SFÂNTUL FOTIE AL CONSTANTINOPOLULUI

Secolul al IX-lea reprezint una dintre cele mai zbuciumate perioade ale istoriei. Dacă
prima sa jumătate a fost zguduit de controversa iconoclast , odată cu victoria împotriva
iconoclaștilor din 843, începe o perioadă de renaștere spirituală și de noi realizări, dar și de
tensiuni între Apus și Răsărit. Una dintre forțele care au animat aceste evenimente a fost Sfântul
Patriarh Fotie cel Mare.
Cu privire la anul nașterii lui Fotie nu avem informații precise. Cel mai probabil acesta s-
a n scut în anul 820, în Constantinopol. Tat l lui se numea Serghie, iar mama, Irina. Familia lui
Fotie se înrudea atât cu familia imperial , fratele mamei lui Fotie fiind c s torit cu Irina, sora
împ r tesei Teodora, cât și cu înaltul cler, întrucât Tarasie, patriarhul Constantinopolului, cel care
a prezidat Sinodul al VII-lea Ecumenic, întrunit la Niceea în 787, în cadrul c ruia a fost
condamnat iconoclasmul, era unchiul lui Fotie.
Tat l lui Fotie ocupa o pozi ie important în statul bizantin; fiind ofi er în garda
imperial . Deoarece familia lui Fotie a fost de partea celor care sus ineau cultul icoanelor, ea a
fost persecutat de ultimul împ rat iconoclast Teofil. Astfel, g sim numele p rin ilor lui în
sinaxarul bizantin, ei fiind pomeni i de Biserica Ortodox ca m rturisitori pe 13 mai. Iată cum își
descrie Fotie familia într-una din scrisorile sale:
Părinții noștri au întâmpinat moartea nu precum o fac cei pe care îi tim noi. Ei au
fost l muri i prin foc i prin ap i, de i au fost amenin a i în acea vreme de surghiunul amar
i greu, fiind lipsi i de orice prieteni i rude, de i au fost desp r i i de to i cei ce aduc
mângâiere, le-au primit pe toate cu bucurie; i au sl vit pe Dumnezeu, spre deosebire de cei
care conduc cele omene ti dup mintea omeneasc .
Deși p rin ii lui Fotie au fost exila i din cauza pozi iei adoptate împotriva iconoclasmului.
copiii lor e posibil s fi r mas totu i în Constantinopol, unde au primit o excelent educa ie. Fotie
a devenit un erudit remarcabil, un subtil filosof i un foarte profund teolog. Chiar unul dintre
dușmanii săi, Niceta de Paflagonia, mărturisea: Era respectat pentru în elepciunea i pentru
cultura sa profan mai mult decât oricare alt persoan implicat în politic . Cuno tea
gramatica i poezia, retorica i filosofia; de asemenea i medicina, i, în general, orice tiin






