TITU MAIORESCU Epoca pasoptista si postpasoptista insemnase pentru literatura romana o dezvoltare fara precedent.

La 1863-1864, un grup de intelectuali progresisti organizeaza niste sedinte in care erau dezbatute problemele importante ale vremii cu scopul de a emancipa publicul larg. Acestea nu erau unilaterale ci cuprindeau numeroase domenii de activitate literatura, filozofie, logica. Aceste sedinte se numeau prelectiuni populare datorita finalitatii lor. !nteresul a fost atat de mare incat multi intelectuali au venit in "urul iniatiatorilor. Asa a luat nastere societatea #unimea despre care !acob $egruzzi spunea ,,ca se pierde in negura timpurilor ca origine%%. &ei care au infiintat-o au fost 'asile (ogor, (etre (. &arp, )*eodor +osetti, !acob $egruzzi si )itu ,aiorescu. &el din urma a devenit si conducatorul societatii. ,aiorescu intemeiaza o directie critica in cadrul culturii noastre intregi, nu numai in critica literara. &ercetarile sale incep cu un fel de tablou al starii culturale din acea vreme, indicandu-se nivelul care s-a atins sau trebuie atins. -tudiul ,,O cercetare critica asupra literaturii romane %este alcatuit din doua parti conditiunea materiala a poeziei si conditiunea ideala . (rima parte prezinta urmatoarea conceptie despre poezie aceasta trebuie sa e.prime frumosul , pe cand stiinta trebuie sa se ocupe de adevar. (rima diferenta si cea mai mare , dintre frumos si adevar este aceea ca adevarul cuprinde niste idei, pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila (rima conditie pentru o poezie ,indiferent de genul careia apartine, este sa destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in mintea celui care asculta. ,aiorescu se opreste in prima parte a studiului la ,,materia sensibila%% in care se incorporeaza ideea artistica, aratand ca fiecare arta isi are materialul ei. Acest material sensibil nu se gaseste in lumea de dinafara, ci doar in constiinta noastra si se compune din imaginile pe care auzirea cuvintelor ni le desteapta in imaginatie. &oncluzia ar fi ca ,aiorescu sustine necesitatea unui limba" poetic cat mai putin abstract, e.plicand rolul figurilor de stil in actul poetic. /iscutand despre conditiunea ideala a poeziei, criticul considera ca fondul nu trebuie inteles ca id0e propriu-zisa, ci ca sentiment sau pasiune. !ubirea, ura, tristetea, bucuria sunt considerate obiecte poetice. !nvatatura, preceptele morale, politica sunt obiecte ale stiintei. Acest studiu a fost elaborat in spirit critic, intrucat ideile sale estetice erau ilustrate cu aprecieri si observatii asupra literaturii romane si universale. Efectul de instruire asupra tinerilor scriitori a fost remarcabil, desi criticul era convins ca estetica nu poate crea poeti, dar pune obstacol mediocritatii. ! Comediile domnului Cara"iale # este un studiu care a aparut din nevoia de a-l apara pe dramaturg de atacurile din presa vremii.&riticul porneste de la constatarea ca tipurile si situatiile din comediile lui &aragiale sunt inspirate din realitatea sociala a timpului si ca artistul surprinde totul din perspectiva artistica si nu practica. (rin urmare,

