Rolul lui Titu Maiorescu în impunerea noii direcţii în literatura română

JUNIMEA
 Societatea „Junimea” este deosebit de importantă pentru modernizarea culturii
române
româneştişti,, iar Titu
Titu Maior
Maiores escu
cu este un creator de şcoală în literatura română şi un
adevărat mentor pentru scriitorii din epocă.
Societatea
Societatea „ Junimea”  ia   ia naştere la Iaşi, în a doua jumătate a sec.al XIX-lea la
iniiativa lui P.P.arp! "asile Po#or! Iaco$ Ne#ru%%i! T&.Rosetti 'i Titu Maiorescu.
!entorul "unimii este Titu Maiorescu, critic de direcie în cultură, care impune
criteriul estetic ca sin#ur posibil în aprecierea operei literare. $acă prin %o#ălniceanu
literatura naională prindea contur, prin !aiorescu ea primeşte un criteriu autentic de
valorizare.
Societatea Junimea cunoaşte trei etape de dezvoltare.  Prima, etapa ieşeană(1863-
1874), are un pronunat caracter polemic şi se mani&estă în trei direcii' limbă, literatură,
şi cultură. (n această perioadă se elaborează principiile estetice ale junimismului. )ot
acum se impune
impune necesitate
necesitateaa educării
educării publicului
publicului prin aşa-numit
aşa-numitele
ele  prelecţiuni populare.
*r#anizate pe teme variate, în diverse cicluri sistematice şi inute într-o &ormă academică,
ele au avut drept scop educarea publicului lar#, care să înelea#ă cultura ca &actor de
 pro#res şi moralitate. +ceastă etapă marcează căutările &ebrile de modele apte să
asi#ure pro#resul la care aspira )itu !aiorescu. Interesul pentru literatură se mani&estă
din /0, când se avansează ideea alcătuirii unei antolo#ii de poezie românescă pentru
şcolari. +ceasta i-a determinat pe junimişti să citească în şedinele societăii autorii mai
veci, pe ale căror te1te s-au e1ersat spiritul
spiritul critic şi #ustul literar.
Cea de-a doua etapă, ce dure dureaz
azăă din 1874 până prin 1885  2cu des&ăşurarea
şedinelor "unimii la 3ucureşti, dar a activităii revistei la Iaşi4, este una de consolidare,
în sensul că în această perioadă se a&irmă reprezentanii direcţiei noi în poezia şi proza
română' 5minescu, 6rean#ă, Slavici, 6ara#iale.
 Etapa a treia(u!ureşteană) "n!epe din 1885, când este mutată la 3ucureşti
revista”6onvorbiri literare” şi, de alt&el întrea#a societate "unimea. +ceastă etapă are un
caracter preponderent universitar, prin cercetările istorice şi &ilozo&ice. +pariia revistei se
 prelun#eşte până în 788, dar ea nu va mai atin#e #radul de popularitate din primii
douăzeci de ani.
Titu Maiorescu se revoltă împotriva „viciului” e1istent în epocă, de a împrumuta
&orme
&orme ale culturii
culturii apusene,
apusene, &ără a le adapta
adapta condiii
condiiilor
lor e1istente.
e1istente. )eoria
)eoria  formelor fără
 fond  de&ineşte
  de&ineşte sintetic starea culturii din epocă. $acă în perioada paşoptistă se punea
 problema e1istenei unei literaturi naionale, acum, aceasta e1istă, dar nu sunt criterii
estetice
estetice de apreciere
apreciere.. !aiorescu
!aiorescu nu se împotri
împotriveşt
veştee preluări
preluăriii &ormelor
&ormelor culturale
culturale din
e1terior, dar acestea trebuie preluate în esena lor, nu doar super&icial. !ai mult, &iecare
cultur
culturăă are un speci
speci&ic
&ic.. +şa
+şa că &ormel
&ormelee împr
împrumu
umutat
tatee trebu
trebuie
ie adapta
adaptate
te la speci
speci&ic
&icul
ul
naional. !aiorescu pune accentul pe valoare estetică în artă, dar aminteşte de &iecare
dată şi elementul naional, care con&eră ori#inalitate operei de artă.
Studiul #ire!$ia nouă "n poe%ia şi pro%a română 29:4 este structurat în două
 pări- Poezia
 Poezia şi Proza prin care autorul promovează o nouă #eneraie de scriitori a căror 
operă corespunde criteriilor estetice.
 +rtico
+rticolul
lul Comedii&e Cara'ia&e  a apărut în anul 0 şi se încadrează
Comedii&e d-&ui Cara'ia&e
studiilor de estetică ale criticului, în intenia de a lua apărarea dramatur#ului acuzat de
imoralitate.
!omentele importante pentru dezvoltarea culturii şi literaturii române stau sub
semnul in&uziei de europenism. ;erioada clasică este reprezentată de Societatea "unimea
şi )itu !aiorescu. <olul lui !aiorescu în impunerea criteriului este în receptarea operei
de artă şi este deosebit de important.
!odernitatea lui !aiorescu se mani&estă prin contemporaneizarea culturii române
cu cea europeană. Studiile şi articolele re&eritoare la problemele literaturii române au &ost
modul prin care !aiorescu le-a su#erat autorilor din epocă &aptul că libertatea de ale#ere
le aparine numai lor. 5poca marilor clasici se naşte datorită lui !aiorescu, &apt care &ace
din el o personalitate importantă
importantă a culturii române.

urente culturale( literare în secolul )I)*începutul secolului ))

R+MANTISMU,
Romanti
Romantismul
smul este o orientare ideolo#ică, artistică şi literară care a marcat prima
 jumătate a secolului al XIX-lea, în spaiul european. 6urent literar polemic, apărut ca
reacie împotriva raionalismul şi a clasicismului ri#id.
)răsături de&initorii'
• +&irmarea
+&irmarea individu
individualită
alităii,
ii, a ori#inal
ori#inalită
ităii,
ii, a spontanei
spontaneităii
tăii== e1pansiun
e1pansiunea
ea eului
eului
individual=
• ;rimatul sentimentului
sentimentului şi al &anteziei creatoare=
• 6ultivarea emoiei şi a sentimentului=
sentimentului= lirismul ca e1presie a subiectivităii=
 • <evolta împotriva conveniilor sociale şi artistice=
a rtistice=
• <espin#erea re#ulilor impuse de clasicism= libertatea de creaie=
• +mestecul #enurilor, speciilor şi al stilurilor=
• >ascinaia misterului şi a e1cepionalului= antiteza= culoarea locală=
• +trac
+tracia
ia pentr
pentruu natur
natură,
ă, trecut
trecutul
ul istori
istoric,
c, &olcl
&olcloru
orull local,
local, mituri
miturile,
le, &antas
&antasti
ticul
cul,,
&abulosul=
• )endina
)endina de evadare din realitatea măr#inită şi mescină, spre lumi ima#inare=
• 6ultivarea antitezei 2trecut-prezent4=
• ;ersonaje e1cepionale în situaii e1cepionale=
• +ntiteza2în#er-demon4=
+ntiteza2în#er-demon4= titanul=
• ?ăr#irea şi îmbo#ăirea limbii literare prin elemente de limbaj popular, araic.

Romantismul în literatura pa'optistă* Poe%ia

"ASI,E A,ESAN-RI

Me%ul iernei

6reaii lirice care încununează activitatea poetică a lui +lecsandri, Pastelurile au

&ost elaborate când autorul avea 0@ de ani şi au &ost publicate în „ 6onvorbiri literare”, în
intervalul aprilie/-aprilie /7.
Pastelul este o specie a liricii peisa#istice în care este descrisă natura, dar în care
este evideniată şi poziia autorului &aă de peisajul re&lectat, aceasta &iind, invariabil, cea
de contemplator.
+nalizând structural şi tematic cele 8@ de te1te care &ormează ciclul de Pasteluri!
se ajun#e la di&icila problemă a încadrării lor într-un curent artistic. $upă unii critici,
aceste creaii ar putea aparine clasicismului sau romantismului, alii însă, le încadrează
 parnasianismului,
 parnasianismului, dat &iind &aptul că autorul pune accent pe descrierea statică a cadrului
reprezentat.
Indi&erent de încadrarea cu care operează ! Pastelurile lui +lecsandri sunt opere
ori#inale cu un &ior liric inedit, #reu de încorsetat
încorsetat într-o direcie
direcie literară, pentru că autorul
dă acestor te1te peisa#iste o nouă turnură, devenind un maestru e1emplar al acestei
specii.
+proape toate te1tele au aceeaşi structură' un tablou static, completat, în &inal, de
un aspect care dinamizează cadrul.
Tema este, invariabil, natura din care nu lipseşte omul, cu preocupările sale
zilnice.
 Aatura este însă, la +lecsandri,
+lecsandri, şi un spectacol care, evident, trebuie contemplat.
;ornind de la această idee, descoperim implicit atitudinea de contemplator a poetului.
$upă opinia lui ;aul 6ornea, atitudinea poetului este di&erită de aceea a altor poei care
admiră cadrul, la el se creează „ impresia că peisajul se dataşează de scriitor şi e1istă
independent de el”. $etaşarea poetului nu presupune niciodată o îndepărtare totală de
 peisaj sau o e1punere obiectivă, &ără implicaii a&ective, emoionale. 6ritica literară a
 observat că autorul îşi implică receptorul în creaie prin utilizarea &ormelor verbale la
 prezent, care realizează e&ectul de simultaneitate între' contemplare-trans&i#urare şi
receptare.
)udor Bianu relevă şi alte calităi ale creaiilor lui +lecsandri, atunci când
semnalează că tenica de bază este cea impresionistă, totul plecând de la &aptul că
motivul central al te1telor este lumina, mai precis, modul cum cade lumina asupra
elementelor care alcătuiesc peisajul re&lectat.
Pastelurile lui +lecsandri sunt şi un calendar liric, pentru că ele redau toate
anotimpurile, cu tot ceea ce au ele speci&ic' verdeaă, zăpadă, vânturi, viscol, #er. $eşi a
&ost un spirit meridional, +lecsandri a descris, cu pasiune şi mult optimism, iarna,
anotimp care ar &i trebuit să terorizeze, să deprime.
Me%ul iernei  surprinde ast&el spectacolul ine&abil al iernii care încremeneşte
cadrul. Cerul, de&init prin epitetul multiplu „amar, cumplit”cuprinde cele două spaii'
terestru şi cosmic'   „În păduri trăsnesc stejarii!”, „Stelele par îngeţate, cerul pare
oţelit”
Ima#inile par oarecum teri&iante, însă discursul liric evoluează #radat spre stări
care încântă, nu-i produc an#oase cititorului. +cest lucru este relevat de ima#inile
 panoramice create prin compararea &umurilor de la coşurile caselor cu coloanele „unui
templu maiestos”, ca şi prin prezentarea stelelor drept „&ăcliile” unui nemăr#init templu,
sau a munilor şi codrilor, care par să orcestreze, #raie interveniei crivăului.
+utorul şi-a structurat pastelul în patru stro&e' trei surprind un cadru static, datorat
#erului cumplit, pentru ca partea &inală, în stro&a a patra, să apară elementul dinamizator'
„ un lup ce se alungă după prada"i spăim#ntată!”
5ste de remarcat şi &aptul că +lecsandri îşi nuanează e1punerea, el trece &iresc de
la su#estie la e1primarea directă. Su#erează &ora #erului' ”$răsnesc stejarii”, „stelele
 par îngeţate, cerul pare oţelit”, ca apoi să a&irme tranşant' „  % un ger amar cumplit”
 sau „ $otul e în neclintire”
!otivul central al te1tului este, însă, lumina rezultată de la albul zăpezii şi de la
lună, care dă o aură misterioasă nopii de iarnă.
(n ceea ce priveşte prozodia, putem semnala în acest pastel prezena câtorva rime
rare'adjectiv rimând cu un substantiv' „strălucitoare"picioare”, „senină "lumină”,
„argintii " făclii”,  sau verb rimând cu adjectiv'„ se arată "spăim#ntată”
$upă cum au observat cercetătorii operei lui +lecsandri, timpul verbal &olosit este
 prezentul'  „trăsnesc”, „pare”, „se ridică”, „ se aşează”, „îşi aprinde”, „ard”, „se
alungă”, ceea ce realizează senzaia de simultaneitate între contemplare Dre&lectare şi
receptare. (n partea &inală a te1tului, autorul îşi depăşeşte statutul de contemplator,
implicându-se a&ectiv în cadrul re&lectat prin intermediul intero#aiei retorice' „&ar ce
'ăd(”. +ceastă intero#aie dă vioiciune te1tului, o tonalitate optimistă, pentru că
elementele le1icale care urmează ar putea produce teamă' „lup”, „pradă”,
„spăim#ntată”
?imbajul poetic este bo#at în elemente aparinând diverselor s&ere le1icale. (n
te1tul lui +lecsandri coe1istă armonios araismul 'ăzdu  pentru cer  cu
neolo#ismele'”templu, maiestos, fantastic, fantasmă, atmosferă” şi cu termenii populari'
„pradă, spăim#ntată”
 ;oziia contemplatorului, a celui care se e1taziază în &aa spectacolului natural,
este relevată şi de elementele de natură stilistică. 5l e1clamă constatativ' „în păduri
trăsnesc stejarii! % un ger amar, cumplit!” sau admirativ' „)! $a*lou măreţ, fantastic!”
51clamaiile retorice demonstrează ideea că, într-adevăr, între poet şi peisaj e1istă
cea stare de independenă, creatorul este detaşat de peisaj.
)ot la nivelul &i#urilor de stil trebuie semnalat şi &aptul că epitetele surprind, tot în
manieră impresionistă, trăsătura &undamentală a elementului descris' „  zăpada cristalină,
 fumuri al*e, stele argintii”. +tât epitetele, cât şi comparaiile contribuie la conturarea
ima#inilor vizuale şi auditive care conduc la ideea de armonie' „ c#mpii strălucitoare”,”
ca înaltele coloane unui templu maiestos”,” pare"un lan de diamanturi ce sc#rţ#ie su*
 picioare”
Pastelurile lui +lecsandri au reinut atenia criticii încă din momentul apariiei
lor. ;rimul care le-a elo#iat, emiând şi judecăi de valoare asupra lor, a &ost )itu
!aiorescu, care a&irma în studiul -irecţia nouă în poe%ia 'i pro%a română/01234
„Pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, c#te'a idile,
toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturii, scrise într"o lim*ă
aşa de frumoasă, înc#t au de'enit fără comparare cea mai mare podoa*ă a poeziei lui
 +lecsandri, o podoa*ă a literaturii rom#ne îndeo*şte”

Romantismul în literatura pa'optistă*Pro%a

+STA5E NE6RU77I

Ale8andru ,ăpu'neanul
 Auvela  &eandru *ăpuşneanu&  este prima nuvelă romantică de inspiraie
istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au
cultivat-o ulterior.
+ apărut în primul număr al „ &aciei literare” 28@4 şi reprezintă o ilustrare a
 pro#ramului iniiat de !iail %o#ălniceanu în „ Introducie la $acia literară”.
5ste o nu9elă romantică  datorită mai multor trăsături' specie, inspiraia din
istoria naională, temă, con&lict, naraiune liniară, personaje e1cepionale în situaii
e1cepionale, personaje construite în antiteză, culoarea epocii în descrieri cu valoare
documentară, nu cu valoare epică 2descrieri amănunite ale vestimentaiei şi ale
 obiceiurilor' descrierea vestimentaiei lui ?ăpuşneanul în biserică şi a mesei domneşti,
#esturi şi replici spectaculoase memorabile.
>iind o nu9elă istorică, &aptele evocate sunt verosimile, iar cronolo#ia este
lineară. +ciunea #ravitează în jurul personajului principal, al cărui nume indică, de
obicei, titlul nuvelei. Scriitorul reconstituie atmos&era epocii sau culoarea locală.
6onstrucia este concentrată, dramatică.
Sursele de inspiraie sunt' cronicile lui Cri#ore Erece şi !iron 6ostin, le#endele
lui Ion Aeculce şi creaiile &olclorice, dar unele date reale sunt modi&icate în scop artistic.
+ciunea este condensată. Biziunea este preponderent romantică.
 Auvela poartă numele domnitorului +le1andru ?ăpuşneanul, venit la a doua
domnie, în jurul lui concentrându-se întrea#a aciune. Tema este istoria.
+le1andru ?ăpuşneanul revine în !oldova la a doua domnie 20/8-0/74, după
ce pierduse tronul în urma trădării boierilor. +ceiaşi boieri îl întâmpină acum la #raniă,
vornicul !ooc, postelnicul Beveriă, spătarul Spancioc şi Stroici. 5i vor să-l convin#ă să
renune la tron, pentru că norodul nu-l vrea.
!ânios, ?ăpuşneanul răspunde că-şi va urma drumul. Speriat de ameninările lui,
!ooc cade în #enunci şi-l roa#ă pe domn să-l crue. +juns la tron, ?ăpuşneanul trece la
 pedepsirea boierilor, luându-le averile şi tăindu-le capul. $oamna <u1anda, soia lui
?ăpuşneanul, înspăimântată de cruzimea soului ei, îl roa#ă să înceteze cu omorurile,
&iind impresionată de cuvintele văduvei unui boier ucis. +le1andru-vodă îi promite „un
leac de frică”
$omnul dă de ştire boierilor să se întâlnească la slujba de la !itropolie, după care
îi invită să prânzească la curte, pentru a se împăca.
Spre s&ârşitul ospăului însă, slujitorii scot jun#erele şi-i omoară pe toi boierii.
?ăpuşneanul pune apoi să se reteze capetele celor ucişi şi le aşează sub &ormă de
 piramidă. 6emată să vadă leacul de &rică promis, doamna <u1anda leşină.
+uzind larmă la curte, norodul se strân#e la porile cetăii. ;entru că mulimea
începe să stri#e numele lui !ooc, ?ăpuşneanul pro&ită de această situaie şi-l dă pe
vornic în mâinile oamenilor scăpând de un intri#ant periculos.
)imp de patru ani, ?ăpuşneanul îşi respectă promisiunea &ăcută doamnei <u1anda
şi nu mai ucide niciun boier. Se simte ameninat de boierii Spancioc şi Stroici, pe care
nu reuşise să-i prindă. Se mută în cetatea Fotinului „ unde se îm*olnă'eşte de lingoare”.
(l ceamă pe mitropolitul )eo&an ca să-l călu#ărească, având mustrări pentru cruzimile
în&ăptuite. ?ăpuşneanul cade în leşin, apoi trezindu-se şi văzându-se îmbrăcat în rasa
călu#ărească, se mânie şi-i amenină pe cei prezeni cu moartea, inclusiv pe soia şi pe
&iul său.
?a s&atul lui Spancioc, venit pentru a se răzbuna, doamna <u1anda îi pune soului
ei otravă în băutură. $omnitorul moare în cinuri #roaznice.
 Auvela are o compoziie ri#uroasă. >iecare dintre cele patru capitole este precedat
de câte un moto care esenializează &aptele relatate'
I. D„ &acă 'oi nu mă 'reţi, eu 'ă 'reu!”- simbolizează voina domnitorului
de a recâşti#a tronul cu orice pre=
II.  „+i să dai samă, &oamnă!”"conine avertismentul adresat doamnei
<u1anda de văduva unuia dintre boierii ucişi de către ?ăpuşneanul=
III.   „-apul lui .oţoc 'rem!”- sunt ciar cuvintele mulimii care-l acuză pe
vornic de &ărădele#ile domnitorului=
 IB.   „ &e mă 'oi scula pre mulţi am să popesc şi eu”-reprezintă
ameninarea rostită de ?ăpuşneanul la adresa celor care-l călu#ăriseră.
6ele patru capitole pot &i socotite componentele subiectului' e1poziia, intri#a,
 punctul culminant şi deznodământul.
+utorul dă dovadă de obiectivitate. 6el care prezintă &aptele este naratorul
omniscient. 5l domină universul operei, ştie totul despre personajele sale, despre
întâmplări trecute sau viitoare, putând dezvălui ciar #ândurile ascunse ale personajului.
*mnisciena naratorului se realizează &ie prin intervenii directe, &ie prin comentarii
neutre. Aaraiunea este aici la persoana a III-a, iar personajele ni se prezintă prin &aptele,
vorbele şi #esturile lor. Interveniile directe ale naratorului sunt puine. >oarte rar,
naratorul caracterizează ceva sau pe cineva. Indicăm două e1cepii de la stilul obiectiv'
despre cuvântarea domnitorului în biserică, naratorul spune că a &ost deşănată, iar în
timpul măcelului de la curte el notează' „era groază a pri'i această scenă s#ngeroasă”
6reaie romantică, &i#ura lui +le1andru ?ăpuşneanul întrucipează domnitorul
&eudal, crud şi tiran.
;rimind solia boierilor, la intrarea în ară, el îşi arată de la început duritatea
caracterului' „ /u ştiu cine mă opreşte să nu"ţi sfăr#m măselele din gură cu *uzduganul 
acesta”îi spune Spancioc. +titudinea lui vindicativă nu este nemotivată' &usese trădat
ciar de boierii care-i juraseră credină. $e aici şi ameninarea adresată lor direct' „0oi
mulgeţi laptele ţării, dar a 'enit 'remea să 'ă mulg şi eu pe 'oi”
>rământarea interioară, comple1itatea #ândurilor personajului sunt ilustrate de
#esturile sale, de mimică şi de atitudinea &aă de ceilali. $omnitorul trece repede de la
zâmbetul silit la &urie şi apoi la râsul satanic.
;ersonaj maciavelic, ?ăpuşneanul ştie să-i &olosească pe ceilali în &avoarea sa. (l
acceptă pe !ooc ca să-l mai „uşureze de *lăstămurile norodului”,  aşa cum se căsătorise
cu <u1anda, &iica lui ;etru <areş, „ ca să atragă inimile norodului”
6uvântarea lui din capitoul III este un model de ipocrizie. +bil el le promite
 boierilor împăcarea şi-i invită la ospă pentru a le adormi vi#ilena, intenionând însă să-i
ucidă.
;re&erina prota#onistului pentru crimă şi pentru scenele violente, #roteşti
2omorârea boierilor, piramida de capete prin care dă „leac de frică” doamnei <u1anda4 şi
 predarea lui !ooc în mâinile mulimii &ac din +le1andru ?ăpuşneanul un sadic.
6elelalte personaje sunt secundare 2doamna <u1anda4 sau episodice  2!ooc,
Spancioc, Stroici4. 5le sunt caracterizate rapid de scriitor uneori prin vorbele lui
?ăpuşneanul' doamna <u1anda e „ gingaşă”, „miloasă şi impresiona*ilă”, !ooc e
„în'ecit în zile rele”,   Spancioc arată „iu*ire de moşie”, iar Stroici „nu ştie ce e
îm*unarea şi minciuna”
 Ae#ruzzi este primul scriitor român care prezintă persona:ul colecti9!  mulimea
adunată la porile cetăii. ;siolo#ia #loatei este con&uză. (ntrebai de armaşi ce vor,
oamenii sunt derutai, dar, imediat ce cineva rosteşte numele lui !ooc, toată mânia se
revarsă asupra lui. (ntre ?ăpuşneanul şi boieri relaiile sunt con&lictuale.
on;lictul desemnează în critica literară un dezacord, o luptă între două sau mai
multe personaje.
(n nuvelă se pot identi&ica elemente clasice, romantice şi realiste. -lasice  sunt'
ecilibrul părilor, compoziia ri#uroasă, subiectul concis, atitudinea moralizatoare a
autorului. 1omantismul   nuvelei este dat, în primul rând de caracterul e1cepional al lui
 ?ăpuşneanul, pus în situaii neobişnuite sau dramatice. Scenele romantice sunt numeroase
în nuvelă 2disputa din cort cu solia boierilor, scena uciderii boierilor la ospă, moartea
tra#ică a domnului4 şi ele contribuie la caracterizarea eroului principal.
 %lementele realiste sunt' obiectivitatea, descrierea vestimentaiei, a interioarelor şi
a mâncărurilor.
 2im*ajul scriitorului se remarcă prin concizie şi lipsa di#resiunilor. )udor Bianu a
remarcat importana scenelor dialo#ate în această naraiune, scriitorul având intenia de a
 prezenta şi nu de a povesti. >olosirea imper&ectului indicativ, ciar şi acolo unde
întâmplarea e instantanee 2„ -ei mai *ătr#ni mureau făc#ndu"şi cruce ”4 arată intenia
scriitorului de a des&ăşura totul inaintea ocilor noştri.
 ;entru a dramatiza aciunea, scriitorul &oloseşte adesea pauza descriptivă. ;auza
este de &apt o întrerupere a naraiunii, scriitorul introducând o descriere 2de personaj, de
atmos&eră, de vestimentaie4 care, apărând într-un moment de ma1imă tensiune, o
 prelun#eşte.
?ăpuşneanul este un personaj rotund, spre deosebire de celelalte personaje
individuale din nuvelă, personaje plate construite în jurul unei sin#ure idei sau calităi.
!onumentalitatea personajului, titanismul, e1cepionalitatea romantică, &ora sa
de a-şi duce planul său la bun s&ârşit, maciavelic, indi&erent de mijloace, spectaculosul
aciunilor, concizia replicilor &ac din personajul principal al nuvelei în al cărui titlu
&i#urează numele său, +le1andru ?ăpuşneanul, un personaj memorabil.
 MI5AI EMINESU

6lossă
6lossa este o poezie cu &ormă &i1ă care are atâtea stro&e cîte versuri are stro&a
iniială sau stro&a-temă. +cestora li se adau#ă stro&a iniială şi, eventual, ca stro&ă &inală
reluarea stro&ei temă, însă cu versurile dispuse în ordine inversă. * altă particularitate a
acestei specii o reprezintă &aptul că &iecare vers al stro&ei-temă devine concluzia şi versul
&inal al &iecărei stro&e.
6a şi celelalte creaii eminesciene, poezia 6lossă se încadrează în romantism. 3lossa lui
5minescu cuprinde opt stro&e, la care se adau#ă stro&a iniială şi cea &inală, rezultând zece
stro&e.
Tematica este de &actură &ilozo&ică, în principal traducându-se condiia omului de
#eniu. +ceastă temă apare şi în' ,ucea;ărul! unde #eniul aspiră spre iubirea per&ectă,
Scrisoarea I, în care #eniul este văzut în conte1t social, şi Scrisoarea III, care de&ineşte
#eniul diplomatic. (n 6lossă #eniul este contemplativ, el priveşte lumea ca pe un
spectacol, rămânând rece, distant în &aa tuturor tentaiilor e1istente în lume. Ceniul
conturat în această creaie aminteşte ima#inea #eniului lui +rtur Scopenauer care
considera că omul superior vrea să cunoască lumea, însă rămâne permanent obiectiv şi
e#al cu el însuşi.
Structură*compo%iţie. ;rima stro&ă sau stro&a-temă conine toate ideile &ilozo&ice
ale te1tului'
„0reme trece, 'reme 'ine4
$oate"s 'eci şi nouă toate
-e e rău şi ce e *ine
$u te"ntre*ă şi socoate4
/u spera şi nu ai teamă
-e e 'al ca 'alul trece
&e te"deamnă , de te ceamă
$u răm#i la toate rece,”
&iecare vers devenind concluzia următoarelor opt stro&e.
Bersul „0reme trece,'reme 'ine „accentuează ideea că timpul este ireversibil, este un
&enomen care acionează obiectiv, iar omul i se supune resemnat şi neputincios.
;e lân#ă problema timpului, 5minescu abordează şi tema cunoa'terii, în special
cunoaşterea de sine 2 nosce te ipsum4. $e data aceasta, e vorba de o altă treaptă în evoluia
#eniului şi conceptul de cunoaştere de sine apare la începutul procesului de iniiereGîn
+dăîn metru antic4aceasta înceia &enomenul iniiaticH.
)impul rămâne elementul care îl preocupă cel mai mult pe poet. +cest motiv poetic este
reprezentat sub mai multe aspecte' în stro&ele a treia şi a cincea este subliniat &aptul că
timpul îşi urmează nestin#erit traiectul său veşnic, iar în plan terestru totul decur#e după
le#ea repetabilităii.
„$oate"s 'eci şi nouă toate”aminteşte de conceptul antic'”nimic nu e nou sub soare, ci
totul se repetă”.
 (n stro&a a cincea apare şi o altă idee re&eritoare la timp' 5minescu adoptă conceptul de
 prezent etern al lui +. Scopenauer, arătând că omul se cantonează într-un prezent etern,
el trăieşte acut clipa, şi din această cauză trecutul şi viitorul pierd din conotaie, prezentul
etern devenind un &el de marcă a e1istenei e&emere.
)ot aici se conturează cipul #eniului contemplativ, care caută să pătrundă sensurile
 pro&unde ale &enomenelor şi lucrurilor. 6onstatând că toate sunt zadarnice, #eniul se
concentrează asupra adevărurilor supreme' ”$ot ce"a fost sau o să fie5 În prezent le"a'em
 pe toate,5 &ar de"a lor zădărnicie5 $e"ntrea*ă şi socoate”
<e&le1ivitatea, contemplativitatea îl determină pe omul de #eniu să privească lumea
detaşat, ca pe un spectacol. !otivul „lumii ca teatru ”, preluat de la 6alderon de la
3arca, este introdus în te1t cu intenia de a releva atitudinea #lacială a #eniului care,
numai distant şi detaşat, poate discerne „-e e rău şi ce e *ine”
Ideea repetabilităii &enomenelor în univers sau în plan terestru îl preocupă în mod
deosebit pe 5minescu, dovadă &iind reluarea ei în stro&a a şasea'
„-ăci aceloraşi mijloace
Se supun c#te e6istă
7i de mii de ani încoace
2umea"i 'eselă şi tristă
+lte măşti , aceeaşi piesă,
+lte guri, aceeaşi gamă,
+măgit at#t de adese
/u spera şi nu ai teamă”
(ncă o dată poetul demonstrează că nimic nu e nou, totul se repetă, alt&el spus, se
scimbă numai &orma, esena şi coninutul rămân aceleaşi. 6oncluzia poetului se impune
de la sine' viaa omului nu este altceva decât o succesiune de evenimente &avorabile sau
triste, o derulare prestabilită de &apte.
+parena, &orma sau aspectul e1terior al evenimentelor, &aptelor sunt simbolizate de
substantivul„măşti”. )impul este cel care trans&ormă partea de supra&aă, esena,
reprezentată de piesă şi de gamă rămânând permanent aceeaşi
Stro&ele următoare 9,  şi 7 conin un &el de cod etic al #eniului. Ceniul apare într-o
situaie total di&erită de ceilali muritori. >olosind termeni prozaici „ mişeii”, ”nătărăii”,
5minescu demonstrează că oamenii obişnuii îşi împlinesc idealurile mărunte, se
realizează e1istenial, în timp ce #eniul rămâne distant, convins &iind că toate aceste
realizări terestre sunt trecătoare pentru că ” -e e 'al ca 'alul trece”
Stro&a a BIII-a vine să demonstreze încă o dată că #eniul are un destin tra#ic pentru
că nu acceptă nici un &el de compromis şi nu e atras de &ericirile şi lucrurile e&emere pe
care le are lumea.
Stro&a a IX-a are aspectul unei sinteze pentru că are preceptele pe care şi le impune
#eniul. 5l se izolează total de oameni, rămâne „ la toate rece”, iar această răceală provine
din dorina de a atin#e per&ectiunea.
Ceniul este „rece”, deci contemplativ, dar şi meditativ pentru că a descoperit că
adevăratul sens al e1istenei e cunoaşterea, autodepăşirea.
Anali%a stilistică
Ni9elul ;onetic. $ouă &onetisme' ”nouă”pentru „noi”, şi „nimică”pentru
„nimic”dau senzaia de veci, de &enomen durativ. $e observat că rima este &eminină, dar 
în vocalele e, ă, care con&eră, la acest nivel, sobrietate mesajului poetic.
 Ni9elul mor;o*sintactic. >iind un te1t în care versurile au valoare de a&orisme,
era &iresc ca să se întrebuineze timpul prezent. 5ste aici un prezent gnomic, timpul care
se &oloseşte pentru redarea &enomenelor naturale sau e1primarea adevărurilor. +par şi
&orme verbale la timpul viitor, &orme inverse'  gici"'ei, căta"'or   sau viitor popular' or 
întrece, o trece 5le proiectează evenimente deja cunoscute celui iniiat.
Ni9elul le8ical. 6uvintele populare' iz*#ndă, căta"'or, te momeşte, amăgit,
cărarea, ulesc armonizează cu neolo#ismele' mască, artă, gamă, spera, scenă, realizând
un limbaj poetic ori#inal.
?a ni9elul ;i#urilor de stil surprinde tonalitatea de adresare directă către #eniul-
învăăcel a celui deja cunoscător, asemănătoare dialo#ului $emiur#-Fperion. +cest tip
de monolo# se realizează cu ajutorul pronumelui personal şi al verbelor la persoana a II-a
sin#ular'”$u aşează"te deoparte”, ”$u în lume să te"ncipui”, ”$u în colţ petreci în
tine”
<epetiia adjectivelor pronominale   alte, aceeaşi  relevă repetabilitatea &enomenelor din
e1istena terestră'” +lte măşti, aceeaşi piesă5 +lte guri, aceeaşi gamă”
Au lipseşte antiteza'”0iitorul şi trecutul”, ”2umea"i 'eselă şi tristă”, ”'reme trece,
'reme 'ine”, ”-e e rău şi ce e *ine”
?imbajul poetic este nuanat şi prin prezena unor termeni prozaici' mişeii, nătărăii
care accentuează antinomia om de #eniu-oameni obişnuii.
!iai 5minescu reuşeşte per&ormana de a crea o „6lossă<  per&ectă, atât sub aspect
&ormal, cât mai ales prin caracterul &ilozo&ic unitar, probă de maturitate a concepiei sale
despre lume şi a artei poetice desăvârşite.
 +dă în metru antic3