ş

ă
ă
ă
ă

ă
ă
ş
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ş

ă
ş
ş
ă
ă
ă
ş
ş
ţ
ă
ă
ţ
ş
ă
ţ
ş
ă

ş

ş
ă
ă
ă

ş
ă
ă
ş
ţ
ţ

ţ
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ţ
ţ
ţ
ă
ă
ă
ş
ţ
ă
ţ
ă
ă
ţ
ş
ţ
ş
ş
ţ
ă
 profan din vremea lui. Superioritatea lui intelectual era de a a natur , încât p rea c - i
dep e te genera ia i se întrece cu autorit ile antice.
La vârsta tinereții Fotie mărturisea c era st pânit de o puternic atrac ie pentru celibat i
c nu dorise niciodat s se fac preot: „Când eram tân r, mi-am dorit foarte mult s tr iesc
singur.” în alt loc sublinia același lucru: „în copil rie am luat hot rârea s stau departe de
probleme i de zgomot i s m bucur de pl cerile pa nice ale vie ii retrase.
Înainte de a sluji Bisericii, Fotie a str lucit în politic . În timpul domniei lui Mihail al IlI-
lea, a ocupat diferite funcții la curte fiind pe rând ofi er al g rzii imperiale, func ionar diplomatic,
i senator. În anul 855, când era deja un politician recunoscut, Fotie a fost trimis de împărat ca
ambasador la arabi, în Bagdad. Toate aceste demnit i nu 1-au mul umit îns . „Am fost obligat
s primesc demnit i politice i responsabilit i laice pe care împ ratul mi le-a impus
împotriva voin ei mele.
În vremea lui Fotie, în Imperiul Bizantin s-au luat mai multe m suri pentru promovarea
înv mântului superior. Astfel, în timpul domniei lui Mihail al III-lea, a fost reorganizată coala
superioar imperial din Constantinopol, în fruntea căreia a fost numit chiar Fotie. Ca rod al
activității din această perioadă avem lucrarea Bibliotheke sau Myriobiblos. Importan a lucr rii
este extrem de mare, întrucât ea con ine informa ii valoroase despre numeroase opere ale
antichit ii pierdute, din nefericire, între timp.
Personalitatea lui Fotie, general recunoscut , iubit i deosebit de respectat , a ajuns însă
în centrul disputelor. Patriarh al Constantinopolului era din 847 Ignatie, un apropiat al
împărătesei Teodora, dar care nu era agreat de regentul Bardas, fratele Teodorei și unchiul
împăratului Mihail al III-lea. Printr-o serie de intrigi Bardas reușește să o îndepărteze pe Teodora
de la putere și apoi și pe patriarhul Ignatie, pentru că a refuzat s o tund pe aceasta în
monahism. Din ordinul lui Bardas, Ignatie a fost arestat i exilat pe Insula Terebinthos în
octombrie 858. Acest act necanonic, pentru că Ignatie nu fusese condamnat de un sinod, a produs
multe tulburări în Biserica Constantinopolului.
Ca soluție, abilul Bardas, l-a propus episcopilor, ca urmaș în scaunul patriarhal, pe
profesorul Fotie. Cu siguran , numai acesta putea s calmeze spiritele i s aduc pacea, mai
ales că în timpul evenimentelor petrecute rămăsese neutru. În sinodul întrunit, Fotie a fost ales


ş



ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ş
ă
ă
ţ
ă
ş
ţ
ţ
ă
ă
ş
ă
ţ
ş

ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ş
ţ
ă
ă
ă
ţ
ă

ă
ă
ţ
ă
ţ
ă
ă
ţ
ţ
ă
ş

ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
ţ
ş
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă

ă
ă
ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ş
 aproape în unanimitate ca patriarh al Constantinopolului, cu toate că pân în acest moment, Fotie
nu se gândise niciodat s - i p r seasc studiile i celelalte îndatoriri pentru a intra în cler. În
prima scrisoare trimis papei Nicolae I, scria, printre altele, cele ce urmeaz :
Adunarea clericilor luaser o hot râre ferm - aceea de a-mi impune s fiu episcop
împotriva voin ei mele... Fiindu-mi luat ansa de a-mi exprima rug mintea, am izbucnit în
lacrimi, întristarea care p rea un nor în sufletul meu i care m umplea de nelini te i
întuneric a izbucnit dintr-o dat într-un torent de lacrimi ce se rev rsau din ochii mei... Cei
care mi-au bruscat astfel sim irea nu mi-au dat pace pân nu au ob inut ceea ce au dorit,
împotriva voin ei mele
Din cele spuse de Fotie se poate trage concluzia c alegerea lui fusese inevitabil în
împrejur rile date. În ase zile Fotie a primit toate învestiturile biserice ti. Pe 20 decembrie, în
anul 857, a devenit monah; ziua urm toare cite ; urm toarea ipodiacon i diacon; apoi preot, iar
în ziua de Cr ciun a fost hirotonit episcop. O dat cu ridicarea lui Fotie la rangul de episcop al
Constantinopolului a început o nou perioad pentru Biserica R s ritean . Fotie era cel mai
distins gânditor, cel mai eminent politician i cel mai abil diplomat care a de inut vreodat
demnitatea de patriarh al Constantinopolului (bizantinologul Ostrogorsky) Într-adev r, în
timpul episcopatului lui Fotie, Biserica a cunoscut o perioadă de înflorire dar a i fost tulburat
de numeroase conflicte.
În ciuda alegerii celui mai bun om din Bizan în scaunul episcopal al capitalei, în ciuda
lini tii aparente, criza nu trecuse. La dou luni dup hirotonirea lui Fotie, o parte dintre episcopi
și-au declarat adeziunea față de Ignatie și l-au proclamat pe acesta ca patriarh legitim, renun ând
la supunerea fa de Fotie. Din acest moment via a lui Fotie va fi o nesfâr it lupt . Pentru a fi
reconfirmat în scaunul patriarhal, el a convoacă în 859 un sinod la Constantinopol. Cu toate că
sinodul întrunit i-a dat câștig de cauză lui Fotie, episcopii ignatieni, c lug rii i popula ia aflat
sub influen a lor au continuat să protesteze. La cererea lui Fotie, i s-a permis lui Ignatie s se
întoarc la Constantinopol, iar averea i-a fost înapoiat . Înc o dat s-au f cut eforturi pentru a-1
convinge s -1 recunoasc pe Fotie ca succesorul lui legitim, dar a fost în zadar. Ignatie nu s-a
l sat convins.



ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă

ţ
ţ
ţ
ă
ă
ş
ă

ă
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
ţ
ă
ţ
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
ţ
ă
ă
ă
ă
ş

ă
ş
ş
ţ
ă
ă
ţ
ă
ş
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
 S-a decis convocarea unui nou sinod, pentru recunoa terea lui Fotie, ca astfel să-și poat
exercita f r piedici slujirea episcopal . Pentru ca hot rârile sinodului s aib mai mult valoare
s-a hot rât invitarea patriarhilor r s riteni (din Alexandria, Antiohia i Ierusalim) i a patriarhului
Apusului, papa Nicolae I. Nicolae I era însă un om ambi ios i însetat de putere, având drept scop
al vie ii extinderea autorit ii Bisericii Romei peste întreaga lume. El a reușise s aduc to i
ierarhii apuseni sub ascultare absolut fa de el și acum găsise ocazia potrivită pentru a interveni
în treburile biserice ti din R s rit. Acesta a trimis o delegație formată din doi episcopi, care avea
misiunea de a-l recunoaște ca patriarh pe Fotie cu condiția ca Iliria i sudul Italiei s fie înapoiate
sub jurisdicția Romei, așa cum fusese cazul înainte 733, când împ ratul Leon al III-lea Isaurul le-
a trecut sub jurisdic ia Bisericii Constantinopolului. La sinodul de la Constantinopol din 861,
Fotie a fost încă odată confirmat în scaunul patriarhal, fără ca papa să obțină ceea ce dorise. S
observ m c , într-o epistol trimis lui Fotie înainte de examinarea cazului, Nicolae îl numea
„episcopul Constantinopolului” i sl vea pe Dumnezeu pentru credin a dreapt a lui Fotie i
pentru onestitatea caracterului s u. Acest fapt dovede te c papa era interesat s ob in Iliria i
sudul Italiei i nu s pun la îndoial legitimitatea lui Fotie.
Când a fost informat c nu i-au fost îndeplinite cerințele, papa Nicolae s-a mâniat teribil,
iar mânia lui a c zut mai întâi asupra reprezentan ilor s i, pe care i-a excomunicat. A convocat
apoi un sinod latin în 863 i 1-a excomunicat pe Fotie pe baza acuza iei c fusese însc unat
patriarh în mod necanonic. L-a amenin at de asemenea pe Fotie c , în cazul în care nu se va
conforma hot rârilor sinodului de la Roma, va r mâne excomunicat pân pe patul de moarte.
Nicolae cerea ca Fotie i Ignatie s fie trimi i la Roma pentru a fi judeca i de el. Ac iunile papale
f r precedent, erau o jignire pentru Biserica Răsăriteană. Cu toate acestea, Fotie nu a cedat
mâniei i nu a r spuns. A considerat c singura cale eficient de p strare a unit ii dintre R s rit
i Apus este t cerea, tiind foarte bine c scrisorile i cuvintele lui vor fi zadarnice.
Cu toate dificult ile provenite din interiorul i din afara Bisericii, episcopatul lui Fotie a
dat roade deosebit de bogate. Mai ales dup recunoa terea lui de c tre Sinodul din 861, Fotie s-a
dedicat cu râvn reorganiz rii vie ii biserice ti. El a organizat misiunea de creștinare a slavilor și
bulgarilor din Peninsula Balcanică. Astfel, în 863, au ajuns în Moravia misionari greci, sub
conducerea fra ilor tesaloniceni Chiril-Constantin i Metodie, trimi i de Fotie i de împ rat. Prin


