SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR

Ap r tor al dreptei credin e, înv tor al poc in ei, lumin tor al familiei cre tine i al
vie ii monahale i promotor al filantropiei cre tine sunt doar câteva dintre apelativele
folosite pentru a-l descrie pe cel ce a fost fără îndoială cel mai mare orator al Bisericii
Creștine, Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sf. Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia, între 344 şi 354, mai probabil la 354,
după ultimele cercetări asupra cronologiei vieţii şi operelor sale. Tatăl său, Secundus, mare
dregător militar, a murit curând după naşterea copilului. Mama sa, Antuza, dintr-o bogată
familie creştină, rămasă văduvă la 20 ani, s-a dedicat cu râvnă şi perseverenţă educaţiei
fiului ei, renunţând la recăsătorire. Primele elemente ale educaţiei creştine, Ioan le-a primit
chiar de la mama sa. Educaţia clasică o primi de la retorul Libaniu şi de la filosoful
Andragatiu. Libaniu era uimit de educa ia pe care o primeau cre tinii în sânul familiilor lor.
Ioan poveste te el însu i c înv torul s u î i exprimase aprecierea cu privire la mama sa
atunci când aceasta avea 40 de ani i împlinea cei 20 de ani de v duvie: „O, ce femei sunt
printre cre tini”. Ajuns la vremea senectu ii, Libanius a fost întrebat: „cine ar dori s -i fie
succesor”, iar acesta a r spuns f r ezitare: „Ioan, îns pe acesta mi l-au furat cre tinii”. Într-
adev r, Ioan dup terminarea colii i-a asumat o alt cale, cea preg tit lui de Dumnezeu.

În 372 Ioan a primit botezul creștin de la Meletie, episcopul Antiohiei. În curând a

fost făcut citeţ, începând să practice ascetismul acasă, pentru a nu o lăsa pe mama lui
văduvă a doua oară, așa cum mărturisește acesta.

În 374, după moartea Antuzei, Ioan a putut să dea curs dorinţei sale arzătoare pentru
asceză. Doritor de perfec iune, încearc experien a pustiului în ciuda ra iunilor instinctive.
Iat ce zice el: „M întrebam de unde îmi vor parveni cele necesare traiului; oare va fi
posibil s m nânc pâine proasp t zilnic; cum m voi descurca s împart uleiul candelei
ca s -mi r mân i pentru hran ; cum m voi mul umi doar cu ni te legume s race i
cum m voi descurca cu munca penibil a pr itului, a adusului apei sau a oric rei alte
ascult ri. M preocupa mult tot ce era confortabil” Timp de patru ani a dus o viaţă severă
în munții Antiohiei sub conducerea unui ascet, iar după aceea doi ani a stat retras într-o
peşteră unde şi-a compromis sănătatea. Paladius va spune despre aceast experien a Sf.



ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ş
ş
ă
ş
ă
ţ
ă
ţ
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ș
ţ

ş
ă

ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ș

ă
ă
ş
ş

ţ
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ă
ş
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ş

ş
 Ioan: „Timp de doi ani i-a petrecut via a aproape f r somn. Pentru a- i îndep rta total
ignoran a a înv at pe de rost Noul Testament. Zi i noapte era treaz”.

„Oamenii din lume i c lug rii au datoria s ating aceea i culme a perfec iunii”
De o parte sau de alta trebuie c utat iubirea lui Dumnezeu cea mai complet dincolo de
preocup rile profesionale sau voca ionale ale omului: „A iubi pe Hristos, asta nu înseamn
a fi mercenar sau a se deda la un nego oarecare, ci înseamn a practica virtutea într-o
manier absolut i a face totul pentru dragostea lui Hristos” Pentru Sf. Ioan, atât
monahul cât i cre tinul laic trebuie s fie permanent în serviciul comunit ii cre tine în
perspectiva împlinirii în Hristos i a mântuirii personale. i unii i al ii trebuie s
accentueze, prin via a lor, datoria de a-L face pe Hristos prezent în via a de zi cu zi i de a-L
imita. „Nu- i este de nici un folos chiar dac poste ti, te culci pe jos, m nânci cenu ,
plângi neîncetat. Dac nu e ti de folos aproapelui, nu e ti nimic”