+NTE)T ,ITERAR. +dă în metru antic3 este sin#ura creaie a lui
5minescu care pare să aparină clasicismului Specia este anunată de titlu-odă-, iar prima
variantă datează din perioada când 5minescu era la 3erlin 29J-984. ;oetul revine
asupra te1tului ast&el că, din cele J stro&e, el va alcătui o &ormă &inală de numai 0 stro&e,
cu un coninut ideatic nou şi sintetizator.
Semni;icaţia titlului. Iniial, te1tul a avut titlul ” )dă pentru /apoleon” >orma
&inală are în titlu o precizare a autorului &i1ând modul în care a elaborat versurile şi care
&ace trimitere la scema metrică din anticitate.)itlul +dă în metru antic4 anună, prin
 prezena parantezei, &aptul că ritmul este solemn, are o anume sacadare, potrivită cu
între#ul comple1 de idei al te1tului.
Tematica este comple1ă pentru că sunt prezente aici  pro*lema cunoaşterii,
meditaţia filozofocă asupra 'ieţii şi morţii, tema iu*irii de'astatoare
(n te1t sunt prezente moti9e poetice preluate din mitolo#ie' Fercule, Aessus, pasărea
;oeni1, care devin elemente &undamentale în susinerea unor idei de &actură &ilozo&ică.
Structură*compo%iţie.Barianta &inală a +dei are cinci stro&e de câte trei versuri
lun#i de @ silabe, la care se adau#ă unul scurt, de 0-/ silabe.
6oninutul este în primul rând &ilozo&ic, pro$lematica esenţială ;iind cunoa'terea.
;rimul vers” /u credeam să"n'ăţ a muri 'reodată” trebuie corelat cu ultimul, deoarece
 poetul &ace re&eriri la dorina de a atin#e absolutul $e asemenea, primul vers reprezintă
iniierea în moarte, dorină nutrită de orice muritor, însă, la 5minescu ea conduce spre o
stare de beatitudine şi spre o accedere enormă în plan co#nitiv. Spre a înele#e această
tendină trebuie realizată o distincie clară între e1periena totală de viaă şi iniierea în
moarte. 51periena totală de viaă se dobândeşte atunci când este pătruns sensul vieii şi
când se pre&i#urează spectrul morii. Iniierea în moarte înseamnă pătrunderea adâncă în
taina morii şi dobândirea unei ima#ini bine de&inite a ceea ce este dincolo de viaă.
;roblema cunoaşterii este dezvoltată de 5minescu într-o manieră ori#inală. 5ste bine
de ştiut că orice proces iniiatic începe întotdeauna cu cunoaşterea de sine 2 nosce te
ipsum84 şi atin#e un punct ma1im atunci când este revelată taina morii. 5minescu
 procedează invers' începe cu iniierea în moarte şi înceie cu cunoaşterea de sine” pe
mine mie redă"mă!”
(n prima stro&ă se conturează ima#inea poetului în&ăşurat în mantie, în&ăişare tipică
artiştilor detaşai de lume prin #enialitate. 5pitetul „t#năr”atribuit eului liric, precum şi
 precizarea „)cii mei nălţam 'isători la steaua singurătaţii” relevă &aptul că visul este
 posibilitatea pe care o are omul de a intra în rezonană cu misterele universului.
6unoaşterea pe calea visului ecivalează cu tipul de cunoaştere poetică, aceasta
 putându-se asocia cunoaşterii prin iubire.
(n viziunea lui 5minescu, iubirea înseamnă trăire intensă, dar şi aspiraie spre absolut.
$estul de &recvent apare la 5minescu ideea că iubirea este o su&erină plăcută, &apt
evideniat şi de versul ” Suferinţă, tu, dureros de dulce”.
Iubirea înseamnă combustie interioară atât de puternică, încât se poate ajun#e la
moarte. Iubirea este un &enomen continuu, ea îl urmăreşte pe om atât pe parcursul vieii,
 cât şi după moarte. +şa se e1plică de ce 5minescu vorbeşte de „ 'oluptatea morţii”, iar 
 pentru iubire &oloseşte o1imoronul ” suferinţă, tu, dureros de dulce”.
(n stro&a a treia, re#istrul ideatic se scimbă, în prim plan sunt elementele mitolo#ice,
simboluri ale sacri&icării prin iubire' Fercule şi centaurul Aessus. ?e#enda spune că
Fercule a &ost incitat de soia sa $eianira să-l omoare pe centaurul Aessus. 5roul reuşeşte
să-l ucidă însă, în ultimele clipe de viaă, Aessus o s&ătuieşte pe $eianira să îl îmbrace pe
Fercule cu o cămaşă care e a &ost îmbibată cu sân#ele său otrăvit de să#eata lui Fercule=
 prin aceasta eroul şi-ar &i putut dovedi &idelitatea sau in&idelitatea. Sân#ele lui Aessus este
înveninat, ast&el că Fercule moare după ce îşi &ace ru#ul propriului s&ărşit. 5roul mitic
încearcă, mai întâi să-şi smul#ă din timp cămaşa, însă, o dată cu ea, rupe bucăi din
 propriul trup.
5lementele mitolo#ice au &ost introduse în te1t pentru că s-a dorit să se demonstreze
că o iubire mare, adevărată, nu poate &i decât atotstăpânitoare şi devoratoare. +ceste
atribute nu pot &i adecvate decât iubirii absolute.
*bservăm că iubirea este de&inită ca o imensă mistuire, ca o ardere totală, iar arderea
totală înseamnă puri&icare. ;rin &enomenul arderii-puri&icării, su&letul dobândeşte
capacitatea de a reînvia, asemenea păsării ;oeni1.
Eltima stro&ă se concentrează în jurul ideii de cunoaştere de sine care reprezintă o
importantă cale de a pătrunde în tainele universului. Sondarea eului reprezintă începutul
 procesului de iniiere.2?a 5minescu acest lucru înseamnă înceierea procesului iniiatic4.
6orelând cunoaşterea de sine cu pătrunderea sensului viaii şi al morii, se poate
concluziona că omul poate să ajun#ă într-o situaie de înaltă iniiere şi, ast&el, el se
eliberează de teama de necunoscut.
Anali%a stilistică
(n acest te1t lim$a:ul  poetic atin#e o limpezime e1traordinară, &i#urile de stil
concurând la relevarea ideilor şi mesajelor &ilozo&ice.
5pitetele de&inesc stările îndră#ostitului care îşi trăieşte plenar iubirea pe care o simte
ca pe o combustie interioară' ” pururi t#năr”, oci 'isători”, ”'oluptatea morţii
neîndurătoare”, ”jalnic ard”
6omparaiile cu personaje mitice demonstrează încă o dată imensitatea iubirii,
su&erina enormă provocată de acest sentiment.
;entru a realiza ritmul adecvat odei, !iai 5minescu &oloseşte o serie de &orme
inverse'”cale-mi”,”aina-i”, ”redă-mă”, ”piară-mi”. )opica este în concordană cu starea
su&letească tristă şi solemnă în acelaşi timp.
<e#ionalismele' ”jalnic”, ”mistuit”, ”mă vaiet”, precum şi adresarea directă către
iubire,”Su&erină,tu...”, sporesc dramatismul te1tului, evideniind &ora impresionantă a
dra#ostei.
+dă ("n metru anti!) este o odă încinată iubirii, morii, sin#urătăii şi indi&erenei
tru&aşe şi salvatoare.
 Re9edere

onte8t literar
;oezia a &ost publicată la  octombrie 97 în revista „6onvorbiri literare”. >iind de
inspiraie &olclorică, poezia „<evedere”, ca de alt&el toate creaiile eminesciene, se
încadrează în romantism. ;rivită din ansamblu, creaia este o meditaţie filozofică  asupra
e1istenei umane, în care se pot descoperi şi câteva elemente de ele#ie relevate de
tristeea omului care se simte limitat în timp şi spaiu pe tot parcursul vieii sale.
Speci;icul speciei. ;oezia Re9edere este o meditaţie ;ilo%o;ică, deoarece sunt
 prezente o serie de elemente prin care se &ace raportarea omului la veşnicia naturii. (n
momentul în care viaa omului, care este trecătoare, se pune în antiteză cu natura, apare
tra#ismul, pentru că antinomia aceasta dezvoltă concluzia' omul are o e1istenă e&emeră,
în timp ce natura este eternă. +tunci când omul se compară cu elementele naturii sau se
raportează la univers, rezultatul nu poate &i decât declanşarea unei stări de tristee, dar şi
de resemnare în &aa scur#erii timpului.
Titlul acestei creaii lirice  avertizează, dar şi sintetizează, în acelaşi timp, un
moment speci&ic e1istenei omului' reîntâlnirea cu un anumit cadru natural' codrul .
;oetul &oloseşte un substantiv nearticulat, re'edere, care, prin &orma sa, transmite ideea
că &enomenul reîntâlnirii cu codrul ar avea o anumită repetabilitate, s-ar putea produce ori
de câte ori omul simte nevoia reîntoarecerii într-un cadru pur, &eeric care-i poate aduce
alinare, consolare.
)e1tul are o tematică deosebit de comple1ă, ciar dacă este de &actură &olclorică.
(n primul rând, aici se valori&ică creaii populare, apoi, pe &undalul unei doine, poetul
dezvoltă o temă &ilozo&ică re&eritoare la ire'ersi*ilitatea timpului . +cestei teme i se
adau#ă şi meditaţia asupra condiţiei dramatice de muritor
Moti9e poetice. 6adrul re&lectat este unul tipic românesc' codrul este aici simbol
al veşniciei, dar şi prietenul omului. (n te1t apar şi alte motive poetice' r#ul, doina,
 stelele, '#ntul, luna, soarele, marea
Structura*compo%iţie. ;oezia este structurată sub &orma unui dialo#' om-codru.
+cest dialo# relevă eternitatea naturii, statornicia ei, atribute care sunt antinomice vieii
umane. $ialo#ul presupune  personificarea codrului care apare ca un bătrân înelept, ca
un martor a tot ceea ce se întâmplă în plan terestru.
 +cest dialo# se des&ăşoară, ca şi în alte creaii de &actură &olclorică, într-un limbaj
de tip oral, speci&ic spaiului rustic. +st&el, omul se adresează codrului cu &ormulări
&amiliare, &olosind  'ocati'e şi diminuti'e9”codrule”, ”codruţule”, ”drăguţule”
6odrul este în postura îneleptului care răspunde calm, demonstrând că veşnicia
naturii constă în succesiunea şi repetarea anotimpurilor şi &enomenelor speci&ice
acestora. Aatura este în acelaşi timp statornică şi scimbătoare, ar#umentându-se că
trans&ormările din natură sunt &ormale sau in de subiectivismul omului. (n realitate,
natura este mereu aceeaşi, anotimpurile au în esenă aceleaşi trăsături, se scimbă numai
elementele care in de aspectele e1terioare, &ormale.
)rans&ormările din e1istena umană sunt le#ate de scur#erea ine1orabilă a
timpului care îl marcează pe om şi-l apropie de moarte. $ramatismul e1istenei umane
derivă din statutul său de &iină perisabilă, evideniat de versurile' ” /umai omu"i
 scim*ător5 Pe păm#nt rătăcitor5 :ar noi locului ne ţinem,5 -um am fost, aşa
răm#nem”care accentuează antiteza' etern-e&emer, statornicie-scimbare.
Anali%a stilistică
Ni9elul ;onetic. (n te1t apar câteva &onetisme populare, utilizate de poet pentru a
realiza un limbaj &amiliar'” am îm*lat”,”împl#ndu"şi”,”sc#nteie”.
Ni9elul mor;o*sintactic. ;entru a realiza comunicarea om-natură, poetul
&oloseşte vocativele'” -odrule, codruţule”,  precum şi &orme verbale de persoana a II-
a'” faci”, ”eşti”, ”întinereşti” +ceste &orme verbale alternează cu cele la persoana I care
reprezintă răspunsurile calme, liniştite şi &iloso&ice ale codrului'” fac”,”ascult”,”am dat”
)ot la nivel mor&olo#ic ar &i semnalat şi de prezena dati'ului posesi', cu re&erire
la codrul care e1pune elementele care-i aparin' ”stele"mi”,”'#ntu"mi”,”frunza"mi”
En alt element de &actură populară este şi prezena interjeciei” ”ia”9 ”:a, eu fac
ce fac demult”
Ni9elul le8ico*semantic. Inspiraia &olclorică este evidentă în prezena
re#ionalismelor' crengile, troienind, gonind, doina, cărarea, cofeile +cestea dau şi
senzaia de vecime, durabilitate, eternitate a spaiului rustic.
Ni9elul ;i#urilor de stil. ;rocedeul de bază este antiteza' om-codru, etern-e&emer.
Sunt prezente epitetele cali&icative'” r#uri line”,”multă 'reme”,”multă lume”,”'reme
rea”,”omul scim*ător” (ntre aceste epitete descoperim epitetul „ multă”cu valoare
meta&orică'”multă 'reme”şi „ multă lume”, sinta#me care &ac re&erire la cele două noiuni
&undammentale ale &ilozo&iei' timpul şi spaiul. (n aceste conte1te, epitetul „multă”nu se
re&eră la in&initate, pentru că este vorba de planul terestru, şi, nici la timp dilatat, ci dă
senzaia de timp şi spaiu #reu de apreciat şi de acea imposibilitate a omului de a se &i1a
într-un anume cadru care să-i proiecteze e1istena spre un ideal.
<ăspunsurile codrului se or#anizează pe baza unor enumeraii, el demonstrează
repetabilitatea &enomenelor din univers, &olosind un limbaj simplu, relevând ast&el
&irescul tuturor proceselor. Sunt enumerate elementele naturale care asi#ură durabilitatea
naturii' ”.area şi cu r#urile5, 2umea cu pustiurile,5 2una şi cu soarele,5 -odrul cu
iz'oarele”
(n te1t apare substantivul „ 'reme”cu sensuri variate' în sinta#ma „ multă 'reme a
trecut ”sunt su#estii temporale, în timp ce în versul „ -ă de"i 'remea rea sau *ună”,
substantivul” 'remea”se re&eră la &enomenele naturale tipice anotimpurilor.
(n te1t nu este prezentă o descriere tipică creaiilor despre natură, pentru că totul
se ordonează sub &orma unui dialo#. )otuşi sunt câteva elemente care conin su#estii
vizuale, de e1emplu cele care redau succesiunea anotimpurilor' vara, iarna. 5lementele
auditive apar în repetarea verbului „ ascult ”şi în substantivele” c#ntările”şi „doina”.
;oezia Re9edere rămâne creaia reprezentativă pentru viziunea nostal#ică, tipic
eminesciană, le#ată de dramatismul vieii umane raportate la in&initatea naturii.

REA,ISMU,
Realismul este un curent literar-artistic mani&estat, pe plan european, la mijlocul
secolului al XIX-lea, care pune accent pe relaia dintre artă şi realitate.
)răsături de&initorii'
• <eprezentarea veridică a realităii, surprinsă obiectiv ca într-o o#lindă=
• Interesul pentru aspecte ale societăii bur#eze a vremii pentru moravurile unei
epoci, pentru in&luena mediului asupra individului=
• )eme pre&erate' averea, &amilia, parvenirea=
• *biectivitatea perspectivei narative, narator omniscient, omniprezent, detaşat=
• ;ersonaje tipice în situaii tipice= diveristate tipolo#icăK personaje care să
„concureze starea civilă”= destinul personajelor este condiionat de mediu, epocă,
ereditate=
• Se impune ca tip uman caracteristic parvenitul, iar ca valoare banul sau poziia
socială dobândită prin avere, relaii, înşelăciune, căsătorie, moştenire=
• 6omple1itatea umană, utilizarea unor tenici ale analizei psiolo#ice=
• ?imbajul este utilizat ca mijloc de individualizare a personajelor=
• $escrieri minuioase=
• )enica detaliului veridic, semni&icativ=
• Scriitorii au o atitudine critică &aă de societate=
• Stilul impersonal şi sobru=
• +bsena idealizării, respin#erea lirismului=
 • Specii literare cultivate' roman, sciă şi nuvelă psiolo#ică= comedia şi drama.

Nu9ela psi&olo#ică

Ioan Sla9ici
Moara cu noroc
 Auvela Moara cu noroc este publicată în anul , în volumul de debut al lui
Ioan Slavici No9ele din popor! reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii
satului.
Moara cu noroc este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu o construcie
ri#uroasă, un &ir narativ central= personajele relativ puine pun în evidenă evoluia
 personajului principal, comple1, puternic individualizat.
 Auvela aparine realismului clasic. )răsăturile realiste sunt' tema, importana
acordată banului, atitudinea critică &aă de aspecte ale societăii 2dorina de înavuire4,
veridicitatea întâmplărilor, verosimilitatea intri#ii şi a personajelor, obiectivitatea
 perspectivei narative, personaje tipice 2cârciumarul4 în situaii tipice, personajele &iind
condiionate de mediu şi epocă, repere spaio-temporale precise, tenica detaliului în
descriere şi portretizare, dialo#ul viu, autentic, sobrietatea stilului cenuşiu, concis, &ără
 podoabe. )ot de realism ine şi interesul pentru analiza psiolo#ică, realizată prin
utilizarea modalităilor de caracterizare a personajului şi de investi#are psiolo#ică
2monolo#ul interior, stilul indirect liber, scenele dialo#ale, autocaracterizarea, notarea
#esturilor, a mimicii4, natura con&lictului interior.
>iind o nuvelă psiolo#ică, subiectul este inspirat din actualitatea imediată şi se
analizează evenimentele dramatice care in&luenează viaa individului. 6on&lictul vizează
situaia socială a personajului, dar şi nivelul său e1istenial sau sentimental, evideniindu-
se comple1itatea su&letelor simple 2ărani, an#ii, târ#ovei4.
;rintre temele speci&ice analizate în nuvela psiolo#ică se a&lă' &rica, obsesia,
alienarea, erosul.
6aracterizată de Ceor#e 6ălinescu drept o nuvelă solidă „ cu su*iect de roman”,
Moara cu noroc indică locul aciunii. (n acelaşi timp, numele anului su#erează şansa de
îmbo#ăire a lui Ciă.
(n Moara cu noroc, temele sunt următoarele' dezumanizarea omului, provocată
de obsesia banului, de dorina de înavuire, căreia i se adau#ă tema puterii şi tema
destinului.
 Aemulumit de starea lui socială, cizmarul Ciă, dintr-un târ# transilvănean se
otărăşte să ia în arendă anul  Moara cu noroc, &ără a ine seama de vorbele bătrânei,
mama +nei.
?a Moara cu noroc apare ?ică Sămădăul, puternicul acelor locuri. Ciă înele#e
că anii cât va sta la  .oara cu noroc depind de ?ică. Ideea de a strân#e bani pe seama
Sămădăului îl ispiteşte. 5 #ata să-şi pună capul în primejdie un an, doi, pentru a se
îmbo#ăi. ?ică îl amestecă în a&acerile sale încurcate, şi Ciă se înstrăinează treptat de
&amilie, dar în primul rând de soia lui, +na.
+dus ca martor în procesul Sămădăului, care era bănuit că tâlărise împreună cu tovarăşii
săi un arendaş şi omorâse o &emeie şi pe copilul ei, Ciă îl lasă la an pe ?ică, &olosind-o
 pe +na ca momeală. +poi se întoarce la .oara cu noroc şi o ucide pe +na.
 $in ordinul lui ?ică, <ău 2omul de bază al acestuia4 îl omoară pe Ciă şi îi dă
&oc morii. ;entru a nu &i prins de jandarmul ;intea, ?ică se sinucide s&ărâmându-şi capul
de un stejar.
 Auvela are 9 capitole în care aciunea evoluează #radat. 6âteva nuclee epice,
unele ciar senzaionale2uciderea &emeii, moartea lui ?ică4, apar &ireşti în des&ăşurarea
subiectului. 5l atin#e un punct ma1im în capitolul XBI, în care, de &apt, se produce
deznodământul, dramatic. 6apitolul XBII este o simplă concluzie, pe care o rosteşte
 bătrâna' „ Simţeam eu că nu are să iasă *ine4 dar aşa le"a fost data”  5pilo#ul înceie
aciunea, aşa cum, în prolo#, tot vorbele bătrânei o descisese.
;rolo#ul este partea de început a unei opere literare. (n ele se anună tema operei şi se
introduc termenii con&lictului. 5l poate apărea ca un monolo# al autorului sau - cum se
întâmplă în  .oara cu noroc"ca dialo# între personaje.
5pilo#ul este partea &inală a unei opere literare şi el are un caracter conclusiv.
;rolo#ul şi epilo#ul nu sunt obli#atorii în structura unei opere. >aptul că în  .oara cu
noroc ele sunt constituite, în principal, de vorbele bătrânei, un personaj secundar, duce la
identi&icarea ei cu vocea autorului.
* ast&el de structură amplă, cu prolo#, epilo#, subiect, în care se pot identi&ica
momentele aciunii, duce la concluzia că  .oara cu noroc  poate &i considerat ciar 
microroman.
Slavici este un moralist. *bservator atent al realităii, el îşi lasă personajele să
evolueze de la sine, potrivit cu destinul &iecăruia. +ciunile eroilor sunt bine motivate,
scriitorul pre&erând personaje puternice, capabile să-şi stăpânească de&ectele. Aaraiunea
este la persoana a III-a. $eşi narator clasic, obiectiv, nepărtinitor cu personajele, uneori el
împrumută vocea eroilor. ?a începutul şi la s&ârşitul nuvelei, cuvintele bătrânei sunt
cuvintele naratorului. ?a Slavici se vede o modalitate avansată de aplicare a metodei
realiste în crearea personajului. +cesta este pus să acioneze sub ocii cititorului,
evoluând, trans&ormându-se sub presiunea întâmplărilor vieii.
;ersonajele lui Slavici sunt creaii comple1e, dar verosimile, pentru că ele se
scimbă, evoluează în &aa noastră. (n nuvelă sunt &olosite multe tipuri de caracterizare.
Intervenind direct, naratorul sciează portretul &izic al eroilor, dar ei se de&inesc mai bine
 prin portretul moral, realizat indirect, prin comportamentul sau modul lor de a aciona. $e
asemenea, tot o modalitate indirectă de caracterizare o reprezintă atitudinea altor 
 personaje &aă de un erou, evideniată prin monolo# sau prin introspecie. )ot o metodă de
 prezentare este antiteza iniială, contrastul moral dintre Ciă şi ?ică, pre&i#urează două
caractere puternice, care devin în timp complementare, pe măsură ce cârciumarul ajun#e
aliatul Sămădăului.
)ra#ismul întâmplărilor din  .oara cu noroc se poate e1plica atât prin caracterul
slab al lui Ciă, prota#onistul nuvelei, cât şi prin încălcarea unor le#i morale lipsite de
statornicie.
<enunând la meseria lui şi ajun#ând la  .oara cu noroc, Ciă trăieşte iluzia
îmbo#ăirii rapide. +pariia lui ?ică îl înspăimântă, dar e &ascinat de puterea lui. Ciă
ajun#e repede o victimă. (i pare rău că are nevastă şi copii, intuieşte primejdia şi ar vrea
să plece. (l cuprinde însă un &el de inerie' „ +r tre*ui să mă silească cine'a, să mă
împingă”
 6aracterul lui Ciă se scimbă treptat, deoarece ?ică îi e1ploatează cu abilitate
slăbiciunea pentru bani. 6opleşit de sentimentul culpabilităii, el se înstrăinează de
&amilie.
$epunând mărturie &alsă în procesul Sămădăului, Ciă devine complice la crimă,
şi de#radarea sa morală este completă.
$eşi stăpânit de &rică, el se decide în cele din urmă să-l predea pe ?ică
 jandarmului ;intea. 6ând observă că planul i-a &ost zădărnicit, pentru că +na nu vrea să
 plece la Ineu cu bătrâna şi copiii, ne&iind sin#ur deci pentru a aciona, Ciă înele#e că
nimic nu se poate scimba, ca o &atalitate' ”se 'ede că acesta e norocul meu, şi dac"ar fi
nenoricirea mea -ine poate să scape de soarta ce"i scrisă(! Poate că e mai *ine aşa!”
*morât de unul dintre oamenii lui ?ică, după ce el însuşi, din #elozie, îi luase
viaa +nei, Ciă înceie un destin tra#ic, dar viabil din punct de vedere epic.
+rta cu care scriitorul surprinde evoluia lui Ciă, &rământările determinate de propriile-i
slăbiciuni, amestecul de duritate şi de a&eciune sunt-pentru acea vreme-noutăi în
 prezentarea personajului literar.
+utorul nu impune prota#onistului un comportament anume. Ciă acionează
liber, aşa cum crede el, se &rământă, #reşeşte şi suportă urmările deciziilor sale bune sau
rele.
6on&orm metodei realiste, Slavici ilustrează condiionarea eroului de către un
mediu &avorabil sau ostil. 6aracterul omului se scimbă însă nu numai sub in&luena
societăii, a întâmplărilor vieii, ci a unor predispoziii psiice până atunci latente. $e
aceea Ciă nu poate &i încadrat de la început într-o structură su&letească sau
comportamentală. 5l evoluează şi se trans&ormă o dată cu înaintarea subiectului.
*r#olios din &ire, obişnuit să otărască el pentru &amilia sa, Ciă nu ia în seamă
nici avertismentele din vorbele bătrânei, nici alte ameninări, discrete la început şi
evidente mai târziu.
;rimejdia se conturează o dată cu apariia lui ?ică Sămădăul, tipul personajului
male&ic. 6aracter otărât, ?ică îi impune lui Ciă un contract de dependenă' „ %u 'oiesc
 să ştiu totdeauna cine um*lă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice şi cine ce face şi
'oiesc ca nimeni în afară de mine să nu ştie -red că ne"am înţeles(!”
* scenă ceie în precizarea relaiei dintre Ciă şi ?ică se petrece în capitolul B al
nuvelei. Sosit la  .oara cu noroc, ?ică îi cere lui Ciă să-l in&ormeze despre trecerea
turmelor de porci. Ciă crede că a sosit momentul să &ie tratat pe picior de e#alitate.
!ânios, Sămădăul îi cere bani cu camătă. Ciă se stăpâneşte, înele#e că denunându-l
îşi pierde banii şi atunci cade la învoială propunându-i să-i &ie tovarăş, dar devenindu-i
slu#ă.
>ire demonică, ,ică ştie cum să-i distru#ă personalitatea lui Ciă. +cesta îşi
 pierde încrederea în sine îşi începe să devină indi&erent, #ândindu-se că a ajuns „mai
netrebnic” decât ?ică.
Ana este şi ea atrasă în drama de la  .oara cu noroc „$#nără şi frumoasă”,
„fragedă şi su*ţirică ”, „sprintenă şi mlădioasă”, +na trece de la inocenă la maturitate în
timp ce Ciă se dezumanizează. 5a simte că Ciă îi ascunde ceva şi bănuindu-l necinstit
se îndepărtează de el.
+vând nevoie de protecie, ca &emeie, şi vrând să se răzbune pe Ciă, +na se
simte atrasă de ?ică. 6ăderea în păcatul adulterului este o #reşeală pe care ea o plăteşte
cu viaa.
 Ena dintre reuşitele artei lui Slavici este creaia de caractere sau personaje tipice.
)ipul este o constantă umană care îşi #ăseşte o întrucipare în literatură. $acă în
literatura clasică, tipuri reprezentative erau' avarul, trădătorul, îndră#ostitul, în literatura
modernă apar tipuri noi' arivistul aventurierul, male&icul, inadaptatul.
+st&el de caractere sau personaje tipice sunt şi în nuvela lui Ioan Slavici, ca o
dovadă a artei sale realiste. +rivistul Ciă şi male&icul ?ică sunt tipuri reprezentative
 pentru epoca şi spaiul evocat' satul românesc transilvănean la s&ârşitul secolului al XIX-
lea.
;edepsindu-şi eroii pentru &aptele lor, printr-un s&ârşit tra#ic, scriitorul înceie
nuvela prin rea&irmarea credinei în destin. Borbele bătrânei sunt un elo#iu adus
ecilibrului şi înelepciunii.
6aracteristică pentru arta personajului la Slavici este şi tenica interiorizării.
;ersonajul este prezentat prin ceea ce &ace, dar mai ales prin ceea ce-l &rământă. ;ortretul
&izic este concis, iar cel moral alcătuit din trăsături contradictorii, pozitive şi ne#ative,
este dominant.
Ioan Slavici este un scriitor sobru, concis, asemănător în multe privine cu ?iviu
<ebreanu. (n caracterizarea personajelor, el &oloseşte adesea monolo#ul interior, prin care
 personajul îşi analizează propriile stări su&leteşti. !onolo#ul interior nu are un
interlocutor precizat.
Stilul indirect liber este o altă caracteristică a scriitorului. Stilul indirect liber 
înseamnă reproducerea de către autor a unei presupuse replici a unui personaj. ;rin stilul
indirect liber se produce o inter&erenă a planurilor narative.
*pera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realistă deoarece are
ca trăsături' o#lindirea vieii sociale şi a vieii de &amilie în satul transilvănean de la
s&ârşitul secolului al XIX-lea, e&ectele, în plan moral, ale pătrunderii relaiilor capitaliste
în mediul rural, importana acordată banului, crearea de personaje tipice, reprezentative
 pentru lumea ardelenească din perioada evocată, modalităile de construcie şi de
investi#are psiolo#ică a personajelor, coordonatele con&lictului, descrierile detaliate,
sobrietatea stilului, veridicitatea.
 Romanul
Romanul este o specie a #enului epic în proză, cu o structură narativă amplă, dar 
unitară, cu un număr mare de personaje şi a cărei aciune se des&ăşoară în planuri
 paralele.
<omanul cunoaşte o mare varietate de &orme şi combină nuclee narative distincte,
 prezentând evoluia unor personaje individuale sau colective. 6lasi&icarea romanelor se
 poate &ace după criterii &oarte diverse. +st&el '
• $upă curentul literar' realist, romantic, naturalist=
• $upă te&nica narati9ă' balzacian, proustian, psiolo#ic, avan#ardist=
• $upă cadrul social sau #eo#ra;ic' rural, urban, e1otic=
• $upă amploarea su$iectului' roman-&rescă, roman-ciclic=
• $upă timpul acţiunii' istoric, contemporan, de anticipaie=
• $upă raportul cu realitatea' realist, &antastic, ale#oric, mitic=
• $upă pro$lematica 'i elementele de artă literară' tradiional, modern.
$in punct de vedere al coninutului, romanul tradiional evideniază ori#inalitatea
noastră naională prin interesul pentru social, istorie şi natură şi prin atenia acordată
miturilor, datinilor, &olclorului.
(n ceea ce priveşte tenica narativă, romanul tradiional respectă convenia
naratorului omniscient şi a te1tului accesibil.
$in punct de vedere al coninutului, romanul modern este predominant analitic, iar 
aciunea este discontinuă, cu reveniri şi anticipări în timp.
<e&eritor la tenica narativă, naratorul este înlocuit prin personajul-re&lector, iar 
naraiunea este preponderent la persoana întâi, deci subiectivă, luând deseori &orma
con&esiunii.

