului pe evanghelie; prin negarea religiei.
deiştii, partizani ai religiei naturale Un lucru se degajează din lucra­
şi cari preconizează o alianţă în­ rea lui Weille : că religia nu poate
tre religie şi filozofie ; şi în sfârşit şi nu trebue să fie distrusă, dar că
liber cugetătorii, cari decăzuseră lupta se angajează pentru distru­
într'o vreme, dar cari sau ridicat gerea celor mai mari duşmani ai
4
iară prin critica religioasă a lui religiei: ateismul şi clericalismul. •
Renan, critica filozofică a lui Taine, Ne este indeferentă concluzia la
pozitivismul lui Liltrs. Toate aceste care ajunge autorul, care o trage
categorii au accentuat lupta pen­ nu din faptele enumărate ci din-
tru laicizarea sufletului. In ultimul tr'o concepţie proprie, care e pur
timp însă apare un curent mai pu­ rationalistă. Cine priveşte mai de
ternic, care n'a rămas numai în aproape şi cu ochi mai nepărtini­
Franţa ci a cuprins lumea întreagă tori problema, vede că to{i aceşti
şi care poate fi caracterizat prin oameni de ştiinţă nu privesc reli­
cuvintele ^creştinismul progresiv" gia decât d u p ă laturi cari nu ne
care de a s e m e n e a caută scăparea pot spune tot despre religie, ideia

de Dumnezeu a evoluat şi evo­
luează cu sufletul o m u l u i ; ea este
un simbol al celui mai superior
produs al evoluţiei psichice. Ne-
cunoscutul tot mai mare pe deo­
parte, şi tendinfa de înălţare per­
sonală tot mai puternică pe de
altă parte, sunt d o u ă elemente
cari nu pot fi înlocuite prin nici o
formulă rationalistă. S'ar putea
cel mult ajunge la un Dumnezeu
nou, dar un Dumnezeu rece.
Şi ne miiă că tocmai cei ce stu­
diază evoluţia sufletească şi socială,
nu au putut vedea că religiile a u
lucrat la ridicarea omeniri nu prin
partea de intelectualitate, ci prin
pasiunea, prin căldura ce ele a u
închis. A căuta să înlocueşti ima­
ginea vie a lui Dumnezeu, în ju­
rul căreia se ridică un fascicol d e
sentimente înălţătoare, cu formule
raţionale reci, î n s e a m n ă a d a lumei
o morală moartă, statică.
Trebue dar să ne întoarcem la
religie, cum spune şi Durkheim,
dar nu numai să ne inspirăm de
la ea pentru a crea o morală
rationalistă, ci pentru a curăti re­
ligia de coaja confesionalismului
dogmatic şi a o face să învieze BCU Cluj / Central University Library Cluj
în sufletele oamenilor. In locul
religiei moarte să reînvie o religie
de sentimente a d â n c i ; în locul
religiei exterioare, o religie inte­
rioară, a ş a cum a fost ea întru
începuturile ei. Părăsind cele ce
sunt ale Cesarului, lăsând la o
parte preocupările politicei ome­
neşti, călcând în picioare hainele
venite fie de la Roma, fie din
altă parte, cari ar înăbuşi iubirea
vie, iubirea p â n ă la sacrificiu a
lui Crist, trebue să ne gândim la-
renaşterea unei religii vii. Şi ea nu
poate veni prin certurile confesio­
nale, nici prin quasiştiinta a ş a zişi­
lor doctori, ci prin muncă de
apostoli, cari cred în îndreptarea
oamenilor mai mult, decât în ştiinţa
ruginită a evului mediu. Creştinis­
mul va renaşte numai prin oameni
de talia apostolilor, cari pentru o
idee, pentru iubirea d e oameni
mergeau în ploaea de pietre. Re­
naşterea creştinismului nu se poate
face decât prin renaşterea sufletu­
lui apostolic, se înţelege, potrivit
timpurilor în care trăim. Sunt des­
tule argumente şi poate mult mai
puternice, pe care noul apostolat,
Ie poate folosi ca să dovedească
lumei că viziunea lui Crist este
drumul cel mai sigur de înălţare
a omenirei. însăşi cei luminaţi de
azi, cari se leapădă de creştinism,
CELE TREI CRIŞURI
nu sunt decât produsul acestui
creştinism. Cu apostoli luminaţi,
cunoscători ai sufletului de azi şi
ai legilor ce conduc societatea,
suntem siguri că va muri şi cleri­
calismul confesional şi ateismul,
cei doi duşmani ai idealului reli­
gios.
Dar u n d e sunt apostolii? Cine
mai e nebun să renunţe azi nu
la viata sa, dar la bunătăţile atât
de multe şi care se înmulţesc pe
fie care zi ? L-ar restigni desigur
pe cel ce ar veni să propovădu­
iască iubirea, în vecinicul războiu
ce se dă între oameni. Căci în­
tocmai ca a c u m a au fost şi tim­
purile Iui Crist. Tot acelaşi fariseism,
aceaşi hipocrizie ca şi cea judaică,
aceaşi îngâmfare dogmatică şi
aceaşi clocoteală de răutate !
Greşeala pe care o fac cei ce
vor să ne d e a o pedagogie nouă,
o morală nouă este aceaşi pe care
a u comis-o în atâtea rânduri raţio­
naliştii, de a crede că raţiunea
este suficientă pentru a ne deter
mina Ia faptă. Istoria filosofiei poate
dovedi că moralele teoretice a u
r ă m a s neputincioase, şi că numai
cele practice, bazate şi pe raţiune
şi pe sentiment a u produs dina­
mismul progresului omenesc. Ne
trebue ca să ne urnim mai departe
şi azi ca de atâtea ori, lumină
: deschid temniţa şi închid casele lor.
caldă, nu lumină rece. Dar religia
de azi nu ne-o poate da, căci ea
d u p ă cum am văzut şi-a pierdut
căldura d e dragul formulelor; reci
ştiinţa, oricât s'ar strădui savanţii,
nu ne poate arăta decât direcţia,
nu însă şi determina la acţiune.
Ne trebue dar biserică nouă,
religie vie, religie cu apostoli con­
vinşi de rostul iubirei creştine, iar
un apostoli cu rude mari şi stră­
lucitoare şi cu vorbe goale şi ne­
înţelese.
Pag.
SCRISOARE...
Când ai plecat
Cu fruntea de amurguri sărutată
Tu ai aprins în templul sor{ii mele
Păcatul voluptăţilor nestinse, —
Şi 'nfăşurându-te în giulgiul nopţii
[grele
Te-ai dus lăsând făcliile aprinse.
De-atunci te chem . . .
Te chem în rugi păgâne de plăcere.
Cu buzele înfrigurate —
De vis, de chin-de-amar şi voluptate
Şi glasul meu ca fumu'n noapte
[piere . . .
Const. Goran
POEMĂ IN PROSA
de EMIL ISAC.
FIERUL, AURbL ŞI PIATRA
Fierul, şi piatra erau vecini.
Şi-şi spuneau odată:
— Eu — zise fierul — sun
cel mai tare prieten al oamenilor
Din mine fac oamenii armă şi
rugină, eu le fac cheia cu care
Aurul nu se putea stăpîni:
— Fără mine, vieata ta de fier,
nu este vieată.
Eu sunt cel mai sincer prieten
al oamenilor şi oamenii sunt cei
mai sinceri fată cu mine. Glasul
meu este rugăciune, mie mi se
închină trupul oamenesc . . .
Piatra rece, răspunse cu graiul
stins:
— Tu, fier, şi tu, aur, voi nu
sunteţi vieată- căci în voi se to~
pese numai voinţele omului. Oa­
menii topesc în voi patimile lor,
şi fiinţa voastră se străformă după
placul şi poruncă dămenească.
Azi lan], mâine cheie ca să de­
schizi uşa puşcăriei... azi inel
de logodnă şi mâine ban de aur,
ca să poti plăti păcatul... Eu
însă, piatră moartă, eu sunt veci-
nicia, în care au murit toate chi­
nurile şi toate visurile, bucăţi ce
sunt fiinţă, şi totuşi sunt numai
piatră.
Şi inima veciniciei tresări cu rit­
mul vremei în munte.
Iar aurul şopti fierului:
— Prostia este vecinică. Poate
de aceasta este piatră!
 Pag.
Catedrala
IftliiiiiniilliitiiiiiititiiiliiiiliiillimillliirifliiiiiiuniiHiii
Domnul Diehl şi arta noastră v e c h e
BCU
S'a vorbit în presa noastră, cum Cluj /
menteleCentral
eclisiastice
noastre. Cunoaşte Curtea de Ar­
era şi firesc şi bine, despre im­
portantul număr din revista La Vie,
în care personalităţi fruntaşe ale
vietei politice şi culturale fran-
cese, au scris despre România,
cu toată căldura, cu toată exacta
informaţie, cu întreaga lor auto­
ritate.
Dar s'a ignorat a se spune că
acest număr a apărut cu colabo­
rarea dlui Nicolae Serban profe­
sor la facultatea de litere din Iaşi.
Este o menţiune ce suntem da­
tori astfel să-o facem aci, întru­
cât revista franceză însăşi, e acea
care aduce compatriotului nostru
elogiul colaborărei.
In numărul consacrat României,
găsim şi un articol scris de dl.
Charles Diehl, marele bizantinolog
şi savantul care a fost, ne-a vă­
zut şi ne-a cunoscut în latura ve­
chilor noastre manifestări de artă.
Ca un reflex al cunoştinţelor sale
despre noi cetim caldul său stu­
diu şi nu fără o înţeleasă emoţie
am recitit acolo, amănunte despre
arta noastră, redate cu o preci-
siune admirabilă.
Dl Diehl vorbeşte despre al
nostru Ştefan Cel Mare cu preci-
siunea istoricului român ; ştie ştofa
ce — înconjură trupul Măriei de
Mangop, femeia lui Ştefan, o
„Paleologă din Crimea" ; ne vor­
beşte de epitafele, despre orna-
CELE TREI CRISURI
dela Cartea de Argeş
n u m uiiiiiiiiiiii iiiuniiinimni
de Gr. Tăuşan
University
Library Cluj
din mănăstirile
geş, cum putini dintre noi o cu­
nosc ; atrage atenţia publicului
francez asupra obiectelor de artă
de pe trupul lui Constantin Brân-
coveanu. Si dl Diehl sfârşeşte ar­
ticolul său cu observaţia :
„Pentru aceia cari nu cu­
nosc decât numai din nume
Bucureştii ori Iaşii şi cari, fără
îndoială, ignorează chiar şi nu­
mele de Voronet, de Sucevija, de
Curtea de Argeş sau de Horez,
sunt în pavilionul artei româneşti
din Jeu du Paume revelaţia unei
întregi lumi necunoscute, al cărei
interes şi noutate nu pot decât să
contribue a ne atrage şi mai mult
spre acei Latini de răsărit, atâta
de apropiaţi de noi prin spirit şi
inimă, către acea [axă. româ­
nească, atât de interesantă prin
trecutul caşi prin presentul apro­
piat, în care ea a fost eroică şi
bravă."
Cuvintele dlui Ch. Diehl sunt
astfel expresia unui mare savant
care şi-a cheltuit viata în cunoaş­
terea artei de răsărit, şi ca atare
aprecierile ce le face asupra ve-
chei noastre arte sunt menite a
ne încălzi sufletele, şi a ne face
încă odată dovada că nu suntem
ariviştii istoriei, ci trăim dintr'un
nobil şi vechiu trecut de cultură
şi de bună intelectualitate.
11 I I I I I I i m i t i m i n i m i i
123 •S
Un monument
lui Eminescu
de I. Constantinescu-Delabaia
Foaia naţionalistă „Cuvântul"
din Bucureşti a luat iniţiativa
strîngerii fondurilor pentru ridica­
rea unui monument poetului celui
mai ales al neamului, „aceluia
care, ca nimeni altul a îmbogăţit
limba vechie şi înţeleaptă," rădi­
când-o la perfecţiuni nebănuite,
care a făcut să vibreze cu atâta
putere toate fibrele inimii dar şi
toate coardele sufletului nostru
naţional.
Ce monument se poate ridica
lui Eminescu? Unde e artistul
care se va încumetă să cio­
plească în piatră ori să toarne în
bronz măcar o rază cât de mică
din strălucirea orbitoare a celui
mai desăvârşit geniu poetic pe
care 1-a dat Neamul Românesc în
cursul veacurilor ? Cine şi cum să
tuni
redea măcar o scânteie din focul
acelei minţi care şi-a ars sufletul
în para flacărei divine, „mistu-
indu-se luminând", cum atât de
bine a zis Vlahută.
Un monument Iui Eminescu?
Mă gândesc Ia numărul cel mare
de busturi, statui şi monumente,
cu care s a u umplut în anii din
urmă pielile publice din Vechia
Tară ca şi din Provinciile realipite.
E îngrozitor ce monument de . . .
nepricepere, de pseudo-artă con­
ţin multe din aceste urîte elucu­
braţii sculpturistice, pentru care to­
tuşi s'au cheltuit atâtea sute de
mii de lei şi mă întreb de unde-şi
iau curajul aceşti profanatori ai
artei ?
La Cluj, atrage privirile tuturor,
frumoasa statue equestră a lui
Matei Corvinul. Cât de urâtă
apare fată cu această operă de
artă, bronzul în care, în alt oraş
de frunte al Ardealului s'a turnat
cu o grabă vinovată şi cu o şi
mai vinovată nepricepere statuia
Regelui Ferdinand rivalizând doar
cu monumentul tot atât de profa­
nator de artă al Reginei Măria, în
acelaş oraş de frontieră !
Nădăjduim că împăratul Tutu­
ror Românilor va avea, la timpul
său, în altă parte statuia care să
întrupeze sublimul eroism al lui
„Ferdinand Liberatorul."
Va fi cu atât mai bine dacă în
aceeaş statuie sa va vădi şi înăl­
ţimea la care trebuie să se ră­
dice geniul artei noastre naţionale.
Iar „acel rege al poesiei," —
 Eminescu, a dat cu dărnicie acest
titlu, lui Alexandri, poetul „veşnic
tânăr şi ferice, (pe care corifeii unei
anumite literaturi, îl revendică acum
pentru geniul altei naţii). Dar
pentru generaţiile de azi, ca şi
pentru acele ce vor veni, Regele
poeziei noastre este Eminescu,
— tristul rege peste al cărui „mor-
mînt fără noroc şi fără prietini,
„doar' teiul sfînt" îşi scutură an de
an floarea mirositoare, ca recu­
noştinţă pentru dragostea cu care
l a căntat poietul. Şi generaţia de
astăzi, generaţia care a văzut im-
plinindu-se visul sfînt al Unirii,
dar care aude şi astăzi plînsul
Romînului dela Nistru pân' la
Tisa „gemând subt neagra străi­
nătate", trebuie să-şi împlinească
datoria către acela care, în scri­
sul său, a întrupat atât de sublim
geniul şi aspiraţiile acestui neam.
Lupta pentru afirmarea dreptu­
lui de stăpânire a limbii şi cul­
turii noastre în Ţara mărită cu
atâtea grele jertfe, trebuie să se
ducă pe toate căile şi unul din
mijloacele de biruinţă este evo­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
carea şi preamărirea întemeietorilor
şi întregitorilor acestei culturi.
Pentru un monument vrednic
de geniul lui Eminescu şi de ge­
niul naţiei noastre, trebuiesc bani,
bani mulţi şi este o ruşine naţi­
onală că lista de subscripţie des­
chisă de ziarul „Cuvântul," stă de
atâta vreme fără rezultate apre­
ciabile.
Voi, toti aceia cari vă ghiftuiţi
zilnic de bunătăţile acestei gene­
roase şi binefăcătoare târi, îmbo­
găţiţi ai războiului, care n'avetj
obraz ca să vă crape, profitori ai
tuturor situaţiilor şi transactiilor,
samsari fără teamă şi fără scru­
pul, străini cari sugeti din trupul
tării, fără să vă simţiţi datori cu
ceva către această tară şi către
fii ei aleşi, la o parte! Nu profa­
naşi cu banul vostru mârşav
sfîntul simtîmînt de slavă pentru
autorul „Luceafărului," al „Sati­
relor" şi al „Epigonilor" ! Să vie
sufletele curate, tineretul entusiast
şi cuminte, negustorii şi meseriaşii
cinstiţi, muncitorii harnici ai gliei
strămoşeşti, instituţiile româneşti
de comerţ şi industrie, slujitorii vred­
nici ai şcolilor şi bisericilor săraci de
mijloace, dar bogaţi în simţire,
dela voi să pornească banul bi-
necuvîntat cu care să se înnalte
cel mai falnic, monument aceluia
care a întrupat cu atâta putere
geniul poetic al neamului nostru.
Influenţa italiană în
„Ţiganiada".
Ion Budai-Deleanu, judecătorul
din Lemberg care plecase din Ar­
deal pentruca să nu mai dea ochi
cu acei „ethnoctoni cari prodeau
binele de obşte al poporului", a
dat literaturii romîne cea mai în­
semnată poemă epică „Ţiganiada",
din care iubirea pentru trecut, sa­
tira prezentului, ironizarea unor
obiceiuri, se întrezăresc subt vă­
lul unei alegorii ce înfăţişează
isprăvile hazlii ale Ţiganilor în­
corporaţi de Vlad Ţepeş, pe cînd
acesta avea răsboiu cu Turcii.
In explicarea genesei „Ţigania-
dei", nu trebue să ţinem seamă
numai de literatura germană, ci
şi de literaturile clasice (greaca şi
latina) şi romanice (italiana, fran­
ceza, spaniola), căci Budai-De­
leanu, în timpul pe care slujba
Iui de judecător i-1 lăsa liber, se Coborârea de pe Cruce
ocupă, în afară de studiile istorice Pictură românească din secolul XVI-lea
şi filologice, şi cu lectura celor
mai însemnate opere din aceste
literaturi.
„Voind să facă" — cum el în­
suşi mărturiseşte — „o încercare După însăşi mărturisirea sa,
de s'ar putea obişnui şi în limba Budai-Deleanu voind „să aducă în
românească aceiaşi poesie mai limba românească un fel de poe­
ridicată şi subţire cum se află Ia sie nouă precum se află Ia Italieni
alte neamuri", şi luîndu-şi drept şi alte neamuri", a luat „forma de
maeştri pe cei mai mari poeţi pe stihuri de la Italieni", adoptând
cari i-a avut omenirea: Homer, sextina, cu versuri însă de 10 si-,
Virgiliu, Ariosto* Tasso, s. a., — labe, fiindcă „limba italienească
Budai-Deleanu a creat Ţiganiada este mai aproape de a noastră".
sa, îmbogăţind astfel literatura Poetul Giambattista Casti i-a
română cu o operă poetică de o dat ideea de a pune pe Ţigani să
valoare estetică incontestabilă. discute care forme de guvernă­
Ce e drept, numeroase proce­ mânt ar conveni mai bine statului
dee de compoziţie (ideea de a lor ţigănesc, după cum şi „jivinile
pune în fruntea poemei sale Epis­ vorbitoare" (cf. Animali Parlanti I,
tolia închinătoare către Mitru Fe­ 14, XXV, 42) discutau despre
rea, iscălirea acesteia cu ana­ aşezămintele statului lor.
grama numelui său, mistificarea şi Dacă şi de la Tassoni, Tasso
în ceeace priveşte menţionarea şi Ariosto, poetul nostru a luat
isvoarelor de care s'a servit, etc), unele episoade, mai mult sau
el, le ia de la Tassoni, autorul mai pujin desvoltate, el a ştiut
cunoscutei epopei comice : Secchia însă să treacă prin purgatoriul
Rapita. sufletului său toate aceste ele­
Din opera lui Ariosto, Orlando mente străine şi să le localizeze,
Furioso, o căutat apoi să prindă să le adapteze spiritului întregei
dibăcia de a împleti între dânsele sale poeme eroi comice, dându-ne
episoadele (nu tocmai reuşind în o operă care e a sa proprie.
redacţia primă a Tiganiadei) şi să Cererea Ţiganilor ca Vlad să Ie
adopte atât formulele de tranziţie dea oşteni de pază (cf. Secchia
de la un episod Ia altul, cât şi Rapita, IV, 13) e bine motivată
procedeul de a începe unele cân­ de temperamentul lor.
tece ale poemei sale cu un exor­ Sfatul lui Dondu lingurarul, de
diu moral şi a le sfârşi cu o for­ a se săpa nişte gropi afunde în
mulă finală numită în italieneşte care să cadă vrăjmaşii (cf. Secchia
licenza. Rapita, VII, 52) e ingenios şi bine