ş

ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ş
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ţ
ă
ă
ş
ş
ă
ş
ţ
ş
ş
ş
ă
ş
ţ
ă
ă

ă
ş
ş
ă
ă
ă
ş
ş
ş
ă
ţ
ă
ţ
ţ
ă
ă
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ş

ă
ţ
ă
ţ
ă
ă
ă

ă
ă
ă
ă
ş
ş
ţ
ă
ă
 colaborarea regelui Ratislav, misionarii au propov duit cu succes credin a cre tin . Ca misiunea
lor s fie mai bine primit , au predicat în limba slavon . Alfabetul slavon a fost inventat de ei
pentru a face posibil traducerea Bibliei i a c r ilor liturgice în limba slavon . Ca urmare a
succesului misiunii bizantine în Moravia, regele Boris I al Bulgariei i-a exprimat dorin a de a
adopta cre tinismul. În 864 el a fost botezat i a primit numele de Mihail, na fiindu-i chiar
împ ratul bizantin Mihail al III-lea. Se mai p streaz încă una dintre scrisorile trimise de Fotie
regelui proasp t botezat, în care el îi înf i eaz acestuia datoriile lui ca st pânitor cre tin.
Rela iile deja tensionate dintre R s rit i Apus au început s se deterioreze acum din
cauza problemei bulgare. Regele bulgar Boris I (Mihail) dorea s întemeieze o Biseric bulgar
independent , în timp ce Fotie inten iona s trimit doar misionari. Din moment ce nu i-a trimis
un patriarh sau un mitropolit, Mihail s-a întors c tre franci i c tre Roma, pentru a-și împlini
dorința. O astfel de ocazie era tocmai ceea ce î i dorea Nicolae. Imediat i-a trimis în Bulgaria pe
episcopii Fortunatus i Paul, înso i i de al i misionari. Aceștia au introdus în Bulgaria o serie
obiceiuri latine printre care se numără celibatul preoților, postul în zi de sâmb tă, practica
s vâr irii Sfintei Taine a Mirungerii numai de c tre episcopi, reducerea Postului Pa telui la o
s pt mân .; în plus înv au c Duhul Sfânt purcede nu numai de la Tat l, ci i de la Fiul, o
învățătură străină de mărturisirea de credință a Bisericii, cunoscută cu numele de Filioque.
Fotie a trimis imediat o enciclic patriarhilor r s riteni, îndemnându-i s ia parte la lupta
împotriva denatur rii egoiste de c tre Roma a adev ratei înv turi a Evangheliei i a Tradi iei.
Printre altele, Fotie afirma în aceast celebr scrisoare:
„Oameni lipsi i de evlavie i resping tori, ivi i din întuneric (veni i din Apus), s-au
n pustit asupra celor de curând converti i i asupra na iunii de curând a ezate, întocmai ca
un fulger, sau ca un cutremur, sau ca o rev rsare de grindin , sau, ca s m exprim mai bine,
ca un nemilos mistre singuratic. Dup ce au sfâ iat cu picioarele i cu din ii via cea iubit ,
s dit de curând de Dumnezeu, adic prin purtarea lor ru inoas i prin stricarea dogmelor
(lucru obi nuit pentru ei), au adus-o la ruin . C ci au lucrat cu viclenie pentru a-i corupe i
pentru a-i desp r i în tain de adev ratele i neprih nitele dogme i de credin a curat
cre tineasc .”



ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
ş
ă
ţ
ă
ă

ă
ă
ţ
ă
ş
ţ
ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ţ
ş
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ş
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ş
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ă

ţ
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
ş
ţ
ă
ă
ş
ă
ş
ă
ţ
ş
ţ
ă
ş
ă
ş
ă
ş
ă
ş
ş
ţ
ă

ţ
ţ
ă
ş
ă
ă
 Preten iile de primat ale papei, ac iunile jignitoare ale lui Nicolae I i ale sinodului s u
îndreptate împotriva Bisericii R s ritene, problema invaziei papale în Bulgaria i noua înv tur
despre purcederea Duhului Sfânt de la Tat l i de la Fiul au devenit fundamentul i motiva ia
convoc rii unui sinod la Constantinopol. Astfel, reprezentan i din R s rit s-au adunat la
Constantinopol în 867. O surs ne informeaz c actele acestui sinod au fost semnate de o mie de
membri. Sinodul 1-a excomunicat pe Nicolae I i a condamnat practicile biserice ti latine i noua
înv tur a Romei despre Duhul Sfânt introdus în Bulgaria. Mai mult, i se cerea împ ratului
apusean Ludovic al II-lea s intervin i s -1 demit pe Nicolae. Nicolae I a murit îns în acela i
an, f r a afla hot rârile sinodului.
În timp ce lucrurile luau o astfel de întors tur , Nicolae I disp rând de pe scena luptei
dintre R s rit i Apus, în Constantinopol aveau loc schimb ri politice. Vasile I Macedoneanul,
care fusese pân atunci co-imperator cu Mihail al III-lea, l-a asasinat pe Bardas, unchiul lui
Mihail. L-a ucis apoi și pe Mihail al III-lea, binef c torul s u, i a luat în propriile mâini
conducerea statului în septembrie 867. Pentru a câ tiga mul imile, dar mai ales cercurile
tradi ionaliste, care erau împotriva lui Fotie, i pentru a ob ine favoarea Romei, Vasile I l-a
detronat pe Fotie i 1-a ridicat în scaunul patriarhal pe Ignatie. Ca s confere legalitate actelor
sale, a hot rât convocarea unui nou sinod. În acest scop, el i-a scris papei Adrian al II-lea, care a
trimis o delegație formată din doi episcopi și un diacon. Acest sinod ținut la Constantinopol între
869-870 este considerat de romano- catolici al VIII-lea Sinod Ecumenic. În cadrul sinodului
Fotie a fost condamnat, iar Ignatie și Nicolae I achitați. Dezideratul papal cu privire la înapoierea
Iliriei i a Bulgariei a r mas în continuare nesatisf cut. La acest sinod a fost lămurită și
chestiunea Bisericii Bulgare ea fiind situată sub juristicția patriarhiei din Constantinopolului.
De i la acest sinod au participat doar 110 episcopi, Fotie nu a vrut s adopte o atitudine de
opozi ie, tulburând Biserica. A luat drumul exilului amar. De acolo nu le-a trimis adep ilor s i
nici o scrisoare, pentru a nu stârni acte de fanatism, ci i-a sf tuit s îndure cele întâmplate f r
proteste i f r murmure.
În timpul exilului, de i îi lipseau toate, Fotie nu a r mas inactiv. A scris lucrarea Discurs
asupra reînvierii maniheismului, alc tuit din patru c r i, precum și una dintre cele mai
frumoase opere ale sale - Amfilohia, o „colec ie de lucr ri în care sunt analizate subiecte