Romanul tradiţional
Mara
Mara este roman tradiţional. $in punctul de vedere al coninutului, romanul
tradiional evideniază ori#inalitatea noastră naională prin interesul pentru social, istorie
şi natură şi prin atenia acordată miturilor, datinilor, &olclorului.
(n ceea ce priveşte tenica narativă, romanul tradiional respectă convenia
naratorului omniscient şi a te1tului accesibil.
Mara! de Ioan Slavici, apărut în 78, este un roman social şi psiolo#ic= deoarece
 prezintă &ormarea spirituală a unor personalităi, acest te1t este un bildun#sroman.
Titlul indică numele prota#onistei romanului, ea polarizând în jurul său întrea#a
aciune.
 Tema principală a romanului o reprezintă viaa oraşului şi a târ#ului transilvănean.
<omanul începe cu o re&lecie a autorului asupra destinului !arei' „ + rămas .ara
 săraca, 'ădu'ă cu cei doi copii, sărăcuţii de ei, dar era t#nără şi 'oinică şi arnică
 &umnezeu a mai lăsat să ai*ă şi noroc”
;rin muncă a reuşit !ara să a#onisească avere. 6âşti#a bani din arenda ta1elor de
trecere pe podul de pe !ureş şi din ne#ustoria în târ#urile din <adna, ?ipova sau +rad.
!ara îşi împarte câşti#ul în trei ciorapi' unul pentru casă, ceilali doi pentru copii.
$atorită spiritului ei întreprinzător, ea ducea o viaă prosperă, dar de &iecare dată când
trebuia să dea bani pentru ceva ea #ăsea un motiv să se văicărească.
$upă ce ;ersida este primită la mănăstirea minorită din ?ipova, iar )rică ajun#e
ucenic la cojocarul 3ocioacă, !ara &ace multe planuri în le#ătură cu copiii ei, dar nu
toate reuşesc. Aal, &iul măcelarului Fubăr, se îndră#osteşte de ;ersida şi cei doi se
întâlnesc pe ascuns, la adăpost de prejudecăile etnice ale celor două &amilii. 5i sunt
căsătorii în secret de teolo#ul 6odreanu, cel pe care !ara îl destinase ca pretendent la
mâna ;ersidei.
6ei doi pleacă la Biena. ?a întoarcere, neînele#erile dintre ei se accentuează. Aal
devine brutal, risipitor şi înclinat spre o viaă uşuratică. >elul lui de a &i se scimbă doar 
după naşterea copilului, când !ara şi Fubăr acceptă căsătoria înceiată &ără voia lor. En
nou con&lict este #ata să izbucnească în privina reli#iei în care să &ie botezat copilul.
6ând şi această neînele#ere este aplanată, 3andi, &iul dement al lui Fubăr, îşi omoară
tatăl, împlinind o pedeapsă binemeritată.
<omanul are XI capitole, &iecare titlu de capitol 2!aica +e#idia, +nii de tineree, +ltă
lume, Isprăvile lui )rică, Aorocul casei4 su#erând una dintre direciile romanului'
socialul, psiolo#icul, iubirea şi căsătoria, &ormaia spirituală a unei personalităi.
(n le#ătură cu Mara s-a &olosit noiunea de roman-&rescă, în sensul că destinele
individuale sunt proiectate în plan social. )âr#ul de toamnă de la +rad, culesul viilor,
racolarea &lăcăilor în armată, tăietura de maestru în breasla măcelarilor sunt scene
colective care justi&ică această apreciere.
?a Slavici naratorul este omniscient. !oralist, scriitorul, prin intermediul naratorului,
se implică însă uneori în aciune, el reprezentând instana morală cu care se con&runtă
eroii. +lteori, naratorul moralist, ca voce a colectivităii, observând un eveniment, îl
comentează sau îl susine'„-u cine adică să se fi potri'it Persida, dacă nu cu
-odreanu(”
<omanul are două cate#orii de personaje' părini şi copii. $eşi ocupă în carte un
spaiu mai restrâns decât ;ersida, Mara domină aciunea prin comple1itatea caracterului
său.
;ortretul &izic su#erează masivitatea şi duritatea ' „ .uiere mare, spătoasă, greoaie şi
cu o*rajii *ătuţi de soare, de ploi şi de '#nt” $ominată de pasiunea pentru bani, !ara se
înrudeşte tipolo#ic cu Ciă din Moara cu noroc. 5ner#ică şi voluntară, cu un puternic
instinct de conservare, la ea patima înavuirii nu intră în con&lict cu dra#ostea de &amilie.
$impotrivă, dra#ostea pentru ;ersida şi )rică, admiraia lor permanentă este laitmotivul
vieii ei.
Inventivă, !ara ştie să plănuiască lucrurile pentru a izbândi. * convin#e pe maica
+e#idia s-o ină pe ;ersida la mănăstire aproape #ratis, iar pe cojocar- să plătească
scutirea lui )rică de armată. !ândră de copiii ei, !ara are puterea de a trece peste
con&lictele &amiliale, atunci când aceştia îi nesocotesc voina. >u#a ;ersidei cu Aal sau
 înrolarea lui )rică o descumpăneşte pentru moment, dar ea le apreciază curajul şi se
adaptează situaiei. 5roina dovedeşte o mare &oră interioară, care o &ace să ia viaa aşa
cum este, cu #reutăile şi cu bucuriile ei. $e aici, seninătatea şi optimismul !arei în
&inalul romanului.
$acă !ara ca personaj rămâne aceeaşi de-a lun#ul romanului, ;ersida este prezentată
în evoluie. (n timp, ea devine o replică a mamei sale.
<omanul prezintă ast&el, mai ales, destinul ;ersidei. >i#ura ei, tăcută, aşezată,
ascultătoare, aproape blândă, o arată la înceiere ca o adolescentă. $ar în timp ea devine
matură. ;rin statornicie, iniiativă, sentimente puternice &aă de cei apropiai şi mai ales
 prin curajul de a-şi apăra propria &amilie, ;ersida arată &ora !arei.
;rin ;ersida şi Aal, cartea poate &i socotită „romanul unei iubiri”, în care &emeia este
voluntară şi otărâtă. ?a s&ârşit, reuşind să ină o măcelărie la Biena şi apoi o cârciumă pe
lân#ă +rad, ;ersida depăşeşte criza adolescenei, devenind !ara. „ .ara e un caracter,
 Persida un destin”2!a#dalena ;opescu4.
 Aaraiunile se remarcă prin sobrietate. (n proza tradiională, naraiunea este alcătuită
 prin înlănuire, aceasta însemnând că momentele subiectului sunt dispuse într-o anumită
#radare şi că elementele epice urmează o anumită succesiune 2lo#ică4.
(n romanul Mara! alături de elemente epice, apar descrieri şi analize psiolo#ice. (n
roman, Slavici asociază povestirea, evocarea mediilor, dialo#ul, descrierile de personaje
şi analiza stărilor su&leteşti.
;siolo#ia individuală este su#erată &ie prin alternarea modurilor de e1punere, &ie prin
asocierea stilurilor direct şi indirect.
>in observator al e&ectelor iubirii asupra psiolo#iei &eminine, în romanul Mara,
Slavici conduce con&lictul dintre pasiune şi datorie în plan moral.
 PRE,UN6IRI A,E R+MANTISMU,UI =I ,ASIISMU,UI

6E+R6E +=>U

Mânioasă
onte8t literar. Ceor#e 6oşbuc aparine neoclasicismului şi a creat numeroase
idile în care re&lectă aspecte variate ale erotismului juvenil din viaa satului transilvănean.
Semni;icaţia titlului. ?Mânioasă< este un termen aparinând re#istrului &amiliar,
care transmite o stare su&letească, o atitudine a &etei de la ară &aă de &lăcăul care este
total nedumerit de comportamentul ciudat, ine1plicabil al &etei.
Tema este iubirea şi comportamentul în iubire. 6oşbuc redă &rământarea
interioară a unui tânăr care nu înele#e care-i sunt #reşelile &aă de ?ina, care
este”mânioasă”.
Structură*compo%iţie. )e1tul este or#anizat ca o con&esiune, sau ca un monolo#
 prin care &lăcăul vrea să înelea#ă de ce ?ina este atât de supărată pe el, re&uzându-i
”&ra#ii”sau întâlnirile.
?aitmotivul „ 7i mă mir ce i"am făcut L”traduce starea ambi#uă a tânărului care nu
înele#e capriciile &etei. Supărarea &lăcăului se intensi&ică, el este străbătut de #ânduri
sumbre' să ajun#ă” pri*eag ”şi declară că îi este „ greu capul ca de lut ”.
+titudinea &etei poate &i interpretată ca un joc pur de-a iubirea sau ca o
mani&estare &irească a &eminităii, însă &lăcăul, mai raional, nu #ăseşte e1plicaii şi de aici
starea sa de uimire, plină de întrebări.
Anali%a stilistică
Ni9elul mor;o*sintactic. 5nunurile sunt simple, verbele la persoana I re&lectă
destăinuirea &lăcăului supărat şi nedumerit'  ştiu, mergeam, 'or*esc, între*, mă mir, 'reau,
am dat, 'edeam<e#istrul verbal se scimbă de la prezent, când se re&eră la aciunile
 proprii, la imper&ect, atunci când redă atitudinile ?inei, dând ast&el senzaia de narare.
Ni9elul le8ico*semantic. ;entru a reda cadrul rustic, 6oşbuc utilizează
re#ionalismele şi e1presiile populare'” sta"n portiţă”,”altiţă, ”7i"i făcea floare"n o*raz”,
 ză'orul, furişa, prid'orul
Ni9elul ;i#urilor de stil. 6ipul &etei &rumoase este relie&at de câteva
epitete'”)cii ei frumoşi şi dragi”  şi comparaii ”-a la şerpi îi um*lă ocii”, ”2ina pe
 furiş, ca dorul5 Păşea"n degete prid'orul”
Starea su&letească ambi#uă a &lăcăului este punctată de intero#aii şi e1clamaii
retorice'”0reau de"aici să rup o floare!”,”Să mă 'ezi la 2ina"n prag!"5.ai ştiu eu ce"
aştept în prag(”
 SIM>+,ISMU, * începuturile modernismului

A,E)AN-RU MAE-+NS@I

Noaptea de decem9rie
onte8t literar. ;oemul a &ost elaborat în 7@ şi este o concretizare a &aptului că
!acedonsMi este un poet romantic în creaiile căruia apar şi elemente simboliste.
Noaptea de decem9rie înceie ciclul celor : Nopţi! creaii care conin teme diverse şi
care au ca model Aopile poetului &rancez +l&red de !usset.
Speci;icul speciei. !acedonsMi a publicat în 7@ un poem în proză Mea 'i
Mea, poem care este punctul de plecare al Nopţii de decem9rie. (n Mea 'i Mea se
 povesteşte despre prinul +li-ben-!aomet-ben-Fassan care primeşte o mare avere
obinută pe căi necinstite din partea tatălui său şi, o dată cu ea, îndemnul de a urma în
viaă numai calea cea dreaptă. ;rinul porneşte într-un pelerinaj la !eMa, cetatea s&ântă a
musulmanilor, şi străbate deşertul, pustiul în linie dreaptă. )ot spre !eMa se îndreaptă şi
;ocitan-ben-;elivan, un cerşetor care nu se alătură alaiului princiar, ci mer#e spre
cetate pe căi ocolite. ;rinul este răpus de căldura pustiului, iar ;ocitan trece pra#ul cetăii
!eMa.
Titlul este semni&icativ pentru coninutul romantic al poemului' noaptea  este
spaiul visării şi al creaiei şi permite intrarea în &antastic, ima#inar.
(n titlul poemului termenul „ decem*re”are şi el o semni&icaie deosebită' el
desemnează înceierea anului, dar şi ultimul te1t al ciclului de ;< /opţi &ecem*re
conine aşadar, şi ideea de ciclicitate, ca şi cum totul este repetabil, ca şi lunile
anului.”$ecembre”se opune lui „Ianuarie”, dar se şi completează' în primul poem apare,
de asemenea cipul poetului de #eniu, sărac, în opoziie cu societatea, iar în cel &inal
acelaşi poet, în dezacord cu lumea, dă &râu ima#inaiei prezentând soarta #eniului care se
sacri&ică pentru un ideal.
Teme*moti9e. )ematica centrală a poemului este condiia tra#ică a omului de
#eniu. +cesteia i se alătură etica #eniului care nu admite dacât”calea cea dreapt㔺i
&aptul că omul superior devine victima propriului său ideal.
 .oti'ul romantic al nopţii creează cadrul meditaiei, visării, contemplării, dar este
şi o posibilitate de evadare dintr-o realitate dură. Bisul are pentru romantici valoare
 compensatorie, pentru că, prin rupere de realitate, creatorul îşi poate îndeplini idealurile.
 Aoaptea apare în poem şi ca un prete1t de a evada într-un cadru e1otic.
-ulorile sunt motive care in mai mult de înclinaia lui !acedonsMi spre
simbolism.  +l*ul, gal*enul, rozul, roşul, negrul au alte semni&icaii decât cele cunoscute
la romantici' al*ul  este culoarea spaiului de creaie, dar şi a pustiei, element natural ostil=
 gal*enul"rozul  reprezintă e1istena &ericită în 3a#dad, iar roşul   este semnul patimii
devoratoare, al sacri&iciului şi al morii, negrul  su#erând un destin tra#ic.
 &rumul este motiv, dar şi simbol. 5l este calea spre aspiraie şi pe parcursul lui se
în&ăptuieşte sacri&iciul. $rumul 5mirului este cel al onoarei, al eticii superioare, pe când
cel al drumeului pocit este o cale a compromisului şi a nesincerităii.
Structură*compo%iţie. ;oemul are un caracter simetric' în secvena iniială şi în
cea &inală este prezentă descrierea camerei poetului damnat, a spaiului de creaie.
Simetria poemului nu creează senzaia de ciclicitate, de repetebilitate a unui &enomen
cum ar &i destinul 5mirului, ci evideniază &aptul că poetul este capabil mereu să recreeze
un alt univers.
$e la spaiul real,”alba odaie”, se trece &iresc la spaiul ima#inar în care apare
3a#dadul cu „palatele sale”. Intrarea în ima#inar se realizează şi #raie „albului”2element
simbolist4' ” Pustie şi al*ă e camera moartă”, ”Pustie şi al*ă e"ntinsa c#mpie” +ceastă
culoare uneşte cele două spaii, real şi &antastic, relevând nu numai ideea de per&eciune,
ci şi ostilitatea naturii, a deşertului4.
Secvena următoare conine descrierea”rozului =agdad”şi a 5mirului. *raşul
apare ca un „ 1ai de"aripi de 'ise şi rai de grădini” iar 5mirul „% t#năr, e farmec, e
trăsnet, e zeu”$rama ecestuia se conturează treptat, mai întâi'
„zilnic se simte furat de"o 'isare
Spre .e>a se duce cu g#ndul mereu,”ca apoi aspiraia să atin#ă cote ma1ime'
„Spre .e>a"l răpeşte credinţa"'oinţa,
-etatea preasf#ntă îl ceamă în ea,
 Îi cere simţirea, îi cere fiinţa,
 Îi 'rea frumuseţea"tot sufletu"i 'rea"
 &in tălpi p#nă"n creştet îi cere fiinţa”
5mirul este stăpânit de dorina de a ajun#e la !eMa, stare care devine devoratoare,
atotstăpânitoare. ;ărăseşte” rozul =agdad ” an#ajându-se într-o aventură care presupune
împlinirea unui ideal #reu de atins.
6ea mai dramatică secvenă cuprinde drumul 5mirului spre !eMa. >iina
superioară, 5mirul nu acceptă nici un compromis, el ale#e să străbată pustia în linie
dreaptă. $rumul tra#ic al 5mirului stă acum sub semnul „roşului ”, culoarea vieii, dar şi
a morii, a patimii şi a încrâncenării de a-şi atin#e idealul' intrarea în !eMa. (n acelaşi
timp pleacă spre !eMa şi drumeul „ zdrenţuros şi pocit”,”oit jalnic de *u*ede drum
 prăfuit5, 0iclean la pri'ire, şi sear*ăd la faţă” $rumul acestuia”ocoleşte mai mult tot 
mai mult” +laiul 5mirului se împuinează, dispar pe rând, ”&ragi tineri, cai ageri şi
m#ndre cămile”.
!omentul culminant apare în secvena în care 5mirul rămâne sin#ur”sub cerul de
oel”, dominat de ima#inea cetăii „din vise”. !eMa este acum un miraj,”o nălucă” spre
care înaintează, dar cade răpus, în timp ce drumeul pocit”trece pe su* poartă”.
!oartea 5mirului, ca şi drumul său drept au conotaii deosebite' 5mirul devine
victima propriului său ideal, acela de a ajun#e la !eMa 2simbolul absolutului4, parcur#ând
 o cale care nu admite compromisuri. !oartea 5mirului devine simbolul sacri&iciului
 pentru o idee, principiu sau ideal. $e acest lucru nu poate &i capabil decât #eniul, pentru
că numai el aspiră spre ceva intan#ibil' per&eciunea. $e &apt, prin moarte 5mirul
 pătrunde în ?Mea cerească<adică în absolut, în timp se drumeul Dreprezentantul lumii
comune-intră în „ Mea pământeană<care re&lectă idealurile obişnuite, uşor de atins de
către oameni.
Anali%a stilistică
)răsăturile stilistice ale poemului trebuie prezentate tot din perspectiva celor două
curente, romantism 'i sim$olism de care a &ost atras !acedonsMi.
!otivele poetice' noaptea, 'isul, spaţiul e6otic in de romantism şi ele impun
utilizarea &recventului procedeu romantic' antiteza +ceasta apare între 5mir şi drumeul
 pocit, între drumurile acestora şi între idealurile lor' absolutul şi aspiraia comună,
 posibilă de realizat.
5lementele simboliste ale te1tului sunt'  folosirea culorilor, muzicalitatea te6tului,
corespondenţele +m văzut că poetul dă culorilor alte semni&icaii decât romanticii şi
 prezena lor dă notaii deosebite temei condiiei tra#ice a #eniului.
 .uzicalitatea te6tului realizată şi datorită ritmului şi rimei, devine remarcabilă
#raie utilizării re&renului'” 7i luna"l pri'eşte cu oci oţelit”, !=agdadul! =agdadul! 7i el 
e emirul şi toate le are”
-orespondenţele se realizează prin armonizarea imaginilor 'izuale, auditi'e,
olfacti'e9”+rgint de iz'oare şi zare"aurită”, ”?a'uzele c#ntă'oci limpezi şoptesc”,
”Prin aer petale de roze plutesc”
;oemul Noaptea de decem9rie  este  o alegorie prezentând conotaia tra#ică a
celui care tinde spre absolut. +st&el 5mirul este #eniul, cu o etică superioară şi capabil de
sacri&iciu suprem, drumeul este omul obişnuit care nu are aspiraii prea înalte şi de aceea
îşi atin#e scopurile sale e1isteniale, iar !eMa reprezintă idealul înalt, absolutul,
 per&eciunea.
Simbolice sunt drumurile celor doi'”calea cea dreaptă” este speci&ică #eniului care
ale#e întotdeauna un drum cu asperităi care îl va dirija ciar spre sacri&iciu, în timp ce
„drumul ocolit” este speci&ic omului care se pliază situaiilor, îşi protejează e1istena
e&emeră având bucurii momentane.
 %pitetele calificati'e şi cromatice metaforice sunt lar# utilizate redând trăsăturile
emirului, creând atmos&era ima#inară sau conturând vizualul şi auditivul'”5 &armec, e
trăsnet...”
 .etaforele sunt ori#inale de&inind tra#ismul e1istenei #eniului iar enumeraiile şi
repetiiile accentuează trasăturile remarcabile ale 5mirului.” % t#năr, e farmec, e trăznet, e
 zeu”
 urente literare în perioada inte$elică4 modernism! tradiţionalism!
orientări a9an#ardiste

6E+R6E >A+"IA

Plum$
onte8t literar. +partenena poetului la simbolism a &ost demonstrată printr-o
serie de ar#umente tematice motivele solitudinii, toamnei, bolii, ploii, sensibilitatea
nevrotică &iind e1trem de active în lirica bacoviană, prin ar#umente stilistice sinestezia,
simbolurile obsedante şi prin interte1tualitate 23acovia citând în te1tele sale, autori
simbolişti4.
+similarea acestei poetici nu e1clude unele descideri spre avan#ardismul
european, adică spre e1presionism, &uturism şi suprarealism.
Speci;icul speciei
+cuitatea senzorială, ambi#uitatea, muzicalitatea internă a versurilor,
comunicarea unei stări de criză, de apăsare şi dezolare, persistena termenilor cromatici,
simetria compoziională sunt elemente ale retoricii şi ima#inarului simbolist, prezente în
 poezia Plum$ .
Titlul  poeziei are valoare emblematică, &iind reprezentativ pentru creaia
 bacoviană. Etilizat în alcimie2se trans&ormă în aur4, în ma#ie 2este marca lui Satan4, în
ritualurile &unerare, plumbul e însoit în te1t de o trenă lar#ă de semni&icaii.
!otiv plurivalent, insistent repetat, simbol tanatic, el su#erează în acelaşi timp,
 prin e1tensie, de#radarea, mineralizarea, sin#urătatea.
Teme*moti9e.
Supratema ideatică, dar şi muzicală a poeziei este aceea a morii. +tmos&eră
sumbră, decepionistă şi clişeele simboliste şi bacoviene 2dezolarea, senzaia de apăsare
 pustiul4 i se subordonează.
Spaiul somnului devine spaiul morii. 5l nu mai o&eră &iinei un con&ort
e1terior2e vânt4, nu mai e unul securizant. ?e#ătura somn-moarte nu mai este îneleasă în
manieră romantică, ea #enerând criza e1istenială, an#oasa.
Structura
6ele două catrene ale poeziei alcătuiesc un monolo# tra#ic în care se pot citi
reaciile eului în &aa a#resiunilor e1terioare2&ri#ul,vântul4, dar şi neliniştea sa interioară.
>ormula metrică simplă 2rimă îmbrăişată, măsura de @ silabe4 accentuează
tonalitatea ele#iacă a versurilor.
<ealul se reduce la elemente ce trimit la moarte, direct 2coroane, sicriu, cavou 4
sau indirect 2plumb4. 6ăderea în a#onie a între#ului univers este simbolizată de &rân#erea
zborului 2aripi de plumb4care devine zbor în jos. $ar moartea nu se mani&estă doar în
 plan e1terior, ci şi în acela interior, al eului poetic, simbolizând vidul su&letesc'” dormea
întors amorul meu de plum*”. $ispariia &iinei iubite sau a sentimentului justi&ică
 prezena temei solitudinii.
!otivul mineralizării lumii, al de#radării iubirii şi al sin#urătăii ”stam singur 
l#ngă mort” se a&lă in interdependenă. (ncercarea de a surescita dra#ostea ”am început 
 să"l strig ” eşuează. ;unctele de suspensie marcează caracterul &ra#mentar al viziunii
asupra universului şi totodată &ra#mentarea şi împietrirea acestuia. 6onsoanele dure,
oclusive şi &ricative' p, b, s, ş dar şi vocalele încise' ă, â, o, u mult mai &recvente decât
cele descise, imprimă versurilor o muzicalitate stranie teri&iantă.
?a nivel mor&olo#ic, meninerea aceluiaşi re#im verbal-imper&ectul, creează
impresia de imobilitate, de sta#nare a timpului, într-un moment ne&ast, pentru &iină.
3locajul temporal e înlăturat printr-o reacie vitalistă'”am început să-l stri#”. +cest e&ort
violent de ieşire din criză, subliniat de utilizarea per&ectului compus, nu durează însă.
+n#oasa se reinstalează, ea &iind accentuată şi de prezena în te1t a mărcilor eului
liric2persoana I a verbului, adj.posesiv de pers.I s#4 şi a conjunciei „şi”-în enumeraii.
;aralelismul sintactic cu ajutorul căruia sunt puse-n evidenă o serie de asociaii'
sicriuKamor, cavouKmort, vântK&ri#, coroane de plumbKaripi de plumb, ilustrează caracterul
 per&ect #eometric al acestei poezii în care &i#ura dominantă este repetiia .
5civalenele, corespondenele, cele şase ocurene ale cuvântului „plumb”,
distribuia termenilor în aceeaşi arie semantică a morii' cavou, sicriu, &unerar vestmânt,
întrein şi ampli&ică tensiunea dramatică a poemului.
;ersoni&icarea pune în evidenă relaia &undamentală a te1tului, dezvoltată între
eul poetic şi univers. Eniversul bacovian este limitat, încis şi acest lucru e1plică şi
interiorizarea eului şi determină prăbuşirea psiică. Ima#inile vizuale şi picturale, dar şi
cele auditive sunt deosebit de pre#nante şi intense.