acomodat şi situatiunii în care
se aflau Ţiganii, şi stării lor su­
fleteşti.
Parpangel ar fi, poate, prea sen­
timental pentru ca să înebunească
„de mult bănat şi jele", întocmai
ca Roland din pricina Angelicăi
(cf. Orlando Furioso, XXIII, 132—
133, passim). în tot cazul, imitaţia
lui Ariosto e făcută în chip feri­
cit, atât în acest episod, cât şi în
descrierea „curţii nălucite" (ibid.,
cântul VII) cu toate că poetul
nostru n'a putut să atingă pe dep­
lin frumuseţea originalului.
în descrierea „pădurii nălucite",
Budai a imitat foarte de aproape
ideea, dar n'a putut redă frumu­
seţea descrierii pădurii fermecate
din Gerusalemme Liberata (XIII,
2-4),
Miraculosul creştin e minunat
de bine încadrat în spiritul gene­
ral de epopee comică. Alături de
influenta lui Tasso, găsim aci şi
pe aceea a lui Voltaire, amân­
două măestrit îmbinate cu cea
poporană.
Una din ultimele scene ale
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Ţiganiadei, aceea a soliei îngeru­
lui Gabriel, e poetic redată şi aşa
de bine localizată, încât — de
n'ar fi probe evidente — nici n'am
bănui măcar că ar fi aci o imita­
ţie a unui episod din Gerusalemme
Liberata (I, 7-8, 11-17).
Cu realismul sufletului său şi
cu puterea sa de-a sintetiza, Bu-
dai-Deleanu a „unificat", cum
spune d. M. Dragomirescu, „toate
elementele cu care se înfăţişează
realitatea istorică, socială, popo­
rană într'o lune a sa proprie".
Episoadele, chiar când unele din
ele sunt imitate, „au o înfăţişare
a vieţii ce nu se găseşte decât la
dânsul", ceeace înseamnă că poe­
tul nostru „are puterea să stabi­
lească o sintesă între sufletul lui
şi lumea externă", ca să creeze o
„lume nouă: opera lui".
Cum vedem, cu toate împrumu­
turile din literatura italiană, „ Ţiga-
niada" rămâne totuşi o operă ori­
ginală, căci Budai-Deleanu, imi­
tând unele pasagii din operele lui
Ariosto, Tasso, Tassoni, a ştiut să
le asimileze, să şi — le însuşiască,
dându-le coloratura personalitătei
sale.
Const. Radu
CELE TREI CRIŞURI
CRONICA SOCIALĂ
Pericolul boalelor venerice la sate
de At. Motogna
Cu alt prilejt am vorbit tot aci
despre starea sanitară a satelor noastre
şi insistatam asupra ravagiilor pe cari
le provoacă alcoolismul cât şi boalele
venerice cari seceră victime cu ne­
miluita, datorită căror împrejurări po­
pulaţia românească descreşte, pe zi
ce trece.
Starea îngrijorătoare în care se
sbate o populaţie curat românească
şi care veacuri în şir a ţinut trează
conştiinţa naţională dincoace de Car-
paţi, am descris'o de nenumărate ori
în credinţa că problema va fi exami­
nată şi se vor lua măsuri de îndrep­
tare.
P â n ă azi însă aşteptările ne-au
fost înşelate; încă nu s'au luat mă­
suri şi situaţia a fost examinată nu­
mai într'o infimă parte. Acest fapt
ne îndreptăţeşte să credem două
lucruri: primul şi cel mai probabil
ar fi că, conducătorii treburilor pu­
blice alarmaţi din tot cuprinsul ţării
despre stări similare — de multe ori
exagerate — nu le mai iau în serios;
al doilea ar fi că se aşteaptă vre­
muri mai bune pentru a se lua mă­
suri mai eficace.
Oricare dintre aceste cauze sau
altele ar împiedeca îndreptarea sănă­
tăţii poporului căzut în ghiarele morţii,
ele sunt greşite. In judeţul Solnoc-
Dobâca sunt desigur multe comune
unde alcoolizmul nu-şi are rădăcini şi
bolile venerice sunt — poate — i-
nexistente ; sunt altele însă unde viţiul
beţiei s'a înrădăcinat temeinic şt unde
boalele venerice — sifilisul, în special
— fac progrese uimitoare. Din neno­
rocire de situaţia mai bună se bucură
populaţia aşezată pe şesuri şi unde
guvernele de tristă amintire au îm­
pestriţat-o cu maghiari cari astăzi se
găsesc în majoritate, iar partea d e ­
luroasă a judeţului şi cea mai mare
este locuită exclusiv de către tarăni
români Şi ei. sunt aceia despre cari
vreau să vorbesc.
Ştim cu toţii motivul care în trecut
a îndemnat pe români să se aşeze la
munţi şi spaţiul restrâns al unui ar­
ticol nu-mi permite să înşir cauzele
125
pentru ce în trecut românii au fost
lăsaţi să trăiască o viaţă aparte, plină
de lipsuri şi neîmpărtăşită din bine­
facerile progresului civilizaţiei moderne.
Ceiace pot să spun clar şi fără pu­
tinţă ca altcineva să mă desmintă, e
c ă : populaţia judeţului Solnoc-
Dobâca care locueşte în regiuni
neînchipuit de sărace ş i neprodu­
cătoare, trăeşte zile excepţional
de grele. Sunt comune (pe valea
Ambriciului, Sudului, Agrieşului)
unde sifilisul s'a aşezat în fiecare
casă; viţiul beţiei este răspândit
cu încurajarea evreilor speculanţi
şi a prins mmrejele lui chiar şi pe
femei; tuberculoza încă îşi are victi-
mile ei şi deasupra la toate acestea
tronează o sărăcie mare. Populaţia
munceşte mult dar roadele muncii
sunt neînsemnate. Hrana zilnică con­
stă din mămăliga şi mălaiul naţional
cu un adaus modest d e lapte sau
brânză. P e acele meleaguri sub robia
din trecut, nici un reprezentant al
autorităţii nu s'a obosit, să vadă du­
rerile sărăciei şi chiar acum „mocanii
din ţara câinelui" sunt destul de neglijaţi.
Nu exagerez dacă spun că în tre­
cut tot interesul ce l'au arătat autori­
tăţile populaţiei române din judeţul
Solnoc-Dobâca a fost legat de unele
manevre electorale şi mai rar de am­
biţii particulare bine distincte. Acţiuni
serioase nu s'au întreprins nici într un(
fel. Suferinţele populaţiei nu se măr­
ginesc numai la alcoolism sau boli
venerice, ci ele sunt şi de altă natură.
Bunăoară, analfabetismul încă este
bine înstărit în multe părţi. El ne
explică starea de plâns a populaţiei
şi lipsurile de care suferă, căci se
ştie că, administraţia maghiară ca
a r m ă de stârpire a elementului român
îşi alesese : suprimarea şcolilor. întu­
nericul de azi trebue alungat prin re­
pedea punere în aplicare a actualei
legislaţiuni şcolare şi rezultatele nu
vor întârzia s ă apară.
Un complex întreg de evenimente
cari s'au succedat sub vechea stăpâ­
nire, în plus adăogându-se contribu­
ţiile nefaste ale răsboiului, au înrău­
tăţit starea materială, morală şi
sanitară a
populaţiunei româneşti,
într'atât, încât ea nu mai poate s ă
dăinuiască o zi mai mult.
 RUGĂCIUNE
Mi-i inima nepotolit jăratic
P e vatra largă a nădăjduirii
De-a mă primi, cu paşi de singuratic,
Să mă apropii ca de-un pom văratic
Să-mi dai să gust din poamele iubirii.
Volbură Poiană.
O confirmare a celor spuse p â n ă
aci, ne-o dă d. Dr. D. Stanca, neo­
bositul cercetător al satelor noastre.
Lucrările sale ne arată că din 66
comune examinate de către două
echipe de 8 medici (d. Dr. Stanca a
examinat 17 dintre acestea) în anul
trecut în judeţul Solnoc-Dobâca, s'a
aflat cel mai mare procent al sifiliti­
cilor. In comuna Preluca Nouă, din
totalul, populaţiei, 27-8 7 sunt sifilitici
0 istoria desvoltărei culturei naţio­
şi trebue s ă precizez c ă comuna Pre­
luca Nouă încă nu este cea mai
atinsă de această teribilă boală. în­
clin s ă cred că, în comunele Agrieş,
Poieni (aceasta cercetată şi de către
I. P . S. S. Mitropolitul Bălan cu o-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
cazia sfinţirii bisericii,) Ambriciu, Ne-
grileşti, Suciu ş. a. procentul sifilisului
pe graficele d-lui Dr. S t a n c a . mar­
chează o ascensiune uimitoare şi
grozavă-
Trecând prin locurile amintite, se
vorbea despre vizita canonică a P . S . S .
Episcopului de Gherla, Dr. Iuliu
Hossu — altă vizită canonică nu se fă­
cuse pe acolo de când lumea — şi se
preciza chiar c ă înaltului păstor su­
fletesc, i s'a făcut o primire impună­
toare, care l'a măgulit mult adăogân-
du-i-se bucuria de a fi văzut co­
mune r ă m a s e intact credincioase bi­
sericii creştineşti deşi sunt înconjurate
de altele unde credincioşii, în parte,
urmează credinţa adventistă-
Se vorbeşte că P . S. Sa, cunos­
când starea sanitară a comunelor
amintite ar fi hotărât s ă intervină pe
lângă autorităţile în drept, pentru o
grabnică remediere şi că nu va pierde
primul prilej pentru a cere acest
lucru.
Avem credinţa că cererea P . S,
Sale Episcopului Hossu va fi serios
examinată Şi c ă se va pune cât mai
este încă timp, stavilă unei situaţii
intolerabile care s'a perpetuat secole
de-a rândul, mulţumită regimului care
şi-a ales cele mai netrebnice mijloace
pentru stârpirea unei populaţii mun­
citoare harnică Şi cinstită.
CRONICA CULTURALĂ
Contribuţia Românilor Macedo­
neni în cultura românească din
Transilvania şi ţările vecine.
In istoria culturală a Ardealului
şi Ungariei un capilal important
îl ocupă rolul pe care l-au jucat
Românii Macedoneni. Emigraţi din
sudul Dunărei, îndeletnicindu-se
în primul rând cu negoţul, ei au
format colonii importante în oraşe­
le cu populaţie românească şi un­
gară, s a u constitut în clasă bur­
gheză şi s'au manifestat nu numai
în viaţa economică dar şi în cea
culturală.
Lucruri puţin cunoscute, care ar
părea revelaţii pentru unii.
Aceste revelaţiuni despre rolul
ce Iau jucat coloniştii aromâni în
nale din aceste ţinuturi, poate-
produce bine înţeles, oarecare sur­
priză Ia mulţi din cititori, daca nu
chiar şi o enigmă care trebue
explicată. E firesc ca oricare să-
şi pună întrebarea : de unde au
răsărit aceşti propagatori ai cultu­
rei naţionale, pe când se ştie că
la dânşii acasă n'au avut nici
şcoli româneşti, nici cultură naţio­
nală, nici literatură proprie, nici
biserici în care să se slujească în
graiul strămoşesc ? Cum ar fi fost
cu putinţă ca nişte refugiaţi veniţi
de peste nouă ţări şi mări, pără-
sindu-şi căminurile de nevoe, şi
stabilindu-se în Austria, să joace
un rol aşa de însemnat în istoria
desvoltării nationa'e a românilor
din Transilvania, cătă vreme la ei
acasă nu se trezise încă conştiinţa
naţională I
Cercetând trecutul românilor
macedoneni vom constata în pri­
mul rând, că ei s'au putut con­
serva în decursul veacurilor, deşi
fără comunicaţie şi fără continui­
tate cu patria mumă, ca o ramură
ruptă din trunchiu, care a trăit din
propria-i sevă. După căderea im­
periului roman şi năvălirea bar­
barilor, au găsit refugiu retrăgân-
du-se prin văi şi munţi puţin ac­
cesibili şi mai uşor de apărat în
contra incursiunilor de prădători.
Gratie instinctului de independentă
foarte dezvoltat la ei şi a simţului
de conservaţiune naţională, ro­
mânii macedoneni s'au bucurat
întotdeauna de-o existentă auto­
nomă, munţii şi văile fiind dome­
niul lor, care de altfel n'avea prea
mare atracţie pentru năvălitori ca
o pradă mai săracă şi mai greu
de cucerit!
Prin conştiinţa originei lor, prin
tradiţiile şi datinele, prin cântecele
şi obiceiurile lor, românii mace­
doneni şi-au putut conserva in­
dividualitatea romanică în decur­
sul vremurilor. Trăind însă în gru­
puri răzleţe, fără legături unitare,
fără ideal naţional propriu şi fără
alte aspiratiuni politice decât un
trai de semi-independentă, fără li­
teratură proprie, fără şcoli şi bi­
serici în limba naţională, ei n'au
putut să joace un rol preponde­
rent în istoria politică a Mace­
doniei.
Cronicarii bizantini pomenesc
adesea în scrierile lor despre exis­
tenta acestor români; nu-i prezintă
însă ca un popor unit, cu aspi­
raţii comune, ci ca un factor au­
xiliar în luptele slavilor sau ale bul­
garilor în contra puterei bizantine.
Se vede că pe aceşti munteni nu-i
preocupa atâta visul unei stăpâ­
niri proprii, cât asigurarea pre­
ponderentei lor peste munţi şi
văi şi condiţiilor prielnice de-a
putea întreţine nesupărati frapor-
turi de schimb cu locuitorii de pe
şesuri. Nu este exclusă însă proba­
bilitatea ca românii macedoneni
să fi stăpânit şi pământuri de cul­
tură în apropierea regiunilor mun­
toase. De îndată însă ce se iveau
nuoii furtunoşi pe orizontul poli­
tic, munţii şi văile deveneau adă­
postul lor, strecurându-se astfel
mai îndemni de urgia vremurilor
şi păstrându-şi neatinsă curăţenia
neamului de orice amestec cu ele­
mentele năvălitoare.
Sub dominatiunea otomană a-
românii formează populatiunea do­
minantă a regiunilor muntoase,
stăpânirea acordându-le oarecari
drepturi de autonomie politică în
schimbul unor dări în natură.
Astfel siguranţa publică şi paza
hotarelor cădea în atribuţiile co­
munităţilor de aromâni, pentru care
scop îşi orânduiau străjari (arma-
toli) din sânul lor şi pe răspun­
derea obştiei, aceste organizajiuni
luând şi denumirea de „capi-
tanate."
In afară de populaţia de păs­
tori nomazi, care în sezonul de
iarnă se coborau în seşuri cu tur­
mele lor, erau aşezate prin regiu­
nile muntoase ale Macedoniei,
Epirului şi Albaniei numeroase
comune exclusiv româneşti ale că­
ror locuitori stabili se ocupau cu
meseriile şi comerţul, înstrăinâdu-
se adesea în tări, unde o activi­
tate mai largă le prezenta pers­
pective de îmbogăţire, fără însă a
uita de patrie şi părinţi. Nume­
roase sunt edificiile publice şi
particulare ridicate de aceşti
oropsiţi ai Soartei, care în pribe­
gia lor au păstrat cu sfinţenie
dragostea patriei natale şi a nea­
mului din care s a u despărţit.
Acestui simiimânt de durere
pentru patria suferindă se dato-
reşte faptul că aceşti aromâni
pribegiţi, ajunşi Ia situatiuni ma­
teriale strălucite, au consac­
rat o bună partea din averea lor
pentru scopuri patriotice.
Dintre aceştia sunt mulţi. Să
amintim pe baronul Sina, născut
în oraşul Vascopole din Albania,
căruia Atena datoreşte observatorul
şi academia, o clădire monumen­
tală. Pe Averoff, care între altele a
dăruit Greciei cel mai mare cui-
rasat ce'l are, gratie căruia flota
greacă a eşit biruitoare în primul
războiu balcanic. Pe fraţii Pinica
care au înălţat cu spesele lor în
oraşul Bitolia o impozantă clădire
pentru şcoală şi un spital înzes­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
trat cu toate cele necesare etc. etc.
Românii macedoneni au dat
personalităţi marcante puse în s e r ­
viciul ţărilor care le-au acordat
adăpost şi ocrotire în vremuri
grele.
In afară de cei ca Şaguna, Mo-
cioni, Dumba, Gojdu etc. stabiliţi în
Austria şi Ungaria, putem cita o
mulţime de aromâni veniţi în Ro­
mânia care s a u distins, precum
Asachi fost primministru, pe Mene-
las Ghermani, ministru de finanţe
originar din B'ata; pe distinsul băr­
bat de stat Tache Ionescu de ori­
gină macedo-română; pe poetul
Bolintineanu ministru al instruc-
tiunei pe timpul lui Cuza-Vodă,
pe eminentul jurisconsult Disescu
şi mulţi al{ii care au ocupat înalte
situatiuni.
In Serbia, în Bulgaria, în Turcia
şi cu deosebire în Grecia aro­
mâni s a u ridicat până la cele
mai înalte demnităţi publice. Ast­
fel în Serbia nu de mult primul
ministru Vladan Gheorghevici era
aromăn din Vlaho-Clisura, iar mi­
nistrul de finanţe, al cărui nume
îmi scapă din memorie era năs­
cut în Molovişta de lînga Bitolia.
Miniştrii Bulgariei Ghenadieff, Ta-
cheff, şi al{i demnitari ai statului
erau aromâni.
Sava-Paşa ministru de externe
al Turciei şi fost guvernator al
LUI EMINESCU
Poet! — urâtă meserie!
Părinte de literatură!
Aveai şi tu statui — o mie
Dacă ereai o secătură!
SENECA
insulei Creta era un aromân din
Saracu. De asemenea medicul
Sultanului, al cărui nume îmi scapă
din memorie, era un aromân din
Magarova. Marele Coleti, care fă­
cuse parte din guvernul provizo­
riu al Greciei iar după proclama­
rea independentei fu trimis ca
ministru la Paris, era de aseme­
nea aromân din Saracu. Majori­
tatea eroilor care s'au distins în
luptele pentru dezrobirea Greciei,
au fost aromâni. Rigas Fereos,
cel mai înfocat eterist şi cântăreţ
popular, acela care a scris imnul
Greciei, era un aromân din Ve-
leştin sau Fere, de unde i se zicea
Riga de Ia Fere sau Riga de la
Fere cum'l numeau autorii fran­
cezi.
Statuia lui Riga, care se află în
faja universităţii din Atena, ală­
turea de statuia lui Grigorie, pa­
triarhul, spânzurat de turci la prima
izbucnire a revoluţiei, fură ridi­
cate cu spesele lui Averoff din
din Aminciu (Metova).
Pentru confirmarea celor de mai
sus n'ar fi de prisos să cităm câ­
teva din aprecierile făcute de scrii­
tori străini, — chiar de greci, — care
au cercetat de aproape viaţa aces­
tui popor. Iată ce spune în rezumat
Pouqueville în cartea sa : „Voyage
en Grece. Tom. II. p. 174." —
Românii Megalo-Vlahiti d e l a 1760
încoace întreţinând raporturi co­
merciale cu diferite porturi din
Marea Mediterană întemeiară case
de comerţ la Neapole, Livorno, Ge-
nua, Sardinia, Cadix, Trieste, An-
cona şi Ragusa. Alţii, legară rela-
tiuni cu Viena, Constantinopol,
Moscova. Clasa poporului, care nu
dispunea de capitaluri, se ocupa
cu fabricarea obiectelor de aur
şi argint şi a ornamentelor în
filigram pe când alţii erau între­
buinţaţi la fabricarea ţesăturilor."
Românii care au călătorit vor­
besc mai multe limbi şi posedă
biblioteci cu căr{i franţuzeşti, ita­
lieneşti. Un călător mai găseşte
la ei cele mai bune editiuni ale
clasicilor eleni. Ceace însă e mai
uimitor, este faptul de-a vedea
spiritul da ordine care domneşte
în oraşele aromâneşti. O preve­
dere înţeleaptă s'a perpetuat pentru
a îndruma tot ceace el, omul în-
convoiat sub despotizm poate să
întreprindă pentru îmbunătăţirea
conditiunilor viejei sale . . ."
Colonelul englez Wiliam Leake
care a călătorit în Grecia în 1835,
vorbind de Aromâni face acele­
aşi constatări . . . „mulţi dintre
aceşti aromâni, spune Leake, fă­
când comerţ cu Ispania, Malta şi
Turcia au devenit proprietarii co­
răbiilor şi ai mărfurilor încărcate.
Clasa cea bogată a populajiunei
se compune din negustori care
au petrecut mulţi ani în străină­
tate, în Italia, în Ispania, în Aus­
tria şi în Rusia şi cari după o
absenjă îndelungată se întorc în
oraşele lor natale cu produsul
industriei lor, contribuind astfel la
îmbogăţirea şi civilizarea lor.
„Bărbaţii clasei mijlocii se ocupă
cu micul comerţ în oraşele din
Turcia sau cu lucrul manual; ei
sunt croitori, argintari, căldărari şi
excelează- la montarea pistoalelor
şi puştilor după gustul albanezi­
lor, la fabricarea ceştilor de ca­
fea în argint sau aur, şi la bro-
darea costumelor albaneze."
Scriitorul grec* Aravantines în
cartea sa întitulată „Istoria ianinei
1816," constată că aromânii au
stabilimente comerciale în diferite
centre şi că ei se disting prin
onestitatea şi prin importanta ne­
goţului lor. Vorbind de aromânii
din Metova (Aminciu) spune că
„ei sunt foarte ospitalieri iar casele
lor întrec în strălucire pe cele mai
frumoase din Ianina. Cei mai ci­
vilizaţi dintrânşii au fondat o
şcoală grecească pentrucă to{i cu­
nosc limba greacă, însă îşi păs-
treză limba maternă, care este cea
română."
F. Kanitz în lucrarea sa despre
Serbia p. 328. se exprimă astfel:
Ţintarii (aromânii) au fost rep­
rezentaţi ca ocupându-se cu me­
seria de păstori sau dedaţi micu­
lui comerţ. Marile lor dispozitiuni
însă pentru lucrările de artă, ap­
titudinile lor extraordinare pentru
arhitectură n'au fost observate. In
afară de Constantinopol, Atena,
Belgradul, Tjnlarii sunt singurii
arhitecţi ai Turcei şi ai Greciei,
cu toate că 'i confundă adesea
cu zidarii sârbo-bulgari. Gratie in­
teligentei lor fireşti ei ştiu să exe-