ş
ă
ţ
ă
ţ
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ş

ă
ă
ş
ă
ă
ă

ă
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ş
ş
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ţ
ă
ţ
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ş
ş
ă
ţ
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
 scripturistice”. Purtarea pa nic i demn a lui Fotie a câ tigat curând respectul i pre uirea
societ ii cre tine. Cei mai fanatici du mani au fost impresiona i de virtutea i noble ea cre tin a
sufletului s u. Chiar împ ratul Vasile I a recunoscut nedreptatea, i a anulat decizia sa cu privire
la exilul lui Fotie. El a dispus întoarcerea lui Fotie la Constantinopol i chiar i-a încredințat
educa ia copiilor s i. Dup întoarcere, Fotie i-a continuat i activitatea de profesor la coala
superioar de la Magnaura. A uitat toate nedrept ile care i se f cuser , i-a deschis inima, i i-a
cerut lui Ignatie împ carea. Ignatie, fiind un om moral i o mare personalitate, în ciuda
caracterului irascibil, a dat i el dovad de în elegere i a acceptat împ carea. În acest fel, cei doi
mari oameni - pe care Biserica Ortodox îi recunoa te ca sfin i, cinstindu-i -, uitând nedrept ile
din trecut, s-au decis s lucreze împreun pentru binele Bisericii. Dup ce s-au împ cat, între ei
s-a înfiripat o asemenea colaborare i dragoste, încât deseori Ignatie îi cerea sfatul lui Fotie. Cel
din urm scrie despre aceast nou prietenie: Am încercat orice cale pentru rea ezarea i
sporirea p cii. Amândoi am c zut în genunchi i ne-am cerut iertare unul altuia pentru orice
ofens adus . Mai târziu, când el a c zut bolnav i a cerut s m vad , 1-am vizitat; nu o dat
sau de dou ori, ci frecvent, f când tot ceea ce puteam pentru a-i u ura suferin a. i dac îi
putem aduce vreo consolare prin cuvinte, i-am oferit i aceast alinare.
În privin a rela iilor dintre R s rit i Apus, în timpul episcopatului lui Ignatie situa ia nu a
fost cu nimic mai bun decât în vremea lui Fotie. Când a fost informat despre hot rârile
sinodului din 869-870, i anume despre afilierea Bulgariei la Biserica Constantinopolului, papa
Adrian al II-lea i-a scris împ ratului Vasile I i lui Ignatie, protestând împotriva acestei decizii.
Ignatie a intrat în conflict și cu succesorul lui Adrian, Ioan al VIII-lea, din cauza aceleia i
probleme. Totuși când împ ratul Vasile I a hot rât s reexamineze într-un sinod problema lui
Fotie, Ioan a ar tat bun voin i a trimis la Constantinopol o delegație. Ajungând acolo, ace tia
au v zut c situa ia era cu totul nou . Ignatie murise în 877 sau 878, iar Fotie se afla deja pe
scaunul episcopal, fiind confirmat la cererile i rug min ile poporului
Revenind în scaunul pariarhal, Fotie a dorit s lucreze din nou pentru pacea Bisericii În
colaborare cu st pânirea, a convocat în anul 879 un sinod la Constantinopol, în biserica Hagia
Sofia. Aproape patru sute de episcopi au participat la acest sinod. Papa Ioan a trimis ca
reprezentant al s u pe cardinalul Petru, care avea s se al ture altor doi episcopi ai Romei afla i


ă
ă
ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ş
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ţ
ş
ş
ş
ă
ă
ş
ţ
ă
ş
ă
ş
ş
ă
ă
ş
ţ
ă
ş
ş
ş
ă
ţ
ţ
ă
ă
ă
ş