TU-+R AR65E7I
Testament
onte8t literar. +părută în cadrul vol ”Cuinte potriite” , poezia „.e/tament” 
este o artă poetică. (n viziunea lui +r#ezi ideea se împleteşte cu intuiiile adânci ale
 stărilor de e1istenă. (n poezia ar#eziană #ândirea şi limbajul sunt de &actură modernă,
iar &orma şi tematica sunt adesea tradiionale.
.it&u& şi tema  poeziei au ca obiect !oştenirea spirituală pe care poetul o lasă
urmaşilor în continuitatea unei tradiii al cărei transmiător şi mediator se proclamă. 5ul
liric nu se sin#ularizează, ci se inte#rează câmpului istoric literar, deoarece el s-a &ormat
 pe un teren pe care l-a &ăcut mai rodnic şi pe care doreşte să-l predea celor care-i
urmează, în ideea de a-i spori valoarea, pornind de la ceea ce s-a creat deja. Socialul,
artisticul, e1istenialul sunt elemente inerente condiiei umane, care marcează
conştiina, o &ac să se oprească asupra unor lucruri care, re#ândite, capătă noi înelesuri.
!odul în care poezia debutează con&irmă imediat titlul, atât prin ton, cât şi prin
cuvinte, iar coninutul testamentului este e1plicit delimitat' ” dec#t un nume adunat pe"o
carte” +st&el este introdus cuvântul ceie al acestei poezii- !artea ;entru ca aceasta să
 prindă contur, scriitorul trebuie să depună un e&ort constant şi îndelun#at, deoarece cartea
e muncă, adică, prin analo#ie cu destinul adamic, ceea ce omului i-a &ost dat ca soartă
încă de la începuturi.
)ermenul este plin de semni&icaii surprinse în variate &orme le1icale ce
desemnează diverse realităi le#ate de lumea scrisului, artei, e1istenei, precum' mărturii
ale destinului înaintaşilor care au &ost sublimate în creaia sa 2dimensiunea socială a
 poeziei, natura sa spirituală, importana acesteia ca îndreptar al vieii, convertirea poverii
în înelesuri adânci ale vieii4= scimbul  sapei în condei şi al *razdei în călimară, care
ine de transmutarea trudei din o#orul material în cel al &ilei, de procesul creaiei, care
cere timp şi consum major, căci trebuie mai întâi să #ăseşti termenii adecvai acestor 
realităi atât de dure. ;oezia este esenă de cuvinte e1trasă dintr-un limbaj comun.
;oetul păstrează prospeimea cuvintelor le#ându-le însă de un #ând, de o idee. 6reaia nu
mai este doar inspiraie, ci şi rezultat al meşteşu#ului, al e&ortului minii poetice.
6uvintele reprezintă materia în care se modelează conştiina de sine a omului, care poate
&i prelucrată şi nuanată cu multă spectaculozitate, acesta &iind modul artistic de
comunicare pe care şi-l asumă pro#ramatic scriitorul în cadrul acestei poezii.
-artea este atât ima#ine a spiritului şi vieii unui popor, cât şi a&irmare a
individualităii prin creaie. 5a este trecerea de la conştiina colectivă, orală, la
 particularizarea #ândirii în scris= e un element social, o treaptă= este risov, locul
consemnării cuvântului' &aptă şi rostire, concret şi &ormulare care să redea ceea ce
e1primă concretul= e „ slo'a de foc”şi „slo'a făurită”, adică inspiraie şi meşteşu#, vers
spontan şi vers cizelat, dăruire şi muncă, aceste două elemente contrarii &uzionând.
?imba literară se bazează pe #raiul viu al neamului'” &in graiul lor cu"ndemnuri
 pentru 'ite5 %u am i'it cu'inte potri'ite” !eta&ora „cu'inte potri'ite”reprezintă materia
verbală pe care poetul o „şle&uieşte” pe interior până îi dă netezimea necesară care să-i
evidenieze toată capacitatea de iradiere de sensuri noi. $ialo# monolo#at, adresativ,
e1plicit, poezia are viaă doar prin receptor, prin cineva care şi-o poate asuma ca
e1perienă ce poate &i preluată şi dusă mai departe.
)ensiunea pe care o transmite ima#inea strămoşilor şi cea a trecutului este
e1cepională. $e aceea, avem o radio#ra&iere memorialistică şi perspectivistă asupra
 poeziei.Borbind de trecutul şi de viitorul ei, eul liric se plasează în plan prezent, ca
sintetizator al sensurilor anterioare în semni&icaii noi, dar nu cotidiene, perisabile, ci care
 pot &i preluate de „urmaşii stăpâni” şi revalori&icate.
 *pera nu este şi nu trebuie să &ie un produs al momentului, ea ine de eternitate şi,
 pentru a-i păstra adevărata natură, e nevoie să mânuim cu pricepere sensuri şi
semni&icaii. Starea poetică presupune un &reamăt interior continuu, re#ândirea versurilor 
şi &ramântarea lor, asemenea unui aluat a cărui &ră#ezime depinde de cât de mult şi bine l-
ai prelucrat” frăm#ntate mii de săptăm#ni”
;oezia e un proces de puri&icare a cuvintelor şi de modelare în noua lor substană
a unui univers de &rumusee care să răzbune realitatea, urâtul poate deveni estetic,
&rumuseea având adeseori, în mod parado1al, rădăcini în&ipte în materii repu#nabile 
 E/teti!a urâtu&ui  este preluată din literatura &ranceză. +st&el, cuvântul capătă &ora de a &i
 pe rând mesaj şi valoare spirituală, revoltă, su&erină în &aa asupririi, dar şi alinare,
 bucurie.
;oezia ca metamor&oză estetică a su&erinei presupune concentrarea sevei
e1presivităii şi canalizarea ei în &uncie de realitatea ce se cere e1primată. (n acest sens,
„ocara” este pusă „ c#nd să"n*ie, c#nd să"njure”, calitatea versurilor inând de valoarea
 pe care poetul o imprimă cuvintelor.
Ideea transmutării sensului dinspre urât spre estetic este reluată în versurile'”  &in
*u*e, mucegaiuri şi noroi5 :scat"am frumuseţi şi preţuri noi ” în care interesantă este
valori&icarea cuvântului” preţuri”care, însoit de adjectivul” noi”, semni&ică &i#uri poetice
noi, ascunse până atunci într-o realitate #rosieră.” -enuşa morţilor din 'atră”   este o
ima#ine care devine întrupare demiur#ică, simbol al amintirilor celor ce au pierit ca o
 piatră &unerară.
(n cadrul sinta#mei ”&urerea noastră”, adjectivul posesiv su#erează identi&icarea
eului poetic cu ăranii a căror durere o împărtăşeşte. 5l îşi rea&irmă în continuitatea
celorlalte versuri linia #enealo#ică rurală, cu modestie şi or#oliu în acelaşi timp, aceasta
&iind o componentă socială a poeziei sale. 5l trans&ormă su&erina în cântec şi descântec,
în armonie” o grămădii pe"o singură 'ioară ”. $izolvă realul insuportabil, veacurile de
cin şi le dă acestora o semni&icaie estetică, su#erând că poetul este un competitor al
divinităii în sensul că săvârşeşte răzbunarea împotriva „ stăp#nului”, asupritorului pe
care îl demască şi îl sacri&ică în numele unei ordini universale. +st&el, prin sublimarea în
 poezie a durerii, a trudei, arta poate căpăta &oră justiiară, ea devine replica artistului la
destinul incon&ortabil” *ici ră*dat ”, rezistenă în &aa vicisitudinilor vieii.
51orcizarea răului presupune încrâncenare e1istenială, dar şi luptă mi#ăloasă cu
substana cuvântului, pentru a-l înzestra cu &oră. Aumai aşa el va putea prelua şi aduce la
lumină mesajul #eneraiilor trecute” ramura o*scură”. „ 1o*, domniţă,domn”, toi aceşti
termeni reprezintă &actori de&initorii ai comunicării poetice cu rol de transmitere a unui
mesaj ce are &oră modelatoare. (n acelaşi timp, apare &uncia co#nitivă a poeziei care
deine semne a căror desci&rare este o descidere către tainele lumii, alt&el văzute, nu ca
la 3la#a.
+ici meta&izicul este înlocuit de &izicul revelator de sensuri. !isterul este în
limitele umanului, el constă în capacitatea de rob şi o umilire a stăpânilor. <ăzvrătirea,
veninul, durerea reprezintă laitmotivul acestui crez artistic.
Cândul limpede şi concis al poetului, crezul său artistic sunt sintetizate în &inal,
esena poeziei &iind combinarea talentului şi inspiraiei, a pasiunii şi responsabilităii.
Bersi&icaia este tradiională şi modernă deopotrivă. )radiionalul ine de rima perece, iar 
modernitatea ine de ritmul nere#ulat, care urmăreşte nu piciorul metric, ci #ândirea
 poetică.
 Blori de muci#ai
Sentimentul acut al realităii apare în volumul  0&ori de mu!i'ai” , rod al
e1perienei deteniei pe motive politice de la Băcăreşti. ;oetul încearcă să dezvăluie
aspecte nebănuite ale lumii înconjurătoare, &olosind ima#ini de o concretee uluitoare,
&apt ce constituie coordonata de rezistenă a modernităii creaiei sale. ;oezia este o artă
 poeti!ă
.it&u& , o1imoronic, constituie o surpriză, marcează o nouă dimensiune a esteticii
literaturii, estetica urâtului. 5ste sinteză a doi termeni contradictorii pe care +r#ezi îi
uneşte într-un sens nou' ”&loarea” semni&ică &rumusee, viaă, lumină, „muci#ai”
su#erează descompunere, moarte, întuneric, urâtul, răul= împreună trimit la o lume a
valorilor alterate, pervertite. (n acelaşi timp, sunt elemente simbolice care trimit la tema
creaiei care se naşte doar din e&ort scriitoricesc, &ără vreun sprijin al inspiraiei.
Teme(moti9e
;oezia este o rezonană a volumului lui 6arles 3audelaire,” Blorile răului”, o
mărturie a sincronizării cu literatura europeană dar, în acelaşi timp, este şi transpunerea
într-o manieră ori#inală a esteticii urâtului în literatura autotonă, lăr#irea perspectivei
artistice în poezie. Erâtul devine semni&icativ semn al imper&eciunii vieii şi totodată
creează un e&ect născut din sentimentul de repulsie, de aversiune sau de oroare, &ormă de
 polarizare a contrariilor de&initorii pentru condiia umană, ciar în ipostaza re#resivă pe
care &i#urează cel întemniat.
Tematic  apare lumea stranie a universului carceral. 5ste vorba despre lumea
încisorii în care viaa e reprimată pentru a ispăşi nesupunerea. (n paralel, poezia este şi o
artă poetică. Scriitorul revine mereu asupra principiilor scrisului pe care le rede&ineşte
într-o nouă lumină a e1perienei ce îl #enerează.
;oezia debutează cu su#erarea unei atmos&ere sumbre a unui interior pustiit, unde
doar „tencuiala”îşi mai poate #ăsi rostul, devenind materie a consemnării #ândurilor 
eului liric. 5ste sinteză e1presivă a e1perienei din încisoare unde sin#ura „filă”
accesibilă e1teriorizării este un „perete”. ;e de altă parte, apare ideea materialului brut în
&aa căruia scriitorul se a&lă, şi a muncii pe care acesta trebuie să o &acă pentru a crea, dat
&iind &aptul că este „ pe întuneric, în singurătate, 5-u puterile neajutate5 /ici de taurul ,
nici de leul, nici de 'ulturul” Bersul ultim desemnează ajutoarele pe care apostolii le-au
 primit din partea divinităii drept sprijin, spre deosebire de poet, care a &ost lipsit de un
ast&el de ajutor. +st&el, condiia creatorului, din această poezie este văzută ca stând sub
semnul însin#urării, lipsei, tristeii. Scrisul său reprezintă e&ortul unei sin#ure mini, lupta
cu „ stiurile”  ;rin repetare, acest termen capătă diverse conotaii simbolice'”stiurile
&ără an”-stau sub semnul semni&icaiei #enerale, le#ate de o ipostază a destinului uman,
nu neapărat de conte1tul istoric= ” stiurile de groapă”- su#erează adâncul, subterana,
carcera, limitarea, însin#urarea ce se re&lectă în poezie, tematica în ultima instană, dar 
 poate trimite şi la naşterea versurilor din starea înne#urată, din pro&unzimea durerii= ” sete
de apă”-poate trimite la ener#ia semantică ce soarbe cuvântul artistic din realitate= ” de
 foame de scrum”semni&ică cenuşa din care se încearcă re&acerea vâlvătăii versului,
 revi#orarea dintr-o stare de neputină, acoperirea unei nevoi vitale=” de"acum”denotă
noutatea versurilor, autenticitatea lor.
Spaiul interior se a&lă în concordană cu cel e1terior, cu atmos&era sumbră,
neprimitoare, privată de lumină, care se asociază cu lipsa instrumentului adecvat scrisului
alături de absena arului inspiraiei. Su#estivă în acest sens este „ungia
îngerească”care s-a tocit şi care provoacă durere, dar şi perseverena în a &ace ceva, în
ciuda neputinei, în a opune o rezistenă interioară, ciar dacă asta înseamnă sacri&iciu şi
su&erină. +ici apare mai accentuat ideea că actul nu mai are sprijinul inspiraiei şi,
totodată, se conturează ima#inea o&tatului adânc al unei sin#urătăi prin care eul liric
 bâjbâie încercând să învin#ă materia dură a realului 2tencuială4.
>irea demonică prevalează asupra &irii în#ereşti 4”ungia îngerească”epuizată,
nimicită de e&ort, retrasă, ascunsă, de nerecunoscut este înlocuită cu „ ungiile de la m#na
 st#ngă”, aceasta su#erând neputina umană dublată de voina de a trăi, de a-şi consuma
ciar şi ultimele resurse. (n acelaşi timp, stân#a poate semni&ica distin#erea unei atitudini
sin#ulare, &apt ce ar putea &i susinut şi de separarea celor patru versuri &inale de restul
te1tului, compact.
+pare îmbinarea dintre ol&activ, tactil şi cromatic. +ccentul cade pe crearea
ima#inilor tactile acute, nevrozate, iar la nivel cromatic predomină impresia de ne#ru şi
#ri.
Ima#inea acestei lumi se a&lă în contrast cu aspiraia omului care nemai#ăsindu-şi
cale, spre în&ăptuire, devine #ând pro&und ce ia viaă prin scris.
?a nivelul versi&icaiei apare rima perece şi ritmul nere#ulat, punctat de
repetarea anumitor cuvinte, structuri sintactice= eclectic în concepia de versi&icaie,
 poetul nu precizează dacă pre&eră versul re#ulat sau liber, ci doar le &oloseşte pe
amândouă.

PSA,M Te drămuiesc în %#omot 'i*n tăcere...3

„6a toi marii poei, +r#ezi îşi pune întrebările &undamentale ale condiiei
umane, meditează la locul omului în univers, la posibilităile de cunoaştere a universului
şi la limitele acestor posibilităi, la destinul omului pe coordonatele de timp şi spaiu la
care se raportează e1istena sa. 5l ajun#e la aspiraia spre absolut, spre meta&izic, nu pe
calea culturii &iloso&ice, ca 5minescu sau 3la#a, ci printr-o capacitate de intuiie ieşită din
comun, ce-i con&eră un loc unic în poezia românească şi poate şi în cea universală.
 Psalmii şi o serie de alte poezii e1primă, în esenă, dorina de cunoaştere, de pătrundere
 în tainele
tainele lumii înconjur
înconjurătoar
ătoaree şi de depăşire
depăşire a lor.”2
lor.”25lena
5lena Naaria >ilipaş,
>ilipaş,  Prefaţă la
$udor +rgezi8
Ipostaza ru#ătoare ar#eziană este rodul e1perienei călu#ăreşti, care, în sine, este
o stare de continuă căutare a lui $umnezeu şi de punere în acord cu voia sa, atât a vieii
 personale, cât şi a ordinii lumii. +ceastă ipostază s-a actualizat în poezia &iloso&ică
străbătută de numeroase nuane ale raportării eului liric la relaia cu divinitatea pe care o
invocă cu multă ardoare, în spirit romantic, când revoltat, când resemnat. Starea poetică,
aşa cum scriitorul însuşi mărturiseşte,
mărturiseşte, este între credinţă şi tăgadă
Titl
Titlul
ul desemn
desemneaz
eazăă specia
specia poeti
poetică
că în care
care se încadr
încadreaz
ează,
ă, dar şi pro&un
pro&unzim
zimea
ea
coninutului speci&ică unui poem adresat divinităii. 6eea ce apare în paranteză este o
modalitate de distin#ere a psalmilor în cadrul volumului Cuinte potriite
Tema este reprezentată de căutarea
că utarea adevărului, a absolutului într-o &ormă concretă
de mani&estare şi este susinută de motivul vânătorii, de ima#ini biblice actualizate în
motivul în&runtării dintre $umnezeu şi supusul său Iacov şi cel al necredinei apostolului
)oma.
Stilistic, poezia debutează cu ima#inea vânătorului primitiv
primitiv pentru care divinitatea
devi
devine
ne un '#nat , cel mai di&icil dintre toate. 5l caută cu disperare, &iind însă plin de
incertiudine în privina atitudinii
atitudinii pe care să o adopte atunci când îi va ieşi vânatul în cale'
dacă nu-l va recunoaşte, va vrea să-l ucidă, iar dacă-l va recunoaşte, va în#enuncia.
în#enuncia.
+ceastă viziune proiectată a&ectiv ar ine, în concepia lui 5u#en Simion de
accepia
accepia estetică
estetică a $umnezeir
$umnezeirii,ii, $umnezeu &iind 'isul cel mai frumos   Bersul”şi nu"
ndrăznesc să te do*or din cer grămadă”  su#erează ideea că intenia eului poetic nu este
de a-l în&runta în sens ne#ator, el caută sincer şi vrea să i se redea credina.
(n stro&a următoare, apare ima#inea cerului răsturnat în apă lân#ă botul animalului
care se adapă, lucru ce implică un #est de demitizare speci&ic liricii moderne. Au mai este
clar dacă nu cumva credina e o iluzie, dacă stelele sunt create de o#lindirea apei, sau
 peştii sunt luminai de stele, iar prezena taurului ce se adapă este semn al tulburării apei,
al con&uziei, incertitudinii' ” Pari c#nd a fi, pari c#nd că nu mai eşti”, un &el de &arsă care
se joacă umanului.
(n ultima stro&ă întâlnim motivul biblic al în&runtării între $umnezeu şi Iacov din
Beciul
ciul )esta
)estamen
ment,t, luptă
luptă din
din care
care nici
nici unul
unul nu a ieşit
ieşit învin
învin#ăt
#ător”
or” marea po'este”.
marea po'este
(n&runtarea apare aici invocativ şi nu cu intenii desacralizatoare. $orina celui ce caută
este de a #ăsi ceva palpabil, ce poate &i atins şi care să îi certi&ice în mod concret prezena
divinităii. 5l are nevoie de o corporalizare a divinităii, aşa cum apostolul )oma a avut
nevoie
nevoie pentru a se convin#e
convin#e că Iisus
Iisus era cu adevărat
adevărat reînviat.
reînviat. +st&e
+st&ell apare paralel şi o
trimitere la Aoul )estament.
)estament. 5l nu poate crede în abstraciuni do#matice care pot satis&ace
doar jocul #ândirii, dar nu dau şi sens vieii. 5l trebuie să simtă şi să poată a&irma ceea ce
simte9”să urlu9 %ste!”
?a nivel &onetic în prima stro&ă avem vocalele î, i, ă care creează, prin repetare, o
sonoritate tristă, şi care se re#ăsesc în cuvinte ce denumesc sin#urătatea.
„Structura poetului nu este a unui &ost teolo#, înarmat cu ar#umente pro şi contra,
nici a unui meta&izician în căutarea transcendenei, ci pare a &i a unui primitiv, care
orbecăie pe întuneric căutând a se convin#e prin dovada pipăită a mânilor”2Oerban
6ioculescu, :ntrodicere
 :ntrodicere în poezia lui $+rgezi8
$+rgezi8
 ,UIAN >,A6A
Eu nu stri9esc corola de minuni a lumii
?Eu nu stri9esc corola de minuni a lumii ”de ?ucian 3la#a &ace parte din seria
artelor
artelor poetic
poeticee modern
modernee ale liter
literatu
aturii
rii române
române din
din perioa
perioada
da inter
interbel
belică
ică alătur
alăturii de
„Testament” de ).+r#ezi şi ?Joc secund” de I.3arbu. ;oezia este aşezată în &runtea
 primului său volum de versuri ” Poemele luminii”2774, şi are rol de pro#ram literar,
realizat însă cu mijloace poetice .
5ste o artă poetică
5ste poetică, deoarece autorul îşi e1primă crezul liric şi viziunea asupra
lumii. ;rin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie şi despre rolul
 poetului. 5ste o artă poeti!ă modernă, pentru că interesul autorului este deplasat de la
tenica poetică la relaia poet-lume şi poet creaie.
<elaia dintre viziunea autorului asupra poeziei şi e1presioni
e 1presionism
sm se concentrează în
 jurul unor aspecte relevate în te1tul poetic' e1acerbarea eului creator ca &actor decisiv în
raportul
raportul interrel
interrelaion
aional
al stabilit
stabilit cu cosmosul
cosmosul,, sentiment
sentimentul
ul absolutu
absolutuluilui,, interio
interiorizare
rizareaa şi
spiritualizarea peisajului, tensiunea lirică.
+titudinea poetului &aă de cunoaştere poate &i e1plicată cu ajutorul terminolo#iei
&ilozo&ice ulterior constituite. 5l &ace distincie între !unoaşterea paradi/ia!ă 2pe calea
!unoaşterea paradi/ia!ă
raiunii4
raiunii4,, misterul
misterul &iind parial redus cu ajutorul
ajutorul lo#icii,
lo#icii, al intelectu
intelectului,
lui, şi !unoaşterea
&u!i2eri!ă 2intuitivă, din care &ace parte şi cunoaşterea poetică4, misterul &iind sporit cu
ajutorul ima#inaiei poetice, al trăirii interioare, al intelectului e1tatic. 6reaia este o
răscum
răscumpărpărare
are a neput
neputin
inei
ei de a cunoaş
cunoaşte
te absolut
absolutul.
ul. *ptând
*ptând pentr
pentruu al doile
doileaa tip de
cunoaştere, poetul desemnează propria „cale”' adâncirea misterului şi protejarea tainei
 prin creaie.
<olul poetului nu este de a desci&ra tainele lumii, ci de a le potena prin trăirea
interioară şi prin contemplarea &ormelor concrete prin care ele se în&ăişează.
<olul poeziei este acela ca prin mit şi simbol, elemente speci&ice ima#inaiei,
creatorul să pătrundă în tainele Eniversului,
Eniversului, sporindu-le.
6reaia este un mijlocitor între eu 2conştii
2conştiina
na individu
individuală4
ală4 şi &ume. Sentimentul
 poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esena lumii. +ctul poetic
converteşte misterul, nu îl reduce.  i/teru&  este
 este substana ori#inară şi esenială a poeziei'
cu'#ntul originar . Iar cuvântul poetic”nu "n/eamnă, !i /u'erea%ă”
.ema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în &aa marilor taine ale Eniversului'
cunoaşterea lumii în planul creaiei poetice este posibilă numai prin iubire 2comunicare
a&ectivă totală4.
>iind o poezie de tip con&esiune, lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea
 poetică transmisă în mod direct şi, la nivelul e1presiei, prin mărcile subiectivităii'
subiectivităii'
 pron.personal
 pron.personal la pers.I, verbele la prez., pers.I, s#., alternând spre di&ereniere cu pers. a
III-a= topica a&ectivă, pauza a&ectivă.
.it&u& este o meta2oră ree&atorie  care semni&ică ideea cunoaşterii luci&erice.
.it&u&
;ronumele personal ”eu” este este aşezat or#olios în &runtea primei poezii din primul volum,
adică în &runtea operei. ;lasarea sa iniială poate corespunde in&luenelor e1presioniste
din volumele de tineree. $ar mai ales e1primă atitudinea poetului-&ilozo& de a proteja
misterele lumii, izvorâtă din iubire.Berbul la &orma ne#ativă „ nu /trie/!” e1primăe1primă re&uzul
cunoaşterii de tip raional şi opiunea pentru cunoaşterea luci&ericăKpoetică. !eta&ora
revelatorie”corola de minuni a lumii”, ima#ine a per&eciunii, absolutului, prin ideea de
cerc, de între#, semni&ică misterele universale, iar rolul poetului este adâncirea tainei care
ine de o voină de mister speci&ic bla#iană.
)itlul
)itlul e reluat în incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul său, îmbo#ăit prin seria
de antiteze şi prin lanul meta&oric, se între#eşte cu versurile &inale'” %u nu stri'esc corola
de minuni a lumii55căci ei iu*esc5şi flori şi oci şi *uze şi morminte” . ;oezia este un act
de creaie, iar iubirea o cale de cunoaştere a misterelor lumii prin trăirea nemijlocită a
&ormelor concrete. ;oezia înseamnă intuirea în particular a universalului. !eta&orele
enumerate surprind temele majore ale creaiei poetice, ima#inate ca petalele unei corole
uriaşe
uriaşe care adăposte
adăposteşte
şte misteru
misterull lumii'”&
lumii'”&lori
lori”-via
”-viaaK
aK e&emeritat
e&emeritateaK
eaK &rumosul
&rumosul,, ”oci”-
”oci”-
cunoaştereaKcontemplaia poetică a lumii, ”buze”-iubireaK rostirea poetică, ”morminte”-
tema moriiK eternitatea.
6ompoziional, poezia are trei secvene marcate, de obicei, prin scrierea cu
iniială majusculă a versurilor. ;ompiliu 6onstantinescu reduce tenica poetică la „o
amplă comparaie, cu un termen concret, de puternic ima#ism, şi un termen spiritual de
transparentă înele#ere”.
;rima
;rima secvenă
secvenă e1primă
e1primă concentra
concentrat,t, cu ajutorul
ajutorul verbelor
verbelor la &orma
&orma ne#ativă'”
ne#ativă'” nu
 stri'esc”, „nu ucid”, atitudinea poetică &aă de tainele lumii- re&uzul cunoaşterii lo#ice,
raionale. Berbele
Berbele se asociază meta&orei ”calea mea”2destinul poetic asumat4.
 + doua secvenă, mai amplă, se construieşte pe baza unor relaii de opoziie' eu"
alţii,”lumina mea”"„lumina altora”
 eta2ora &uminii , emblematică pentru opera lui ?ucian 3la#a, inclusă în titlul
volumului de debut, su#erează „ cunoasterea”. $edublarea luminii este redată prin
opoziia dintre meta&ora „ lumina altora”"cunoaşterea de tip lo#ic-şi „lumina mea”"
cunoaşterea poetică de tip intuitiv. Sinta#mele poetice se asociază cu serii verbale
simetric antitetice'
*?lumina altora”- sugrumă 'raja, adică  stri'eşte, ucide, nu sporeşte, micşorează, nu
îm*ogăţeşte, nu iu*eşte4
-?lumina mea<* sporesc a lumii taină, măreşte, îm*ogăţesc, iu*esc, nu sugrum, nu
 stri'esc, nu ucid
+ntiteza este marcată şi #ra&ic, pentru că versul liber poate reda &lu1ul ideatic şi
a&ectiv. (n poziie mediană sunt plasate cel mai scurt” dar eu” şi cel mai lun# vers al
 poeziei”eu cu lumina mea sporesc a lumii taină” 6onjuncia adversativă” dar”,reluarea
 pronumelui personal „eu”, verbul la persoana I s#., &orma a&irmativă, ” sporesc a lumii
taină”, a&irmă opiunea poetică pentru un mod de cunoaştere- „cu lumina mea”-şi
atitudinea &aă de misterele lumii.
+mpla comparaie aşezată între linii de pauză &uncionează ca o construcie
e1plicativă a ideii e1primate concentrat în versul median. ;lasticizarea ideii poetice se
realizează cu ajutorul elementelor ima#inarului poetic bla#ian' lună, noapte, zare, fiori,
mister
>inalul poeziei constituie o a treia secvenă, cu rol conclusiv, deşi e1primată prin
raportul de cauzalitate- căci. 6unoaşterea poetică este un act de contemplaie” totse
 scim*ăsu* ocii mei”si de iu*ire căci”eu iu*esc”
5lemente de recurenă în poezie sunt' misterul şi motivul luminii, care implică
 principiul contrar, întunericul. $iscursul liric se or#anizează în jurul acestor elemente.

Paradis în destrămare
+părută în volumul ”*audă /omnu&ui ”, poezia abordează în manieră modernă
relaia eului liric cu lumea prin prisma unui motiv biblic al ori#inilor. ;oetul preia
anumite elemente ale acestui motiv şi le înzestrează cu noi semni&icaii e1isteniale,
scoându-le din s&era reli#iosului.Biziunea este una de tip e1presionist.
 Titlul nu anună disoluia ordinii cereşti, ci lumea #olită de sacralitate a cărei
materialitate este impre#nată de de#radare. )ermenul „paradis” se a&lă sub auspiciul
 pro&anului, este simbol al lumii râvnite, dar pierdute pentru totodeauna.
Tema. !aniera particulară de abordare a motivului biblic constă în surprinderea
stării lumii după ce s-a petrecut tra#edia adamică a iz#onirii din rai, şi conturarea în tuşe
#roase a e&ectelor devastatoare a pierderii sensului principiului etern al lucrurilor.
)risteea meta&izică vine din pierderea contactului cu cosmicul, întrevăzută în neputina
de a discerne semnele absolutului ce se a&lă în spatele celor vizibile. !iticul devine
 perisabil, iar viziunea capătă accente apocaliptice.
;oezia debutează cu ima#inea „portarului înaripat”, lipsit de atu-ul statutului său,
spada, din care nu a mai rămas decât „cotor”,  de unde reiese ideea de s&ârşit, de
consumare a eternelor potenialităi divine. (n#erul devine ast&el o simplă marionetă, un
#ardian inutil, pentru că lumea ce o are în pază este sărăcită de valorile ce ar trebui
apărate. Cesturile, implicarea sa apar în acest conte1t lipsite de sens şi de aceea se simte
un „învins”.
Ima#inea căderii elementelor sacrului în materialitate şi intrarea lor sub &ora
de#radării sunt surprinse meta&oric 9”serafimii cu părul nins” , meta&oră a încărunirii,
sunt oameni a&lai sub imperiul „marii treceri”, al devenirii. 5i, care altădată aveau acces
la marile adevăruri, care mijloceau pentru oameni, acum apar văduvii şi de acest
 privile#iu. ”@înt#na”, simbol al pro&unzimilor, al lucrurilor pe care le #ăseşti în urma
sondărilor asidue semni&ică aici adevărurile care se re&uză, care nu mai sunt comunicate
 pentru că e1istă o ruptură între lume şi cosmos, &apt ce blocează accesul la miracole.
 +pa, simbol al lo#osului etern, al cunoaşterii absolute se retra#e din lume, dispare ”refuză
 găleţile lor”
;ierderea sacralităii reprezintă pierderea coerenei lumii, a certitudinii
imortalităii, situarea sub semnul morii, al nonsensului. +ripile devin #rele, ast&el intrăm
într-un proces de trecere a duului în lut, a spiritului în trup, un adevărat proces de
antropomor&izare. +ratul trece în seama e1istenei divine, divinul simte &ora
materialităii, ia &orma acesteia şi se înscrie în rândul celor care se trec. ;rin urmare,
su&erina provocată de pierderea contactului cu divinul este proiectată în neputina
aran#elilor stânjenii de reminiscenele paradisiace într-un spaiu menit marii treceri
$uul S&ânt apare cu sens inversat, el nu mai este dătător de lumină, ci din contră, este
cel care o stin#e, care participă la întunecarea su&letelor, la perpetuarea unei bezne
în&ri#urate în care lucrurile nu se mai distin#, toate sunt cotropite de aceeaşi neputină.
;oetul devine un vizionar al amur#ului apocaliptic în care apa 'ie este in&estată de
simboluri ale pustiului ”păianjeni”, ale descompunerii.  Po'eştile, care reprezintă însăşi
#ândirea mitică sunt secătuite de sensuri. >ăpturile sera&ice sunt creaii transcendente, iar 
sursa lor e1istenială este lo#osul divin, prin el paradisul îşi menine e1istena.
Ima#inea &inală înseamnă dispariia poveştii &ondatoare a realităii spiritului &ără
de care lumea nu mai semni&ică nimic, este doar un aos al amestecării şi pierderii vieii
semni&icative. 6ele două serii de elemente ale paradisiacului şi ale destrămării comunică
şi se neutralizează.
;oemul conine atât versuri libere, cât şi rimă împereceată, îmbrăişată şi
încrucişată. !ăsura este variabilă şi versurile au un ritm interior.
)impul predominant este prezentul, ceea ce su#erează coborârea morii în s&era
imediatului. Sin#ura &ormă de per&ect compus implică o certitudine, o aciune deja
înceiată9”au umplut”  Biitorul, ca timp al proieciei, su#erează continuitatea acestei
de#radări, ce anuna moartea ca permanentă posibilitate9”'or putrezi” sau „'or seca”
 0Paradi/ "n de/trămare”, prin lipsa tra#ismului, anuna o serenitate meta&izică în
&aa morii.