cute poduri cu mai multe arcuri
cupole şi boite."
Profosorul universitar de la
Belgrad M. I. Cvijie, într'o lucrare
mai recentă întitulată : Anthropo-
geografice probleme ale peninsulei
balcanice" constată aptitudinile
culturale ale" aromânilor astfel:
„Cei mai principali purtători ai
culturei bizantine, în sistemul că­
reia intră, în afară de Macedonia,
teritoriile climatului mediteranian
al peninsulei balcanice, erau Grecii
şi Ţiniarii sau Aromânii."
Germenii culturei tintaro bizan­
tine printre slavii macedoneni da­
tau înca din timpul în care aceş­
tia fură creştinizafi de către cei
d'ântâiu."
K. Gersin în lucrarea sa : Prob­
lema Macedoniei şi a Turciei,
Viena 1903, constată că românii
macedoneni se disting în mod
simţitor de .celelalte popoare şi
că reprezintă aproape singura
rasă pură în Macedonia. Autorul,
deşi nu este favorabil mişcării
aromâne, recunoaşte că se deo­
sebesc prin inteligenta lor, prin
BCU Cluj / Central University Library Cluj
rapiditatea conceptiunei şi prin
fineta lor".
Aromânii care s'au stabilit în
Austria şi în Ungaria sunt cei mai
mulfi originari din Vascapole oraş
foarte înfloritor în secolul XIX,
care devenise metropola comerci­
ală a Albaniei şi Epirului. Pe la
1788 număra peste 60000 de lo­
cuitori. Bogăţiile ei atrase lăco­
mia satrapului din Ianina, Ali-Paşa
Tepenlenli, care năpusti hoardele
de başibuzuci devastând şi distru-
gân oraşul. Locuitorii ei se răspân­
diră parte în Macedonia, în ora­
şele Bitolia, Cruşova, Ochrida,
Corcea, Veles, iar cei cu mai
multă dare de mâna se stabiliră
în Austria şi Ungaria. Cei răspân­
diţi în oraşele din Macedonia au
adus cu dânşii şi civilizaţia ce do­
bândiseră prin relatiunile lor co­
merciale cu Piza, Florenţa, Veneţia,
Triestul, Viena şi Budapesta.
Vascopole avea în vremea acea
o bogată bibliotecă şi o impri­
merie.
Odată aşezaţi în aceste părţi,
cu organizaţia de care dispuneau,
cu forţele intelectuale şi econo­
mice ce le stăteau la dispoziţie
ei se puseră pe lucru. Cum s'au
manifestat, ce roade au dat, în
special în ţinuturile transilvănene
voiu arăta într'o altă cronică.
Prof. N. Maimuca
CELE TREI CRIŞURI
©im
Schiţă naivă
P e a cerului livadă
Unde-s stelele în salbe,
Norii pasc grămadă - asemeni
Unor turme de oi albe.
Cu tulpină
de lumină,
In decoru - armonios,
A'nflorit şi luna plină,
Ca un ghiocel sfios .
CRONICA ŞTIINŢIFICĂ
Efectele fiziologice ale radiului.
de I. Pogan
„Radiu", „radio-activitate", sunt
cuvinte care circulă tot aşa de
des ca şi „razele Rontgen" bine­
cunoscute în efectele lor, aproape
de toată lumea.
Dar, fiindcă radiul e foarte
scump, experienţele directe nu se
pot face cu uşurinţă, cauzele
efectelor vindecătoare sunt a-
proape necunoscute, aplicaţia lui
mai nesigură ; toate acestea dau
naştere misterului care împleteşte
noţiunea de „radiu."
Pe lângă importanta teorelică
ce are radiul, are încă una prac­
tică, care îl face preţios pentru
medicină.
Descoperirea efectelor fisiolo-
gice s a u făcut întâmplător, de
Beguerel. El necunoscând încă
nici-un efect fiziologic al radiului,
a purtat în buzunarul său sare
de radiu. Cu toate - că numai câ­
teva miligrame, totuş, radierea ei,
i-a cauzat pe corp o rană adâncă
care numai cu greu s'a vindecat.
Prima observaţie „dureroasă"
făcută, experienţele pentru a cu-
noaşle efectele fiziologice ale
radiului, de aci începând, se tin
lant.
La început numai influente des-
tructive, periculoase pentru cor­
pul omenesc se arătau.
Aşa pielea expusă la acţiunea
radiului, la început se înroşeşte,
se nasc în acel loc băşici şi mai
târziu se produce şi puroiu. Rana
are aspectul unei răni de arsătură
şi se vindecă cu greu.
Frunzele plantelor încep a în­
gălbeni, mor sub influenfa ra­
diului.
Cenuşiu
Din plasa cerului ţes fire
Păianjenii cerniţi, ce vor
Să'ngroape subt linţoliul lor
Sfioasa stelelor privire.
Şi'n noaptea care şi-a lăsat
Obloane sure de pustiu,
Se proectează ne'ncetat
P e cer, imensul cenuşiu . .
Alexandru Bilciurescu
La animale s'au constatat efecte
dezastruoase ale radiului asupra
creerului. Căci abia după o oră
de acţiune se arătau semne de
idiotie.
Părţile genitale expuse, degene­
rează, ajung la sterilitate. Radiul
distruge deci celulele sănătoase
sau bolnave, le poate însă şi
numai împiedeca în desvolta­
rea lor.
Această din urmă proprietate
îl face preţios pentru medici. A ş a
la vindecarea bubelor de piele,
lupus, boli venerice se aplică cu
mult succes.
Radiul emite un gaz numit
„Emanatiune" care absorbit de
apă îi dă o putere binefăcătoare
de a vindeca. Băută, acest fel de
apă vindecă boli de stomac,
reuma. Băile în apa care conţine
radiu n'are influentă directă căci
emanatiunea de radiu nu ajunge
direct în corp şi în aer de unde
prin inspiraţie poate ajunge în
corpul nostru.
Un alt corp radioactiv — thoriumul
— e cel mai eficace mijloc de slă­
bire. După un timp de o lună o
femeie grasă a pierdut 19 kg.
prin trei injecţii de thorium.
Radiul alină şi durerile nervoase,
e un calmant pentru bolile ner­
voase.
Cauzele acestor efecte sunt
cunoscute numai în parte.
Când ele vor fi cunoscute, apli­
caţia radiului în medicină va câş­
tiga un teren vast.

„CELE TREI CRIŞURI" IN ŢARĂ
SCRISORI DIN BANAT
de Traian Birăescu
Noul episcop al Aradului. — Oamenii
săraci ai tarei bogate. — Baziaşul nu
ni se deschide : o pierdere pentru miş­
carea culturală din Banat. — Bogăţii
ce se risipesc — Bacalaureatul.
Instalarea sau „instalaţia" cum
îi zic bănăţenii, a P. S. S. Epis­
copului Grigore al Aradului în
scaunul archieresc al eparchiei
din partea cea mai vestică a ro­
mânismului a readus, pentru două
zile, între zidurile Aradului atât
de străin încă, vechiul spirit ro­
mânesc dătător de îndemnuri şi
speranţe noui. Dincolo de serbă­
rile în adevăr impozante sufletul
românesc din Banat şi părţile
arădane a stăruit să dea actului
instalării aceiaşi semnificaţie, pe
care o avea atunci, când vlădica
românesc din aceste părţi nu era
numai şeful unei biserici, ci se
identifica şi cu conducătorul des­
tinelor acestui neam. Şi dacă sub
BCU Cluj / Central University Library Cluj
acest raport bănăţenii căutau, în
trecut, în vlădică, nu numai pe
păstorul sufletesc, pe eruditul în
ceiace priveşte problemele dog­
matice, ci mai ales pe con­
ducătorul menit să indice calea
cea adevărată ce duce spre mân­
tuirea altor bunuri tot atât de
scumpe ca şi credinţa, — a limbei
şi fiinţei noastre, — credem că în
persoana P. S.S. Dr. Grigore Comşa,
s'a făcut cea mai nimerită ale­
gere. Dsa va îndeplini, cu dem­
nitate dublul rol ce se impune încă
episcopului român în aceste părţi.
Bănăţenii au dat contribuţia lor
pentru ridicarea fastului serbării
instalării. Pitorescul cotsumelor
româneşti din jurul Timişoarei
adus între zidurile Aradului de
mândrii ţărani bănăţeni armoni­
zau de minune cu acelea ale pod­
gorenilor, ba chiar şi cu acelea
largi, ungureşti de pe câmpie sau
din cotitura Mureşului, iar coru­
rile „Doina" din Timişoara, „ar­
monia" din Arad, prin concertul
organizat au imprimat serbării şi
caracterul pe care ţinem să-1
păstrăm acestor instalări, acela al
unei sărbători româneşti.
* *
S'ar crede, că în acest Canaan,
ce-i zicem Banat, sărăcia şi mi­
zeria nu au ce caută şi totuşi! Pe
lângă „pausi mândri, şi isteţi, ce-
şi mărită fetele cu „doctori" şi
ofiţeri, dându-le ca zestre câte
un milion, adeseaori şi mai mult,
pe lângă casele ţărăneşti, din cari
aproape că nu lipseşte pianul, pe
lângă brâuri bătute în zimţi de
argint veritabil, ii înflorite cu fir
de aur „oprege şi fote ce repre-
sintă aproape în totdeauna o
avere, fără să mai vorbim de sal­
bele cu „galbini" şi mizeria, cea
mai neagră mizerie, îşi are tara sa
în bogatul nostru Banat.
Aceasta o po{i remarca mai
ales în tara „Stegului" sau de
când ne-am obişnuit să ascun­
dem sub frumoase firme româ­
neşti realităţile ce nu ne pot con­
veni în teritoriul „Domeniilor Re-
citei," teritoriu ce pe lângă câteva
zeci de mii de hectare pământ,
pădure, mine bogate, cuprinde şi
vreo câteva zeci de sate româ­
neşti. In Jara Şteguiui, — româ­
nul de aici continuă să-i zică
astfel cu toată naţionalizarea fă­
cută, — sunt localităţi, unde mi­
zeria e cultivată în mod sistema­
tic. Una şi nu singura dintre
acestea, este Bocşa Montană şt
mai ales partea numită a „tără-
nimei." Adică partea populată de
„ţărani" din „tară", din Oltenia,
colonizaţi aici pela 1724, veniţi
din jurul Băii-de-Aramă, ca să
scoată, ca mineri, bogăţiile din
fundul pământului pe seama unei
soc. austriace. Evident, că băşti­
naşii nu le mai păstrează nici o
„pică" ca altor „regăţeni" veniţi
în ultimul timp. Ba din contra.
Compătimirea şi simpatia generală
să îndreaptă către „ţărani." 0 şi
merită. Cele peste 100 şi ceva fa­
milii ce dau braţele de muncă
la mine, formând în Bocşa-Mon-
tană nu cartier separat îşi trăiesc
şi azi în România-Mare viata lor
de robi moderni, de i/oft. Nici
unde, ca aici, nu poti observa
mai bine, cum ştie capitalul,
atunci când e mănuit de oameni
fără inimă, să exploateze fiinţa
omenească 1
O sută şi ceva gospodării, cu
capul familiei atins de tubercu­
loză, cu câte 4—7 copii purtând
cu toţii semnele vădite a pertuber-
culozei, palizi, traşi la fată, zdren-
toşi, aşteptând ca tatăl „să se
prăpădească" — fapt ce se pro­
duce de obicei când acesta abea
atinge 38—40 ani, ca cei mai
mari să-i ia locul în „ocnă," o
coastă de deal înalbită de cruci
de lemn şi monumente de mar­
moră, (Stegul le dă pe un pret
sub cost foştilor săi mineri 1) ne
dau ideia, — pe lângă mizeria din
casele minerilor, — cum ştie încă
şi azi capitalul fără suflet, să-şi bată
joc de fiinţa umană exploatând 'o
fără milă.
Deschiderea liniei ferate Timi-
şoara-Baziaş, hotărâtă pentru 15
Iulie, linie ce ne-ar fi pus în con­
tact direct cu satele româneşti din
sudul Banatului înstrăinat, . s'a
amânat din nou. E o pierdere în
primul rând pentru acţiunea de
propagandă culturală întreprinsă
prin aceste sate de mai multe so­
cietăţi culturale dela noi.
* *
*
Plecarea din Timişoara a d-lui.
General Găvănescul, care, ca preşe­
dinte al cercului Civil şi Militar
din Timişoara lasă în urma sa o bo­
gată activitate culturală, e sincer
regretată de întreaga societate
românească ce-şi dă seamă des­
pre importanta propagandei cultu­
rale româneşti în Timişoara, al
cărei caracter cpsmopolit nu a
fost prin nimic alterat de cei 6
ani de stăpânire românească. Pe
lângă Ateneul Popular ce s'a
remarcat printr'o seamă de con­
ferinţe ţinute de prof. univ. dela
Iaşi, Cluj şi Bucureşti, Dsa lasă
în urma sa şi o frumoasă activi­
tate pe teren social. Severinenii
Iau primit cu aceiaşi dragoste
cu care Dsa s'a despărţit de Ba­
nat şi bănăţeni.
* *
*
Dl profesor univ. D. Guşti în
calitatea sa de preşedinte al unei
comisii de examinare a candida­
ţilor de bacalaureat venind în
Timişoara nu s'a multămît cu ro­
lul ingrat pe care în mod fatal îl
îndeplineşte arbitrul viitorului ce­
lor mai mulţi dintre candidaţi, ci
profitând de timpul . ce ia rămas
liber a cutreerat mai multe sate
din Bănat adunând modele din
vechile cusături şi ţesături româ­
neşti de aici. Motivele pur româ­
neşti, aceleaşi aici ca în judeţele
de munte ale vechiului regat
sau Bucovina, motive ce de­
monstrează cu veacuri în ur­
mă acelaş gust, aceleaşi preo­
cupări, ar merita să fie colecţio­
nate mai înainte de a se risipi
eu totul, de a fi alterate de influ­
ente noui, străine, sârbeşti şi un­
gureşti la noi, bulgăreşti şi tur­
ceşti în Muntenia şi Oltenia, ru­
seşti în Bucovina. S'ar verifica
astfel încă odată că mai înainte
de a se fi rostit măcar numele
de „Unitate Culturală", neamul
nostru în materie de manifestare
artistică, sufletul concepând fru­
mosul, era una, nu cunoştea fron­
tiere.

Vorbind despre bacalaureat nu HORAŢIU

putem să nu remarcăm la acest
loc, sgomotul, al cărui ecou încă
nu a încetat, făcut de presa mi­
noritară dela noi, în jurul acestei
probleme. In general discuţia
stârnită în presă de pretinsa se­
veritate a comisiilor examinatoare
a fost pătimaşă şi nu totdeauna
a fost purtată de oameni de bună-
credintă. Numai după ce s'au
cunoscut resultatele generale tot
atât de defavorabile pentru to{i,
fără deosebire, nota descu{iilor
s'a schimbat. Credem că viitorul
va convinge pe minoritari, că
BCU Cluj / Central University Library Cluj
nouile dispozitiuni nu sunt în­
dreptate în contra lor, ci în contra
ignorantei.
Taliarchului
(Ode, I, 9)
Priveşte cum se 'nalţă 'n zare Soracte, troenit de nea.
Stătut-au apele, iar codrul se 'ndoae sub povara-i grea.
brea 'nfrânge frigu, 'n foc aruncă butucii groşi; apoi din plin
In amfora sabina toarnă, o Taliarche vechiul
t vin.
Iar celelalte tu le lasă în grija zeilor, pe toate,
Căci ei au potolit şi vântul şi valurile 'nfuriate,
Şi 'n ulmi şi 'n chiparoşi acuma stau crengile pietrificate.
Să nu te 'ntrebi ce fi-va mâine căci dar al soartei e-orice zi,
Şi cât eşti tânăr, tu amorul şi danţul nu-1 dispreţui.
Cât e departe bătrâneţea, acum e timp de hoinărit,
De şoapte dulci la întâlnire sub cer de stele prăfuit,
De şăguiri cu fete-ascunse în vre un ungher, şi cari se fac
Că nu vor să le smulgi din deget inelul, dar îţi fac pe plac.
Trad. de 2f. I. Hereacu

bibliotecei filialei; iar bibliotecile

Extinderea activitătei reuniunei
,Cele Trei Crişuri"
Reuniunea culturală „Cele Trei
Crişuri" instituţie recunoscută prin
lege ca persoană morală şi juri­
dică, sub preşedinţia de onoare
a A. S. R. Principele Carol, ur­
mărind cu persistentă încă dela
fondarea ei, în 1919, propaganda
culturală la sate şi oraşe, cultivarea
şi promovarea sentimentului naţio­
nal şi apropierea, atât de nece­
sară astăzi a tuturor Românilor
prin cultură, crede că acest întreit
scop, poate fi şi cu mai deplin
succes, ajuns prifi înfiinţarea în
centrele importante din judejeledepe
graniţă a unor filiale ale reuniunei.
Pentru realizarea acestui dezi­
derat de descentralizare culturală,
reuniunea a făcut un apel la în­
treaga intelectualitate a satelor din
judeţele dela frontiera de vest
a României, la studenţimea uni­
versitară şi la toată lumea intere­
sată la ridicarea noastră culturală
de care depinde în cea mai mare
măsură progresul Statului nostru,
spre a-i da concursul.
Reuniunea în baza concluziilor
şedinţei comitetului central dela 5
Iulie se obligă a lua asupra ei
opera de constituire a acestor fi­
liale, de ajutorare materială şi de
sprijinirea morală, conform Statu­
telor.
Desigur, acelaşi scop, de a des-
volta o activitate cu caracter cul­
tural educativ, social şi de pro­
pagandă naţională, revine şi fili­
alelor ca şi reuniunei „Cele Trei
Crişuri," şi situaţia de fapt care
se prezintă aci dă conducătorilor
ei speranţa unor rezultate minu­
nate spre binele general.
La întemeierea filialelor — pentru
care concursul tuturor factorilor
competenţi din satele şi reşedin­
ţele de plasă se pare a fi asigu­
rat — reuniunea acordă, pe lângă
diferite avantagii materiale şi un
număr de cărţi necesare înfiintărei
existente, în fiecare cerc (plasă)
vor intra sub ingrijirea filialei.
Se acordă deasemenea gratuit
publicaţiile instituţiei: revista „Cele
Trei Crişuri" şi „Cele Trei Crişuri
pentru Popor", broşuri din edi­
tură etc.
Pe lângă scopurile arătate mai
sus în trăsături generale, reuni­
unea „Cele Trei Crişuri" încredin­
ţează filialelor ei, misiunea încu-
rajărei artei naţionale: lucru de
mână, ţesături, broderii, covoare
româneşti, obiecte lucrate în stil
românesc şi alte lucruri, produ­
sele poporului din jur, cari vor fi
ţinute în evidentă de filiale, într'un
carnet special pe cât posibil ară-
tându-se, — cine le-a lucrat, ce
anume lucruri, unde se găsesc,
cantitatea lor, ca, să putem fixa
un program, în vederea creierei
unei expoziţii în Oradea-Mare şi
mai târziu în alte oraşe impor­
tante din {ară, la Bucureşti, Cluj,
Chişinău e t c , realizând astfel pe
lângă încurajarea lucrului manual
românesc, un câştig din vânzarea
lor, ce revine proprietarului şi un dece să fie ironizat, fiind destul
câştig moral prin afirmarea artei de cunoscut în literatura româ­
româneşti a regiunei noastre în nească, iar pe de altă parte pub­
tot cuprinsul tarei.
— Sprijinirea şi încurajarea mu-
NOTE licul a rămas cu o vădită nemul­
ţumire fată de acest procedeu.
zicei populare româneşti a coru­ Ceeace trebue reţinut, este fap­
rilor, organizarea şezătorilor cu tul că însuşi un membru din co­
programe locale, — sau a şcoli­ mitetul societăţii, văzând că s'a
lor de analfabeţi de orice vrâstă, călcat statutul, şi-a prezentat de­
cari ar voi să înveţe scrierea şi Mica înţelegere a presei (P.E.P.) misia. A fost un gest mult îndrep­
citirea românescă. tăţit, pe care nu-1 putem aprobă
~~ Pentru răsplătirea şi stimularea După o îndelungată şi pricepută îndeajuns.
muncei, reuniunea va utiliza avan- pregătire, s'a pus bazele unei înţe­ Fată de această desconsiderare
tagiile multiple ale premiilor. legeri a presei micei antante. Este o făţişă, creşte meritul Institutului de
De aceia a hotărât acordarea complectare mai mult, a curentu­ Literatură din Bucureşti, care anul
de premii, pentru : lui de consolidare â popoarelor acesta a acordat premii în valoare
a) Ţesături, moştenitoare ale unui stat ana­ de 14.000 lei (adică mai mult,
b) Cusături româneşti, cronic, cum a fost Austro-Ungaria. decât Academia Română I) numai
c) Obiecte lucrate de mână, Scopul micei înţelegeri a presei scriitorilor tineri, atât pentru opere
d) Cele mai bune culegeri de este de a contribui la cunoaşterea cât şi pentru critici literare.
cântece (hore, doine, strigături) reciprocă a celor trei popoare: Să sperăm însă, că pe viitor
din popor, transcrise în graiul ori­ România, Jugoslavia şi Cehoslo­ nici „Societatea Scriitorilor Ro­
ginal şi cea mai fidelă formă po­ vacia şi la stabilirea unei colabo­ mâni" nu va mai fi atât de vi­
pulară. rări cât mai strânse atât pentru tregă cu scriitorii mai mult sau
e) Cele mai bune colecţii de ridicarea moral-economică, cât şi mai puţin „neconsacrati" . . .
credinţe, superstiţii, datini şi obi­ pentru întărirea curentului de pace.
ceiuri populare culese cu îngrijire Mijloacele vor fi: călătorii de stu­
şi transcrise în chip de povestire dii, corespondenţi speciali, legături Antologiile...
curată şi nefalsificată. telegrafice şi poştale cât mai mari. Antologiile, atunci când sunt
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Ca organizare, în fiecare tară
f) Port, danturi şî coruri de cân­ va funcţiona un birou naţional alcătuite cu pricepere şi cu con-
tări naţionale, cu ocaziunea dife­ compus din doi delegaţi ai presei, ştiintiozitate, sunt foarte utile atât
ritelor serbări organizate special un reprezentant al directiunei pre­ marelui public, cât şi cercetători­
în Oradea-Mare, centrele judeţene sei şi ataşaţi de presă ai celor­ lor literari.
sau într'alt loc. In literatura noastră, avem pu­
lalte state. Fiecare din aceste bi­ ţine antologii care să-şi merite
Aceste premii vor fi fixate din rouri va îndeplini prin rotaţie
timp, odată cu expoziţiile; până funcţiunea de birou central al într'adevăr numele. Se potmumărâ:
atunci, se va îndemna poporul să Micei înţelegeri. „Glasul vitejiei" (antologie eroică)
strângă ce are, să lucreze — creind şi „Umorul românesc" de P. Lo-
Se vor combate toate curentele custeanu, „Cartea dragostei" de
şi înmulţind — produsele lui de ostile micei înţelegeri mai ales că
tot felul. Eman- Cerbu şi Radu D. Rosetti,
şi presa minoritară a declarat că „Antologia toamnei" de Ion Pi-
Astfel realizarea filialelor şi împli­ dezaprobă orice politică de re­
nirea misiunei ce le incumbă va pro­ vanşă. Se va înfiinţa şi un ziar llat . . . M«i avem antologiile din
mova în cel mai înalt grad miş­ comun şi pentru Polonia. câte un singur autor, apărute în
carea culturală în aceste părţi de editura Casei Şcoalelor.
graniţă ale României Mari, şi for­ De curând, a apărut o nouă
ţele unite vor determina realizarea antologie de Ion Pillat şi Perpessi-
Scriitorii tineri cius: „Antologia poeţilor de azi",
largă a programului, pentru care
a luat naştere reuniunea cultu­ Că scriitorii tineri sunt uneori cu voi. I. (S'a anunţat că vor fi douăvo"
rală „Cele Trei Crişuri." voinţă desconsideraţi tocmai de lume.) Am cetit lista poeţilor cuprinşi
acei cari ar trebui să-i ocrotească într'ânsa. Trebue să mărturisim că şi
mai mult. nu este o taină. Des­ aici ne-am convins de dispreţul scrii­
considerarea aceasta a ţinut însă torilor tineri, de care am vorbit
să o arate oficial „Societatea mai sus. Poeţii „de azi", cu real
Scriitorilor Români", cu ocazia talent, lipsesc cu desăvârşire din
acordării premiilor din acest an. această antologie, probabil numai
Statutul societăţii prevedea şi un din cauză că nu sunt înaintaţi în
premiu de 2000 Iei pentru volu­ vârstă 1 De când însă trebue să
mul unui debutant: Societatea ai cel puţin 30 de ani, ca să scrii
n a vrut să tie seamă de propria poezii bune ? Dintre poeţii tineri
sa lege, şi a acordat premiul de s'ar fi găsit câţiva cari să merite
debut. . . d-lui C. Rîulet, care onoarea de a fi puşi alături de
scrie numai de vre-o 20 (cetiţi aljii mai în vârstă, iar din tot ce
bine : douăzeci) de ani încoace ! a scris fiecare s'ar fi găsit una-
Fireşte, S. S. R. a vrut să facă două poezii care să poată figura
o ironie. N'a isbutit însă: pe de-o cu cinste într'o antologie, fie ea
parte autorul premiat nu avea oricât de pretenţioasă.
 132 CELE TREI CRIŞURI

Suntem pentru strictă selecţio­ drept cuvânt. Afară de expunerea tele /. Badea din Maramurăş. Bo­
nare, dar nu pentru dispreţ total! destul de întristătoare a situaţiei gata colecţie de folklor a apărut
Dacă autorii antologiei vor re­ materiale a studenţilor, s'a pus în în două volume, la Bucureşti. Cel
cunoaşte greşala, cel mai bun discuţie chestiuni de ordin mai dintâi cuprinde balade, colinde şi
lucru ar fi să scoată un al treilea înalt. Societatea „Junimea Sătmă- bocete (140 pag.) iar cel de al doi­
volum cu poeţii tineri, pentru ca, reană" prin dl Pavel Pavel, ra­ lea cuprinde cântece de dragoste,
să nu se creadă că au fost păr­ portor, a făcut propuneri extrem strigături, descântece, farmece şi
tinitori, şi pentru ca „antologia" de interesante pentru judeţele de desfaceri, (400 pag.) toate culese
să nu rămână, mai mult sau mai frontieră. Să se institue premii din satele Maramurăşului, din gura
puţin, incompletă . . . pentru cele mai bune lucrări din fetelor şi a feciorilor.
limba română; să se stimuleze Apreciind valoarea literară a
toti acei cari se ocupă cu litera­ acestei colecţii, — cea mai boga­
S'a dus un suflet de artist . . . tura populară, cu culegeri folklo- tă publicatiune de acest fel în
Dr Titus Babeş din Cluj, frate ristice etc. Apoi Maramureşenii au părţile noastre de graniţă deşi a
cu marele nostru savant Prof. propus ca tinerimea universitară fost tipărită anul trecut — revista
Dr Victor Babeş, a plecat dintre noi. să propage în popor cultul pentru noastră i-a acordat un premiu de
Era un bun român, suflet de marii bărbaţi ai neamului, morţi 500 Lei.
artist şi distins cărturar. în vremuri critice pentru apărarea Felicităm cu acest prilej pe pă­
Nu pot uita prima lui vizită ce sfintelor drepturi strămoşeşti.
rintele Bărlea pentru - hărnicia cu
mi-a făcut, în Cluj, când, cu o gin­ Congresul a aprobat hotârînd care a înţeles să scape de pieire
găşie fără de pereche, mi-a vorbit şi un fond pentru a se începe
o parte din comorile sufletului
de creiarea în Cluj, împreună cu acţiunea în vederea ridicării unor
popular din munţii lui Dragoş-Vodă
Emil Isac şi Marţian din Nâsăud, busturi în oraşele unde s a u năs­
Şi tot ce dorim este ca munca Sf.
a unui institut pentru colecţionarea cut sau unde au decedat, în pri­
Sale să slujească de pildă pentru
obiectelor de artă, — de artă româ­ mul rând părintelui Dr Vasile
alţii, — preoţi, învăţători şi cărtu­
nească în special—. Lucaciu în Satu-Mare, lui Simion rari din Ţara Oaşului, din Chioar,
Zicea dânsul: „este atâta bo­ Bărnut în Sălaj, apoi, pe rând tu­ din părţile Crasnei şi de pe Valea
găţie de artă în sânul familiilor turor acelor ce s'au sacrificat Someşului — luând îndemn de a
ungureşti, cari se expatriază, pentru desrobirea neamului. strânge aceste perle preţioase ale
BCU Cluj / Central University Library Cluj
sunt atâtea comori de artă româ­ A mai făcut obiectul discuţiilor
nească la tară, cari sunt astfel o chestia monografiilor comunelor
geniului nostru popular.
avere moartă acolo, atâtea obiecte importante. „Să ne cunoaştem tre­ II.
lucrate şi resfrânte din caracterul cutul prin istoria satelor" a fost Monografia
etnic al neamului nostru, că este un lozinca. S'a asociat acestor pro­
satului Zalnoc din Sălagiu.
mare păcat să le neglijăm ; iar Mar­ puneri un mare număr de dascăli
ţian, cu patima lui covârşitoare de şi preoţi. Va fi desigur o muncă O a doua colecţie de folklor
culegător de monede şi obiecte de fecundă. ne-a sosit dela un alt preot, părin­
artă veche, ne va fi un preţios tele Ioan Dan-Buteanul din co­
Congresul s'a terminat cu mari
tovarăş". muna Zalnoc, în părţile Şimleului
serbări în parc, adevărate mani­
Iată cum vibra în taină sufletul festaţii româneşti. Silvaniei. Păr. Dan-Buteanul a
lui, iată cum simtia, cum grăia marele Bâimărenii şi satele din apro­ scris monografia satului său, o
român şi artist, nouă, predispuşii piere au dat un mare şi preţios lucrare bogată, apreciată şi de
la aceste doruri sufleteşti, iată concurs tinerimii universitare. alte reviste, din care ni-a trimis
cum căută să afirme caracteris­ unele fragmente şi anume :
Este un început bun acest prim
tica artei noastre naţionale. congres din nordul Ardealului. /. Despre cetatea Zănoachi, o
Plecând atunci, mi-a oferit foto­ seamă de legende populare asu­
grafia Iui Avram Iancu, simbolul pra unei vechi cetăţi din Sălagiu.
neamului românesc, păstrată dela Rezultatul premiilor revistei //. Obiceiurile poporului la nuntă
tatăl său. „Cele Trei Crişuri pentru Popor" şi la morţi, cu doinele, strigăturile
Ca o pioasă datorie, reamintin- In toamna trecută redacţia re­ şi bocetele obişnuite în partea lo­
du-mi aceste fapte mărunte, pe­ vistei noastre a publicat două cului.
trecute în Cluj, evoc memoria premii de câte 1000 Lei pentru III. Doftorii săteşti, descântece
acestui bun român, suflet de artist cele mai bune culegeri de mate­ vrăji şi alte obiceiuri populare
şi cercetător neobosit, pentru acei rial folkloristic din graiul popo­ din Zalnoc.
cari nu Iau cunoscut. G. B. rului dela graniţă. Prin monografia aceasta, cu co­
S'au prezentat mai multe lucrări lecţia ei bogată, interesantă şi
Primul congres al studenţilor de-o deosebită importantă, din originală, păr. Dan-Buteanul a
din Nordul Ardealului- cari cele mai de valoare, două, scris o pagină din istoria şi viata
Un eveniment al Ardealului de au fost premiate. Pentru ca ceti­ sufletească a poporului sălăgean,
Nord este, pentru aceste luni de torii noştrii să fie informaţi lăsăm faptă pentru care merită laudă şi
vacantă, fără îndoială: congresul să urmeze o scurtă dare de seamă recunoştinţă. Materialul de folklor
studenţilor din cele 3 judele de asupra lor. ce ni 1-a pus la dispoziţie şi care
frontieră: Sălaj, Sătmar şi Mara­ I. a obţinut premiul de 1000 Lei, îl
mureş. Această manifestaţie entu­ Cântece poporale din Maramurăş vom publica pe rând în revista
ziastă a tinerimei române, a atins 0 preţioasă culegere de poezii noastră.
mai ales latura culturală. Şi cu din popor a dat la lumină părin­

CÂRTI
Ioan Budai-Deleanu: „T'gani-
ada." Poemă eroi-eomică în 12
cânturi, publicată în forma defini­
tivă din 1800—1812, cu introdu­
cere, indice de nume şi glosar de
Gheorghe Cardaş, Editura Cassei
Şcoalelor, Bucureşti 1925.
Lucrarea lui Leonachi Diancu-
Ion Budai-Deleanu — a fost cu­
noscută, până acum, într'o ver­
siune care nu era cea definitivă.
Aceea care a circulat şi circulă
şi astăzi şi care a făcut deliciul
orelor noastre de repaos încă din
primii ani ai adolescentei, suferea
de oarecari asperităţi de limbă,
de nefericite expresiuni poetice,
de intercalarea unor episoade
care stricau armonia întregului.
Poema, aşa cum era, arăta însă
nebănuite calităţi. Era în primul
rând o producţie originală, isvo-
rătă din imagina{iunea bogată a
unuia, născut într'un mediu ro­
mânesc, care, dacă s'a folosit de
producţiile similare streine, a ştiut
BCU Cluj / Central University Library Cluj
să redea atmosfera epocilor noas­
tre istorice, siguranţa deplină a
situa{iunilor şi mai ales caracte­
ristica umoristică a personagiilor.
Fa{ă de modelele lui streine (luămde
pildă Secchia rapita a lui Tassoni,
mai apropiată de ţesătura intimă
a poemei româneşti), — Budai
Deleanu reuşeşte să împrumute
poemei sale o mare amplitudine
sufletească. Este evocarea unei
lumi întregi, a felului de viată al unui
popor, în a cărui concepţie asupra
vieţii, ridicolul tine Ioc de frunte.
Că a cunoscut autorul poemele
streine, nu mai există nici o în­
doială. O spune în scrisoarea
către Mitru Perea (Petru Maior),
dela începutul redacţiei 1800—
1812. E bine să se ştie că din
poemele similare streine, Budai-
Deleanu a învăţat technica, tipa­
rul în care şi-a turnat bogăţia ima-
ginatiunii sale.
Autorul a cioplit ani îndelun­
gaţi la o versiune nouă — doi­
sprezece ani, ne spune dl Cardaş,
— spre a da operii sale unitatea
definitivă. Tot ceiace lipsea re­
dacţiei vechi se găseşte împlinit
în redacţia Cardaş. Noua versiune
scoate episodul lui Beşkerek Iş-
toc, care incomoda acţiunea,
pentru a fi intercalat într'un poem
mai mic, „Trei viteji." Dar ceace
ne îndreptăţeşte să acordăm re­
CELE TREI CRIŞURI
dacţiei Cardaş, atributul de „de­
finitiv" este, nu însufleţirea ac­
ţiunii, pe care o întâlnim şi în
versiunea primă, — dar îndrep­
tarea ei pe căile drepte, pe care
va merge dela început, persona-
jiul principal. Tandaler apare în
redacţia veche tocmai câtre sfâr­
şit : în redacţia Cardaş el apare
din primele cânturi, autoritar şi
ridicol. încă din cântul al doilea.
Tandaler se recunoaşte erou şi
cărmuitor al cetei de ţigani:
Cei mai mulţi după aceea să sculară
Şi adunarea era să se spargă ;
Când sumejiil Tandaler în poară|
Să pusă zicând : „Lăsaţi să meargă
Pă hăi căror dă dânsa le pasă
Ce-avem noi cu Romica frumoasă.
Fugit'a hi, doar cine ştie
Cu ce feliu de flecău cătră care
Dor va fi sâmlind şi libovie ;
Dar noao pentru o fată fugară
Nu să cade a lăsa lucru în doao
Aşa grăeste Tandaler voao."
Forma primitivă a vechei re-
dactiuni nu-şi pierde caracteristica.
Dar e o netezire nouă, o limpe­
zire a expresiei; arhaismele sunt
mai rari, iar cuvintele dialectale
au farmecul lor particular.
Versiunea nouă a Ţiganiadei a
zăcut, uitată, ani de zile, între
celelalte manuscripte aflătoare în
bibloteca Academiei române. Is­
toricii noştri literari n'au recunos­
cut o variantă demnă de luat în
seamă, ei au crezut-o, pur şi
simplu, o copie — care nu mai
poate interesa deândată ce o
versiune circulă. Am văzut însă
care e adevărata şi definitiva
operă a lui Budai-Deleanu. Meri­
tul cel mare, de a fi făcut cunos­
cută o „Ţiganiadă" adevărată, se
cuvine d-lui G. Cardaş — harnic
cercetător în ogorul literaturei noa­
stre mai vechi. D-sa a comparat
versiunea veche cu cea nouă şi
a găsit în cea din urmă capo­
dopera întreagă, fără lipsuri, fără
episoade ne la locul lor. Ediţia
aceasta e completată cu un stu­
diu care stabileşte datele princi­
pale din viata poetului, precum şi
noui precizări în privinţa formei
adevărate a „Ţiganiadei." Notele
din textul lui Budai-Deleanu au
fost păstrate si, pe cât cu putinţă,
amplificate. Valoarea fonetică din
alfabetul cirilic a fost transpusă
totdeauna consecvent şi aşa cum
era ea la sfârşitul sec. al XVIII-lea
şi începutul celui de-al XlX-lea.
Teofil Codreanu.
Surpriză, de Ion Dongorozi.
Biblioteca Dimineaţa.
Dacă pătrunzi cu tenace hotărâre
în geneza literaturii, susţinută de
talentul necontestat al autorului, este
peste putinţă să nu constaţi o exce­
sivă surescitare, prilejuită de com­
plexitatea eternului femenin, căruia
spiritul analist se trudeşte să-i
smulgă marile enigme. Vicisitudinile
şi capriciile feminităţii, lirismul şi
tragicul ei incisiv, fluxul şi refluxul
ideologiei amoroase, altitudinea şi
abisul moral, sbuciumul maternităţii
neputincioase în faţa libertinajului
patetic, sunt tot atâtea faţete ale
sfinxului milenar, care chinueşte, cu
geniul lui interogativ, întreaga minte
omenească.
Haosul, însă, devine ordine. Im­
precisul ce distilează. Observatorul se
reculege şi activează formarea prime­
lor puncte de condensare psihologică.
Misterele dispar. D-l Dongorozi .stăpâ­
neşte în chip definitiv mecanismul
savant al sufletelor, ce stimulează
personagiile sale. Nu le demontează
însă, în prezenţa cititorului. Lipseşte
interesul. Toată această alhimie, în
virtutea căreia se încheagă figurile
centrale, îşi desvoltă procesul în la­
boratorul marelui for intim. Autorul
nu comunică publicului decât conclu­
ziile imperiale la cari duc experienţele
operate în domeniul psihologic. Mo­
tivarea sobră şi concentrată. Nu ne-o
expune monografic, ci o sugerează. •
Concizia intensifică efectul. Impre-
siunea nu se difuzează periferic,
pentru că valul descriptiv care să
deplaseze perspectivele, lipseşte.
Ceia-ce preocupă în gradul cel mai
accentuat pe autor, nu este abondenţa
de coloare, ci precizarea desenului.
Sufletul său, aparat sensibil pentru în­
registrarea fenomenelor, îşi adiţionează
senzaţiile în conglomerate afective
sa'u repulsive, ie calcinează îndelun­
gat şi silnic în retorta masivă a gân­
dului, pentru ca în urmă să le erupă
într'o emisiune vulcanică, din care
nu va rămâne decât straturi concen­
trice de lavă metalică.
D-l Dongorozi, ca origină de inspi­
raţie, e un poet. Cultul formei şi
abilitatea stilistică ni-1 confirmă.
Ca destinaţie însă, este .prozatorul
specific generaţiei noastre. Concis,
abrupt şi viguros.
Eroii din schiţele sale exprimă re­
zolvarea enigmelor cercetate. Smulsă
de sub grelele şi întunecoasele dra­
perii ale eternului femenin, acea
d-nă Alexandrescu din „Scrisoare" ni
se înfăţişează ca o creiatură extra­
vagantă şi cinică, a cărei perversitate
se alimentează cu fructele unei dia­
bolice „prudenţe". REVISTE
Nici-o umbră de mister. Este
femeia pozitivată de propriile ei fapte, - STREINE ŞI ROMÂNE —
împinge la sinucidere cu morfină pe
o soră nevinovată pentru a-şi voala Arta românească la Paris.
groasnicul adulter şi totuşi în memoria
ei, nu se resimte sguduitura culpei în ultimul timp, marile reviste fran­
ucigaşe. îşi aminteşte numai de „sa­ ceze mai ales, s'au ocupat mult
crificiul" Atenei şi atât. încolo, pace. de expoziţia artei româneşti dela
Se ocupă înverşunat însă, de .fel de Paris. Mai judicios şi mai a m ă ­
fel de combinaţii" şi se bucură straş­ nunţit mi se pare articolul Dlui
nic când poate să numere loviturile Henri Focillon din marea revistă
date de dânsa .dintre culisele poli­ „Revue des Deux Mondes" din 1
tice". Ţinem se subliniem artistica Iulie 1925. Domnia s a începe prin
înjgebare a schiţei .Familia Dreyfus" a s p u n e c ă expoziţia d e artă ro­
în a cărei desfăşurare de evenimente mânească apare c a „imaginea
pătrunde o violenta fatalitate. simbolică a virtuţilor unui sol
Nu ne împacă precipitarea critică a excelent şi a unui mare popor".
d-lui Perpessicius din .Mişcarea Lite­ Dupăce arată c ă o rasă nu este
rară", întunecat de viteză şi de prea o constantă, ci e rezultatul unei
multă erudiţie (apoplexie de idei ?) d-sa lupte confuze, mai ales cum a
se postează subit şi vigilent înaintea fost la graniţa dintre Asia şi
scriitorului nostru cu apostrofa laco­ Europa, Dl. Focillon spune c ă »în
nică : Ce atâtea piramide lexicale ? inima acestei confuziuni, Românul
Iţi cer popas cu remuşcări. II mustră r ă m â n e în picioare şi tocmai aici
pe d-1 Perpessicius inactivitatea artis­ este grandoarea sa aproape nea­
tică de care se lasă încercuit şi-1 Acoprământ de pe mormântul Domnului tinsă. Ţăranul din Voronet nu s'a
Ieremia Movilă (Arta română la Paris) schimbat, nici cel din Carpati,
doare activitatea altora ?
nm iliiiilillimilllllllillliDilliimii 111111 III II111 m i m i
nici cel dela Dunăre". Astfel c ă
Apoi, în schiţa .Uşurare" nu vedem
de loc improprietatea unui abuz lexi­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ner a filozofat cu lovituri de ciocan expoziţia r o m â n e a s c ă dela Paris
este „eloquentul rezumat al unei
cal. Dimpotrivă îl considerăm indis­ aidoma aristocratului Nietzsche. Acelaş
principiu de impulsie şi voinţă. Vio­ culturi originale, puternice şi sub­
pensabil. Şi dacă ne-ar lipsi, l'am
tile etc."
cere cu toată insistenţa critică. De ce lenţa gândirii şi exaltarea verbului îi
l'am cere ? Şi din alte pricini încru­ posedă egal. Despre umanitate con­ însăşi aranjamentul d e o „so­
state în valoarea intrinsecă şi unitară cepeau păreri asemănătoare. Nietzsche brietate rafinată" face s ă se „im­
a compoziţiei, dar mai ales pentru că în „Ecce Homo" se pronunţă : „Iată p u n ă un sentiment armonios şi
nimic nu-1 îndridueşte pe mâniosul pentru-ce raporturile mele cu oamenii adânc".
dn. Perp. să-i pretindă excluderea . . . pun neîntrerupt răbdarea mea la în­ Chiar dela intrare, intrăm în
cercare ; umanitatea mea nu stă în a inima unei „nobile familiarităţi a
Broşura d-lui Dongorozi este, de­
simpatiza cu aproapele, ci numai în unei rase care inventează pentru
sigur, încă un rezistent jalon literar,
a suporta să-1 simt lângă mine. Uma­ a înfrumuseţa viata s a " totul apă­
care poartă sigiliul progresului realizat
nitatea mea este o perpetuă biruinţă rând într'o „delicioasă subtilitate
de d-sa într'un timp relativ scurt. -
asupra m e a " de culori". „Această vivacitate,
* Iar Stirner, ca un adevărat prede­ această varietate nu aparţine Orien­
* Ion
î n s ă i l ă r i , <Je * Dongorozi. cesor, postulează : „Relaţiile mele cu tului. Suntem la un popor d e
Editura revistei .Năzuinţa" Craiova. lumea, constă în aceia că eu mă poeţi şi d e colorişti, d a r care a
însemnează o serioasă contribuţie bucur de dânsa şi o întrebuinţez la ştiut d e asemenea,^ instinctiv, s ă
critică, menită ^ă mărească patri­ bucuria m e a " , s a u : „Nimic nu e ordoneze formele". In această Ro­
moniul nostru cultural şi să arunce o pentru mine deasupra m e a " . mânie „deschisă la orice schimb,
dâră de lumină perspicace în frămân­ Ei sunt marii singuratici şi marii expusă tuturor influentelor, arta
tarea confuză şi controversivă a pro­ răsvrătiţi. „Jos legile" după Stirner, populară reprezintă acordul major
blemelor de morală şi filozofie, ce .Transmutarea tuturor valorilor" sau şi farmecul, care în decursul tim­
agită spiritele. In capitolul .Stirner" „tabula rasa" după Nietzsche. purilor s'a schimbat mai puţin".
şi „Unicul", ce făgădueşte o com- Expunerea făcută de d-1 Dongorozi Reese caracterul de mândrie şi
plectare superioară pe curând („Anar­ se menţine însă în cadrul celei mai soliditate al unei rase r ă m a s e intacte
hismul ortodox" va apare la toamnă), stricte obiectivităţi. în calea valurilor năvălitoare. Arta
autorul dsscrie împrejurările în cari Se poate urmări cu interes atât Românilor este „armonie d a r şi
a luat naştere „Die Einzelne und dialectica filozofică a lui Stirner cât expansiune" ; e a nu mai este o
sein Eigentum" opera îndrăsneţului şi interpretarea logică ce i se acordă. artă cu vedere strâmtă ci rezul­
cugetător german, mistuit de mizerie Cartea mai coprinde un studiu tatul „unei imperioase libertăţi" a
într'o mansardă friguroasă şi totdeo­ reuşit asupra lui Gobineau, emitentul unor artişti în toată puterea cu­
dată ne oferă o interpretare justă a teoriei ştiinţifice a neegalităţii raselor vântului. Şi Dl Focillon tine s ă
„Unicului". omeneşti şi alte lucrări de natură a arate c ă „nu e vorba d e vi­
Nu stăruim să analizăm conţinutul. complecta unele desiderate didactice. vacitatea levantină conruptă d e
Cartea trebue citită de fiecare. Ştir- Eugen Constant. bizantinismul degenerat" venit prin
 regimul turcesc, prin fanarioţi etc.
ci „sunt virtuţi de armonie pro­
fundă, instinctivă, omagiul măsurei
şi ratiunei, acea care caracterizează
cel mai înalt umanism european."
Olarul român este „un poet, un
adorabil inventator de decor."
Cu un cuvânt virtuţile de deco­
rator ale Românului fac din el nu
un oriental vag, ci un umanist
european.
Trecând apoi la arta religioasă,
bogat şi minunat reprezintată şi
ea, Dl Focillon arată că ea a atârnat
totdeauna de „comanda voivozi­
lor şi de variaţia gusturilor lor."
Bisericile româneşti, după ceace
este reprezintat numai Ia Paris,
apar cu „sanctuarele cele mai mi­
nunate ale Europei dunărene etc."
Arta nu a fost „devorată de as­
cetism şi nici nu a fugit de viată."
Pictura bisericilor româneşti „nu
este sarbăda rămăşiţă a geniului
bizantin îmbălsămat în tăcerea
mănăstirilor îndepărtate, ci o ex­
presie puternică şi o înaltă imagine
a existentei." Şi arta bisericească
ne dovedeşte că suntem într'o
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tară de pictori şi de „brodeur-i".
Prea puţin despre şcoala română
contimporană s a r părea că acor­
dul major ar fi „Orient-Express"
Ne oprim aici şi mai accentuăm
rolul cel mare al femeei române,
care alături de bărbat, la acest
popor de războinici şi de ţărani,
este ea însăşi o artistă. Peste tot
apar calităţile unei înalte civilizaţii
spre deosebire de artificiile unei
culturi. Apare voinţa cea mai
energică a unui popor, care îna­
inte de unitatea politică, de secole
îşi avea unitatea sufletească.
* aruncă peste hotare ca pe nimica.
Arta şi literatura în Rusia so­
vietică (J. W . Bienstock — Mer-
cure de France) din 15 Iulie 1925.
Autorul articolului se inspiră de
la expoziţia de artă decorativă a
Rusiei la Paris şi declară catego­
ric că „este de asemenea o operă
de propagandă destinată a orbi
pe streini.'
Este o apucătură dintr'un sistem
de propagandă sovietică şi care
uneori falsifică în întregime reali­
tatea. Cu documente sdrobitoare
autorul dovedeşte afirmatiunile
sale că arta şi literatura în Rusia
sovietică a ajuns la cel mai mare
grad de mizerie. Se serveşte de
mărturiile scriitorului contemporan
rus, Veressaieu, care spune că va­
loarea unui artist sau scriitor în
Rusia este sub aceea a unui con­
trolor de tramvai. Sunt unii cari
d'abia au cu ce-şi duce zilele,
al{ii cari întind mâna ca cerşeto­
rii, iar unii „nu şi-au putut
schimba rufele timp de şase luni."
Şi cu toate acestea expozanţii de
la Paris vor să amăgească lumea,
minjind-o în modul cel mai neru­
şinat.
Azi în Rusia dacă vrei să faci
literatură trebue să ai licenţă ca
orice cârciumar, ceace te costă
sume enorme. Un scriitor, după
„patruzeci de ani de muncă, s'a
văzut silit să renunţe la onora­
bilul titlu de scriitor, ne mai
având mijlocul de a-şi permite
luxul" să scrie. La începutul bol­
şevismului literaţii au fost între­
buinţaţi la tăiatul lemnelor, la pa­
vatul străzilor etc. Apoi încetul cu
încetul i-a trecut prin archivele
luate de la particulari să le
cerceteze. Scritorii, unii, s a u trans­
format în archivari, Dar şi răul
poate aduce câteodată bine. Din
această muncă de salaori, s'a dat
peste opere inedite, cum au fost
acelea ale lui Dostoievski. Insă
tocmai aici răsare mai în evi­
dentă dispreţul regimului pentru
orice valoare artistică — literară.
Asistăm la un caz unic din isto­
ria literaturei unei {ări: editarea
bogatului material, în ceace pri­
veşte opera marelui romancier rus
a fost concesionată unei edituri
germane din Berlin. Se înţelege
că filozofia roşie nu are timp de
perdut cu fleacuri de acestea ! In
schimb opera lui Lenin este edi­
tată cu mari sacrificii în Rusia.
Este o întreagă comoară biogra­
fică pe care regimul actual o
Nu mai cităm exemple căci volu­
mele vor apare în curând ; autorul
voeşte numai să demaşce pe ex­
pozanţii de la Paris.
Şi dacă ar fi numai atât!
Operile lui Tolstoi sunt pur şi
sumplu censurate. Se constată că
publicul rus nu poate suferi lite­
ratura de propagandă comunistă
şi antireligioasă — însăşi presa
bolşevică o declară. Şi atunci se
publică operile scriitorilor cu modi­
ficări, cu strecurări de idei comu­
niste. Aşa s'a întâmplat chiar cu
operile scriitoilor streini, ca Dickens.
Piesele de teatru vechi, opere de
valoare sunt transformate, moder­
nizate, comunizate.
Azi comisariatul instructiunei
publice este condus de una dintre
cele mai setoase de sânge mem­
bre a partidului comunist, de fai­
moasa Varuara Jakovleva ; de ea
depinde soarta artelor şi literatu­
rei ruseşti.
Personalismul energetic — C.
Rădulescu Motru. — Revista de
Filozofie - voi X 3 - 4 1925. Dl
Rădulescu Motru reeditează, sau
mai bine zis, schiţează o pro­
blemă scumpă D-mniei sale şi care
ni se pare capitală în filozofia
contimporană.
Cu o limpeziciune proprie şi cu
o înlănţuire de argumente, Dl.
Motru ne pune în perspectiva unei
viziuni a lumei şi ne orientează
în complexitatea fenomenelor psi-
chosociale. E drept că în acest
număr încă nu putem face cu­
noştinţă cu ceace se înţelege
prin personalism energetic. Este o
apropiere de personalismul filo­
zofului francez Renouvier, dar cu
Dl Motru ne coborâm la formele
pozitiv — ştiinţifice ale persona­
lismului.
Viata personală este o realitate;
experienţa subiectivă se întâlneşte
cu cea obiectivă în aceaşi con­
ştiinţă. Chiar la savanţi, cari au
condamnat finalismul subiectiv
dăm peste elementul subiectiv;
chiar la ei antropomorfismul joacă
rol mare.
Cu filozoful Kant începe recon­
cilierea şi personalismul trece în
loc de frunte. El a dovedit că
„pe făptura omenească se sprijină
axa structurei raţionale a între­
gului univers, deci omul este
măsura tuturor lucrurilor. Toti fi­
lozofii după Kant, şcoala scepti­
cismului englez, un Poincare, un
James, au accentuat relativismul
adevărului omenesc. Sunt momente
de răspântie, când atenţia se abate
din exterior în interior. Conştiinţa
omenească nu are o unitate de­
terminată, ci numai funcţiunea ei
de conservare a vieţii formează
ceva unitar; în colo ea, conştiinţa
omului, este un complex de fac­
tori în proporţie variată şi deci
este supusă creşterii şi variaţiei.
Ea este în vecinică transformare
după scopul său. Omul primitiv
privea mai mult în afara sa şi
numai cu complicarea vieţii so­
ciale omul a început a se răs­
frânge asupra sa şi astfel a se pro­
duce antropomorfismul.
Numai o psichogenie ar putea
să ne explice mai bine naşterea
 136
antropomorfismului; dar se poate
afirma că el este o intuiţie, o
descoperire de sine a omului la
epoce mari. Aceste epoci se re­
petă, dând naştere unui ritm
continuu.
In dictonul lui Protagoras: că
omul este măsura tuturor lucruri­
lor zace fundamentul personalis­
mului. Se înţelege că d'abia după
Kant vom ajunge la un persona­
lism, altul de cât cel anonim,
metafizic, acea raţiune univer­
sală a celor vechi.
Kant arată cum funcţiunile per­
sonalităţii dau ordine şi erarchie
lucrurilor din univers. Unitatea
aperceptivă a conştiinţei şi auto­
nomia voinţei, acestea dau fiinţă
lucrurilor. Nu mai insistăm asupra
analizei esteticei, logicei şi dialec­
ticei Kantiene ; însă Jinem să re­
marcăm un lucru scos în evi­
dentă de Dl Motru: spontaneita­
tea; care este mai adâncă decât
conştiinţa teoretică. In această
activitate spontană, adâncă, zace
fondul personalităţii. Cu acest fond
spontan omul se poate ridica
BCU Cluj / Central University Library Cluj
peste animale, trece dincolo de
condiţional, deasupra lumei sen­
sibile. Astfel că omul nu este un
mijloc, ci un scop în sine.
Kant spune că cerul înstelat şi
legea morală i-au umplut tot­
deauna sufletul lui. Măreţia subli­
mului ceresc îi nimiceşte impor­
tanta Iui ca om ; legea morală îi
ridică valoarea sa morală.
Kant este „apostolul credinţei
că personalitatea omenească are
în sine o putere nemărgenită de
creaţie." — Dar Dl Motru nu se
mulţumeşte ca ceace ne-a arătat
Kant, căci am rămâne în vag, în
misticism, în nepreciziune.
Trebue căutată geneza biolo­
gică şi funcţia psicho-socială a
personalismului.
Trecând în revistă aşa zisul
personalism revoluţionar, anarchic,
destructiv; apoi personalismul de
tranziţie spre cel energetic, Dl
Motru critică în lumina dialecticei
hegeliene două lucrări româneşti
apărute de curând : „Istoria civi­
lizaţiei române moderne" de E.
Lovinescu şi „Revoluţia burgheză
în România" a Dtui Şt. Zeletin.
Aşteptăm numărul următor unde
vom face cunoştinţă cu persona­
lismul nietzschean şi cu cel ener­
getic.
G. Bota
CELE TREI CRIŞURI
Ritmul vremii, Iunie—Iulie 1925.
Un articol serios (pentru epoca de
astăzi când se scriu atâtea articole
uşoare, este acela al d-lui Mihail
Dragomirescu, întitulat „Statul
cultural". Este bine să cunoaştem
concepţia atât de deosebită şi
atât de adevărată a d-lui Mihail
Dragomirescu :
„Statul cultural, în concepţia
mea, este unirea tuturor idealişti­
lor, a tuturor muncitorilor ce nu
se gândesc întîi la plată, pentru
ca să realizeze în toate direcţiile
frumuseţea vieţii.
„Militarul care nu va brutaliza,
dar care va ajuta la lucrările pu­
blice în timp de pace şi va fi
gata de sacrificiu în timp de
războiu — va fi un produs al
statului cultural.
„Săteanul care nu va înfunda
circiuma, ci va chibzui cu toti ai
lui din sat, cum să lucreze pă­
mântul, cum să însănătoşeze locu­
rile băltoase, cum să sece şanţu­
rile infecte din sat, cum să-şi
crească copiii, cum să-şi facă
datoriile cetăţeneşti şi creştineşti
— acel sătean va fi un produs al
statului cultural.
„Publicistul care, în loc să se
plîngă că nu câştigă după urma
unui condeiu îndoios, s a r apuca
să muncească cinstit şi nu va sta
prin cafenele ca să cîrtească şi
să-şi arate necazul, mai mult sau
mai puţin înveninat, în contra al­
tora mai bine dotaţi de Dumne­
zeu — va fi un produs al statului
cultural.
„Cetăţeanul care nu va alerga
după lux inutil, după chefuri şi
petreceri ca ideal al vieţii, care se
va gândi că viata lui cu apetitu-
rile ei nesăbuite nu e decât moarte
îmbrobodită, — şi în loc să-şi
asvârle banul pe trotuarele Capi­
talei sau în fundul bodegilor —
s'ar gândi că, cu el şi mînă dela
mînă, se pot întemeia şcoli şi bi­
serici, teatre şi atenee, institute
moderne de petrecere sufletească,
ce mobilează sufletul şi nu putre­
zeşte corpul, — va fi un produs
al statului cultural.
„învăţătorul şi profesorul modest,
funcţionarul corect, muncitorul
cumpătat, femeia lipsită de fumu­
rile luxului, magistratul integru,
avocatul lipsit de lăcomie şi de
luxurie, ministrul-servitor al statului,
deputatul servitor al cetăţeanului,
comerciantul cinstit, industriaşul
milos — toti aceştia vor fi produ­
sul statului cultural 1
„Căci relele sociale trebue stîr-
pite în rădăcină şi statul cultural
ar aduna sub oblăduirea sa pe
toti plivitorii de burueni rele. Sta­
tul cultural este conştiinţa comună
care constrînge pe cel bun să fie
mai bun, pe cel rău să fie mai
puţin rău, pe cel leneş să devină
activ, pe cel necinstit să ştie ce e
cinstea şi pe cel fără talent să-şi
cunoască lungul „nasului şi să se
apuce de altceva". . .
Proza numărului o semnează
d-l Adrian Hurmuz, această nouă
şi mare nădejde o prozei noastre
contimporane. Versuri, dnii: George
Dumitrescu, Sandu Tudor, Mihail
Steriade şi d-ra Cornelia Buzdugan,
care în „Rugă" manifestă adevă­
rate însuşiri poetice. D-l D. Mură-
raşu, continuă seria traducerilor
din Lucrejiu, d-nii Pompiliu Con"
stantinescu şi Ion Gane comple­
tează numărul cu două articole
inteligente.
Revista e la al şaselea număr
de apariţie. Dar a relevat deodată
talente noui şi remarcabile. E în
toiul tinereţii, care înţelege să
rămână nepărtinitoare şi cinstită
în idealurile care o însufleţesc.
*
* *
Năzuinţa, Mai—Iunie 1925. îşi
începe cu numărul acesta, al pa­
trulea an de viată. D. Al. Popescu-
Telega vorbeşte despre „Teatrul
lui D'Annunzio, d. I. B. Georgescu,
despre mănăstirile olteneşti. Schiţa
d-lui Ion Dongorozi, un talent
care s'a fixat dela primul volum,
notează din belşug observatiuni
prinse din viata reală, cărora le
dă atributul artistic printr'o reali­
zare superioară. Radu Gyr, Ştefan
Bălceşti, Ada Umbră, Eugen Con­
stant, N. I. Herescu, publică ver­
suri de toată frumuseţea. Ne oprim
la „Toamna Cucului" de Radu
Gyr şi scoatem un fragment din
care se vede bogata inspiraţie
din poezia poporană :
Cucuie, măi cucuie,
cucuie, haiducule,
cântu-ti nu-1 mai cântă nucu
cu-cu ! cu-cu !
numai gândul meu [i-I toarce,
când în piept, ca'n nuc, l'întoarce -.
cu-cu ! cu-cu !
0 parte din romanul „Bariera"
publică d. George Mihail Zamfi-
rescu. D-l V. Molin vorbeşte des­
pre „Cartea Românească la a il-a
trienală a căr{ii." Cronica bogată.
T. C
 Pentru eternizarea sforţărilor în ve­ 5- In urma apelului lansat de către reu­
derea realizărei unitătei sale naţionale, niunea „Cele Trei Crişuri" cu privire la
pe cel mai înalt vârf din lanţul mun­ extinderea activitătei sale culturale şi de
ţilor Carpali caii i-au servit de la- propagandă în satele din preajma fronti­
găn de naştere şi loc de refugiu pentru erei de vest, conducătorii şi fruntaşii co­
apărarea fiinţei lui etnice, „poporul ro­ munelor respective au primit cu nespusă
mânesc" va ridica un măreţ monument însufleţire iniţiativa reuniunei.
comemorativ al răsboiului. Astfel, în oraşul Salonta Mare, Filiala
Pe stânca de granit a „Omului" din „Cele Trei Crişuri" s'a şi constituit în
Bucegi va vorbi uriaşa cruce a războiului ziua de 15 Aug. a. c . numărând la în­
nostru de întregire, generaţiilor viitoare, fiinţare 22 membrii fondatori şi 11 activi.
amintindu-Ie veşnic de datoria ce-o au, In Comuna Vaşcău adunarea de con­
„ Liga pentru unitatea culturală a tu-. de a păstra neatinsă moştenirea strămo­ stituire se va tine la 29 August iar în
turor Românilor" cu prilejul celei de a 60-a şilor. Comuna Ceica la 30 August a. c.
aniversare a M. S. Regelui, a lansat un M. S. Regele Ferdinand 1, prezidează Faptul că în mai puţin de-o lună
apel către cetălenii României, rugându-i şi veghiază la realizarea acestei gran­ dela facerea apelului se răspunde cu
să contribue fiecare, după putere, la dioase şi impresionante opere, care, ajât de mare entusiasm Ia o iniţiativă
crearea unui Aşezământ Cultural Regele va putea fi văzută şi noaptea chiar, fiind d'un interes pur spiritual, dovedeşte ma­
Ferdinand l-iul. luminată. rea nevoe de hrană sufletească, de lu­
Este cel mai frumos omagiu ce poate mină, a poporului nostru dela sate. Frun­
să aducă gloriosului rege populaţia Ro­ taşii lui cari'l conduc azi, probează că şi
mâniei întregite ! In toamnă se va desveli la Chişinău înţeleg menirea.
Ziarul „Universul" a şi deschis lista un monument al lui Ştefan Cel Mare şi .. . Nici că se putea să fie altfel când
de subscripţie în acest scop. Sfânt, Voevodul Moldovei. Ridicându-se după o mie şi ceva de ani de întuneric
în Capitala Basarabiei acest monument, şi împilare şi când în loc de vorbe goale
înseamnă nu numai preamărirea marelui — cum au fost obicinuiţi de câţiva ani
La 19 August a. c. a fost deschisă Voevod moldovean, care o via|ă întreagă încoace de cei ce intră cu prisosinţă în
în sălile Bibliotecei Academiei Române din a luptat pentru frumoasa provincie de sfera notiunei exprimată de cuvântul „de­
Bucureşti „Expozitiunea retrospectivă a peste Prut, dar şi pecetluirea sfântă şi magogie", el, poporul vede azi intentiuni
presei româneşti-" veşnică a unirii Basarabiei cu Ţara mamă. oneste, dezinteresate şi mat ales cu posi­
Expozijiunea a fost organizată cu pri­ bilităţi de realizare.
lejul Conferinţei constitutive a „Micei în­
ţelegeri a Presei." Ea cuprinde un material După ziarul „Magyarorszag" din Bu­
foarte instructiv pentru istoria noastră dapesta, marea fabrică americană de Pierre Loti, marele scriitor francez,
culturală, intru cât Academia Română şi filme „First National" a cumpărat drep­ care şi-a tras tot isvorul inspiraţiei din
mulţi particulari, au pus la dispoziţia or­ turile de a cinematografia întreaga operă orientul musulman şi care în timpul răz­
ganizatorilor, cele mai vechi şi preţioase a scriitorului ungur Ferenc Molnâr. Odată boiului a protestat alături de Farrere
colecţii de ziare, reviste, calendare, al­ cu aceasta, întreprinderea americană a contra diplomaţiei care a târît pe Turci
bume comemorative etc, româneşti, ce-au mai cumpărat şi un scenariu cinemato­ în rândul centralilor, acest poet şi scriitor
apărut până în prezent. grafic scris special pentru ea, de Molnâr. este atacat prin pana unui poet turc. Na-
zim Hikmet scrie în franţuzeşte o poezie-
BCU ClujIn /curând
Central University Library Cluj
pamflet în care Loti este numit pur şi
vor apare Date noi asupra simplu un parazit al tifosului (le pou de
A apărut rsvista „Cele Trei Crişuri fyphusl, apoi şarlatan, porc (cochon) şi
pentru Popor." An. III. Iulie—August Revoluţiei lui Horia în Bihor. 1784 — de
N. Fim. Broşura iese în Editura „Cele încă „cochon de bourgeois." Este şi
1925 No. 7—8 cu un bogat material sem­ acesta un isvor de inspiraţie poetică „â la
nat de dnii: Gh. Tulbure, Const. Pavel, Trei Crişuri" formând No. 11 al Biblio­
tecei de propagandă naţională şi cultu­ turca." Aşa i-a fost dat să pată lui bietul
Riza Alex., V. Sala, Gh- Gospodaru etc. Loti!
rală a reuniunei „Cele Trei Crişuri."
In numărul de fată publicăm nuvela
Comisariatul dela instrucţie al Uniu- i ictorul Pejin (maiorul P. Jinga) ob­ „Blestemul" de d-l Al. Mănciulescu, pre­
nei Republicelor Sovietice ruseşti a decis ţinând un frumos succes la Paris, cu miată la concursul pentru nuvelă de către
ca, din toate şcoalele ruse să fie înde­ tablourile lucrate la Veneţia şi Chioggia, revista noastră.
părtate hărţile imperialiste (!) tipărite îna­ va expune noi lucrări, în lunile August şi
inte de războiu. Motivul ? Ca nu cumva Septembrie în galeria de artă dela Grand
să se nască „sentimente de naţionalism" Maison du blanc, (place de l'Opera). Erată: La pag. 130, „Horatiu: Taliar-
în inimile diferitelor popoare ce compun chului" rândul 3, a se ceti: Spre a 'nfrânge
Uniunea Sovietelor . . . frigu, . . . etc.