ă
ă
ă
ş
ă
ş

ş
ş
ţ
ţ
ă
ş
ş
Ş
ţ
ş
ă
ş
ţ
ş
ă
ş
ă
ţ
ă
ş
ş
ţ
ă
 deja la Constantinopol. Delega ia Romei avea autoriza ia lui Ioan s îl recunoasc pe Fotie, cu
condiția recunoșterii primatului scaunului Romei. Prezidat de Fotie i constând în discu ii libere,
sinodul a decis independent de voin a papei. Prin urmare, Fotie a fost achitat, solicitarea latinilor
în leg tur cu Iliria și Bulgaria a fost înc o dat ignorat , iar condi ia papei pentru recunoa terea
lui Fotie nu a fost acceptat .
Cu toate că recunoscut celelalte hot râri ale sinodului, papa Ioan a refuzat s accepte
deciziile cu privire la problema Iliriei i a Bulgariei i a continuat s solicite revenirea acestor
dou ri sub jurisdic ia sa. Mai târziu, acest sinod al unit ii a fost dat uit rii de canoni tii
occidentali. Cu toate că sinodul anti-fotian din 869-870 a fost condamnat de cel din 879-880, el
este considerat în continuare de romano-catolici ca al VIII-lea Sinod Ecumenic. Aceast eroare
tragic o întâlnim în continuare în Biserica Romano-Catolic , în ciuda existen ei unor lucr ri
excep ionale ale unor istorici romano-catolici precum cea a lui Francis Dvornik.
Dup sinodul din 879-880, fiind în perioada de apogeu a puterii sale, Fotie s-a putut
consacra total reorganiz rii Bisericii. El a f cut din Biseric un izvor de mare putere spiritual
pentru toate activit ile omene ti. Activitatea predicatorial i cea filantropic au ocupat primul
loc. Studiile sale, redactarea de lucr ri noi i instruirea celor care iubeau cultura nu au fost
trecute cu vederea. Acum î i putea trimite lumina pretutindeni.
Anul 886 a fost pentru Fotie un an al nenorocirii. A început cu moartea împ ratului Vasile
I, în cel de-al aptezeci i patrulea an al vie ii lui. Tronul imperial a fost ocupat de Leon, unul
dintre fo tii studen i ai lui Fotie. Arătând mult ingratitudine fa de fostul s u profesor, 1-a
demis i a ridicat la treapta patriarhal pe fratele lui în vârst de aisprezece ani, tefan, care
fusese botezat de Fotie. Dup ce a fost demis, Fotie a luat pentru a doua oar drumul durerosului
exil. i-a petrecut ultimele zile studiind i scriind, într-o m n stire a armenilor a c rei amplasare
exact r mâne înc necunoscut . A murit în jurul anului 891, departe de zgomotul i de
tulbur rile acestei lumi. Biserica Ortodox R s ritean 1-a num rat curând printre sfin ii ei.
Pomenirea lui se face în fiecare an la 6 februarie, aceasta fiind probabil ziua mor ii sale.
Sfântul patriarh Fotie este cinstit de Biserica Ortodoxă ca „ap r tor al Ortodoxiei,
ap r tor al ortodoc ilor, stâlp i temelie a Bisericii, unealt a harului, vas ales, harpa cea de
Dumnezeu strunit a Duhului, propov duitor fierbinte, ierarh preaîn elept, dasc l al lumii,




ă
ă
ă
Ş
ă
ă
ă
ţ
ţ
ă
ă
ş
ă
ş
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ş
ţ
ţ
ă
ş
ă
ş

ă

ş
ţ
ş
ă
ţ
ă
ă
ş
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă

ţ
ă
ţ
ă
ş
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă

ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
Ş
ă
ă
ţ

ă
ş
ţ
ş
ş
ă
ă
 vestit în cuvânt i în înv tur , trâmbi care a vestit purcederea Duhului Dumnezeiesc de la
Tat l, ce, întocmai ca fiul tunetului (Ioan Evanghelistul) a vorbit cu putere dumnezeiasc ,
prea-neclintit potrivnic al ereziilor, ap r tor dumnezeiesc al Ortodoxiei...
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă