Diversitate tematica si stilistica in

creatiile poetilor modernisti

interbelici

Intro
Ion Barbu este un caz unic in literatura noastra in care imaginatia creatoare a poetului se
impleteste armonios cu gandirea rece a matematicianului. În timp ce Blaga este un
tradi ionalist profund ata at de valorile perene ale satului românesc, „Purt torul matricei
noastre spirituale” i „Locul în care s-a n scut ve nicia” . Pe cand Tudor Arghezi
reprezint unul dintre cei mai importan i autori din perioada inter i post Interbelic , dar i
unul dintre cei mai complexi. Poet romancier (“Lina” “Ochii Maicii domnului”), pamfletar,
inventatorul celebrelor “Bilete de papagal”, dar i unul dintre cei mai sensibili autori pentru
copii.
Prin apari ia volumului sau de debut “Cuvinte potrivite” (1927), a lui Tudor Arghezi, se
des vâr e te ruperea de eminescianism, anun at anterior de Bacovia i, mai ales, de Blaga.
Astfel cel din urma mentionat si a publicat volumul de debut in 1919 intitulat „Poemele
luminii”, care a fost întâmpinat cu elogii atât de reprezentan ii direc iei pre tradi ionaliste
(s m n tori tii i poporani tii), cât i de cei ai nou-înfiin atei direc ii moderniste constituie
în jurul revistei i al cenaclului „Sbur torul”. In schimb Ion Barbu isi include opera “Riga
Crypto și lapona Enigel” în volumul “După melci” din 1930. Astfel textul poetic relevă pe
deplin viziunea intelectualizata a lumii poetului.

Blaga anvelopeaz fontul tradi ionalist în formele noi i moderne ale exprisionalismului,
unul dintre cele mai fertile curente moderniste manifestate în cultura european la începutul
secolului 20, precum exacerbarea eului creator, isteria vitalist , elanul dionisiac (elemente
specifice ale exprisionalismului). Nu în ultimul rând, trebuie amintit i faptul c Blaga este
considerat i cel mai important filozof al culturii din peisajul spiritualit ii române ti. În
studiile sale precum „Fe ele unui veac” sau „Daimonion”, dar mai ales în cele 3 trilogii
(„Trilogia culturii”, „Trilogia cunoa terii” i „Trilogia valorilor”), Blaga creeaz un sistem
filozofic bazat pe concepte originale precum „stil cultural”, „spa iul mioritic”, „cultur
minor /cultur major ” „metafor plasticizant / metafor revelatorie”, „cunoa tere
luciferic /cunoa tere paradisiac ”. Pe cand Arghezi este cel ce introduce în lirica noastr
“estetica urâtului”, reu ind s creeze frumosul artistic, folosind un inventar lingvistic
considerat pân atunci apoetic i chiar vulgar. Acest lucru se datoreaz i eforturilor marelui
poet de a inova nivelul limbajului poetic, valorificând registre lingvistice r mase pân
atunci neexplorate.
ă
ă
ț
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ș
ș
ș
ț
ă
ă
ș
ș
ș
ă
ș
ă
ș
ț
ș
ș
ă
ș
ț
ă
ă
ș
ș
ă
ț
ă
ș
ț
ă
ă
ș
ș
ș
ă
ț
ț
ă
ț
ș
ț
ț
ș
ă
ș
ă
ș
ț
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ț
ș
ă
ă
ă
ș
ă
 Urmat de Barbu care se declara adeptul intelectualizării textului poetic pe care îl percepe ca
pe un “roman analitic în versuri” la temelia creației sale el așează “ideea”, fiind împotriva
creațiilor lirice edulcorate “a falselor romanturi” adresate exclusiv afectului lectorului.

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide programatic volumul de debut, fiind cea
mai reprezentativ art poetic a lui Blaga i una dintre cele mai importante ale
modernismului nostru interbelic, al turi de poezia „Testament” care deschide programatic
volumul de debut, fiind, al turi de “Flori de mucigai”, principala art poetic a lui Arghezi.
Spre depsebire de creatia lui Barbu care deși ia forma unui vechi cântec bătrânesc, balada
modernistului anvelopează un sistem de informații profund intelectualizate concentrate în
jurul dramei ființei superioare prin însăși accesul la “paharul cu otravă” al gândirii.