BIBLIOGRAFIE
Că r t i :
Prof. Dr. N. Leon: Amintiri Partea 11-a. — Edt. „Viata Roma
nească' 1925. Lei 48.
General I. Anastasiu : Avântul Ţării. Campania din 1913 în Bul­
garia, 1925. Lei 40.
Maiorul Mihai loan: Menirea Noastră. 1925. Lei 15.
Biblioteca „Presa Bună" — laşi.
F. S.: Prizonierul Corsarului trad. de P.Br.Falewski Nr. 11 — J2 Lei 8.
C. v. Schmid: Cea mai bună moştenire trad. de Pr. Dr. Gh. Pe[i
Nr. 13. Lei 4.
C. v. Schmid: Ouăle de paşti trad. de Păr. Br. Falewski Nr. 14 Lei 4.
P. Iosif Spillmann S. Y.: Sclavii Sultanului trad. Dr. Iosif Frey.
Nr. 15-16. Lei 8.
C. v. Schmid: Trandafirul, istorioară morală, trad. de Br. Fa­
lewski Nr. 17. Lei 4.
C. v. Schmid: Gologani şi Galbeni, istorioară morală, trad, de
Pr. Br. Falewski Nr. 20. Lei 4.
Biblioteca „Semănătorul" — Arad.
Dr. Iustin Suciu: Patimile şi moartea Domnului Nr. 19—19;a,
1925. Lei 10.
Eugeniu Sperantia: Sub nimbul familiar Nr. 71. Lei 5
Al. Mănciulescu: Povestiri Nr. 72. Lei 5.
Vasile Savel: Doine din răsboiu Nr. 73. Lei 5-
Septimiu Popa: Povestiri Nr. 74. Lei 10.
Emil Isac: Notiţele mele Nr. 75. Lei 10.
Ion Montani: Din zile grele Nr. 76. Lei 5.
„Cartea Vremii" Ed. Fundaţiei Culturale Principele Carol.
Lucian Blaga: Fenomenul originar Nr. 4. Lei 10,
Editura „Cartea Românească" Bucureşti.
/. Simionescu, prof. univ.: Oraşe din România, cu 62 figuri. Lei 80.
G. Gasenco '• Şarpele din Jungle şi alte povestiri, trad. de G. M,
Ivanov. Lei 70.
Ion Pilat şi Perpessicius: Antologia poeţilor de azi. Voi. I. Lei 80.
BIBLIOTECA MINERVA
„Nuvele Arabe" de Miriam Harry, traducere de N. Pandelea
Nr. 52. Lei 5
„Povestiri extraordinare" de Edgar Poe, traducere de N. Daşco-
vici Nr. 118. Lei 5.
PAGINI ALESE
„Melentea" de Ion Agârbiceanu Nr. 193. Lei 3.
„Pui de lei" de Nenijescu Ion Nr. 194. Lei 3.
 Societatea „Frigul" şi-a extins rodnica ei activitate, înfiin[ând la marginea de vesi
FRIGUL" S. A. a României un Abator prevăzut cu Antrepozite frigorifere — cu cele mai moderne in-
stalatiuni — la punctul de frontieră Episcopia Bihorului.
Important acestui abator cu anexele lui, pentru exportul cărnei in străinătate este
A b a t o r u l de F r o n t i e r ă de-o rşa însemnătate, încât cu drep! cuvânt îl putem numi un nou faclor economic pentru
valorificarea şi prosperarea economiei creşterei vitelor in România.
Şl :
Incepându-şi activitatea. Abatorul de frontieră dela Ep scopia Bihorului, — prin fe­
Antrepozitele Frigorifere ricitul şi îndreptătilul succes obţinut în câteva luni — va canaliza desigur întreg exportul
de corne al Transilvaniei către apusul Europei si prin aceasta atât crescătorii cât şi ex­
EPISCOPIA B1H0RULU; portatorii noştrii de vite, vor încerca cele mai frumoase avanlagii comerciale.

FEDERALA REGIONALA „JIUL"

BCU Cluj / Central
Profit University
& Pierdere GeneralLibrary Cluj
al Federalei Regionale „Jiul" a Cooperativelor de consum şi valorizare din Oltenia, Craiova
DEBIT încheiat la 31 Decembrie 1924. CREDIT

Cheltueli generale . • . . . 5 220.954 69 5.984.509 50

Dobânzi şi comisioane . . 3.143.127 57 406.539 59
Gestiunea automobilului . . . 182.470 89 38.057 05
Cheltueli de exploatare . . , 822.640 47 Rezultate cereale şi deriv 3.332 545 01
Fond amortismente 1.232.182 51 Rezultate diverse 982.721 51
prevedere pentru dubioşi 590.878 45 1.247.069 21
Sec[ia cereale Dolj . . . . 29.458 36 35 507 49
Dobânzi datorate 14506 15 Mărfuri spre păstrare 1 83750
Beneficiul net 828.056 37 54 749 60
Diverse participaşi . . . 250.000 — 229.000 —
Lemne tăiate 1.750
12.314 286 46 12.314.286 46

Prezentul Bilanţ s'a verificat şi aprobat de Consiliul de administraţie în şedinţele dela 22 şi 23 Martie, 6 Aprilie şi 23 Iunie 1925,
iar de Comisia Censorilor in şedinţele dela 17 Maiu, 23 Iunie şi 15 Iulie 1925.
Preşedinte, Gh. N. Stănescu. Şeful contabilităţii, N. P. Tica.expert contabil.
Director general, C. /. Camenită.

Şcoala Profesională d e fete

din Oradea-Mare TH. R Â D I V O N
La şcoala profesională de fete „Domnita S-sor N. RADIVON Fiul
Ileana" — cu internat — din Oradea-Mare,
se primesc înscrieri pentru eleve interne, semi BIJUTIER
interne şi externe. Furnisorul curţilor regale şi mitropolitane
Examenul d e bursă pentru toate clasele Atelier special de Argintărie şi Bijuterie,
va începe la 20 Septembrie. Ceasornice şi Obiecte Bisericeşti
Pentru orice informajiuni a se adresa la
cancelaria şcoatei str- General Holban No. 37. BUCUREŞTI, BULEVARDUL ELISABETA No. 9