În anul 380, Ioan revine în Antiohia. Este hirotonit diacon în 381, chiar în anul
convoc rii Sinodului al II-lea ecumenic de la Constantinopolul, de c tre episcopul Meletie.
Ioan r mâne diacon cinci ani, apoi este hirotonit preot prin mâinile episcopului Fabian, care
i-a încredin at misiunea de predicator: „Misiunea mea era de a predica i a binevesti
Evanghelia. Predicarea cuvântului m-a vindecat, c ci cum deschid gura ca s vorbesc,
orice oboseal îmi trece” El predică în toate bisericile din Antiohia şi din împrejurimi, în
fiecare duminică şi sărbătoare, iar în Postul mare, aproape în fiecare zi.

În februarie 387 în Antiohia izbucne te o revolt . Nemul umi i de m rirea impozitelor

cet enii imperiului distrug statuile împ ratului Teodosie, ale împ r tesei decedate i ale
fiilor acestora, Arcadie i Honoriu. Ostilit ile se petreceau în perioada cea mai sfânt a
anului pentru cre tini: Postul Mare. În calitatea sa de predicator, Ioan roste te 21 de omilii i
calmeaz poporul r sculat, în timp ce episcopul Flavian se duce la Constantinopol ca s
ob in clemen de la împ rat pentru cetatea lor. Acesta este momentul din care Ioan este
recunoscut ca cea mai mare i autentic voce a Orientului cre tin. Numele lui a început s
fie din ce în ce mai vehiculat în toate p turile sociale. În timpul celor 12 ani de preoţie la
Antiohia, Sf. Ioan a desfăşurat o prodigioasă activitate misionară şi predicatorială. A
combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei şi pe iudeo-creştini, şi s-a străduit pentru formarea
morală a credincioşilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza, Evangheliile după
Ioan şi Matei şi Scrisorile Sf. Pavel.



ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ț
ţ
ş
ă
ţ
ă
ă
ş
ţ
ă
ş
ă
ş
ţ
ă
ş
ş
ă
ş
ş
ş
ă
ă
ț
ă
ş

ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ţ
ş
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
ă
ş
ţ
Ş
ă

ţ
ş
ă
ă
ă
ţ

ş
ă
ș
ş
ă
ă
ş
ţ
ţ
ă
ă
ă
ş
ş
ţ
ş
ă
ş
ă
ş
ă
ă
ă
ă
 În 397 moare Nectarie, Patriarhul Constantinopolului. Dup trecerea patriarhului la
cele ve nice au urmat o serie de intrigi pentru succesiune. Teofil al Alexandriei se
str duie te s accead pe scaunul patriarhal unul dintre proteja ii s i. În acela i timp,
Eutropiu – ministru atotputernic pe lângă slabul Arcadie – cunoscând presta ia i înalta
tiin a lui Ioan, reu e te s -l determine pe împ rat s desemneze pe Ioan ca patriarh pe
scaunul ecumenic al cet ii lui Constantin. Astfel, marele predicator din cetatea Antiohiei
Siriei este adus la Constantinopol i hirotonit chiar de Teofil al Alexandriei pe 26 februarie
398.

Ajuns patriarh, Sf. Ioan a început prin a stârpi neregulile şi abuzurile Curții, clerului
și poporului. Fidelitatea sa fa de idealul cre tin i libertatea limbajului au atras repede
dizgra ia împ ratului i a împ r tesei Eudoxia, de i începutul misiunii sale fusese
promi tor. Tân rul împ rat Arcadie, care avea doar 20 de ani, îl stima foarte mult pe marele
predicator. Eudoxia, îns , autoritar i pasional , dorea s arate marelui ierarh c este o bun
mam cre tin , dar i tutore al împ ratului. A vrut s prezideze ea îns i o procesiune de
translare de sfinte moa te. Sfântul Ioan, patriarhul, într-una dintre omilii îi mul umea cu
mult elocin : „Ce mare sunte i, o împ r teas , c ci v putem numi preafericit , gazda
sfin ilor, patroana Bisericii i rivala apostolilor prin zelul de care da i dovad .” Ironia
subtil a predicatorului îns , nu a fost neobservat de împ r teas .

Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios şi neiertător al predicilor sale, care

criticau aspru toate păcatele şi pogorămintele, de jos şi până sus, la Eutropiu şi Eudoxia,
dragostea sa pentru săraci, pentru adevăr şi pentru dreptate, i-au făcut mulţi duşmani.
Eutropiu stăruise pentru aducerea Sf. Ioan la scaunul patriarhal al Constantinopolului şi-1
ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom şi vicios. Sf. Ioan îl critica de pe
amvon. Eutropiu voise să suprime Bisericii dreptul de azil, Ioan i s-a opus. Când, în 399,
Eutropiu căzu în dizgraţie şi ceru azil Bisericii, Sf. Ioan îl primi în Biserică, îl apără de
poliţia imperială care venise să-1 aresteze, dar în cele două cuvântări ţinute cu acest prilej,
patriarhul a arătat cât e de trecătoare slava lumii acesteia şi cât de bună şi ocrotitoare este
Biserica. Pentru moment îi salveaz via a, îns , peste pu in timp, Eutropiu urm rit de mânia
împ r tesei, este prins i decapitat.

În toată această perioadă a continuat să-şi scrie predicile şi comentariile sale. Acum a
terminat Comentariile la Scrisorile pauline (Coloseni, Tesaloniceni, Evrei),

ş



ă
ă
ţ
ţ
ă
ă

ă
ă
ă
ţ
ţ
ă
ş
ş
ş
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ş
ş
ă
ş
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ţ
ă
ţ
ă
ă
ş
ă

ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ă

ă
ţ
ă
ă
ş
ţ
ă
ă
ţ
ă
ţ
ă
ş
ş
ă
 scrie Comentariul asupra Psalmilor, apoi la Faptele Apostolilor. Face misiune externă
formând şi trimiţând misionari de la Persia și Fenicia până la goţii de la Marea Neagră şi
Dunăre.

Legăturile cu curtea au avut un caracter sporadic sau au fost reci. Duşmanii lui Ioan
au început să murmure. Venirea Fraţilor Lungi la Constantinopol, izgoniţi de Teofil din
Egipt ca origenişti, avea să provoace actul final al vieţii patriarhului atât de frământat.
Primire acestora de către Ioan la Constantinopol, atrage represalii din partea lui Teofil care
în anul 403 convoacă infamul Sinod de la Stejar în care Ioan Gură de Aur este condamnat la
exil. Chiar și cuvintele moralizatoare ale Sf. Ioan au fost r st lm cite de opozan ii s i în
încercarea de a g si motive care s -l condamne: „Dac ai p c tuit din nou, din nou f
poc in , i ori de câte ori p c tuie ti vino la mine s te vindeci.” Se considera c prin
aceste cuvinte Sf. Ioan încurajeaz p catul. Îns acest om care i-a consacrat via a pentru a
extirpa r ul când spunea vorbe ca aceasta se referea la mila lui Dumnezeu care este mai
puternic decât sl biciunile oamenilor: „Nu v dezn d jdui i, p zi i-v de dezn dejde. Voi
repeta acest lucru de mii de ori; dac p c tui i toat ziua, face i poc in zilnic... Sigur
vei fi mântuit pentru c Domnul are pentru oameni mare bun tate.

Totu i, dup pu in timp, împ r teasa Eudoxia îl recheam însp imântat de un

incident pe care îl consider ca o pedeaps divin . Iat ce zicea Sf. Ioan la întoarcerea din
primul exil: „Circumstan ele s-au schimbat, îns doxologia r mâne aceea i. Fie numele
Domnului binecuvântat! Binecuvântat fie Dumnezeu care a îng duit acest exil i
binecuvântat fie El care a dispus chemarea mea”. Îns dou luni mai târziu Ioan î i atrage
din nou oprobriul. Cu ocazia unei s rb tori luxuriante organizate la inaugurarea unei statui a
împ r tesei, Ioan face din nou aluzie la Eudoxia: „Iat din nou Irodiada turbeaz , din nou
danseaz , din nou caut s primeasc pe tipsie capul lui Ioan”

A a c , în Postul Pa telui din anului 404, Eudoxia ordon cel de-al doilea exil pentru
distinsul ierarh. S rb tore te totu i ultimul Pa ti la Constantinopol, iar c tre Rusalii,
înconjurat de o gard imperial , pleac spre Caucazul îndep rtat. Exilul al doilea şi final al
Sf. Ioan ne e cunoscut din scrisorile sale numeroase către prietenii devotaţi. El arată
suferinţele şi necazurile lui pe drumul lung şi silnic al deportării, dar e mereu preocupat de
scumpa sa Biserică şi de răspândirea Evangheliei. Prima parte a c l toriei, pân la Cucuz,
ine 70 de zile, iar aici va r mâne timp de trei ani. Cetatea devine un loc de pelerinaj pentru



ţ
ă
ă
ă
ţ
ă

ă
ă
ş
ă
ş
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ţ
ă
ş
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş

ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă

ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ț
ş
ă
ă
ş
ă
 credincio ii din zon care doreau s asculte frumoasele cuvinte ie ite din gura de aur a Sf.
Ioan. De aceea, se decreteaz o alt deportare c tre Pityonte (nu departe de Marea Neagr ).
C l toria a durat trei luni, iar marele patriarh al Constantinopolului moare pe drum la
Comane, în Pont. Pentru c a purtat o cruce grea, Dumnezeu a rânduit ca plecarea lui la
via a ve nic s fie în ziua În l rii Sfintei Cruci, la 14 septembrie, în anul 407: „Slav lui
Dumnezeu pentru orice lucru... Niciodat s nu încetezi s zici acest cuvânt i s -l
transmi i i altora. Acest cuvânt a încoronat pe Iov i a îndep rtat diavolul. Este cuvântul
care înl tur tulburarea”

În ianuarie 438 succesorul s u în scaunul de Constantinopol a adus moa tele Sf. Ioan
de la Comane i le-a a ezat al turi de mormântul împ r tesei Eudoxia, iar în 451, Sinodul
ecumenic de la Calcedon l-a canonizat numindu-l: „Dasc l al Bisericii Universale”. De-a
lungul istoriei, cei ce s-au preocupat de via a i opera sa, l-au mai supranumit i Hrisostom,
adic Gur de Aur, Demostene al cre tinilor, Patronul predicatorilor.

Sfântul Ioan Gură de Aur rămâne cel mai cunoscut dintre Părinţii greci şi una din cele
mai fascinante figuri ale antichităţii creştine. Cu vie veneraţie ne aducem aminte de el, pe
care în toate Liturghiile îl chemăm şi ni-l dorim ocrotitor. „Totul se cl de te deci pe Hristos
încât El s fie temelie a a cum vi a este pentru ml di i c nimic nu se interpune între
noi i El: dac ar interveni cea mai mic separa ie noi pierim imediat. C ci ml di a
tr ie te prin cel ce o une te i cre terea ei se sprijin de ceea ce o ine; iar dac via a s-ar
usca, atunci ml di a se usuc nemaiavând suport i hran i de vreme ce nu ne alipim de
Hristos sau nu ne ag m de El, cel mai mic interval ne provoac moartea. Scris este: cei
ce se îndep rteaz de Tine vor muri.”

Cea mai mare parte a operei scrise l sate de Sf. Ioan Hrisostom este constituit din
omilii. Se observ o afinitate aparte a Sf. Ioan pentru Sf. Apostol Pavel cu care s-a asem nat
la gândire i predic . Toat opera sa este str b tut de la un cap t la altul de o imens
dragoste fa de Sfintele Scripturi: „Sfintele Scripturi nu ne-au fost date pentru a le l sa în
c r i, ci ca prin leg tur i medita ie noi s le altoim în inimi. Legea trebuie scris pe
tablele inimilor noastre.”

Sf. Ioan consider într-un mod cu totul special „frica pioas ” sau „sacr ” din climatul
liturgic, momentul esen ial al manifest rii lui Dumnezeu i expresia oficial a doxologiei i




ă
ă
ă
ţ
ţ
ă
ă
ş
ş
ă
ţ
ş
ş
ă
ş
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ţ
ş
ă
ş

ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ţ
ă
ă
ţ
ş
ă

ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ţ
ă
ţ
ă
ă
ş
ş
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ă

ă
ş
ă
ă
ş
ş
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
 mai ales momentul suprem al liturghiei. Importan a circumstan ei istorice a liturghiei, spune
Sf. Ioan, se justific în trei elemente: adunarea credincio ilor, prezen a nev zut a îngerilor
i darul sacru al Trupului i Sângelui Mântuitorului: „Nu te po i ruga acas ca la biseric
unde exist un num r mai mare de credincio i i unde strig tul rug ciunii se înal la
Dumnezeu într-un singur cuget. În biseric exist câteva lucruri în plus: unitatea
duhurilor, comuniunea sufletelor, leg tura dragostei, rug ciunile preo ilor”

Rug ciunea este lucrarea care face s se înt reasc cetatea cereasc : “Nu v cer s
r mâne i apte, opt zile f r s lucra i, ci da i-mi totu i dou ore pe zi, restul p stra i-le
pentru voi” (In inser. Alt. 2). “E ti muncitor? Cânt psalmi atunci când lucrezi. Nu o face
îns cu o voce tare, ci f -o în sufletul t u. Po i fi în atelierul t u ca într- o m n stire”

Pentru Sf. Ioan, orice cre tin este c r mid vie care constituie Trupul lui Hristos, unit cu
Hristos în comuniune de iubire interpersonal , dar i cu ceilal i confra i de aceea i credin .
„Nu po i îndrepta înv tura Bisericii, îns po i avertiza femeia ta. Nu po i predica
mul imilor, dar po i aduce pe fiul t u aici”

Re inem numai, între alte tratate, doar pe cel sublim – Despre preo ie – care este unul
dintre cele mai celebre tratate scrise de-a lungul istoriei cre tinismului. În acesta,minunatul
părinte antiohian zugr ve te în cuvintele cele mai sublime m re ia chem rii preo e ti, dar i
primejdiile care pot surveni în desf urarea misiunii sacerdotale.

S-au descoperit 236 de scrisori care corespund, ca dat , perioadei celui de-al doilea
exil. Dintre acestea, aptesprezece sunt adresate Olimpiei diaconi a. Acestea sunt
considerate adev rate tratate despre providen a i suferin a cre tin . Olimpia, o femenie
v duv de 19 ani, era mâna dreapt a Sf. Grigore de Nazianz. „Ce om era aceast femeie
minunat ”, exclama Palladius. Sf. Nectarie al Constantinopolului considera c ea a fost
diaconi . Atunci când marele ierarh a fost izgonit din scaunul patriarhal, Olimpia a c zut
într-o apatie maladiv . Despre aceasta a fost informat i Sf. Ioan care într-o simplitate i
delicate e nemaiîntâlnite, uitându- i propria-i suferin , încearc s o consoleze: „Vreau s
tiu c sunte i considerat inima fecioarelor chiar dac ele sunt c s torite. C ci, dup Sf.
Pavel, fecioar nu-i cea care n-a cunoscut c s toria, ci cea care face din Mântuitorul
scopul vie ii sale. „Olimpia, nici o încercare nu-i mai grav ca p catul. Eu niciodat n-
ş



ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ţ
ţ
ă
ă
ţ
ţ
ş
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ş
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ă
ş
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă

ă
ţ
ă
ţ
ţ
ă
ă
ş
ţ
ă
ş
ş
ţ
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ş
ş
ş
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ţ

ş
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ţ
ţ
ă
ă
ţ
ţ
ă
ă
ă

ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ş
ţ
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă

ă
ţ
ţ
ă
ş
ş
ă
ă
ă
 am încercat i nici voi încerca vreodat s spun: singurul lucru care trebuie s ne
mâhneasc este p catul”

„Putem spune că Sf Ioan avea tot ceea ce îi trebuie pentru a reuşi în slujirea sa, o
credinţă profundă, un zel devorant, o elocinţă în acelaşi timp caldă şi familiară,
îmbogăţită cu cele mai frumoase flori ale retoricii şi cu cea mai exactă cunoaştere a
sufletelor. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni.
Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoţiile, o inimă puternică, dur cu el însuşi,
nemilos cu viciile, fremătându-se în prezenţa răului, dar în acelaşi timp un spirit
insuficient pregătit exigenţelor luptei şi condamnat, prin natura sa, la o suferinţă
continuă, suferinţa oamenilor loiali, care se lansează cu greu într-o luptă şi nu găsesc în
faţa lor decât duşmani mascaţi în faţa cărora toată sinceritatea lor este zadarnică.
Comportamentul său faţă de unii şi faţă de alţii era dominat de adevăr şi milostenie.”

ă
ş
ă

ă
ă
ă