Comentarea Temei
Creatia lui Blaga dar si cea a lui Arghezi se aseamana fiind amandoua deopotriva
considerate arte poetice, tema celor doua creatii este, asadar relevarea viziunii autorului
despre rolul poetului i al poeziei, mecanismele interne i arhitectura textului poetic,
limbajul artistic i, nu în ultimul rând, rela ia dintre autor i cititor. Pe cand tema baladei lui
Barbu este drama ființe superioare generată de darul, dar și de blestemul de a avea o
conștiință.

Astfel in „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” anticipând dihotomia teoretizat în

„Trilogia cunoa terii”, Blaga consider c menirea poetului este ca, prin cunoa terea sa
luciferic , „S sporeasc a lumii tain ” i „S îmbog easc întunecata zare/ Cu largi fiori de
sfânt mister”, opunându-se astfel acelora care, prin cunoa terea lor paradisiac , „Sugrum
vraja nep trunsului ascuns/ În adâncimi de întuneric”. In timp ce Arghezi considera ca
menirea autorului este de a crea o Carte pe care s o lase ca mo tenire urma ilor s i
spirituali: “Nu- i voi l sa drept bunuri dup moarte/ Decât un nume adunat pe-o carte”. Pe
cand Barbu nu ii atribuie un rol concret poetului ci atrage atenția asupra faptului că creatia
lui trebuie interpretată ca un “Luceafăr întors”. Mai apoi Arghezi pluseaza relevand prin
creatia sa faptul ca scriitorul nu trebuie s fie altceva decât un slujitor al cititorului: “Robul a
scris-o, Domnul o cite te”. Înscriindu-se în aceea i linie cu teoria muta iei valorilor estetice
a lui Eugen Lovinescu, Arghezi consider c exist un orizont de a teptare al cititorului
fiec rei epoci literare în parte, un orizont dinamic, aflat într-o perpetu schimbare de care
autorul este obligat s in cont. Astfel, aceast identitate autorial a oric rui scriitor este
validat doar prin raportarea sa la cititorul s u.

Mergem mai departe si vedem cum „Riga Crypto si Lapona Enigel” creatie ce ii apartine
lui Ion Barbu si „Testament” a lui Arghezi se aseamana prin maniera specific a esteticii
moderniste. Barbu se raportează la unul dintre nucleele modernizante ale literaturii noastre
pe care il reinterpreteaza anvelopându-l într-o viziune profund intelectualizata . In timp ce
Arghezi tinde sa instaureze o noua mitografe poetica. El este cel care aduce în literatura
noastr mitul C r ii (preluat din poezia “Le Livre” a lui Mallarmé) care anuleaz identitatea
social a creatorului s u, dar concentreaz în sine esen a identit ii sale auctoriale.
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ș
ș
ț
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ș
ț
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ș
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ț
ț
ș
ș
ș
ă
ș
ă
ț
ă
ș
ă
ă
ț
ă
ș
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ă
 Astfel cratia lui Barbu este concentrat in jurul asemanarilor si al deosebirilor dintre opera sa
si mareata poezie a lui Mihai Eminescu. Prin urmare întregul imaginar poetic are însă ca și
“Luceafărul” un caracter alegoric, fiind concentrat tot în jurul unei stranii și imposibile
povești de dragoste între două ființe incompatibile: Crypto “regele ciupearcă” reprezentant
al regnului vegetal și “lapona mică liniștită”, Enigel reprezentant al regnului uman.

TITLU
Titlurile poeziilor celor doi poeti se asemana prin modul de alcatuire. La Lucian Blaga
titlul poeziei este constituit in mod surpinzator dintr-o propozi ie dezvoltat negativ , ca i
cum poetul s-ar legitima nu prin ceea ce face, ci prin ceea ce nu face. Iar la Tudor Arghezi
titlul poeziei este unul surprinz tor din pricina faptului c testamentul este asociat, de
regul , ideii de sfâr it i de moarte. Pe cand la Barbu titlul nu surprinde in niciun fel, acesta
anticipeaza tema iubirii amintind de vechile și nefericitele povești de dragoste ale Evului
Mediu precum cea a lui Romeo și a Julietei, sau cea lui Tristan și a Isoldei.

În plus, cele doua creatii amintite anterior, respectiv cea a lui L. Blaga si cea de-a doua a lui
T. Arghezi sunt plasate la inceputul volumelor de debut. Astfel întreaga oper blagian st
sub semnul acestui „eu”, hiperbolizat în manier specific expresionist . Pe cand la Tudor
Arghezi, un poet vizionar ce a dat dovad de o înalt cuno tin auctorial i care parca a
avut proiectat deja întreaga sa oper , î i a az testamentul literar la începutul operei, dupa
cum bine am precizat anterior, în fruntea volumului de debut. In schimb la Barbu titlul
sugereaza doua opozitii prima este cea socială dintre cei doi: Crypto este “rigă”, adică rege,
deci o ființă nobilă la nivelul mediului din care provine, în timp ce Enigel este o simplă
locuitoare a “țărilor de gheață” ale Laponiei .
Iar cea de a doua opozitie este cea vocationala dintre cele două personaje, prin etimologia
numelor lor: numele lui Crypto provine de la termenul grecesc “kryptas”care înseamnă
“ascuns”, “încifrat” ceea ce anticipează caracterul său introvertit și vocația sa telurică;
numele lui Enigel provine de la “angellus” din latină sau “angel” din engleză ceea ce îi
relevă caracterul deschis și vocația sa solară.

Mai mult decat atat titlul creatiei „Testament” sugereaz i specia valorificat de poet, cea a
testamentului literar, o specie ini iat în literatura noastr înc de la începutul secolului al
19-lea.

Imaginar poetic
Cele 3 incipituri ale imaginarelor poetice corespunzatoare celor trei 3 opere nu se aseamna
din niciun punct de vedere. In prima opera cea a lui L. Blaga imaginarul poetic se deschide
cu o secven care amplific semnifica iile titlului „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/
i nu ucid/ cu mintea, tainele ce le întâlnesc/ în calea mea/ În flori, în ochi pe buze ori
morminte” . În mod aparent paradoxal, de i este adeptul intelectualiz rii textului poetic,
ș
ă
ț
ă
ă
ș
ș
ă
ă
ț
ă
ă
ț
ș
ă
ș
ș
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ș
ă
ț
ț
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ă
ă
ș
 Blaga consider c uneori ra iunea poate ucide, atâta vreme cât ia forma unui tip de
cunoa tere care are ca menire dezlegarea tainelor a minunilor care exist dincolo de
capacitatea de percep ie a fiin ei umane. Seria enumerativ din finalul acestei prime
secven e poetice poate sugera tocmai faptul c ceea ce une te Universul cunoscut, palpabil,
care poate fi accesat cu sim urile („ochi” „flori” i „buze”) cu cel de dincolo („morminte”) îl
constituie tocmai tainele inexprimabilului. Mai apoi in cea de a doua opera imaginarul
poetic din “Testament” anticipeaz o coordonat fundamental a liricii argheziene. Acesta se
deta eaza net de nihilismul g l gios al avangardi tilor, Arghezi nu neag crea iile anterioare
lui, ba chiar filtreaza toate marile experien e literare, contemporane lui pe care le tope te
într-o form poetic unic i original . Iar in cea de-a treia opera incipitul imaginarului
poetic este construit prin tehnica “povestirii în ramă” (ca în “1001 de nopți” sau ca în
“Hanul Ancuței” a lui Sadoveanu). Rama povestirii este construită de o nuntă la care un
“nuntas fruntaș” il roagă pe “menestrelul trist” să mai spună odată povestea cu Enigel și
Crypto Regele ciupearcă.