I+N >AR>U
Ri#a rCpto 'i lapona Eni#el
Ri#a rCpto 'i lapona Eni#el este subintitulată „baladă”, însă răstoarnă
conceptul tradiional, realizându-se în viziune modernă, ca amplu poem de cunoaştere şi
 poem ale#oric.
;oemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea
ve#etală, o baladă &antastică, în care întâlnirea are loc în plan oniric. Structura narativă
implică inter&erena #enurilor. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic şi de
lirismul de măşti, personajele având semni&icaie simbolică.
„ 2uceafăr întors”,  poemul prezintă drama cunoaşterii şi incompatibilitatea dintre
două lumiKre#nuri.
)itlul baladei trimite cu #ândul la marile poveşti de dra#oste din literatura
universală. (nsă la Ion 3arbu membrii cuplului sunt anta#onici, personaje romantice cu
calităi e1cepionale, dar ne#ative, în raport cu norma comună.
?a nivel &ormal, poezia este alcătuită din două pări, &iecare dintre ele
reprezentând câte o nuntă' una consumată, împlinită, cadru al celeilalte nuni, povestită,
iniiatică, modi&icată în &inal prin căsătoria lui 6rpto cu măsălaria. >ormula
compoziională este aceea a povestirii în ramă, a poveştii în poveste.
 ;rolo#ul conturează în puine ima#ini atmos&era de la „spartul nunii” trăite.
;rimele patru stro&e constituie rama nunii povestite şi reprezintă dialo#ul menestrelului
cu „nuntaşul &runtaş”. !enestrelul e îmbiat să cânte despre nunta ratată dintre doi
 parteneri ine#ali, reprezentani a două re#nuri distincte,„5ni#el şi ri#a 6rpto”. Auntaşul
îl roa#ă să zică încetinel „un cântec lar#”,pe care l-a zis cu &oc acum o vară. <epetarea
su#erează un ritual al zicerii unei poveşti e1emplare, dar cu modi&icarea tonalităii.
;ortretul menestrelului D poet este &i1at prin trei epitete' „trist, mai a*urit ca 'inul 'eci,
mai îndărătnic”, iar invocaia este repetată de trei ori, ceea ce determină ruperea lui de
lumea cotidiană, intrarea în starea de #raie necesară zicerii acelui cântec lar#.
;artea a doua, nunta povestită, este realizată din mai multe tablouri poetice'
 portretul şi împărăia ri#ăi 6rpto 2stro&ele 0-94, portretul, locurile natale şi oprirea din
drum a laponei 5ni#el2,74, întâlnirea dintre cei doi2@4, cele trei cemări ale ri#ăi şi
 primele două re&uzuri ale laponei2-04, răspunsul laponei şi re&uzul cate#oric cu
revelarea relaiei dintre simbolul solar şi propria condiie 2/-:@4, înceierea întâlnirii
2:,::4, pedepsirea ri#ăi în &inalul baladei2:J-:94. !odurile de e1punere sunt, în ordine'
descrierea, dialo#ul şi naraiunea.
(n debutul pării a doua 2e1poziiunea4, sunt realizate prin antiteză portretele
membrilor cuplului, deosebirea dintre ei &iind elementul care va #enera intri#a. Aumele
6rpto, cel tăinuit, su#erează apartenena la &amilia ciupercilor şi postura de re#e al
&ăpturilor in&erioare, din re#nul ve#etal. Aumele 5ni#el are sonoritate nordică şi susine
ori#inea ei, de la pol şi trimite probabil la semni&icaia din limba suedeză în#er= lapona îşi
conduce turmele de reni spre sud, stăpână a re#nului animal= ea reprezintă ipostaza
umană, cea mai evoluată a re#nului. <i#a 6rpto, „ inimă ascunsă”, este craiul bureilor,
căruia dra#ostea pentru 5ni#el, „ laponă mică, liniştită”, îi este &atală. Sin#ura lor 
asemănare este statutul superior în interiorul propriei lumi.
Spaiul de&initoriu al e1istenei, pentru 6rpto, este umezeala perpetuă, spaiu
impur al amestecului elementelor primordiale, apa şi pământul, în timp ce lapona vine din
ări de #eaă ur#isită, spaiu rece, ceea ce e1plică aspiraia ei spre soare şi lumină, dar şi
mişcarea de transumană care ocazionează popasul în inutul ri#ăi.
!embrii cuplului nu-şi pot neutraliza di&erenele în planul real= comunicarea se
realizează în plan oniric. <i#a este cel care rosteşte descântecul de trei ori. ;ovestea
 propriu-zisă se dovedeşte a &i &antastică, ea des&ăşurându-se în visul &etei, ca în
?ucea&ărul, dar rolurile sunt inversate.
(n prima cemare-descântec, cu rezonae de incantaie ma#ică, 6rpto îşi îmbie
aleasa cu dulceaă şi cu &ra#i, elemente ale e1istenei sale ve#etative, dar care aici capătă
conotaii erotice. $arul lui este re&uzat cate#oric de 5ni#el. <e&uzul laponei îl pune într-o
situaie dilematică, dar opiunea lui e &ermă şi mer#e până la sacri&iciul de sine, în a doua
cemare. $epăşirea situaiei dilematice rămâne apanajul laponei, ce re&uză nuntirea dorită
de 6rpto, opunându-i ar#umentele modelului e1istenial.
;rimul re&uz su#erează tentaia solară, prin indicele spaial „mai la vale”, adică
spre sud. +l doilea re&uz este susinut de enumerarea atributelor lui 6rpto ' „blând,
 plăpând, necopt”. *poziia copt-necopt, reluată în al treilea re&uz prin antiteza soare-
umbră, pune în evidenă relaia individuală a &iecăruia cu universul, incompatibilitatea
 peste care niciunul dintre ei nu poate trece &ără să se piardă pe sine. Ima#inii de
&ra#ilitate a lui 6rpto, lapona îi opune aspiraia ei spre absolut, cu toate că tentaia iubirii
 este copleşitoare. Soarele este simbolul e1istenei spirituale, pe care ri#a o re&uză în
&avoarea e1istenei instinctuale, sterile, ve#etative.
;entru a-şi continua drumul către soare şi cunoaştere, lapona re&uză descântecul
ri#ăi, ce se întoarce în mod brutal asupra celui care l-a rostit şi-l distru#e. >ăptura &iravă e
distrusă de propriul vis, cade victimă neputinei şi îndrăznelii de a-şi depăşi limitele, de a
încerca să intre într-o lume care îi este inaccesibilă. +tributele luminii despre care
vorbeşte 5ni#el au e&ect distru#ător asupra lui 6rpto. *#lindirea ritualică produce
de#radarea' „ &e zece ori, fără sfială,5 Se oglindi în pielea"i ceală” >inalul este trist.
<i#a 6rpto se trans&ormă într-o ciupearcă otrăvitoare, obli#at să se nuntească cu
ipostaze de#radate ale propriului re#n' „ -u 2aurul"=alaurul5 Să toarne"n lume aurul,5 
Să"l toace, gol la drum să iasă5 cu măselariţa"mireasă5 să"i ţie de împărăteasă”,
încercarea &iinei in&erioare de a-şi depăşi limitele este pedepsită cu nebunia.
)rei mituri &undamentale de ori#ine #reacă sunt valori&icate în opera poetului' al
soarelui, al nunii şi al o#linzii. $rumul spre sud al laponei are semni&icaia unui drum
iniiatic, iar popasul în inutul ri#ăi este o probă, trecută prin respin#erea nunii pe o
treaptă in&erioară. $incolo de în&lăcările impure ale dra#ostei şi de atmos&era mai curată a
inteli#enei, iniierea completă are loc prin adevărata nuntă a trupului şi spiritului cu
însuşi &ocarul vieii, Soarele. +spiraia solară a laponei su#erează &aptul că aceasta se a&lă
 pe treapta lui !ercur, iar cemările personajului ale#oric, ri#a 6rpto, sunt ale cercului
Benerii. >ri#ul inutului polar, per&eciunea #eometrică a apei cristalizate con&i#urează
treapta raiunii pure, în timp ce impuritatea din cercul Benerii e su#erată de spaiul în care
se amestecă elementele primordiale9”umă unsă, aer ud”
Impactul dintre raiune şi instinct, con&i#urat prin cele două simboluri- „  @iară
*ătr#nă şi faptură mai fira'ă” , se soldează cu victoria raiunii asupra instinctului. ;rimul
conotează sensurile raiunii ale cărui atribute sunt ”soarele"nţelept”şi „sufletul f#nt#nă” =
lapona 5ni#el întrucipează #ândul eliberat prin aspiraia spre lumină şi cunoaştere de
ispitele instinctuale simbolizate de somn şi umbră.
Sub raport stilistic, prezena inversiunilor şi a vocativelor în prima parte a baladei
evideniază oralitate te1tului. !enestrelul este portretizat prin intermediul unei
comparaii, „mai aburit ca vinul”, dublată de un epitet, „vinul veci”, care su#erează
starea de #raie necesară rostirii poetice. +ceasta este însoită de masca decorativă
su#erată printr-o enumeraie, „pungi, panglici, *eteli cu funtă”, simbolizând şi valoarea
estetică a unui te1t poeticKcântec.
(n portretizarea celor două personaje ale baladei este utilizat epitetul' 6rpto este
 sterp şi nără'aş, rigă sp#n= lapona e mică, liniştită şi prea"cuminte. Se observă
superlativele absolute e1presive realizate prin adeverbele mult şi prea
$ialo#ul dintre ri#a 6rpto şi laponă se des&ăşoară în re#im liric şi este constituit
 pe baza unor asonae interioare şi repetiii. ?imbajul dialo#ului dintre cei doi este
construit pe baza antitezelor, prin intermediul cărora se conturează drama ri#ăi 6rpto'
soareKumbră, întunericKlumină, uscatKumed, somnKve#e. 5ste de observat şi abundena
meta&orelor, mai ales în &inalul baladei.
(n opinia lui C. 6ălinescu, amestecul de re#nuri din balada <i#a 6rpto şi lapona
5ni#el este de &actură romantică şi are rol de cunoaştere a unui alt univers. +ccentul în
această baladă cade pe anta#onismul slab-puternic. ;rin intermediul acestui poem, 3arbu
nea#ă o întrea#ă tradiie literară' înlocuind ideea impusă în literatură că dra#ostea este un
miracol în sine, poetul prezintă drama incompatibilităii şi le#ea nemiloasă a iubirii.
 TRA-IDI+NA,ISMU,

"ASI,E "+IU,ESU
n #rădina 6&etsemani
onte8t literar. +dept al tradiţionalismului e1primat artistic, Basile Boiculescu
se impune ca unul dintre poeii reprezentativi ai acestei direcii în perioada interbelică
;oezia „n #rădina 6&etsemani< a &ost publicată în volumul” Pâr#ă<7:4 şi
are ca sursă de inspiraie 5van#elia S&ântului ?uca.
Titlul marcează şi locul des&ăşurării unui eveniment dramatic 2martiriul psiic4'
în #rădina Cetsemani de pe muntele măslinilor Iisus s-a ru#at sin#ur şi a aşteptat să &ie
 prins şi cruci&icat.
Tema  poeziei este de &actură biblică= poetul redă su&erina lui Iisus înainte de
răsti#nire, con&lictul dintre natura umană şi natura divină. +st&el, între#ul poem devine o
ale#orie având la bază opoziia sacruKpro&an.
+lături de această temă apar di&erite motive poetice' motivul ru#ăciunii, motivul
cupei, motivul trădării.
Structura. ;oezia se or#anizează D în primele trei stro&e - în jurul elementelor ce
in de natura duală a lui Iisus, iar a patra stro&ă redă ima#inea naturii teri&iante,
ampli&icând tra#ismul viziunii.
(n ceea ce priveşte versi&icaia poezia are o structură clasică, tradiională, adică
 patru stro&e a câte patru versuri de 8 silabe, iar rima încrucişată.
$in punct de vedere &onetic poezia nu prezintă particularităi, putem observa în
 plan mor&o-sintactic anumite elemente relevante, cum ar &i prezena verbelor la
imper&ect, care permite proiectarea acestei drame într-un timp mitic, pe de o parte, şi
creează impresia de continuă su&erină, pe de altă parte.
$e asemenea, unele substantive comune trimit la ideea de simboluri' viaaKmoarte,
soartă, paar, iar majoritatea adjectivelor completează dimensiunile zbuciumului interior.
 ;oetul &oloseşte multe cuvinte de sor#inte populară' brânci, amarnică, sterlici, vraiştea,
iar multe dintre acestea pot &i încadrate în aceeaşi s&eră semantică a cinului, su&erinei
în#rozitoare.
;oemul are la bază o amplă ale#orie pe tema eternului con&lict între sacru şi
 pro&an.
(n prima stro&ă poetul compune ima#inea iconică a lui Iisus în Crădina
Cetsemani, accentuându-se, spre deosebire de reprezentările picturale, zbuciumul
omenesc. ;rimul vers dezvăluie re&uzul iniial al unei asemenea soarte. !eta&ora
 paarului pe care trebuia să-l bea Iisus este preluată din 3iblie şi este una deosebit de
 plastică.
Se poate remarca contrastul cromatic ce vine în sprijinul dualităii
 personajului'” curgeau sudori de s#nge pe cipu"i al* ca 'arul”  şi ultimul vers, când
ru#ăciunea devine iperbolic „amarnică stri#are”, iar e&ectul ei are proporii
cosmice9”st#rnea în slă'i furtună”
+ doua stro&ă debutează prin meta&ora” m#nă"nendurată” e1presie a voinei divine
implacabile. )răsătura pre#nantă aici este intransi#ena= $umnezeu îşi îndeamnă &iul să-şi
îndeplinească misiunea” să *ea paarul ”-&apt su#erat de o mână care se coboară din cer şi
îi întinde paarul2metonimie4. )ensiunea nu a scăzut în intensitate, dovadă
epitetele'”nendurată şi groza'ă”2ultimul este însoit şi de inversiune, mijloc stilistic
&recvent &olosit pentru prezentarea e&ectului unui cuvânt Dceie4.
!eta&ora” sete”, epitetul” uriaşă” şi iperbola” sta sufletul să"i rupă”  sunt toate cuvinte
încărcate de trăire, tensiune, su#erând dorina de jert&ă. ;unctele de suspensie ilustrează
ideea de re&lecie, dar şi dorina de linişte.
+ treia stro&ă debutează printr-un contrast #ustativ-cromatic'” apa 'erzuie"sterlici
de miere5'enin groaznic"dulceaţă”, ultima &iind întâlnită şi în poezia ar#eziană.
Se revine la neputina acceptării sacri&iciului de către Iisus prin conjuncia
coordonatoare adversativă „dar”. Eltimul vers este un parado1'” *ăt#ndu"se cu moartea,
uitase de 'iaţă”.
Eltima stro&ă reprezintă un mic pastel, reprezentând ima#inea naturii răvăşite, în
concordană cu zbuciumul interior. 6ulorile sunt sumbre, măslinii, simbol al păcii sunt
 personi&icai şi anticipează &aptele ruşinoase pe care le vor comite oamenii.
!eta&ora”*ătăile de aripi” din penultimul vers su#erează su&letul nevinovat care se va
ridica la cer, iar ultimul vers prezintă indirect otărârea luată de Iisus 2aceea de a se
sacri&ica4 prin meta&orele „ ulii de seară”2&ariseii4 şi „ pradă” 2mielul $omnului-Iisus4.
 Romanul psi&olo#ic
Romanul psi&olo#ic(de anali%ă  are drept obiect investi#area detaliată a vieii
interioare, observaia psiolo#ică, iar drept subiect cazurile de conştiină. 5ste scris de
obicei la persoana I 2perspectiva narativă subiectivă4, pentru că pune accent pe descrierea
stărilor su&leteşti, a problemelor de conştiină sau ciar pătrunderea în zonele obscure ale
inconştientului, în psiolo#ia abisală.

AMI, PETRESU
Ultima noapte de dra#oste! întâia noapte de ră%$oi
$in punctul de vedere al coninutului, romanul subiectiv este predominant
analitic, iar aciunea este discontinuă, cu reveniri şi anticipări în timp.
<e&eritor la tenica narativă, naratorul este înlocuit prin personajul-re&lector, iar 
naraiunea este preponderent la persoana întâi, deci subiectivă, luând deseori &orma
con&esiunii. ;rincipalul con&lict are loc în conştiina personajelor.
<omanul a apărut în 7J@, şi alături de scrierile lui !ircea 5liade, Fortensia
;apadat-3en#escu şi ale lui +nton Folban ilustrează tenica jurnalului intim ca model
românesc al conştiinei subiective şi al naraiunii la persoana I.
<omanul Ultima noapte de dra#oste! întâia noapte de ră%$oi este descrierea
mono#ra&ică a unei iubiri, con&lictul principal dezvoltându-se în plan su&letesc.
;roblematica şi &ormula estetică sunt inedite în spaiul literaturii române interbelice.
)itlul indică cele două pări ale romanului, unite de prezena unei sin#ure
conştiine narative.
)emele principale sunt iubirea şi războiul.
<omanul începe cu un capitol intitulat  2a Piatra -raiului, în munte, şi îl prezintă
 pe Ote&an Ceor#idiu, concentrat în linia 6arpailor.
?a popota o&ierilor are loc o discuie despre un bărbat din înalta societate care îşi
ucisese nevasta necredincioasă şi &usese acitat. Iritat de răspunsurile camarazilor săi,
Ceor#idiu începe să rememoreze relaia lui cu 5la, soia sa, retrăind şi sistematizând
întâmplări trecute.
(n capitolul  &iagonalele unui testament , Ceor#idiu povesteşte cum a cunoscut-
o pe 5la, cea mai &rumoasă studentă de la litere. Student la &ilozo&ie, el e mă#ulit de
iubirea &etei. 6ăsătoria lor e liniştită atâta vreme cât duc o e1istenă modestă.
Ceor#idiu primeşte însă o moştenire neaşteptată şi viaa cuplului se scimbă. 5la
începe să &ie preocupată de lu1 şi de întâlniri mondene.
6u ocazia unei e1cursii ” în *andă”, la *dobeşti, se declanşează criza de #elozie a
lui Ceor#idiu, care începe să se îndoiască de &idelitate soiei. +şezarea 5lei lân#ă C.,
un avocat obscur, dar bărbat monden, #esturile &amiliare dintre cei doi, plimbările cu
maşina sunt întâmplări pe care eroul le analizează şi îi provoacă su&erină. Ote&an îi
 reproşează 5lei comportamentul, între ei intervine o tensiune ne&irească şi o vreme nu-şi
vorbesc. Se împacă şi petrec o lună de vis la 6onstana.
(ncepe războiul şi Ceor#idiu este concentrat vreme de două săptămâni la
+zu#a. Benit pe neaşteptate acasă, într-o noapte, n-o #ăseşte pe 5la. 5a soseşte dimineaa
 pe la opt şi el, &ără să-i asculte e1plicaiile, îi propune să divoreze. 5la acceptă, dar după
un timp cei doi se revăd. 6oncentrat la $âmbovicioara, Ceor#idiu aranjează ca 5la să-
şi petreacă vara la 6âmpulun#, la o cunoştină. 5a îi scrie aproape în &iecare zi2capitolul
 Între oglinzi paralele8.

6apitolul Altima noapte de dragoste  înceie prima parte a romanului. 5la îl

ceamă ne#reşit la 6âmpulun#, unde îi destăinuie în#rijorarea pentru situaia ei materială,
în cazul în care el ar muri pe &ront. (i cere să-i treacă pe numele ei o parte din contul de la
 bancă. (ntâmplător însă Ceor#idiu îl vede în oraş pe C. Oi din acel moment nu se mai
îndoieşte de le#ătura dintre cei doi.
Brea să se răzbune şi să-i împuşte pe amândoi, dar se întâlneşte cu ajutorul
comandantului care îl obli#ă să mear#ă împreună la re#iment. ;e drum, &ără să ştie nimic
de &rământările lui Ceor#idiu, colonelul îi povesteşte di&erite anecdote despre acelaşi
Cre#oriade.
+ doua zi, <omânia intră în primul război mondial.
+ doua parte a romanului prezintă jurnalul de campanie al lui Ote&an
Ceor#idiu. (n capitolele  Înt#ia noapte de răz*oi, @ata cu o*raz 'erde, 2a 0ulcan,
 Înt#mplări pe apa )ltului sau Post încinat la -oalm sunt prezentate întâmplări reale
din război. Sublocotenentul Ceor#idiu descoperă în război realitatea pe care n-o
 bănuia.
„ .orţi de foame şi de sete”, istovii de e&ort, ascultând ordine adesea
contradictorii, soldaii înaintează sub iminena morii. ;entru Ceor#idiu, războiul e o
altă e1istenă, pe care el o trăieşte cu toată luciditatea' „/"aş 'rea să e6iste pe lume o
e6perienţă definiti'ă, ca aceea pe care o 'oi face, de la care să lipsesc” notează el.
Ima#ini vizuale şi auditive puternice, impresionante, e1plozii năucitoare, vâjâituri,
o ploaie de obuze e tot ce omul poate percepe în timpul luptelor. 6apitolul  /e"a acoperit 
 păm#ntul lui &umnezeu este unul dintre cele mai dramatice. <etra#erea armatei în &aa
inamicului consemnează dezastrul' „e ca la începutul lumii”
<ănit şi internat în spital, Ceor#idiu revine în 3ucureşti, unde se întâneşte cu
5la. (ntrebările nu l-au părăsit, dar acum este indi&erent, ciar dacă e nevinovată.
Ceor#idiu se desparte de 5la dăruindu-i casele de la 6onstana, bani, tot ce e în
casă, obiecte de pre, lucruri personale, amintiri' „+dică tot trecutul”
<omanul este alcătuit din două cări' prima având / capitole, cea de-a doua 9.
;rima carte, un monolo#, relatează despre iubirea dintre Ote&an Ceor#idiu şi
5la, iar cea de-a doua este jurnalul de &ront al eroului. 6eea ce uneşte cele două pări care
 pot &i considerate două romane di&erite, este, în a&ara eroului, care parcur#e cele două
e1istene, un arti&iciu compoziional.
<omanul începe cu partea a doua, scena de la popota o&ierilor &iind ulterioară
evenimentelor din cartea întâi. Iubirea este analizată în conştiina eroului, care disecă
&aptele şi le analizează. ;erspectiva este deci subiectivă şi ea se prelun#eşte şi în partea a
doua a cării. (n partea a doua e1istă însă şi un plan obiectiv, &undalul războiului, în care
se consumă o altă e1perienă a lui Ceor#idiu.
 $eşi sunt deosebite, în câteva cazuri aceste planuri inter&erează. 6on&lictul
 principal este în plan psiolo#ic, interior. 6on&lictul e1terior, între erou şi societate este
condiionat de cel interior.
Structurându-şi cartea pe o idee sau pe o pasiune, 6amil ;etrescu introduce în
literatura noastră o nouă problematică şi o &ormulă estetică inedită pe care o teoretizează
în  oua /tru!tură şi opera &ui ar!e& Prou/t .
(n comparaie cu naraiunile tradiionale, romanul este modern prin viziunea
autorului şi perspectiva naratorului.
+utorul apare în câteva note de subsol, plasându-se ast&el în a&ara te1tului.
 Aaraiunea &iind la persoana întâi, naratorul se identi&ică cu personajul principal, deci cu
Ote&an Ceor#idiu.
=te;an 6&eor#&idiu este o natură re&le1ivă, un intelectual sensibil obişnuit să
interpreteze şi că comenteze realităile. Iubirea dintre el şi 5la este analizată în toate
&azele ei cu luciditate. $ra#ostea este pentru el o problemă de cunoaştere. 5l îşi dă seama
că nu se poate realiza „ dec#t într"o dragoste a*solută”
$ar, în relaia cu 5la, Ote&an e marcat de incertitudini. Iubirea e pentru el „ un
 proces de autosugestie:u*eşti înt#i din milă, din îndatorire, din duioşie, iu*eşti pentru
că şti că asta o face fericită”
$upă ce moşteneşte de la unciul )ace averea care îl pune la adăpost de #rijile vieii,
Ote&an sesizează o scimbare în comportamentul 5lei, un &el de involuie. 5roul
descoperă o altă &emeie' &rivolă, super&icială, uneori vul#ară. ;robele care arată că 5la îl
înşeală sunt analizate cu minuiozitate. 6ele &avorabile ei D de asemenea. ?a s&ârşit, el
 primeşte ciar o scrisoare anonimă care îi certi&ică adulterul 5lei, dar el încă se îndoieşte'
„ 7i totuşi îmi trece prin minte, ca un nor de între*are&ar dacă nu e ade'ărat că mă
înşală(dacă din nou am acceptat o serie greşită de asociaţii(”
)recut acum însă prin e1periena dură a războiului, eroul simte că s-a pierdut în
&rământări mărunte' „ .ă g#ndesc alucinant că aş fi putut ucide pentru femeia astacă
aş fi fost încis din cauza ei, pentru crimă”
Ote&an Ceor#idiu presupune ciar un dialo#, în care D în urma presupusei crime
- , văzând-o pe 5la, un comesean ar &i rostit această replică de&initorie' „" +pentru
asta( -e"a găsit la ea, dragă(să ucidă pentru eanu mai putea găsi alta la fel(”
6amil ;etrescu se consideră un scriitor anticalo&il. 6u toate acestea, romanul
Ultima noapte de dra#oste! întâia noapte de ră%$oi   demonstrează că autorul era
interesat de e1presia adecvată, de nuanarea ideilor, de precizia terminolo#ică. Eneori
limbajul este sentenios, rezultat al inter&erenei &ilozo&iei cu psiolo#ia.
&tima noapte de dra'o/te, "ntâia noapte de ră%oi  e un per&ect roman
stendalian. $in capul locului demarează sub semnul acesta.
$upă incidentul de la popotă, de la începutul romanului, concepia despre iubire şi
moarte e1primată de Ceor#idiu e o teorie a pasiunii de cel mai pur spirit stendalian.
2+le1andru ;aleolo#u, Spiritul 'i litera3
 Romanul e8perienţei
Romanul e8perienţei reprezintă o orientare tematică în romanul interbelic,
cate#orie care valori&ică trăirea cât mai intensă, până la capăt, în plan interior, de către
 personaje a unor e1periene personale variate, dar de&initorii. ;roza e1perienei se
 bazează pe crearea impresiei de autenticitate, &ie prin utilizarea unor elemente care in de
realitate , &ie prin &abricarea unora care să pară a &i reale.

MIREA E,IA-E

MaitreCi
MaitreCi este un roman subiectiv' &aptele sunt prezentate discontinuu. <omanul
subiectiv anulează omnisciena naratorului prin introducerea personajului re&lector,
naraiunea este la persoana I, iar, în ceea ce priveşte personajele, în locul tipurilor apar 
individualităi.
<omanul a apărut în 7JJ şi ilustrează &aza  indică din creaia scriitorului, care
începe cu  /ae& şi ape&e diao&u&ui 6elelalte două &aze sunt' e 8istenţialistă şi
;antastică.
<omanul se înscrie în literatura autenticităii, care îl apropie pe 5liade de +nton
Folban şi 6amil ;etrescu. <oman e1otic, în spiritul epicului pur al lui +ndre Cide,
MaitreC este, în acelaşi timp, jurnal, eseu, reportaj şi naraiune subiectivă. ;unctul de
 plecare al te1tului este jurnalul tânărului +llan, a&lat în India.
 Titlul romanului poartă numele eroinei principale, !aitrei.
Tema  romanului este iubirea între eroi aparinând unor mentalităi şi reli#ii
di&erite.
In#inerul +llan, un en#lez de douăzeci şi patru de ani, care lucra în jun#la indiană,
se îmbolnăveşte de malarie şi se mută, în timpul convalescenei, în casa lui Aarendra Sen.
;e soia in#inerului şi pe cele două &iice, !aitrei şi 6abu, +llan le cunoscuse mai
înainte, atunci când, împreună cu un #azetar, ?ucien !ett, acceptase invitaia la ceai a
in#inerului Sen.
?a început, +llan se simte stânjenit în noua &amilie, dar, treptat, &ata cea mare,
!aitrei, devine mai prietenoasă şi se interesează de ara lui şi de obiceiurile europenilor.
)ânarul atras, la rândul său, de inocena şi ra&inamentul &etei, vrea s-o cunoască, s-o
descopere cu tot ce era si#ilat şi &ascinant în viaa ei. +&lă ast&el că &ata scria poeme
&ilozo&ice, apreciate de marele poet )a#ore. <âsul ei şi straniul din privire încep să-l
tulbure. !aitrei se o&eră să-i dea lecii de ben#aleză, iar +llan s-o ajute la terminarea
catalo#ului bibliotecii domnului Sen.
!ai târziu, după mai multe #esturi tandre, !aitrei îi dăruieşte lui +llan o
coroniă de iasomie, semnul lo#odnei. 6ei doi parcur# ceremonialul sacru al unei nuni
simbolice, în care &ata rosteşte un adevărat poem incantatoriu' „   .ă leg de tine,
 păm#ntule, că eu 'oi fi a lui +llan şi a numănui altuia, 'oi creşte din el ca iar*a din tine
7i cum aştepţi tu ploaia, aşa îi 'oi aştepta eu 'enirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa 'a fi
trupul lui mie”
(ntâmplător 6abu le dezvăluie părinilor scena cu cei doi, văzută în pădure, şi
relaia lor se întrerupe brutal' +llan trebuie să părăsească &amilia Sen. 5l se retra#e în
Fimalaa, pentru a-şi vindeca durerea în sin#urătate. !aitrei speră să &ie alun#ată din
casă pentru a-şi întâlni iubitul. 5a se dăruieşte unui vânzător de &ructe şi pleacă apoi să
nască într-un alt oraş.
* scrisoare a lui Aarendra Sen, adresată lui +llan, pune direct problema
incompatibilităii celor două lumi, pe care le reprezentau europeanul şi ben#aleza. $e
aici, imposibilitatea căsătoriei lor. +llan pleacă la Sin#apore, dar sentimentul de nostal#ie
şi, poate, de neîmplinire nu-l părăseşte. Eltima &rază a cării „ +ş 'rea să pri'esc ocii
 .aitreBiei” se lea#ă &ără îndoială, de motoul aşezat sub titlu' „ )are îţi mai aduci
aminte de mine, .aitreBi(”7i dacă îţi aminteşti, cum poţi să mă ierţi(
<oman al e1perienei directe, !aitrei este o con&esiune, &apt care dovedeşte că
 proza poate &i socotită autentică. 51periena trăită de autor în India a stat la baza
"urnalului, iar romanul cuprinde pa#ini între#i din aceste însemnări. <ezultă de aici că
dimensiunea &icională este contracarată de cea a autenticităii e1perienei, mai ales că,
aşa cum mărturiseşte autorul însuşi, modi&icările introduse în roman nu sunt &oarte
numeroase.
<elatarea la persoana I, îmbinarea povestirii cu descrierea, poezia, reportajul,
 pa#inile de corespondenă, notaiile eseistice se amestecă în această carte scrisă cu
intenia estetică de a reda un &ra#ment de viaă”reală”.
Structura cării este &idelă structurii sentimentului, iubirea &iind prezentată în toate
&azele ei, iar notaiile personajului narator urmărind atât trans&ormările din timpul relaiei
cu !aitrei, cât şi re&leciile asupra acestora, provocate de recitirea jurnalului.
MaitreC a &ost considerată cel mai e1otic personaj din literatura română. 6el care
o prezintă este personajul- narator, +llan. ;ortretul ei este realizat treptat, subiectiv, în
 &uncie de sentimentele pe care le are personajul &aă de ea, în di&eritele etape ale relaiei
lor. +st&el, dacă la prima întâlnire el o #ăsise urâtă, la a doua ea îi apare mult mai
&rumoasă. Bestimentaia ei tradiională era alcătuită dintr-o combinaie de accesorii în
culori vii, calde' „sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci cusuţi de argint, cu şalul 
asemenea cireşelor gal*ene” ;ortretul &izic, prin buclele ei prea ne#re, buzele ei prea
roşii, su#erează căldura su&letească şi puritatea. 5a îi apare eroului puternic
individualizată, misterioasă şi descisă, &ascinantă prin impresia de viaă „mai puin
umană” pe care o de#ajă.
Cesturile ei tandre, preocupările ei intelectuale, puterea ei de a iubi pro&und,
dincolo de conveniile sociale şi de tabuurile civilizaiei căreia îi aparine, sunt trăsături
care îi con&i#urează portretul e1cepional. ;rin sensibilitate şi naturalee, MaitreC
reprezintă, ca şi *tilia din romanul lui 6ălinescu, eternul &eminin' la s&ârşit, ea este
 pentru +llan, ca şi la început, un personaj cu multe incertitudini.
$eşi considerat primul roman e1otic din literatura română, cartea nu pune
accentul pe descrierea cadrului natural oriental. ;ompiliu 6onstantinescu vorbeşte despre
un pitoresc moral, personajul-narator prezentând viaa cotidiană dintr-o &amilie din
6alcutta într-o &ormă descriptivă, impresionistă.
<oman al e1perienei, MaitreC are ca elemente novatoare' „intelectualizarea
conflictului epic, descoperirea :ndiei cu aretipurile ei culturale şi confruntarea acestui
uni'ers cu tradiţiile şi mentalităţile europene, introducerea elementelor de senzualitate în
roman, ela*orarea unei mitologii a seducţiei”2Ceor#e Clodeanu,  Poeti!a romanu&ui 
române/! intere&i!4.

Romanul în perioada post$elică

<omanul după al $oilea <ăzboi !ondial este marcat de conte1tul social-politic.
;rimii ani ai obsedantului deceniu proletcultist, înre#istrează producii ilizibile astăzi,
compromise, respectând temele şi conveniile epice ale momentului, pe linia do#matică
realist-socialistă, sub presiunea unei cenzuri totalitare.
 MARIN PRE-A

Moromeţii
Moromeţii este un roman obiectiv. $in punctul de vedere al coninutului, &aptele
sunt prezentate cronolo#ic, în cauzalitatea lor, naraiunea &iind ast&el liniară. 6a element
de tenică literară, trebuie menionat că naratorul unui roman obiectiv este omniscient şi
omniprezent.
<omanul a apărut în două volume, primul în 700, al doilea în 7/9, iar în 79J
ambele volume au apărut compact, într-o ediie revăzută şi adău#ită.
6artea se înscrie în proza de observaie socială, în linia romanului Ion 27:@4 al
lui ?iviu <ebreanu, dar aduce o perspectivă inedită asupra temei prezentate.
Moromeţii este un roman de inspiraie rurală, &undamental pentru literatura
română contemporană. +re caracter mono#ra&ic, alcătuind ima#inea satului din 6âmpia
$unării înaintea celui de-al doilea război mondial. 6a tenică narativă, romanul lui !arin
;reda îmbină observaia socială obiectivă cu analiza psiolo#ică.
Titlul indică numele unei &amilii de tip patriaral, este deci o sa#a, care aminteşte
de romane ca BorsCte Sa#a al lui CalsPort sau ,es T&i$aults a lui <o#er !artin du
Card.
Intenia scriitorului de a alcătui romanul unei &amilii este evidentă' primul volum
îl prezintă pe Ilie !oromete, al doilea este dominat de &i#ura lui Aiculae, &iul său cel mic.
$e alt&el, după mărturisirea autorului, având în vedere timpul aciunii şi destinul
unor personaje, cartea s-ar putea dispune într-o tetralo#ie narativă, care să cuprindă, în
ordine' orome$ii , #e&iru&, orome$ii , are&e /in'urati!
Tema romanului o constituie impactul istoriei asupra omului.
Primul 9olum se descide clasic, cu precizarea timpului şi a locului aciunii2 „ În
-#mpia &unării, cu c#ţi'a ani înaintea celui de"al doilea răz*oi mondial”8 , când timpul
„era foarte ră*dător cu oamenii”
5ste prezentată &amilia !oromete, care se întorsese de la câmp. +lcătuită din cei
doi părini, Ilie şi 6atrina, şi şase copii2 ;arasciv, Ailă şi +cim, copiii lui !oromete
dintr-o căsătorie anterioară= )ita, Ilinca, Aiculae-copiii amândurora4, &amilia !oromete
este reprezentativă pentru structura satului românesc interbelic.
Biaa se scur#ea, spune autorul, „ fără conflicte mari” Sunt narate întâmplări din
viaa &amiliei !oromete, dar şi altele reprezentative pentru viaa satului.
5ste descrisă cina, prilej cu care se discută problemele &amiliei' plecarea lui
+cim cu oile la 3ucureşti şi dorina lui Aiculae de a mer#e la şcoală.
;entru a &ace rost de bani, !oromete, ajutat de Ailă, taie salcâmul şi-l vinde apoi
lui )udor 3ălosu, vecinul lui. )ăierea salcâmului este una dintre scenele eseniale ale
romanului. Salcâmul simbolizează' unitatea &amilială, le#ătura lui !oromete cu lumea,
locul lui în lume, un loc central2deoarece salcâmul este un a1is mundi, o a1ă a lumii, care
&ace le#ătura dintre cer şi pământ4, demnitatea de bărbat şi de tată de &amilie a lui Ilie
!oromete. )ăierea salcâmului are, în roman, o &uncie anticipatoare 2 de mise en abime,
 punere în abis, procedeu prin care se su#erează ce va urma4. 5a simbolizează pierderea
autorităii paterne, începutul dezecilibrului interior al lui Ilie !oromete, destrămarea
&amiliei şi a #ospodăriei patriarale.
>iind duminică, !oromete mer#e la &ierăria lui Iocan, unde discută politică cu
$umitru lui Aae, Qu#urlan, 6ocoşilă şi alii.
 * scenă tipică din viaa satului este plata &onciirei. 6emat de una dintre &ete de la
&ierărie, !oromete îi plăteşte a#entului o mie de lei, reprezentând o parte din arenda
 pentru pământul pe care-l primise după război.
En ăran bolnav, Basile 3oo#ină, se otărăşte să-i vândă o parte din pământ lui
)udor 3ălosu, pentru a mer#e la sanatoriu.
(n capitolul XXBIII este descris jocul căluşarilor, moment tradiional din preajma
<usaliilor, asupra căruia se concentrează atenia între#ului sat.
;olina, &ata lui 3ălosu, &u#e cu 3irică, un ăran, sărac. $upă ce îl bate pe pândarul
moşiei !arica, +cim pleacă cu oile la 3ucureşti, urmând ca în toamnă să trimită banii
&amiliei. ;entru a avea bani de &onciire, !oromete îi împrumută de la +ristide, primarul
satului.
?a îndemnul !ariei, sora lui !oromete, Ailă şi ;arasciv iau caii şi vor să &u#ă la
3ucureşti, dar se întorc pentru a nu-şi lăsa tatăl sin#ur în vremea secerişului. Aiculae ia
 premiul întâi la şcoală.
(n mai multe capitole este descrisă scena secerişului, care adună la un loc între#ul
sat. (ncercând să vândă din #râne, !oromete nu obine preul dorit.
$upă &u#a lui ;rasciv şi Ailă cu caii şi toii banii pe care-i #ăsiseră, Ilie
!oromete îi vinde lui )udor 3ălosu o parte din pământul &amiliei. 6u banii primii, el
 plăteşte &onciirea, rata anuală la bancă, datoria lui +ristide şi ta1ele de internat ale lui
 Aiculae „răm#n#nd ca necunoscută soluţia acestor pro*leme pentru 'iitor”
)rei ani mai târziu izbucnea al doilea război mondial.
"olumul al doilea  prezintă satul românesc marcat de două evenimente istorice'
re&orma a#rară din 780 şi trans&ormarea socialistă a a#riculturii începută în 787.
!oromete îşi re&ace averea, dar îl atra#e pe Aiculae de la şcoală, pentru că „ nu"i
aduce niciun *eneficiu”. !er#e la 3ucureşti să-şi aducă &iii acasă, dar nu reuşeşte.
$eoarece !oromete amână să-i treacă pământul şi casa pe nume, 6atrina îl
 părăseşte şi se duce să locuiască la &iica ei din prima căsătorie, +lboaica.
(n sat apar &i#uri noi' Ndroncan, notarul, 3ilă, Isosică, +dam >ântână, ;lotoa#ă şi
alii.
(ncrezător în noua ordine, Aiculae !oromete, ajuns activist de partid, este trimis
în sat să asiste la predarea cotelor. !oromete are lun#i discuii cu &iul său despre noua
reli#ie, care duce la dispariia clasei ărăneşti.
Eltimele capitole prezintă s&ârşitul lui Ilie !oromete, care bătrân şi căzut la pat,
îşi rezumă e1istena în aceste cuvinte' „&omnule, eu totdeauna am dus o 'iaţă
independentă!”
6a şi ?iviu <ebreanu, !arin ;reda este adeptul unei compoziii clasice, simetrice.
Bolumul I debutează sub semnul unui timp care „ părea să ai*ă o nesf#rşită
ră*dare”, pentru a se înceia sub semnul timpului care „ nu mai a'ea ră*dare”
$e aceea, la început, aciunea înaintează încet, răbdător, un s&ert din materia
 primului volum relatând evenimente de sâmbată seara până dumunică noaptea, într-un &el
de dilatare a timpului. ;e măsură ce evenimentele se precipită, şi asupra &amiliei ărăneşti
se abat încercările istoriei, ritmul devine alert.
(n ambele volume, subiectul este alcătuit din secvene narative care au o anumită
autonomie.
51istă mai multe planuri concentrice în roman, care pot presupune o compoziie
s&erică' ăranul 2 Ilie !oromete4, &amilia lui, comunitatea satului, lumea de dincolo de ea.
 $izolvarea &amiliei tradiionale şi implicit a satului patriaral se &ace sub
 presiunea timpului şi a istoriei.
(n romanul tradiional, autorul este înlocuit cu o voce narativă. Situat în a&ara
evenimentelor narate, povestitorul &oloseşte în acest roman naraiunea la persoana a III-a,
ca marcă a obiectivităii. )otuşi, în Moromeţii! !arin ;reda renună parial la
omnisciena naratorului. 5l este mai de#rabă un narator-martor care, asemenea lui Ilie
!oromete, personajul principal, nu ştie ce se va întâmpla cu satul românesc.
;erspectiva de ansamblu apare în roman accidental, la începutul şi la s&ârşitul
 primului volum, când tema timpului, ca principiu compoziional, indică vocea auctorială.
+lt&el, naratorul urmăreşte şi el, ca orice personaj, evoluia comunităii rurale. ?ucrul
acesta se observă şi prin &olosirea stilului indirect liber.
;ersonajele romanului Moromeţii pot &i clasi&icate în &elul următor' principale
2Ilie !oromete4, secundare 26atrina, Ailă, ;arasciv, Aiculae, +cim, Ilinca, )ita,
6ocoşilă, Qu#urlan, )udor 3ălosu4, episodice 2Scămosu, "upuitu4.
6el mai interesant personaj este Ilie !oromete, &i#ură reprezentativă pentru
momentul istoric ilustrat în roman. (mproprietărit prin re&orma a#rară de după primul
război mondial, !oromete nu mai are obsesia obinerii pământului. Sin#ura problemă e
 pentru el meninerea inte#ralităii lui, capacitatea de a nu-l înstrăina, e#ală cu păstrarea
independenei sociale.
$e aceea, Ilie !oromete are o altă structură su&letească, deosebită de a lui Ion,
 personajul lui <ebreanu. 5 inteli#ent, ironic, sociabil, iubitor de discuii cu prietenii,
contemplativ şi însin#urat, atent însă la spectacolul lumii.
6omportamentul său autoritat menine, până la un punct, unitatea &amiliei. )ăierea
salcâmului marcează însă momentul în care începe dezbinarea ei. +vând o bo#ată viaă
interioară, !oromete, avea darul de a pătrunde dincolo de semni&icaia aparentă a
lucrurilor. !er#ând la munte cu 3ălosu să vândă porumb, !oromete îşi veri&ică vecinul
interesat doar de câşti#. ;ovestind apoi călătoria, la întoarcere, &aptele devin interesante,
e1traordinare şi stârnesc admiraia celor prezeni.
?uat într-o călătorie asemănătoare, mai târziu, Aiculae rămâne dezamă#it, nu se
întâmpla nimic e1traordinar. „)atăl- precizează naratorul- avea ciudatul dar de a vedea
lucruzri care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau”.
!oromete are capacitatea de a-şi ascunde #ândurile, de a se disimula, ca un
adevărat actor. Să amintim numai scena discuiei cu )udor 3ălosu despre tăierea
salcâmului sau plata &onciirei, în care eroul mimează, pe rând, indi&erena, naivitatea,
ironia sau &uria.
(n timpul liber, !oromete parcur#e ziarul, se întâlneşte cu prietenii sau ascultă cu
 plăcere poveştile citite de Aiculae.
$eşi îşi iubeşte copiii şi le vrea binele, el îşi cenzurează orice atitudine caldă &aă
de ei. 6ând Aiculae ia premiul întâi, !oromete este emoionat şi parcă speriat, înduioşat
de drama copilului care tocmai avea o criză de &ri#uri.
;răbuşirea &amiliei se petrece şi din cauză că !oromete trăieşte într-o permanentă
iluzie. 6opiii sunt mai realişti, ei sunt interesai de bani, nu de pământ, şi când pot
 părăsesc &amilia, se desprind de sub in&luena tatălui.
$rama lui Ilie !oromete este drama modului de viaă patriaral. <isipirea
&amiliei, după plecarea băieilor şi mutarea 6atrinei la &iica ei, duce la prăbuşirea
ecilibrului său interior. Clasul îi devine tulbure şi însin#urat, semn că în el s-a scimbat
 ceva. Scena în care, la mar#inea lotului său de pământ, !oromete judecă lumea care i-a
distrus traiul tinit, e plin de dramatism 9 „S"au luat C*ăieţii8 după lume, nu sDau luat 
după mine! 7i dacă lumea e aşa cum zic şi nu e aşa cum zic eu, ce mai răm#ne de făcut(
 /"au dec#t să se scufunde! Înt#i lumea şi pe urmă şi ei cu ea”
$ispariia eroului, la s&ârşitul volumului doi, su#erează dispariia unei lumi.
;roză de creaie, dar şi de analiză, romanul se bazează pe naraiune, dar 
încorporează &iresc dialo#ul şi monolo#ul. 6ombinaiile dintre stilul direct, cel indirect şi
cel indirect liber evideniază calităile romancierului. (n discuia dintre Ailă şi ;arasciv,
autorul transcrie #ândurile lui ;arasciv, dar nu cu propriile cuvinte, cu acelea ale
 personajului.
Stilul scriitorului este dominat de oralitate. >orme ale limbii vorbite sunt'
&ormulele de adresare2  fa, mă, *ă4, &ormulele şi cuvintele populare 2 apă la plăm#ni,
 ţoală4, elementele re#ionale 2*#tul 4, &onetismele speci&ice 2 'ăz4, e1presiile şi locuiunile
2nu se a'ea *ine, se aşezară după fire şi neam, scim*ă 'or*a, nu"i trecuse prin cap, se
aşeză turceşte4, e1clamaiile, intero#aiile.
?imbajul prozei narative se remarcă prin limpezimea, naturaleea şi precizia
stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, îmbinarea stilului direct şi indirect, stilul indirect
liber, te1tul şi subte1tul ironic.
Moromeţii este un roman al deruralizării satului. 6riza ordinii sociale se re&lectă
în criza valorilor morale, în criza unei &amilii, în criza comunicării. „  &in romanul unui
destin,  orome$ii de'ine romanul unei colecti'ităţi şi al unei ci'ilizaţii sancţionate de
istorie”

NE+M+-ERNISM

NI5ITA STFNESU
,eoaică tânără! iu$irea
onte8t literar
R *eoai!ă tânără, iuirea”  &ace parte din volumul R + i%iune a /entimente&or ”, în care
tema centrală este iubirea. +cest moment al creaiei lui Aicita Stănescu permite şi
stabilirea unor &iliaii cu lirica lui 3la#a şi 5minescu.
(n aceste poeme, dra#ostea este trăită cu uimire, <ca o surpri%ă<. 5a este însă şi
ocazia &avorabilă descoperirii propriei interiorităi.
Titlul indică posibilitatea unui trans&er între atributele leoaicei 2a#resivitate,
&rumusee4 şi iubire. !eta&ora su#erează metamor&oza &iinei determinată de sentimentul
erotic şi mani&estată la modul impetuos, a#resiv. +djectivul Rtânără”e1primă, în plus,
caracterul in#enuu, ine&abil al iubirii.
 Teme Gmoti9e
Iubirea se de&ineşte în poezie prin &erocitate” colţii al*i mi"i :"a înfipt în faţă ”,
spontaneitate”mi"a sărit în faţ㔺i viclenie”mă p#ndise"n încordare mai demult”
<evelaia erotică-tema &undamentală a te1tului-este deosebit de intensă. 5a provoacă
trans&ormarea radicală a celui iniiat. +ceasta trans&ormare se mani&estă mai întâi la
nivelul simurilor  E 7i pri'irea"n sus ţ#şni5 7i auzul o"nt#lni F şi apoi la nivelul între#ului
or#anism ”mi"am dus m#na la spr#nceanăG5m#na nu le mai ştie”
Fipersenzorialitatea modi&ică şi percepia asupra spaiului cosmic. +pariia iubirii
coincide cu naşterea universului. !otivul #enezei rezultă din ima#inea Hnaturii"cerc”şi a
apelor primordiale ”ca o str#ngere de a pe”.
;e o treptă superioară a interpretării, o altă ecivalentă posibilă este aceea dintre
leoaică şi poezie. ;oetul descrie sentimentul erotic ,”urma” leoaicei ne&iind altceva decât
 poezia.
Structura*compo%iţie
;oezia este alcătuită din trei secvene a&late într-o or#anizare muzicală. $istribuia
aceloraşi termeni în rima î n faţă, de faţă”, re&renul”înc"o 'reme şi"ncă"o 'reme”,
repetiia primului vers în titlu, dar şi a motivului leoaicei în &inalul te1tului, determină
caracterul circular al acestuia.
Se creează un spaiu al sentimentelor, un spatiu al aventurii poetice, universul se
însu&leteşte treptat şi sub presiunea sentimentului iubirii, se scimbă în cuvinte. 6uvintele
sunt pentru A.Stănescu Hum*ra de aur a materiei în conştiinţa ”, iar” prin dragoste
lucrurile sunt mereu numite în#ia oară” 2+l.6ondeescu4.
(n arta, cunoaşterea e sinonimă cunoaşterii spaiului interior determinat de
in&rastructura sentimentelor'” %u te cunosc prin poezie, tocmai de aceea am in'entat 
 poezia ca organ al e'oluţiei simţurilor omului”.2A.Stănescu4
)e1tul conduce la o asociere strânsa între corespondene perceptive şi
corespondente stilistice.”!uşcătura” nu provoacă durere, ci determină trans&ormare,
metamor&ozare.
5mblema liricii poetului este cercul, în care, de obicei se încorporează un alt cerc,
apoi un altul. (nclinaia către transparenă şi o#lindire, către or#anicul care-si nea#ă
opacitatea aşează ca ima#ini privile#iate' privirea şi auzul. $rama se naşte din încercările
adesea eşuate ale privirii de a se vedea pe sine. 6ontemplaia #ravă se asociază cu adânca
iubire a e1istenei, con&erind aosului o armonie desăvârşită, în care lucrurile au devenit
aretipuri şi întîmplările mituri.
+pa este elementul &luid, care poate lua orice &ormă= în cazul de &aă, ideile se
materializează în lucruri concrete, de o &luiditate tulburătoare, eul liric trăind un proces de
cunoaştere proiectat în absolut. 5l se dizolvă în &ormele ener#etice ale unui univers intrat
într-o rotire pornită de propriile simuri, ampli&icate la ma1imum.
?a s&ârşit ,” leoaica t#nără” trece mai departe '”Oi alunecă"n neştire5 pe"un deşert 
în strălucire”, amintirea &ascinantă a evenimentului persistând R încă"o 'reme5 şi"ncă"o
'reme”. * parte a poetului, componenta sa imaterială, a rămas în acest spaiu tan#ent cu
Rleoaica”, trupul pustiit de sentimente, se mişca în #ol, în spaiul pro&an al lumii, care-şi
 pierde treptat aura strălucitoare într-o ima#ine #răitoare a deşertului ce absoarbe, până la
dispariie ,”leoaica” trans&ormabilă, materializantă şi materializatoare, ce se îndepărtează
încet şi si#ur de #raniele universului simplu, necreator, încremenit într-o &luiditate spre
stin#ere.
 ;relun#irea la nes&ârşit a clipei, eternitatea de care se înconjoară leoaica &ace distincia
&inală între universul banal, populat de idei &ără posibilitate de materializare, şi lumea
ideală, &ără limitări şi &ără tristee.
Anali%a stilistică
;rezena mărcilor eului poetic la nivel pronominal 2Rmă p#ndise”,”m"a
muşcat”,”mi"am dus”,”în jurul meu”8 scoate în evidenă poziia sa centrală în univers.
)recerea de la verbele situate pe a1a trecutului 2R a sărit”,”se făcu”,”ţ#sni”4 la verbele
situate la prezent 2R alunecă”,”trece”4 subliniază ideea metamor&ozei celui îndră#ostit, a
scimbării de&initive. 5pitetele” de"a dura”,”leoaica arămie”,”colţii al*i”, meta&ora
Rnatura se făcu un cercG”întrein lar#a polisemie şi simbolistică a te1tului. Ima#inile
sunt plastice 2” pe un deşert în strălucire5 o leoaică arămie”8, transparente şi dinamice,
 puterea lor ine de esena actului poetic, care #enerează o realitate nouă, circumscrisă
speci&icităii unui limbaj aparte ce pune în mişcare cuvintele. *nirismul ima#inii îl atin#e
deopotrivă şi pe poet şi pe cititor, într-o muzică a s&erelor spre care măiestre ciocârlii tind
în zborul mitic înalt şi solar, iluzoriu, alucinant şi &antastic.
A cincea ele#ie
onte8t literar. ;oemul HA cincea ele#ie< aparine volumului R 11E&e'ii” 2de &apt
douăsprezece căci din prima ediie, apărută în 7//, a &ost scoasă una, adău#ată ulterior4.
Bolumul este considerat de către critici drept cea mai rezistentă parte a poeziei lui
 A.Stănescu, un ciclu poetic unitar şi comple1. ;oetul însuşi mărturisea că este vorba
despre o carte a rupturii e1isteniale 2+ntimeta&izica4.
Tema este reprezentată de Himposi*ilitatea plierii la un real ce se impune forţat”
2St.!incu4.
Titlul anticipează o atmos&era melancolică, ele#ieTsentiment de tristee4, însă
subiectul, ”tentaţia realului” trimite la o problematică &ilozo&ică.
Structura Gcompo%iţie
;oemul debutează abrupt, iar prima &rază este surprinzătoare şi în acelaşi timp
absurdă în ordinea #ândirii lo#ice 9”/"am fost niciodată supărat pe mere că sunt mere” .
5a se re&eră însă la o e1periena personală deosebită.
Ermatoarea &rază se bazează pe o enumeraie motivată metonimic, &iecare
element compune cu celelalte o parte din real, su#erează lumea reală'”mere, um*re,
 frunze, păsări”
Suntem surprinşi în continuare prin di&erite a&irmaii' lucrurile şi animalele sunt
 personi&icate 2capătă însuşiri umane4, încercându-se ast&el instruirea unei relaii între
lumea naturala şi cea reală.
Imperativul Hiartă"mă”accentueză prezena eului liric, iar ima#inile abstracte
ocupă un loc central'” tri*unele su*ţiri, aeriene” ,” starea de spirit , ea însăşi, se supără pe
mine”
(n ciuda lirismului conceptual bazat pe abstraciuni cu accente indice, uneori, sau ciar 
absurde, poemul deine un cod ce permite desci&rarea parială a sensurilor.
;oetul #ândeşte abstraciunile ca şi cum ar &i reprezentări concrete şi provoacă
cititorul să şi le ima#ineze ca atare. +vem de-a &ace cu un proces absurd, marcat în te1t
 prin termeni speci&ici' tribunal9 ”tri*unalul merelor, um*relor, frunzelor” , condamnare'
”condamnat pentru neştiinţă”, sentina' ”acte parafate”, pedeapsa' ” mă condamnă la o
 perpetuă aşteptare”, ispăşire 9 ”iau forma merelor”
 )rans&erul dintre concret şi abstract, cât şi relaia conştiină-realitate ar trebui să
&uncioneze de ambele pări. (n cazul de &aă însă realul nu recunoaşte dreptul de a &i
independent de el, de aici supărare 9 ”dar merele, frunzele, um*rele, păsările s"au supărat 
deodată pe mine”sentimentul &rustrării' ” nu pot să descifrez nimic”şi al culpabilizării..
In &inal razbate imposibilitatea adecvării la o realitate ce se impune arbitrar. 5ul
liric nu poate înele#e şi nici nu poate e1plica în cuvinte universul multiplu şi nici acesta
din urmă nu-l recunoaşte independent de el, de aici pedeapsa 2sentina, ispăşirea iau
&orma4' ”iau forma merelor, frunzelor, um*relor, păsărilor”
;utem intui despre ceea ce vorbeşte poetul, distana care ne separă de lucruri,
obiecte concrete. ;are că &iecare lucru are propriul trup, iar comunicarea devine
imposibilă. <ealul va &i întotdeauna o &rumoasă ispită atât timp cât va continua să
absoarbăK asimileze tot ceea ce îi este straniu, nerecunoscându-I acelui altceva identitatea.
$eşi multe dintre ima#ini şocează modul lo#ic de a percepe realitatea, poemul
aduce în prim plan problema imposibilităii de a ajun#e la o cunoaştere pro&undă a tot
ceea ce ne înconjoară. !etrica este variabilă, versurile albe, o construcie proprie poeziei
moderne.
11 E&e'ii(1654 reprezintă, neîndoios, un moment de re&erină al liricii româneşti
contemporane în ansamblu. 5ste vorba de un ciclu unitar de : poeme în care ceea ce se
cuvine a &i subliniat în primul rând este capacitarea poetului de a depăşi orice convenie
stilistică= suprarealismul şi e1perimentalul se alătură poeziei conceptuale, ima#inea
 poetică nu cedează în &aa conceptului, iar aceea poetică a senzaiei &ruste se aliază cu
motivul comunicării dincolo de cuvinte. 6u tot caracterul lor elaborat şi, pe alocuri
ermetic,” E&e'ii&e” şi-ar putea lua toate ca moto versurile din ultima dintre ele' ” $otul e
at#t de simplu5 at#t de simplu, înc#t5 de'ine de neînţeles”
2!arian ;apaa#i, %6erciţii de lectură42!.>4
 ătre 6alateea
onte8t literar. ;oezia RCătre 9a&ateea”&ace parte din volumul #reptu& &a
timp” apărut în 7/0, volum ce marcează trecerea lirismului stănescian de la o &ază
adolescentină şi optimistă la una marcată de perspectiva timpului.
Titlul 'i tema  poeziei o constituie relaia creaie-creator, subiect al tuturor 
marilor artişti ai lumii= ast&el Către 9a&ateea”devine o artă poetică stănesciană. 6eea ce
este surprinzator în cazul de &aă este inversarea raporturilor' poetul trans&eră operei
 puterea de a crea, iar între# poemul devine o invocaie către Calateea 2aici simbol al
operei, al cunoaşterii şi al iubirii4. 6on&orm opiniilor &ormulate de A.Stănescu 26artea de
<ecitire4, cunoaşterea deplină poate &i &ăcută numai prin poezie, printr-un #est de
 participare la creaie. +st&el, creatorul primeşte arul cunoaşterii şi-şi depăşeşte condiia=
de la o cunoaştere de tip lo#ic raional, el reuşeşte, prin creaie, să-şi completeze
e1periena cu o cunoaştere de tip poetic, intuitiv.
)ema relaiei creaie-creator este dublată şi de cea a iubirii având în vedere mitul
antic al Calateei şi al lui ;#malion.2;#malion-creatorul se îndră#osteste de propria sa
operă, Calateea, şi îi roa#ă pe zei s-o însu&leească4.
Structură Gcompo%iţie
)e1tul este construit pe baza unui tipar ostentativ şi pe un crescendo, poetul jon#lează
cu vorbele  + fi, a şti-&iecare stro&ă începe cu ş tiu şi s&ârşeşte prin imperativul naşte"mă,
care devine laitmotiv.
(n prima stro&ă, repetiia adjectivelor neotărâte tot5 toate marcează omnisciena
 poetului. *rizontul cunoaşterii e de&init de noiuni abstracte' după"amiaza, dincolo de
marea, după orizontul, ultimele două &ormate prin alăturarea prepoziiei dincolo de
di&erite substantive care devin meta&ore. +st&el iau naştere noi cuvinte, cu &armec aparte
iar poetul, prin in#eniozitate, devine recunoscut.
)oate cele trei stro&e sunt marcate de repetiia #estului de a în#enuncia' &ie ca
în#enuncează” pe piatra5 pe genunciul pietrelor”2piatra capătă viaă, e personi&icată4
sau ca, în ultima stro&ă, prin realizarea unui trans&er creator-creaie, #enunciul poartă
umbre de piatră, meta&ora aceasta a #estului pios în &aa operei subliniază e&ortul şi
su&erina pe care creatorul le îndură pentru a vedea visul împlinit.
<u#ămintea din &inalul &iecărei stro&e apare în opoziie cu începutul' cate#oric,
clar, oarecum or#olios'”ş tiu”5”mă rog de tine”. ;oetul realizează ca numai cu ajutorul
raiunii, lo#icii nu poate crea. 5ste nevoie de ceva mai mult, ceva ce el doar intuieşte
 pentru a te situa dincolo de semni&icaiile imediate şi tocmai opera este cea care I-ar putea
media accesul spre acest dincolo, ” at#t de departe, înc#t nu mai are nici un nume”.
$eşi cunoaşte ce este opera, ce o de&ineşte, ce este dincolo de ea, şi ciar ceea ce
ea nu va cunoaşte niciodată, poetul se simte lipsit de capacitatea de a ordona toate
acestea, de a alcătui un între#. $e aici, probabil laitmotivul naşte"mă, precedat de verbe
 la &orma ne#ativă' ” nu mai am ră*dare”, ”nu mai are nici un nume” 5l posedă o
cunoaştere pro&undă şi lo#ică a universului, însă are nevoie de &iina, de cuvânt pentru a-
şi între#i e1periena. $e aceea, cel nenăscut implora naşterea, eliberarea. Iar opera,
suverană are aceasta putere de a naşte o &iină vie, autorul, care va supravieui prin ea.
(ntâlnim în acest poem un raport binecunoscut creator-operă, însă de data aceasta &orele
sunt inversate' opera nu se naşte din lume, ci lumea capătă sens prin operă= creatorul îi dă
&ormă operei, creând-o după ima#inaia şi sensibilitatea sa, ea îi poate dărui împlinire şi
nemurire, cei doi se nasc şi se sprijină reciproc.
Bersurile sunt albe si ine#ale, ritmul este interior. 6ele trei stro&e simbolizează
anumite trepte ale cunoaşterii. ;oemul este construit pe un crescendo' ru#ămintea de la
&inalul &iecărei stro&e' ” mă rog de tine, naşte"mă” , ritmul ascendent &iind marcat de
s&ârăitul poemului prin repetarea verbului emblematic'” mă rog de tine, naşte"mă /aşte"
mă”
Anali%a stilistică
Au e1istă particularităi la nivel &onetic, iar în privina nivelului mor&o-sintactic
observăm, aşa cum s-a mai menionat, prezena verbelor Ha şti5 a se naşte ”, 2la &orma de
indicativ şi la &orma imperativă4, repetiia adjectivelor neotărâte” tot5 toate 5toţi”, dar şi a
adjectivelor posesive' ” tău , ta, tale”, ce marcează e1plicit particularităile operei.
(n stro&a a II-a contrastul provocat de cele două adverbe de loc' departe5 aproape
creează un joc al depărtării-apropierii, al limitelor în care se înscrie cunoaşterea de tip
raional.
$in punct de vedere stilistic se observă enumeraiile ample din prima
stro&ă'”toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile şi um*ra ta , şi tăcerile tale, şi
 s#nul tău”,”şi mersul tău, şi melancolia ta, şi inelul tău, şi secunda” cu ajutorul cărora
 poetul numeşte componentele universului său de cunoaştere.
Stro&a a III-a este marcată stilistic prin numeroase meta&ore personi&icatoare'
”copacii"um*re de lemn ale 'inelor tale”, ”r#urile"mişcătoare um*re ale s#ngelui tău” ,
toate acestea simbolizând &aptul că natura este însu&leită de operă, sau o copie a ei,
răsturnându-se ast&el mimesis-ul tradiional şi ajun#ându-se la o relaie plină de
 parado1uri. ;rezena persoanei I, speci&ică #enului liric, trimite la ideea de transmitere
nemijlocită de idei, senzaii, stări.
R(n #reptu& &a timp, artistul se ru#a de creaia sa R Către 9a&ateea”   să-l nască, cu
su#estia &oarte modernă că opera e superioară creatorului”.
25u#en Simion, Scriitori români de a%i3