criticul generalizeaza, si incearca sa surprinda trasaturile vesnic valabile ale omului, nu sa prezinte realitatea ca si cum s-ar pune in slu"ba politicii. &aragiale a pus in scena ,,cateva tipuri de viata sociala%% si le-a dezvoltat cu semnele lor caracteristice, insa el nu arata si partea comica a lucrurilor. ,aiorescu, sustine ca in aceasta realitate se poate vedea foarte usor elementul adanc si serios, precum si faptul ca in general in spatele oricarei comedii se ascunde o tragedie. &oncluzia criticului este aceea ca subiectul unei opere literare poate fi luat din realitatea imediata, insa tratarea lui nu poate fi decat ideal- artistica. 1unctia artei este una interioara, adica are un efect asupra omului, in sensul ca il purifica sufleteste , il face capabil sa se inteleaga pe sine in raport cu ceilalti si cu natura. ,aiorescu valorifica ideea lui Aristotel despre 2at*arsis, care reprezinta principiul purificarii umane prin contemplarea artistica. Arta produce asupra omului un sentiment de inaltare si de purificare. Arta este morala prin valoarea ei, nu prin ideile moralizatoare pe care le contine Aceasta teorie il conduce pe ,aiorescu la combaterea criticilor care au respins comediile lui &aragiale pe motiv ca ar fi imorale. /upa moartea lui Eminescu, criticul a publicat studiul ,,Eminescu si poeziile lui Este considerat a fi cel mai important studiu maiorescian de istorie, critica si analiza literara. !deea de la care porneste criticul este ca Eminescu a fost produsul propriului sau geniu. (rin urmare nimic nu l-ar fi abatut pe poet de la drumul sau firesc. (rin aceasta viziune criticul a pus bazele mitului eminescian. -tudiul are meritul de a fi analizat componentele personalitatii lui Eminescu. !l considera om al timpului modern, cu o cultura vasta, cu o memorie fantastica , nu ii scapa nimic, pasionat de poezia din toate timpurile , cunoscator al filozofiei lui (laton, 2ant, -c*open*auer. &riticul subliniaza de asemenea ca acest poet a avut o influenta asupra tuturor si ca literatura romana a sec. 33 va incepe sub influenta poeziei sale. )itu ,aiorescu este unul dintre cei dintai oameni de cultura romana care a inteles ca, dupa infaptuirea 4nirii din 1856, o prima cale de consolidare a unitatii nationale trebuie sa fie limba romana. /in acest motiv, toate studiile sale au militat pentru unificarea limbii romane literare prin omogenizarea scrierii, prin punerea la punct a unei gramatici unitare, prin adoptarea principiului imbogatirii vocabularului cu neologisme si prin promovarea unei atitudini de combatere a oricarei tendinte de stricare a limbii. (rima problema de limba ridicata de critic, vitala pentru vremea aceea, a fost cea a scrierii limbii romane literare.(rincipiile lui ,aiorescu asupra acestei probleme au fost urmatoarele introducerea alfabetului latin, eliminarea alfabetului c*irilic, ortografia fonetica si combaterea scrierii etimologice. 7 alta problema de limba, care l-a preocupat pe ,aoirescu este cea a neologismelor. ,aiorescu a fost partizanul imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme, dar respectandu-se cateva conditii sa se imprumute mai ales din limbile romanice, pentru a fi mai usor adaptate la fonetica limbii romane.8articolul ! $eolo"ismele 9: 7 ultima problema de mare importanta a fost aceea de combatere a tendintelor de stricare a limbii. /in punctul de vedere al lui ,aiorescu doua manifestarii erau deosebit de periculoase calculul lingvistic 8adica traducerea cuvant cu cuvant a unor e.presii specifice dintr-o limba straina: si betia de cuvinte, considerata o adevarata boala a spiritului. ,aiorescu o analizeaza cu ironie muscatoare in doua articole celebre %,,&etia de cuvinte '()*+ si ,,Oratori, retori, limbuti'(,-.

)eoria formelor fara fond apare in 1866, cand )itu ,aiorescu publica studiul ,, In contra directiei de astazi, unde scrie ,,/upa statistica formelor din afara , romanii poseda aproape intreaga civilizatie accidentale. Avem politica si stiinta , avem "urnale si academii, avem scolii si literatura, avem muzeu, conservator, avem teatru, avem c*iar o constitutiune. /ar in realiate, toate acestea sunt productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar%%, deci o suita de improvizatii inselatoare, care adancesc prapastia dintre straturile mai inalte ale societatii si taranime, ,,singura clasa reala la noi%%. Afirmand ca o,, forma fara fond ;%este stricatoare, intrucat nimiceste un mi"loc puternic de cultura, ,aiorescu sustine cu oarecare rigiditate, fara suplete in intelegerea unui conte.t istoric dat- ca decat sa facem o pinoteca fara arte frumose, o academie fara stiinta, o asociatie fara spirit de societate, ,,mai bine sa nu facem deloc%%. )eoria ,,formelor fara fond%%, poate fi considerata valabila in con"unctura epocii, in masura in care a fost folosita ca principiu de critica impotriva mediocritatii si imposturii. ,aiorescu, in special, dorea o dezvoltare in sens modern, european, dorea o ridicare a fondului auto*ton la inaltimea formelor imprumutate. Autor de idei, polemist redutabil, cultivand cu placere ironia sub masca stilului academic- savant, demonstrativ-, sobru si e.act in e.primare,sententios adeseori, cu tendinte aforistice ca moralisti europeni, )itu ,aiorescu a fost nu numai un indrumator al culturii si literaturii romane, ci si un mare scriitor, pe carte )udor 'ianu il apreciaza ca atare, mai ales pentru contributia lui la dezvoltarea limbii romane literare %%$imeni nu scrisese ca ,aiorescu mai inainte si putini l-au egalat in vigoare, concizie si proprietatea e.primarii mai tarziu. $u este deci e.agerat a spune ca in domeniul sau propriu lucrarea la care a supus graiul nostru nu a fost cu nimic mai pre"os de cea a lui ,i*ai Eminescu%%.