Mai apoi imaginarul poetic din poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este
structurat pe 2 secven e aflate într-o rela ie de profund opozi ie. Prin intermediul metaforei
„lumina altora”, Blaga contureaz efectele cunoa terii paradisiace, tiin ifice, ra ionale, care:
„sugrum vraja nep trunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric”. Acestei cunoa teri
colective, Blaga îi opune „lumina mea”. Metafora cunoa terii luciferice individuale,
artistice, intuitive i speculative care, „spore te a lumii tain ”. Spre deosebire de
continuarea imaginarului poetic de poezia lui Barbu, care are in prim-plan povestirea din
ramă ce se deschide cu descrierea lui Crypto mirele poienii cel care împăratea peste bureți .
Descrierea accentuează caracterul sau introvertit (“inima ascunsa”) dar și statutul său de
nedesăvârșit, de increat: “ Și rai și toporași/ Din gropi ieșeau să-l ocărască/ Sterp îl făceau și
narăvas/ Ca nu voia sa inforeasca”. “Pe mușchiul crud” al poienii lui Crypto aflată într-o
lungă transhumanța solară, poposește lapona Enigel care “Lin adormi torcând verdeață”, din
acest moment imaginarul poetic capătă ca în “Luceafărul” un pronunțat caracter oniric și,
implicit fantastic . Apariția fetei ii provoacă lui Crypto o profundă criză dionisiaca .
Asemeni Cătălinei el lansează o serie de patetice chemări: “Enigel, Enigel/ Ți-am adus
dulceață, iacă/ Uite fragi ție dragi,/ Ia-i și toarnă-i în puiacă!” . Refuzul fetei nu-l
descumpănește ci din potrivă pare al îndârzii și mai tare: “Enigel, Enigel/ Scade noaptea, ies
lumine,/ Dacă pleci să culegi,/ Începi rogu-te cu mine”. Înțeleaptă și experimentată, jucând
deopotrivă și rolul demiurgului eminescian, Enigel îl refuză din nou, știind că, de fapt a da
curs rugăminții lui ar însemna să-l ucidă. Cu toate acestea se recunoaște ispitita de vorbele
miroase ale lui Crypto asemănătoare unei lame de blestem, dar alege să-și continue drumul
către soare, conștientă fiind că: “La umbră numai carnea crește” . Spre deosebire de
imaginarul poetic din „Testament” care înc din prima secven poetic a textului (dup
incipitul care introduce mitul C r ii) se poate observa latura romantic a personalit ii
creatoare a lui Arghezi. Acesta pare a- i fixa r d cinile poetice în “Sara r zvr tit ” (“În
sara r zvr tit care vine/ De la str bunii mei pân la tine”), metafor care face trimitere
direct la romantism, curent ale c rui semne tutelare erau tocmai nocturnul i revolta. Mai
mult decat atat natura demiurgic a eului liric creator pare a face trimitere la expresionism,
unul dintre cele mai fertile curente moderniste, manifestate în literatura european la
începutul secolului 20, introdus în literatura român de Blaga. Iar in acest sens poetul
ș
ă
ș
ă
ț
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ț
ț
ă
ș
ț
ț
ă
ț
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ă
ă
ș
ț
ț
ă
ș
ă
ă
ă
ă
ș
ș
ș
ă
ă
ă
ș
ă
ș
ă
ț
ă
ț
ă
ș
ă
ă
ă
ț
ă
ă
ă
ș
ț
ă
ț
ș
ă
ă
ă
ț
ș
ă
 expresionist , din urma mentionat, a depus un efort uria individual ce provine, a a cum
reiese si din secven a final a textului, dintr-o iubire total cu care autorul anvelopeaz
realitatea concret , de aici, dar si pe cea abstract , ascuns , de dincolo: „C ci eu iubesc/ i
flori i ochi i buze i morminte”.

Iar in finalul imaginarului poetic al creatiei barbiliene se prezinta drama fiintei superioare
prin urmare neatent și pripit, lipsit de conștiința acțiunilor sale, Crypto se expune din
greșeală soarelui care “de 10 ori fără sfială/ Se oglindi în pielea-i cheală “ transformându-l
în plantă otrăvitoare . Aceasta involuție nu-l împiedică însă să nuntească cu laurul și
măselarița, în timp ce Enigel plânge, semn al unui puternic zbucium interior și asta pentru
că adevărata dramă este cea a lui Enigel si chiar o drama dubla: pe deoparte deși ispitită de
Crypto trebuie să-și cenzureze pronirile sale afective in numele atingerii idealurilor sale
solare cognitive. Și, pe de altă parte, ea poartă cu sine și drama involuției lui Crypto de care
acesta nu este conștient, știind, în plus că ea este principala cauză acesteia. In schimb
imaginarul poetic se termina intr-o alta nota descriindu-se lirica argheziana care nu se
legitimeaz doar prin îmbinarea aromonioas de elemente aparent eterogene din cauza
provenien ei lor estetice diferite. La temelia crea iei sale, Arghezi a az o înalt cuno tin a
auctorial i o viziune novatoare despre arhitectura i mecanismele textului poetic. Pentru
el, cuvântul este un vehicul purt tor de sens care, pentru a ajunge la stadiul de “potrivit” în
edificiul textual construit de autor, trebuie “fr mântat mii de s pt mâni” i strunjit “ca
fierul cald îmbr i at în cle te”. Astfel, poetul nu mai este doar un inspirat, posesorul unui
har de origine divin (“Slova de foc”), ci i un muncitor, un un me te ugar, cum de altfel,
Arghezi însu i m rturisea c “Toat via a am visat s am o fabric de juc rii, dar, lipsindu-
mi resursele necesare, m-am mul umit s construiesc i s m joc cu materialul vagabond al
cuvintelor”. Iar intr-un ton similar se incheie si imaginarul poetic din „Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii” astfel incat poezia este, pentru Blaga, o form de cunoa tere luciferic i
se poate afirma c autorul anticipeaz caracterul de „oper deschis ” al textului artistic (în
termenii teoretiza i mai târziu de Umberto Eco), poezia presupunând nu doar o inten ie „de
interpretare a cititorului” („intentio lectoris”) i una a autorului („intentio auctoris”), ci i o
inten ie a crea iei în sine („intentio operis”), ca un fel de parte nev zut a lumii care va
genera o infinitate de interpret ri i specula ii. Prin actul s u poetic, Blaga „nu mic oreaz ,
ci m re te i mai tare taina”, care cap t atributele sacralit ii, considerându-se un „sfânt
mister”.

Motive artistice
Din rândul motivelor artistice se aseamana cel al luminii din creatia lui Blaga dar si motivul
Soarelui specific creatiei lui Ion Barbu. Cel dintai mentionat la romantici era un simbol al
genezei, al triumfului vie ii („Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvor sc lumine” -
„Luceaf rul” de M. Eminescu), la Blaga lumina înseamn cunoa tere, pentru c cea mai
important cale de iluminare a fiin ei este prin cunoa tere. Iar simbolul soarelui la Ion
Barbu, semnific , în esen , cunoa terea absolut spre care aspir Enigel. Se poate observa,
astfel, c , asemeni lui Blaga, i pentru Barbu adev rata cale de iluminare a fiin ei nu poate fi
ă
ș
ț
ș
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ș
ș
ș
ș
ț
ă
ă
ț
ă
ă
ă
ț
ș
ț
ă
ș
ț
ț
ă
ă
ș
ă
ș
ă
ă
ț
ș
ș
ț
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ș
ț
ă
ș
ă
ă
ă
ț
ă
ș
ă
ș
ș
ș
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ș
ș
ă
ș
ă
ă
ă
ș
ă
ș
ă
ț
ă
ș
ș
ț
ș
ă
ș
ș
ă
ț
ă
ș
 decât una spiritual , implicând necesitatea cunoa terii i autocunoa terii. Lipsit de calitatea
ra iunii, Crypto nu poate cunoa te realitatea exterioar , îns nici nu se poate cunoa te pe
sine. Dar totodata acest motiv artistic este in totala opozitie cu motivul lunii care la
romantici era martor mut al istoriei sau felinar al cuplului de îndr gosti i. Pe cand la Blaga
este asociat cunoa terii luciferice pentru c „Nu mic oreaz , ci tremur toare/ m re te i
mai tare taina nop ii”. Iar totodata este in profunda antitez cu motivul Soarelui care
guverneaz întreaga existen a lui Enigel, umbra e semnul marcant al lumii lui Crypto,
simbol al ignoran ei i al necunoa terii, al materialit ii perisabile: ,,La umbr numai carnea
cre te”.

Pe cand motivul artistic principal este, a adar, cel al C r ii, simbolul crea iei, bunul cel mai
de pre pe care poate i trebuie s -l lase un autor posterit ii. În viziunea lui Arghezi, Cartea
este “o treapt ”, el având con tiin a faptului c demersul s u artistic este unul inovator i
progresiv. Cartea arghezian este “Hrisovul vostru cel dintâi”, o Carte de înv tur c reia
timpul nu va face decât s -i accentueze valoarea. Nu în ultimul rând, Cartea este ofranda cea
mai de pre pe care “robul” (autorul) i-o poate aduce “Domnului” (cititorul), de al c rui
orizont de a teptare trebuie s in permanent cont la construc ia c r ii sale. In schimb
Barbu are si un alt motiv artistic, cel al nuntii, motiv recurent în lirica lui Barbu i
valorificat în ,,Riga Crypto i lapona Enigel”, unde constituie rama întregului imaginar
poetic. Autorul conserv semantica veche, popular a nun ii, de eveniment ritualic prin care
fiin a se întrege te, se completeaz prin g sirea celeilalte jum t i împreun cu care
formeaz un tot individual. Tocmai de aceea, o nunt între Crypto i Enigel, fiin e
incompatibile, este imposibil .
ț
ș
ț
ț
ă
ă
ț
ă
ș
ă
ș
ț
ț
ă
ș
ș
ș
ă
ă
ă
ș
ț
ă
ă
ă
ș
ț
ș
ă
ă
ă
ș
ț
ș
ă
ă
ă
ș
ă
ă
ă
ț
ș
ă
ă
ș
ț
ă
ț
ț
ă
ă
ă
ă
ă
ț
ă
ț
ă
ă
ș
ș
ț
ț
ă
ț
ă
ă
ă
ț
ă
ț
ș
ă
ș
ă
ă
ș
ă
ș
ș