Teatrul post$elic
Teatru modern * renună adesea la distinciile dintre specii. 5liberarea de &ormele
dramatur#iei tradiionale se mani&estă între altele prin ' pre&erina pentru teatrul G 
para$olă şi teatrul a$surdului, alăturarea comicului şi a tra#icului, inseria
liricului în te1t, valori&icarea miturilor, apariia personajului-idee, lipsa con&lictului,
încălcarea succesiunii temporale a evenimentelor.

MARIN S+REU
 Iona
Iona /03 a &ost publicată în revista ?ucea&ărul, &iind inclusă ulterior în trilo#ia
cu titlu simbolic Setea muntelui de sare, alături de Paracliserul şi Matca.
Tema piesei este sin#urătatea, &rământarea omului în e&ortul de a&lare a sinelui,
ezitarea în a-şi asuma conştient drumul în viaă. ;roblematica se diversi&ică prin revolta
omului în &aa destinului, raportul dintre libertate şi necesitate sau incomunicarea socială,
ca sursă a sin#urătăii.
Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, proorocul revoltat, care se întoarce la
calea sa după cele trei zile de pocăină şi recluziune în burta unui cit. (nsă perscarul Iona
din te1tul lui !arin Sorescu nu are un destin asemănător. )eatrul modern valori&ică şi
reinterpretează. !iturile.
Subintitulată „tra#edie în patru tablouri”, piesa iese din clasi&icările clasice, &iind
o parabolă dramatică, alcătuită sub &orma unui monolo#, care cultivă ale#oria şi meta&ora.
6iar dacă e1istena în scenă a unui sin#ur personaj poate părea surprinzătoare, ea
nu este neapărat neobişnuită, căci, asemeni majorităii dramatur#ilor moderni, Sorescu îşi
construieşte piesa în răspăr cu re#ulile teatrului „clasic”. 5l renună în primul rând la
dialo#, obli#ându-şi personajul „ să se dedu*leze, să se plieze şi să se str#ngă după
cerinţele 'ieţii sale interioare şi tre*uinţele scenice” , &ăcându-l să se comporte „ ca şi
c#nd în scenă ar fi două persoane” . 6onsecinele sunt dispariţia con;lictului 'i a
intri#ii şi plasarea aciunii în planul para$olei.
;iesa este alcăttuită dintr-o succesiune de patru tablouri. >iecare dintre acestea
 prezintă alt conte1t în care se a&lă personajul. <olul indicaiilor scenice este de a ajuta la
clari&icarea semni&icaiilor simbolice şi, de asemenea, de a o&eri un sprijin pentru
înele#erea problematicii te1tului.
5vident, nimic din ceea ce se întâmplă pe scenă nu trebuie interpretat în plan real,
 piesa &iind în &ond o parabolă a căutării spirituale a individului. 5ste vorba de drumul
di&icil şi dureros spre înele#ere privită ca iluminare. )oate #esturile eroului, indicaiile de
re#ie, decorul, totul trebuie aşadar „citit” în ceie simbolică.
(n )abloul I, „ scena e împărţită în două Jumătate reprezintă o gură imensă de
 peşte :ona stă în gura peştelui nepăsător % întors cu spatele spre întunecimea din fundul 
 gurii peştelui uriaş”  (n acest moment, Iona i#noră pur şi simplu pericolul. !icul acvariu
a&lat lân#ă Iona şi pe care el îl i#noră este o reprezentare şi totodată un evertisment despre
inconştiena cu care se comportă omul în &aa iminentei produceri a unei situaii-limită.
?umea peştişorilor nu este acvariul, în &ond o încisoare, „ dar ei dau 'eseli din coadă”,
 părând a se &i adaptat pe deplin la situaia anormală în care se a&lă. 5ste ceea ce va &ace şi
Iona , odată în#iit de „gura imensă de peşte” pe care nepăsător, o i#norase atâta vreme.
Cestul său disperat din &inalul primului tablou, când încearcă să oprească &ălcile” care se
încleştează scârâind #roaznic”, vine prea târziu, iar stri#ătul zadarnic, „ +jutooooorU”,
este o con&irmare.
(n )abloul II, odată ajuns prizonier în burta peştelui, el va încerca să se adapteze,
să-şi demonstreze sieşi că e liber să &acă ceea ce doreşte'
„- Pot să merg, uite, pot să merg încoloC !er#e într-o direcie, până se izbeşte de
limită4.
-2(ntorcându-se, calm4 7i pot să merg şi încoace 2!er#e=acelaşi joc4.
 "Pot să merg unde 'reau @ac ce 'reau 0or*esc Să 'edem dacă pot să şi tac Să"
mi ţin gura”
6iar va încerca să prindă în năvod peştii care-i cad în celulă. $oar acesta este
rostul unui pescarU
(n )abloul III, „ mica moară de '#nt” a&lată în burta ;eştelui II şi de care Iona se
simte „atras ca de un '#rtej ”, constituie şi ea un avertisment simbolic. 5roul „se 'a feri
tot timpul să nu nimerească între dinţii ei de lemn” , dar nu va &ace sin#urul #est cu
adevărat normal într-o ast&el de situaie' să o înlăture din cale. ?a &el &ăcuse de &apt tot
timpul până acum' re&uzase să-şi conştientizeze situaia, încercând doar să se adapteze.
)abloul IB reprezintă „ o gură de grotă, spărtura ultimului peşte spintecat de
 :ona 2a început, scena e pustie 2inişte” „=ar*a lui :ona”care răsare la #ura #rotei,
„lun#ă şi ascuită”, este un indice de timp' a trecut o viaă de când omul încearcă zadarnic
să #ăsească soluia .
Iona este, aşadar, omul prins &ără voia lui într-o capcană din care încearcă pur şi
simplu să scape. $ar conştientizarea propriei condiii şi, drept urmare, #ândul că trebuie
să se insinueaze mult mai târziu în mintea lui. ;rimele sale aciuni sunt mai de#rabă rodul
unor impulsuri de moment decât nişte acte raionale' prins în capcană, el doar se zbate să
scape. Iar rezultatul este nul. Iona spintecă burta peştelui care l-a în#iit şi se trezeşte în
 burta altuia, mai mare decât a primului. Ieşirea din limite veci înseamnă intrarea în
limite noi. Ba repeta #estul de mai multe ori, dar de &iecare dată cu acelaşi avânt, căci
voina de a se salva, ea sin#ură, nu este su&icientă. „ &oamne, c#ţi peşti unul în altul,
e1clamă el mirat, c#nd au a'ut timp să se aşeze at#tea straturi( ” (nele#erea se va
 produce abia în &inal. 5roul alesese un drum #reşit, care ducea în afară. 6alea cea
adevărată, sin#ura de alt&el, se a&lă însă înăuntrul nostru. $re*uie s"o iau în partea
cealaltă% in'ers $otul e in'ers”, e1clamă el în &inal, iluminat. 6uvântul ma#ic, care
marcează clipa descoperirii propriei identităi, am &ost eu' „ %u sunt :ona!”
Cestul de a-şi spinteca burta nu trebuie aşadar îneles ca o sinucidere, de vreme ce
nicio aciune din te1t nu se mani&estase în planul realităii, ci tot simbolic' omul a #ăsit
calea, iar aceasta se a&lă în sine. !itul labirintului şi meta&ora luminii din &inal susin
semni&icaia simbolică a piesei.
!ijloacele de caracterizare sunt speci&ice personajului dramatic 2limbajul,
#esturile, aciunile simbolice, indicaiile autorului4, dar modul de e1punere este e1clusiv
monolo#ul.
Iona aduce o înnoire radicală în teatrul românesc. <enunarea la concretul istoric,
situarea în atemporal, desciderea spre aretipal şi, de aici, spre #eneral-uman, rescrierea
mitului biblic cu trimiteri spre actualitate, sunt tot atâtea trăsături ale teatrului modern.
Sensul ultim al te1tului este ideea că sin#ura cale de a-i proiecta viitorul este
conştientizarea trecutului.
 MIREA FRTFRESUpostmodernism3

iocnirea
HiocnireaR este o poezie iper-realistă, o ima#ine a lumii şi a cotidianului, dar 
şi a poeziei de dra#oste, nu lipsită de pro&unzime.
Titlul te1tului traduce raportarea directă, nemijlocită a poetului la realitate
2ciocnirea privirii de toate elementele mediului citadin4 şi su#erează în acelaşi timp
impactul sentimentului erotic asupra &iinei 2ciocnirea celor îndră#ostii4.
Teme Gmoti9e.
$ând dovada de inventivitate şi ima#inaie asociativă, poetul alcătuieşte în volumul
.otu& o artă anatomică a realităii. 5l e1plorează lumea cu privirea, cercetează
3ucureştiul cu străzile şi clădirile lui, reine &reamătul cotidian. *ciul sau atent descrie
obiectele, le inventariază detaliile cu precizie e1tremă, stranie, suspectă.
Structura*compo%iţie. (n iocnirea! realul su&eră însă metamor&oze, scimbări
alucinante, teri&iante 9”telefonul murise”,”receptorul dunea a formol Hmicrofonul 
era”plin de 'iermi”, iar de Hliţa *o*inelor îşi prinsese păianjenii p#nza”
(n plan tematic, izotopiile dominante ale acestei poezii sunt iu*irea şi în imediata ei
vecinatate , moartea, proiectate în spaiul &amiliar al capitalei.
*biectele proli&erante ale oraşului sunt comprimate într-un e&ort titanic, iar 
îndră#ostitul tra#e de &irul tele&onului şi aduce &ereastra iubitei în dreptul &erestrei sale.
iocnirea erotică este mistuitoare, prin contopire &izică şi spirituală, cei doi re&ac
ima#inea per&ectă a andro#inului.
(n Cio!nirea”, versurile sunt ine#ale, nu se mai or#anizează în cânturi, stro&e ci
se distribuie în #rupaje asimetrice, le#ate totuşi între ele prin enjambament. +utorul
ne#lijează scrierea cu majusculă, nu marcează începutul unei &raze noi, dar în poezia sa
se poate descoperi un nucleu epic, un &ir narativ care orientează lectura.
;oetul înre#istrează cu scrupulozitate şi voluptate ima#ini ale toposului citadin,
&i1ează câteva repere ale capitalei în aşa &el încât convertirea limbajului la re#imul
meta&orei iperbolizante abia mai este sesizabilă' ” arz#nd cu trozneteG5G, cu seu
or*itor”
;rocedeul stilistic de bază al poemului rămâne enumeraia. $in a#lomerarea detaliilor 
realiste, necesare simulării unei sincerităi absolute rezultă parado1al un peisaj
&antastic'”turtind farmaciile, cofetăriile4 pleznindG5Gde amurg, dintre case”
Riocnirea ajun#e un poem al proieciilor &antasmatice, în care concreteea
 privită cu lupa se dovedeşte &ra#ilă precum decorurile de mucava. +ici este totul posibil-
căci deasupra oricărui eveniment se situează ociul inteli#ent al poetului”.
  2!.+.$iaconu, Poe%ia postmodernă4
 Autori canonici repre%entati9i pentru anumite specii literare

omedia

I.,. ARA6IA,E

+ scrisoare pierdută
Ion ?uca 6ara#iale este un dramatur# realist şi clasic deopotrivă. +tenia acordată
artei scenice şi dialo#ului, unitatea caracterolo#ică a personajelor sunt de esenă clasică,
în timp ce tipolo#iile create, observarea directă, lucidă a societăii româneşti, ironizarea
vieii constituionale şi a moravurilor administrative sunt de &actură realistă.
I#norana a#resivă, ipocrizia, automatismele de #ândire de e1primare, teatralismul
şi impostura eroilor, de#rin#olada morală creează iluzia vieii, dar &uncionează totodată
şi ca date #eneral-umane, nu numai ca aspecte speci&ice ale unui anumit moment istoric
sau social.
+ scrisoare pierdută  se poate situa printre comediile de moravuri2 interesul
autorului îndreptându-se spre modul de viaă al unei epoci4, printre comediile de situaie
2intri#a &iind #enerată de pierderea şi #ăsirea unei scrisori4, dar şi printre comediile de
limbaj sau de caracter2 comportamentul şi maniera de a se e1prima a personajelor &iind
mobiluri &undamentale ale comicului4.
(n comediile, sciele şi momentele lui 6ara#iale e1istă o in&laie de scrisori a
căror lar#ă circulaie şi distribuie e1plică importana acordată de autor acestei izotopii.
(n + scrisoare pierdută  biletul de dra#oste trimis de )ipătescu Noei este un
adevărat personaj. Scrisoarea devine obiect însu&leit ce trece din mână în mână,
#enerând şi întreinând intri#a, contribuind la meninerea tensiunii dramatice şi stimulând
curiozitatea spectacolului.
;rin dispariiile repetate şi e&orturile personajelor de a o recupera, ea se
trans&ormă în sursă importantă a comicului.
$ocument politic şi instrument de şantaj pentru 6aavencu, probă
compromiătoare pentru )ipătescu şi Noe, o simplă plasto#ra&ie în viziunea lui
)raanace, scrisoarea este pierdută, uitată şi #ăsită, dinamizând întrea#a piesă.
$ar numărul misivelor în această comedie creşte spectaculos 2 )raanace citează
din scrisoarea &iului său şi recită cu e1tremă şi suspectă precizie $iletul de amor trimis
de pre&ect nevestei sale, >ar&uridi şi 3rânzovenescu trimit o tele#ramă la centru,
$andanace a ajuns candidat pentru că a &olosit tot un bilet, conducerea politică de la
3ucureşti trimite o tele#ramă politicienilor din provincie...4. Scrisoarea provoacă toate
 răsturnările de situaie, ea determină ritmul accelerat al evenimentelor, constituind un
instrument tipic în împre:urări tipice.
Actul I
(n capitala unui jude de munte, în apropierea ale#erilor pentru 6amera
$eputailor, or#anizaia locală a partidului de #uvernământ se con&runtă cu problema
stabilirii candidatului pe care îl va susine. Naaria )raanace, bărbatul coanei "oiica,
 prezidentul 6omitetului permanent, al 6omitetului electoral, al 6omitetului şcolar, al
6omitetului a#ricol şi al altor comitete şi comiii nu are ambiii personale şi îl va sprijini
 probabil pe )ace >ar&uridi, unul dintre liderii partidului. ;lanurile administraiei sunt
însă tulburate de dispariia unei scrisori de amor, adresate de pre&ect amantei sale Noe,
scrisoare ce se #ăseşte în mâinile lui 6aavencu.
(n actul I Noe şi )raanace sunt anunai de e1istena te1tului compromiător şi
avertizai că în lipsa susinerii electorale, el va &i publicat. )raanace răspunde invitaiei
lui 6aavencu şi-l vizitează, dar iese indi#nat din redacie, convins că scrisoarea nu este
autentică. 5l îl înştiinează şi pe )ipătescu despre mişcările opoziiei. Noe, la rândul ei,
încercând să-şi păstreze intactă onoarea, îi cere amantului să-l sprijine pe 6aavencu.
6âteva rânduri cu un coninut intim pot oricând să spulbere armonia conju#ală a uneia
dintre &amiliile de vază ale urbei.
)raseul sinuos al scrisorii este în s&ârşit descoperit. En musa&ir neaşteptat şi
turmentat mărturiseşte că a #ăsit întâmplător proba incriminatorie, dând în &elul acesta un
impuls decisiv aciunii. 3iletul de amor îi este însă &urat de 6aavencu şi aruncat în
competiia electorală, cursa pentru câşti#area ale#erilor devenind o cursă pentru
aniilarea contracandidatului prin şantaj.
+ctul se înceie în plină tensiune, ecilibrul între &ore părând a se &i restabilit
 pentru că )raanace descoperă impostura lui 6aavencu 2poliele &alsi&icate4.
Actul II
(n actul al doilea, încercările lui ;ristanda de a #ăsi scrisoarea eşuează şi pre&ectul
decide în mod arbitrar arestarea lui 6aavencu şi înciderea lui. ;artizanii #uvernamentali
2>ar&uridi şi 3rânzovenescu4, în#rijorai de tensiunea din partid, îşi bănuiesc aliaii de
trădare şi trimit „ o anonimă” la 3ucureşti, denunându-i. +tmos&era rămâne totuşi
încordată pentru că or#anizaia locală primeşte o depeşă de la centru prin care i se impune
ale#erea unui candidat.
+şadar, con&lictul se relansează şi se ampli&ică, sarabanda combinaiilor şi
maşinaiilor politice mer#ând mai departe.
Actul III
(n actul al treilea, aciunea nu mai are ritmul rapid de până acum. ;oliticienii îşi
&ormulează punctele de vedere la tribună. 6aavencu îşi prezintă atitudinea vizavi de
dezvoltarea industriei, iar >ar&uridi se pronună asupra revizuirii constituiei.
$iscursurile sunt însă con&uze, incoerente sau se pierd în di#resiuni. +ctul se
înceie în plină a#itaie. )raanace &ace propunerea candidaturii lui +#amemnon
$andanace, ştirea provocând nemulumirea şi încăierarea ale#ătorilor.
Actul I"
(n &inalul comediei, cetăeanul turmentat, „ fost împărţitor la poştie”, ca un deus
e6 macina al acestei lumi, restituie scrisoarea „ andrisantului”, corectându-i traseul
imprevizibil şi readucând armonia în micul oraş. +#amemnon $andanace câşti#ă, după
cum era de aşteptat, ale#erile. !ai mult, el a ajuns să &ie propus candidat, utilizând
 acelaşi instrument al şantajului, un bilet de amor, #ăsit în buzunarul unui becer, „ om
însemnat”, bilet pe care-l păstrează cu s&inenie ca să îl mai întrebuineze la nevoie.
6aavencu prezidează bancetul în cinstea lui $andanace şi conduce
mani&estaia or#anizată pentru sărbătorirea acestuia, sperând ast&el să reintre în posesia
 polielor contra&ăcute.
7oe Dsi#ură de sine, distinsă, manierată, dar şi temătoare, &rivolă şi e#oistă, eroina
din + scrisoare pierdută! a &ost considerată de critica literară „ doamna de fier a
 judeţului”, „tirana de pro'incie”, dar şi „ cocetă”, „ domina *ona”2duioasă şi blândă4.
+mbiioasă 2doreşte ca )ipătescu să-şi păstreze &uncia4, autoritară şi voluntară, stăpânind
&oarte bine comportamentul teatral 2leşină ca să-i dovedească soului nevinovăia4, ea este
 personajul &eminin cel mai comple1 din comediile cara#ialiene.
=te;an Tipătescu D impulsiv 2îl arestează pe 6aavencu4, patetic 2în &aa Noei4,
duplicitar 2îl înşeală pe Naaria )raanace, cel care-i acordă deplină încredere4,
diplomat2în discuie cu adversarul politic Aae 6aavencu4, pre&ectul judeului nu se
individualizează prin ticuri verbale sau printr-un comportament stereotip ca al celorlalte
 personaje. 5l scapă viziunii caricaturale a autorului, dar nu şi dispreului mani&estat de
;ristanda care-l caracterizează' „  &e"o pildă, conul @ănică9 moşia, moşie, foncţia,
 foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica, trai neneaco cu *anii lui $raanace” (n piesă,
)ipătescu constituie una din laturile unui triun#i conju#al, alături de Noe şi )raanace,
reprezentând tipul donjuanului.
7a&aria Tra&anac&e! personaj placid, senin, de&inibil prin automatismul verbal
2„ a'eţi puţintică ră*dare”4 şi prin nume 2traanaua este o cocă moale4, &ace parte din
&amilia încornorailor. ;rezidentul atâtor „ comitete şi comiţii ”, naiv şi credul, dovedeşte
totuşi capacitatea de a dejuca planurile adeversarilor 2#ăseşte poliele &alsi&icate4. 3un
diplomat, orientându-se în viaă şi în politică după principiile &iului său de la &acultate
2„unde nu e moral acolo e corupţie”4, se trans&ormă la nevoie într-un maestru al
şantajului 2ameninând cu deconspirarea  plastografului8
Nae aţa9encu, avocat, patron de ziar, plasto#ra& şi intri#ant, cinic şi capabil de
şantaj, impostor abil, are un rol important în intri#a piesei, deşi apare abia în actul al II-
lea. ?ipsit de demnitate şi moralitate, încearcă să obină succesul în ale#eri prin tranzacie
şi compromis. 6aavencu îşi ascunde necinstea sub învelişul unei aşa-zise lupte de
 principii, dar când înşelătoria îi este descoperită devine pocăit, renunând la patriotism şi
la ideile sale politice. $iscursul electoral demonstrează dema#o#ia personajului, acesta
a&işând o emoie pe care nu o simte. ;restaia lui la tribună vul#arizează scema
modelului oratoric. Intonaia em&atică, mimica sentimentală, #estul solemn &ac parte
dintr-o strate#ie ce urmăreşte manipularea ale#ătorilor.
Bar;uridi 'i >rân%o9enescu. >ar&uridi, avocat, membru al partidului de
#uvernământ, conservator şi suspicios 2se teme de trădare4, este un personaj ce ascunde o
incultură a#resivă, ridicolă, dar solemnă. $iscursul său electoral se blocează în
a#ramatisme şi automatisme verbale, trădând măr#inirea intelectuală şi incompetena
oratorică' „să se re'izuiască primesc, dar atunci să nu se scim*e nimica”
3rânzovenescu reprezintă copia ştearsă a prietenului şi aliatului său politic,
mişcându-se, vorbind şi ciar #ândind în acelaşi timp cu acesta. Aumele celor două
 personaje trimit la tema #astronomică, contrastând puternic cu preteniile lor politice.
6&iţă Pristanda îndeplineşte rolul subordonatului, al servitorului umil şi al
raisonneur-ului. $uplicitar ciar prin numele său, inspirat de mişcările când la stân#a,
 când la dreapta ale unui dans popular, eroul e1ecută cu operativitate ordine venite din mai
multe pări, dar, o dată ce a rămas sin#ur în scenă, îşi sancionează stăpânii şi-i
condamnă.
>ilozo&ia sa de viaă, înce#ată în jurul vorbelor nevestei, ne su#erează
cameleonismul personajului 2 „3iţă, 3iţă pupă"l în *ot şi pupă"i tot”8 , în viziunea
criticii literare el &iind marele pişicer, maestru al artei pre&ăcătoriei.
A#amemnon -andanac&e, peltic, amnezic, ramolit, „mai prost ca @arfuridi şi
mai canalie dec#t -aţa'encu” are totuşi ambiia meninerii continuităii la putere2„ eu
care de la 8 cu &amilia mea”4. 6aracterizat prin onomastică 2numele mitic +#amemnon
opunându-se numelui cara#ios $andanace4, incoerent şi con&uz în e1primare, el
dovedeşte însă o mare abilitate în atin#erea planurilor politice, &olosindu-se tot de şantaj.
$e aceea, ciar dacă este senil, aparine tipului politicianului, ca şi >ar&uridi şi
6aavencu.
etăţeanul turmentat, personaj stilizat, martor al actelor de şantaj şi al
compromisurilor politice ale celorlali, 6etăeanul turmentat in&luenează intri#a 2#ăsind
scrisoarea şi restituind-o în &inal4. >ost &uncionar la poştă devenit şi aproprietar , a
câşti#at drepturi electorale pe care nu ştie cum să le &olosească 2 eu cu cine 'otez8
+ &ost considerat de critica literară tipul cetăeanului &ără opinie politică, onest şi
 beiv, lipsit de vanitate, simbolizând con&uzia ale#ătorilor, incapabili de luarea unei
decizii, dar şi un personaj şiret, calculat, cu momente de luciditate 2 se împotriveşte să
lupte contra #uvernului= câteodată este ironic' „ ) scrisoare, domnule /ae /u mai
mergem la o ţuică(”
+ scrisoare pierdută este o piesă comple1ă. 6ara#iale &oloseşte procedee
speci&ice te1tului clasic pe care le ampli&ică şi le modernizează. +st&el, autorul &ace apel
la încurcătură şi ecivoc 2determinate de pierderea biletului4, la coincidenă 2$andanace
utilizează acelaşi instrument de şantaj ca acela la care recur#e 6aavencu4 şi Vui-pro-
Vuo2con&uzia pe care o &ace $andanace între )ipătescu şi )raanace4. 5l întrebuinează
de asemenea tenici inovatoare şi are intuiii remarcabile. +mână aducerea în scenă a
unor personaje 2 6aavencu apare abia în actul al doilea4, construieşte o intri#ă circulară
2deznodământul marcează revenirea la situaia iniială4 şi menine tensiunea dramatică la
s&ârşitul &iecărui act prin introducerea unui element surpriză 2 descoperirea polielor 
&alsi&icate, sosirea unei depeşe de la 3ucureşti4.
6u ajutorul indicaiilor scenice, prin parodie, satiră şi caricatură, 6ara#iale a
 per&ecionat şi &ormele şi procedeele comicului.
omicul de mora9uri rezultă în această comedie din ridiculizarea pozei sociale
şi morale a personajelor ori din descrierea imposturii politice.
omicul de situaţie este provocat de jocul pierderii şi #ăsirii scrisorii.
omicul de caractere este #enerat de o anumită dominantă comportamentală sau
temperamentală a eroilor2 ;ristanda este servil, 6aavencu-dema#o#4.
omicul de nume se obine prin sonoritatea stridentă a onomasticii 2radicalul
„caa”din 6aavencu indică a#resivitatea politicanului obscur4, prin coninutul ei noional
2$andanace trimite la ideea de poznă, la dandana, )raanace la traana-cocă moale4
sau prin contrast 2 +#amemnon nu se potriveşte cu $andanace4.
omicul de lim$a: se realizează prin ticurile verbale ale personajelor 
2)raanace rosteşte obsedant'„ ai puţintică ră*dare”, ;ristanda9”curat, murdar”,
6etăeanul turmentat' „ eu cu cine 'otez”84 prin de&ectele de pronunie, ritm, articulaie
sau prin rostirea #reşită a unor cuvinte din pricina i#noranei, snobismului, imbecilităii.
+socierea limbajului de maala C„ -estie de trea*ă, onora*ile”, „dara'eri de
clopotniţă, stima*ile”8 cu stilul oratoric, #randilocvent produce e&ecte comice.
Pronunţarea de;ectuoasă a unor neolo#isme 2catindrală, cioclopedică, *ampir8,
&ipercorectitudinea 2a de'orta, teri*el8, anacolutul  &acă %uropa să fie cu ocii
aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa8 , o8imoronul 2;< trecute fi64, ;alsa
le#ătură semantică 2renumeraţie8, &olosirea improprie a unor termeni Ccapitalişti pentru
locuitori ai capitalei4 sunt e1emple care evideniază e&ortul eroilor de a se e1prima
ele#ant, căzând de &apt în ridicol şi teatralitate.
51e#eza cara#eliană a &ost uneori de&ăimătoare şi de&ormatoare, unii critici literari
contestând vitalitatea şi actualitatea comediilor. 5i i-au reproşat autorului lipsa de ideal
social sau l-au acuzat de imoralitate. +ceste analize trunciate, simpli&icatoare şi nedrepte
au &ost însă treptat corectate, opera dramatur#ului impunându-se prin ori#inalitate şi
comple1itate.

>asmul cult
I+N REAN6F

Po9estea lui 5arap*Al$

>asmul este o specie a #enului epic, de obicei în proză, de provenienă cultă sau
 populară, în care se relatează întâmplările &antastice ale unor personaje ima#inare, care se
luptă cu &orele răului, pe care le învin#.
3asmul Po9estea lui 5arap*Al$ a apărut în „ -on'or*iri literare” la  au#ust 99.
?umea evocată este cea ărănească, pe care se #re&ează însă întâmplări cu caracter 
aventuros şi &abulos. (n plus, te1tul este şi un bildun#roman deoarece întâmplările narate
 prezintă &ormarea unui tânăr în contact cu #reutăile vieii.
Titlul  basmului indică dubla personalitate a eroului. ;e de o parte, eroul are o
identitate reală2&iu de împărt4, pe de altă parte, aparent, el este slu#a spânului. 6ontrastul
dintre arap 2om cu pielea şi părul de culoare nea#ră4 şi alb su#erează o &alsă identitate a
 prota#onistului.
Tema este cea tipică basmelor, şi anume lupta dintre bine şi rău, luptă din care iese
învin#ator întotdeauna binele.
Berde D(mpărat, care avea numai &ete, îi cere &ratelui său, 6raiul, să-i trimită pe cel
mai viteaz dintre cei trei &ii ai săi, ca să-l urmeze la tron. 6raiul îşi pune &eciorii la
încercare, dar numai mezinul reuşeşte să treacă proba. ;ovăuit de S&ânta $uminică, pe
care o miluise cu un ban, mezinul îşi ale#e calul, ainele şi armele pe care le avusese tatăl
său când &usese mire. ;lecat în călătorie, deşi 6raiul îl s&ătuise  să se ferească de omul 
 roş, iară mai ales de cel sp#n, el este păcălit şi ajun#e slu#ă' Spânul îl pune să jure pe
 paloş că nu va spune nimănui cine este şi îl numeşte Farap-+lb.
+junşi la curtea lui Berde-(mpărat, Spânul se dă drept nepotul său, iar pentru a scăpa
de Farap-+lb îl pune la încercări primejdioase. 5l este trimis să aducă „  sălăţi din
 grădina ursului”, pielea cerbului „ cu pietre scumpe”  şi pe &ata (mpăratului <oş, ca
Spânul să se însoare cu ea. +jutat de S&ânta $uminică, de calul său, de zâna &urnicilor şi
de zâna albinelor, dar mai ales şi de cei cinci tovarăşi &abuloşi- *cilă, Setilă, Cerilă,
>lămânzilă şi ;ăsări-?ăi-?un#ilă-, Farap-+lb reuşeşte să îndeplinească toate poruncile.
>ata (mpăratului <oş este adusă la curtea lui Berde D(mpărat şi ea le spune celor prezeni
cine este de &apt Farap-+lb. $at în vilea#, Spânul îi retează capul lui Farap-+lb, dar &ata
îl salvează2„ pune capul lui ?arap"+l* la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele
de măr dulce” şi îl stropeşte cu apă vie4.
6alul eroului zboară cu Spânul „ în înaltul cerului” şi de acolo îi dă drumul şi până
 jos se &ace pra& şi pulbere. (mpăratul DBerde îl căsătoreşte pe Farap-+lb cu &ata
împăratului <oş, iar la nunta lor sunt cemai cei care l-au ajutat pe erou, dar şi „ -rai,
crăiese şi împăraţi5oameni în samă *ăgaţi”
Po9estea lui 5arap*Al$ este un mic roman de aventuri. +ciunea evoluează prin
şabloane, care sunt situaii &i1e, repetabile în orice basm. (n acest te1t, câteva şabloane
sunt' superioritatea mezinului, motivul călătoriei, supunerea prin vicleşu#, încercarea
curajului în trei împrejurări di&erite, motivul animalelor recunoscătoate şi al prietenilor 
devotai, izbânda, demascarea personajului rău, motivul apei vii şi al apei moarte,
căsătoria eroului.
)oate aceste motive arată că, în principal, Ion 6rean#ă valori&ică elemente din
&olclorul românesc. )recerea de la planul real la cel &antastic se &ace &iresc, &ără nicio
distincie, potrivit concepiei populare. ?umea &abuloasă este localizată #eo#ra&ic şi
istoric, ast&el încât eroii acestui basm se comportă ca nişte ărani şi vorbesc
moldoveneşte.
 Aaraiunea este la persoana a III-a, ca în orice creaie obiectivă. ?a s&ârşit, autorul
îşi dezvăluie identitatea de narator2povestariu4 printre invitaii la nuntă 9”7i"un păcat de
 po'estariu5@ără *ani în *uzunariu” 
6ititorul este invitat să participe la această nuntă nes&ârşită care „ mai ţine încă -ine
 se duce acolo *ea şi măn#ncă”
Farap-+lb se aseamănă cu >ăt D>rumos din basmele populare. 5l demonstrează
calităi deosebite, cu valoare simbolică. >iind milos cu S&ânta $uminică , îmbrăcată în
cerşetoare, &iul 6raiului a&lă destinul ce-i &usese ărăzit 9 „ mare nenorocire te aşteaptă
 Puţin mai este şi ai să ajungi împărat, cum n"a mai stat altul pe faţa păm#ntului, aşa de
iu*it slă'it şi de puternic”. $rumul eroului spre împărăia lui Berde-(mpărat devine
ast&el un drum spre împlinirea destinului. 6urajos, loial, #eneros, răbdător, perseverent,
tolerant, recunoscător, trecând prin #reutăi, Farap-+lb este eroul care se iniiază. Aumai
când ajun#e la maturitate , el îşi poate întemeia o &amilie şi poate conduce o împărăie.
)ovarăşii lui Farap-+lb, creaii &antastice, sunt reduşi la câte o sin#ură trăsătură &izică
sau morală. Cerilă este „o dianie de om, care se p#rpălea pe l#ngă un foc”, >lămânzilă-
„ o namilă de om”, care „m#nca *razdele de pe urma a douăzeci şi patru de iazuri şi o
 g#rlă”, *cilă e „un *ot"cilim*ot, *otit în frunte cu un oci” ;rezena lor , alături de
eroul principal, este o dovadă a bunătăii omului simplu care-şi #ăseşte pretutindeni
sprijin.
 Ion 6rean#ă povesteşte într-un mod inimitabil. ?imbajul lui se caracterizează prin
oralitatea stilului, vocabular speci&ic cu aspect &onetic moldovenesc, e1primare
locuională, limbaj a&ectiv, lipsa meta&orelor, individualizarea aciunilor prin amănunte,
nuanarea mişcărilor şi a #esturilor.
$ramatizarea aciunii prin dialo#, &recvena vorbelor, erudiia paremiolo#ică, nota
comică şi localizarea &antasticului sunt de asemenea, alte deosebiri dintre povestea lui
6rean#ă şi o poveste populară.

Romanul realist de tip o$iecti9

,I"IU RE>REANU

Ion
Ion este un roman o$iecti9. $in punctul de vedere al coninutului, &aptele sunt
 prezentate cronolo#ic, în cauzalitatea lor, naraiunea &iind ast&el una liniară. 6a element
de tenică literară, trebuie menionat că naratorul unui roman obiectiv este omniscient şi
omniprezent.
<omanul a apărut în 7:@ şi îl situează pe ?iviu <ebreanu în tradiia lui Aicolae
>ilimon, $uiliu Nam&irescu sau Ioan Slavici. 6riticul 5u#en ?ovinescu apreciază elo#ios
romanul considerându-l „ cea mai puternică creaţiune o*iecti'ă a literaturii rom#ne”  5l
evidenia, de asemenea, &ormula romanului, „ formula marilor construcţii epice, pornind 
de la cei 'eci şi ajung#nd la cei moderni, formula romanului naturalist a -omediei
umane, de pildă, dar mai ales formula epicei tolstoiene, formula ciclică a
 zugră'iriiunui 'ast panou curgător de fapte”
Ion  este un roman social şi realist de inspiraie rurală, având caracter, dar în
acelaşi timp, prezentând destine umane individuale.
Titlul romanului poartă numele personajului principal, Ion, reprezentant tipolo#ic
al unei cate#orii sociale' ărănimea.
Tema romanului o reprezintă viaa satului transilvănean la începutul secolului al
XX-lea.
+ciunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului ;ripas
se a&lă la oră în curtea văduvei lui !a1im *prea. Sunt prezeni &runtaşii satului,
învăătorul Ferdelea cu &amilia, preotul 3elciu# şi „ *ocotanii”
;rezentarea scriitorului se opreşte asupra lui Ion al Clanetaşului, care juca cu +na,
&ata bo#atului Basile 3aciu. +pare tatăl +nei care îl prezintă preotului pe Ceor#e 3ulbuc
drept viitorul său #inere şi, &iind beat, se ceartă apoi cu Ion, numindu-l „sărăntoc” şi
„t#lar”. >amilia lui Ion sărăcise, pentru că tatăl lui, +le1andru Clanetaşu, beiv şi leneş,
risipise zestrea Nenobiei. Oi Basile 3aciu se însurase tot pentru avere, dar el, &iind arnic,
sporise avutul nevestei şi se #ândea s-o mărite pe +na cu un &lăcău bo#at.
En alt plan al romanului prezintă intelectualitatea satului ' &amilia învăătorului
Ferdelea, care avea propriile ei necazuri. (nvăătorul îşi construise casa pe pământul
 bisericii cu învoirea preotului. ;entru că în timp relaiile dintre învăător şi preot se
de#radaseră, Ferdelea se temea acum că şi-ar putea pierde toată a#oniseala.
 $eşi o plăcea pe >lorica văduvei lui !a1im, Ion îl &ace în continuare curte +nei.
(n urma unei discuii cu )itu Ferdelea, &iul învăătorului, Ion se otărăşte să-l silească pe
Basile 3aciu să i-o dea pe +na de soie. $upă ce o seduce pe +na şi ea rămâne
însărcinată, Ion se retra#e şi-l aşteaptă pe Basile 3aciu să se tocmească. 6rezând că
vinovatul e Ceor#e 3ulbuc, 3aciu e liniştit şi - la rândul său-aşteaptă ca &eciorul să vină
să-i ceară &ata. +&lând însă adevărul, el o zdrobeşte pe +na în bătăi şi-o trimite pe ea să se
înelea#ă cu Ion, dar el re&uză.
Simindu-se „#âtuit”, 3aciu îi promite lui Ion cinci locuri şi o perece de boi şi
&ace nunta, dar după nuntă nu mai vrea să-şi ină promisiunea.
+na naşte un copil şi Ion îşi dobândeşte pământul. )erorizată de violenele tatălui
şi ale bărbatului, +na se sinucide. Basile 3aciu îşi cere pământurile înapoi.
(ntre timp, în &amilia Ferdelea, se pune la cale căsătoria uneia dintre &ete, ?aura,
cu teolo#ul Ceor#e ;intea.
$upă moartea +nei, Ion începe să asculte de „#lasul iubirii” pentru >lorica.
+ceasta se măritase însă cu Ceor#e 3ulbuc. Surprins de Ceor#e sub &erestrele >loricăi,
Ion este omorât cu sapa.
(n &inal, după împăcarea dintre preot şi învăător, se pre&i#urează o relaie de
dra#oste între Ci#i, cealaltă &ată a &amiliei Ferdelea, şi învăătorul Nă#reanu.
+ciunea romanului se des&ăşoară pe două planuri' lumea ărănească şi
intelectualitatea satului. Subiectul este şi el împărit în două pări' 6lasul pământului şi
6lasul iu$irii , ambele su#erând evoluia eroului principal, de la dra#ostea pentru pământ
la dra#ostea adevărată, >lorica.
S-a remarcat #eometria clasică a romanului, împărirea în capitole 2 prima parte
are 9 capitole, a doua-/4, între care se pot stabili eventuale paralelisme 2(nceputul-
S&ârşitul, Iubirea D3lestemul, Aunta-6opilul4. >iecare capitol e împărit în scene, iar 
&iecare scenă în momente semni&icative. $acă avem în vedere şi simetria început-s&ârşit
2meta&ora drumului4, precum şi corespondenele neaşteptate, care lea#ă prin &ire nevăzute
destinul personajelor 2în capitolul III, Iubirea, apar, de e1emplu, personajele' Ion, +na,
>lorica, ?aura, )itu, <oza ?an#4, romanul dă impresia de viaă adevărată, de cadru uman
comun. 6ronolo#ia romanului are ca început şi s&ârşit câte o zi de duminică. Scenele sunt
colective. $escrierea, modalitate de prezentare, creează impresia de verosimil.
(n romanul obiectiv, descrierea poate avea &uncii diverse, printre care'
 prezentarea timpului şi a locului aciunii , crearea atmos&erei, introducerea unor elemente
simbolice, cu trimiteri la momente ale subiectului.
(n romanul Ion, descrierea orei reprezintă e1poziia pentru că sunt prezentate
 personajele şi este anunat con&lictul.
(n romanul obiectiv, con&lictul este #enerat, de obicei, de lupta pentru putere a
unui personaj, de dorina lui de parvenire. (n Ion! con&lictul e determinat de lupta eroului
 pentru pământ.
Incipitul romanului este, de asemenea, simbolic. $escriind drumul care duce spre
;ripas 2 iar la s&ârşit, drumul care pleacă din sat4, scriitorul a vrut să estompeze distincia
dintre realitate şi &iciune, subiectul continuând, într-un &el, viaa reală.
)recerea de la un plan al romanului la celălalt se numeşte alternană.
(n Ion! alternana planului ărănimii cu cel al intelectualităii dă impresia
comple1ităii vieii.
 (n Ion! naratorul este obiectiv, ca în orice roman realist. *mniscient şi
omniprezent, naratorul nu intervine în des&ăşurarea aciunii, relatând- la persoana a III-a-
neutru şi impersonal.
;ersonajele nu sunt manevrate de narator, evoluia lor este convin#ătoare. +utorul
nu a redus personajele la o scemă. Ion este un erou comple1. 6ititorul este introdus de
narator într-un mediu &amiliar, în care amănuntul dă iluzia realului.
Ion! prota#onistul romanului, domină celelalte personaje. 5l este caracterizat prin
modalităi diverse' #esturi, &apte, aciuni, comportament, relaiile cu ceilali, dialo# şi
monolo#.
5l este descris, de la început, din scena orei, cu o remarcabilă intuiie
 psiolo#ică. Ion ezită între >lorica „ mai frumoasă ca oric#nd ” şi +na, cu „locuri şi case,
 şi 'ite multe”
$rama lui Ion este determinată de patima pentru pământ. $in acest punct de
vedere criticul 5u#en ?ovinescu îl considera un personaj „ frust” şi „'oluntar ”, „ un erou
 stendalian”, dovedind o „inteligenţă ascuţită”, „o 'iclenie procedurală”, „o 'oinţă
imensă”
Stăpânit de ideea de a avea pământ, Ion dovedeşte o mentalitate speci&ică epocii'
 pământul însemna posibilitatea de a se a&la în rând cu oamenii, de a nu mai &i
„ fleandură”, „ t#lar”, „oţ”, cum îl considera Basile 3aciu.
;ământul însemna pentru el demnitate. „ Iubirea pământului l-a stăpânit de mic
copil”, notează autorul. Fotărât şi perseverent, el îşi urmăreşte cu abilitate scopul'
seducerea +nei, pentru a stăpâni averea lui 3aciu. Aevoia de pământ devine obsedantă'
„glasul păm#ntului pătrundea nă'alnic în sufletul flăcăului ca o cemare, copleşindu"l
Se simţea mic şi sla* c#t un 'ierme pe care"l calci în picioare”.
<ealizat ca personaj, printr-o trăsătură dominantă, Ion are şi alte trăsături
subordonate' cinic 2&aă de +na4, s&idător2 &aă de Basile 3aciu 4, violent 2cu Ceor#e4,
#rijuliu 2 cu copilul4.
$e &apt, Ion, neavând un model în tatăl său , +le1andru Clanetaşu , re&ace în timp,
drumul lui Basile 3aciu. (n conturarea personajului, autorul &oloseşte adesea monolo#ul
interior. ?iviu <ebreanu este un scriitor anticalo&il.
Ion de ?iviu <ebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca
trăsături' speci&icul relaiei narator-personaj, obiectivitateaK impersonalitatea naratorului
omniscient care întreine „iluzia realităii”2 viziunea realistă4, utilizarea naraiunii la
 persona a III-a, cu &ocalizare zero 2viziunea „ dindărăt”4, atitudinea detaşată în descriere,
verosimilul întâmplărilor.
 Romanul realist $al%acian

6E+R6E F,INESU

Eni#ma +tiliei
*pera literară Eni#ma +tiliei   de C. 6ălinescu este un roman realist de tip
 balzacian, cu elemente moderniste, aparinând prozei interbelice. $e asemenea este un
roman social şi citadin. 5ste un roman obiectiv. $in punctul de vedere al coninutului,
&aptele sunt prezentate cronolo#ic, în cauzalitatea lor, naraiunea &iind ast&el una liniară.
6a element de tenică literară, trebuie menionat că naratorul unui roman obiectiv este
omniscient şi omniprezent.
<omanul a apărut în anul 7J şi este al doilea roman al lui Ceor#e 6ălinescu,
după artea nunţii 27JJ4.
6riticul considera că romanul proustian, în vo#ă în epoca interbelică la noi, nu
este în acord cu mentalitatea românească a epocii. $e aceea el revine la o specie aparent
depăşită, romanul balzacian, care presupune tipolo#ii. )itlul iniial al cării a &ost  Părinţii
)tiliei
;rin tematică, Eni#ma +tiliei este un roman citadin, iar prin tenică narativă el
asimilează e1periene ale romanului modern 2lirism, estetică4.
5ditorul este cel care a propus scimbarea titlului iniial al cării. Aoul titlu
Eni#ma +tiliei  D evideniază povestea de dra#oste, în care *tilia rămâne pentru >eli1 o
eni#mă.
Scriitorul însuşi &ace aceste consideraii despre titlu' „ /u )tilia are 'reo enigmă,
ci @eli6 crede că are Pentru orice t#năr de douăzeci de ani, enigmatică 'a fi în 'eci fata
care îl respinge, d#ndu"i totuşi do'ezi de afecţiune”
Tema romanului este viaa bur#eziei bucureştene de la începutul secolului al
XX-lea.
+ciunea începe în iulie 7@7, când tânărul >eli1 Sima, &iul unui medic militar din
Iaşi, vine la 3ucureşti, la unciul său, ca să urmeze medicina. (n urma morii ambilor 
 părini, 6ostace Ciur#iuveanu devenise tutorele tânărului.
(n casa unciului său, el o cunoaşte pe *tilia, vara lui, pe ?eonida ;ascalopol,
 protector al *tiliei şi prieten cu moş 6ostace, şi pe membrii clanului )ulea D +#lae, sora
lui 6ostace, Simion şi +urica.
>eli1 devine un observator atent al întâmplărilor, din cele două &amilii' +#lae şi
+urica, nemăritată, o urăsc pe *tilia, ;ascalopol îi satis&ace cu indul#enă părintească
*tiliei mici capricii 2 cadouri, plimbări în oraş cu trăsura4= )iti, băiatul &amiliei )ulea,
cam retardat, are pasiunea de a reproduce ilustrate= *limpia, cea de-a doua &ată a lui
Simion )ulea şi a +#laei, nu se poate căsători cu Stănică <aiu, deoarece Simion nu vrea
 să-i dea zestre. $eşi îi administra averea rămasă de la părini, moş 6ostace re&uză, din
z#ârcenie, să-i dea lui >eli1 bani pentru cursuri.
Invitai de ;ascalopol, >eli1 şi *tilia petrec o perioadă la moşia lui de la 6iulnia.
(ndră#ostit de *tilia, >eli1 îi cere, ca dovadă de iubire, să nu-l mai vadă pe ;ascalopol,
ceea ce duce la o discuie între aceasta şi >eli1.
Situaia *tiliei era nesi#ură. $eşi îi &olosea averea, 6ostace Ciur#iuveanu ezită
s-o adopte şi nu-i &ace nici testament de &rica +#laei. +ceasta pândea orice mişcare a
 bătrânului, &iind convinsă că averea lui îi revine de drept.
;rin mijlocirea lui Stănică, >eli1 o cunoaşte pe Ceor#eta, întreinuta unui #eneral,
cu care are o relaie. (ntre timp, *tilia acceptă invitaia lui ;ascalopol şi pleacă la ;aris,
 pentru o vreme. Simion )ulea se îmbolnăveşte şi &amilia îl internează într-un ospiciu.
*tilia se întoarce de la ;aris şi reia prietenia cu >eli1. !oş 6ostace se #ândeşte
la viitorul *tiliei şi cumpără materiale de construcie, intenionând să-i &acă o casă.
3ătrânul are însă un atac de apople1ie, iar &amilia )ulea inclusiv Stănică, îi ocupă casa
 pentru a-l suprave#ea. !oş 6ostace inea banii sub saltea şi amânase de mai multe ori
să-i predea lui ;ascalopol pentru *tilia.
Stănică bănuia că bătrânul ascunsese banii undeva şi, într-o zi, rămas sin#ur cu
moş 6ostace, îi &ură banii provocându-i moartea.
6asa îi rămâne +#laei, iar *tilia nu primeşte nimic. +juns bo#at, Stănică se
desparte de *limpia. *tilia se căsătoreşte cu ;ascalopol şi pleacă la ;aris.
>eli1 îşi continua studiile şi ajun#e medic şi pro&esor universitar. (ntâlnindu-l,
după câiva ani, pe ;ascalopol în tren, >eli1 a&lă de la el că se despărise de *tilia care se
recăsătorise. ;rivind o &oto#ra&ie pe care i-o arătase moşierul, >eli1 nu o mai recunoaşte
 pe &ata „nebunatică” de odinioară. <evenit într-o duminică pe strada +ntim, la casa lui
!oş 6ostace, >eli1 retrăieşte clipa, când venise prima dată aici, şi îşi reaminteşte,
vorbele cu care îl întâmpinase bătrânul' „ +ici nu stă nimeni!”
<omanul debutează balzacian cu precizarea timpului şi a locului aciunii. Benirea
lui >eli1 în strada +ntim, în casa lui 6ostace Ciur#iuveanu, este simetrică cu &inalul,
când >eli1, revenind în acelaşi loc, îşi reaminteşte cuvintele cu care îl întâmpinase
odinioară unciului său'  „ +ici nu stă nimeni!”
$escrierea minuioasă a locuinei, prezentarea principalelor personaje 2*tilia, moş
6ostace, ;ascalopol, +#lae4 prin portrete, care vor &i dezvoltate pe parcurs, evideniază,
în spirit realist, le#ătura dintre individ şi mediu.
Subiectul romanului evoluează pe două planuri' pe de o parte, viaa lui >eli1 şi
iubirea pentru *tilia, iar pe de altă parte, e1istena &amiliilor Ciur#iuveanu şi )ulea.
Incipitul balzacian 2„ seară de la începutul lui iulie ;II” - strada +ntim4 creează
impresia de autenticitate, dar, în acelaşi timp anticipează două laitmotive ale romanului'
 pro*lema paternităţii şi moştenirea
6reator de tipuri eterne, Ceor#e 6ălinescu a optat pentru un realism de tip
 balzacian, la &el ca în romanele >ietul Ioanide şi Scrinul ne#ru.
 Aaratorul este clasic, omniscient şi omniprezent= el relatează la persoana a III-a.
;rezena lui este evidentă din primele rânduri, când îi realizează lui >eli1 un portret &izic
şi, ca un cunoscător, dă detalii aritectonice şi de atmos&eră. >eli1 este personajul-narator.
5l percepe evenimentele şi semni&icaia lor. 6ititorul pătrunde o dată cu personajul în
universul romanului.
 <eprezentând tipul z#ârcitului, 6ostace Ciur#iuveanu este comparabil cu
Farpa#on, al lui !oliere sau cu Fa#i-)udose al lui $elavrancea. ;ortretul său &izic
2„capul atins de o cal'iţie totală, faţa aproape sp#nă, *uzele întoarse în afară şi gal*ene
de prea mult fumat”8 indică vârsta şi decrepitudinea personajului. ;e de o parte, iubirea
 pentru *tilia şi, pe de altă parte teama de +#lae îl &ac pe moş 6ostace să &ie ezitant.
;reocupat de soarta *tiliei, pe care ar &i trebuit s-o in&ieze, bătrânul vrea să depună bani
la bancă pentru ea şi să-i construiască o casă. +tacul de apople1ie împiedică realizarea
inteniilor.
6elelalte personaje îl apreciază di&erit pe 6ostace' +#lae şi Stănică îl
suprave#ează pentru a pune mâna pe avere, *tilia îl consideră „un om bun”, dar „cam
avar”, ;ascalopol îl priveşte cu înele#ere şi prietenie, iar >eli1 este contrariat de
comportamentul său.
!oş 6ostace trăieşte drama omului sin#ur şi neajutorat, care, văzându-se
deposedat de bani, nu mai vrea să trăiască.
+tilia este un personaj realizat prin tenica „ oglinzilor paralele” >eli1 o vede
„adora*ilă, atrăgătoare, cultă, talentată, o fată superioară”, ;ascalopol, „ o mare
 ştrengăriţă cu un temperament de artistă”, moş 6ostace o numeşte „ fe"fetiţa” şi soarbe
„umilit ” din oci, Stănică o elo#iază „ deşteaptă fată, ştiu că se descurcă în viaă”, iar 
+#lae o consideră „ o stricată”
;ortretul ei &izic su#erează tinereea şi distincia' „ ;K";I ani, faţa măslinie, cu
nasul mic şi ocii foarte al*aştri”
5roina cumulează o serie de trăsături contradictorii' copilăroasă şi matură,
e1pansivă şi interiorizată, raională şi impulsivă. 6omportamentul ei este derutant atât
 pentru >eli1, tânărul în &ormare, cât şi pentru ;ascalopol, bătrânul blazat.
>ire comple1ă, plină de neprevăzut, liberă în atitudini şi capricioasă, ea are o
in&luenă ma#ică asupra celorlali. +re puterea de a se autoanaliza, #ăsindu-se
„medioacră” şi conştientă de relativitatea &rumuseii „ noi nu trăim dec#t cinci"şase
ani!Pe urmă am să capăt cearcăne la oci, z*#rcituri pe o*raz”, îi spune ea lui >eli1.
*tilia oscilează între >eli1 şi ;ascalopol, două ipostaze masculine, optând, în cele
din urmă, pentru moşier, care îi putea asi#ura o e1istenă liniştită.
(ntr *tilia, pe care o vede >eli1 la început plină de &armec şi de candoare, şi
&emeia din &oto#ra&ia din &inal 2„ o doamnă foarte picantă, gen actriţă întreţinută, dar 
care nu mai era )tilia, nu era fata ne*unatică un aer de platitudine feminină stingea
totul”, este viaa unei eroine moderne.
Beli8 este tipul intelectualului în &ormare. ;ortretul lui &izic este prezentat în
 prima pa#ină a romanului ' „ un t#năr de 'reo optsprezece ani”, cu &aa „ ju'enilă şi
 prelungă, aproape feminină”, cu o culoare „măslinie” a obrazului şi o tăietură „elinică”
a nasului.
>ire raională, cu un spirit de observaie &oarte dezvoltat, >eli1 este cel care
observă şi analizează, perspectiva lui &iind cea dominantă
(nele#ând că studiul este pentru el unica şansă, el mer#e la universitate, publică
articole în reviste de specialitate şi ajun#e medic apreciat şi pro&esor universitar.
Simpatia lui pentru *tilia devine, în timp dra#oste. ;urtarea contradictorie a &etei,
&amiliaritatea dintre ea şi ;ascalopol, precum şi plecarea lor neaşteptată, la ;aris sunt
mani&estări care-l surprind, &ăcându-l bănuitor şi #elos. *tilia revine, şi prietenia lor se