AVVA EVAGRIE P

ONTICUL

Monahul sau Făptuitorul

(Praktikos)
— O sută de capitole
despre viata duhovnicească

Introduse si comentate de
schimarhimandrit Gabriel Bunge
Traducere românească:
| diac. Ioan 1. Ică jr

DEISIS
Sibiu 2016
 N, colaje pe p â n z ă ( 4 0 x4 0 c m)
co pe rt ă: SI LV IU OR AV IT ZA
Imaginile de pe

a Bi bl io te ci i Nati on al e a Ro ma ni ei
Descrierea CIP
, -
EVAGRIE PONTICUL
to ru l (Pra ktik os ) — o su ta de ca pi to le
Monahul sau Făptui
du ho vn ic ea sc ă / avva Evag rie Pontic n.JI :
despre viata
me nt ar ii : sc hi marh iman dr it Ga br ie l Bu nge;
introducere şi co
trad.: diac. loan l. Ic3 jr. — Sibiu: Deisis, 2016
Contine bibliografie
ISBN 978-606-740-009-0
I. Bunge, Gabriel (pref.)
II. Ică, loan [. jr (trad.)
2

Traducere după:
EVAGRIOS PONTIKOS, Der Praktikos (Der Mânch).
Hundert Kapitel ăber das geistliche Leben,
eingeleitet und kommentiert von Gabriel Bunge [1989]
(Weisungen der Văter, Band 6), 3., verbesserte Auflage,
Beuroner Kunstverlag, Beuron, 2011

O DEISIS pentru versiunea românească

 Introducere

A. Autorul si opera sa
1. Evagrie Ponticul: ucenicul Capadocienilor
si al Parintilor pustiei
Evagrie face parte din acei oameni, deloc rari în istoria Bi-
sericii, care au avut parte de o soartă in multe privinte con-
tradictorie': mai întâi om de lume, la sfarsit smerit părinte al
desertului; venerat în timpul vietii, apoi multă vreme după
moartea sa socotit eretic; „părinte al literaturii noastre du-
hovniceşti” (0. Chadwick), dar a cărui operă în bună parte
ni s-a transmis doar în traduceri sau sub alte nume... Cine
anume era acest om?
*

Evagrie s-a născut în jurul anului 345 în Ibora în provincia

Pontului din nordul Asiei Mici ca fiu al unui horepiscop (epis-
cop de țară) dintr-o familii de evidentă conditie bună și influ-
entd. Nu stim nimic despre tineretea si formarea sa, dar pare
să fi primit de copil o educatie excelentă. Vasile, din anul 370
episcop al Cezareii — capitala provinciei Capadocia de care
apartinea si Ibora —, l-a remarcat pe tânăr și l-a primit în
clerul său ca citet. Evagrie apartine astfel cercului faimoșilor
„mari Capadocieni” — Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz,

" Schita următoare se bazează esential pe medalionul biografic grec

al lui Palladios, HL 38, și pe versiunea lui mai lungă păstrată în coptă;
cf. Vita (G. Bunge si A. de Vogiié, Quatre ermites égyptiens d'apris les
fragments coptes de l'Histoire Lausiaque [Spiritualité orientale 60], Belle-
fontaine, 1994, p. 153 sq.).
Grigorie al Nyssei, îndeos eb i — a că ro r gând ir e a marc at pr o-
fund teologia. | |
Vasile moare deja în ianuarie 379. Din motive nu foarte
clare pentru noi, Evagrie n-a rămas pe lângă urmasul acestuia
Helladios, ci a „fugit” la prietenul apropiat al lui Vasile,
Grigorie din Nazianz, aflat începând din martie-aprilie 379 în
fruntea minusculei comunități ortodoxe niceene din Constan-
tinopol. Acolo, în capitala imperială, Grigorie l-a hirotonit pe
Evagrie diacon și aşa va rămâne pentru toată viata. Din testa-
mentul lui Grigorie — datat 31 mai 381 — reiese că Evagrie
trebuie să fi fost de mare ajutor episcopului său în lupta pentru
impunerea ortodoxiei asupra arianismului atotputernic pe
atunci. Formatia teologică, farmecul personal împreună cu
un mare talent oratoric îl hărăzeau în mod evident pe tânărul
cleric unei cariere strălucite după ce, în anul 380, împăratul
Teodosie ajutase decisiv la triumful ortodoxiei.
Cutoate acestea, Grigorie, descurajat de intrigile bisericeşti,
a renuntat la episcopat încă de la jumătatea anului 381 şi s-a
întors la Nazianz. Evagrie a rămas însă alături de urmasul lui
Grigorie, Nectarie, căruia a stiut să-i aducă servicii pretioase.
Desi nu l-a urmat pe Grigorie în patria sa, Evagrie a păstrat
până la moarte dascălului său în „filozofia cea mai înaltă” o
amintire plină de iubire si recunostintd venerându-l” ca pe o
„gură a lui Hristos” si un „vas al alegerii””. O mărturie eloc-
ventă în acest sens va aduce si Praktikos-ul.*
Nu mult după plecarea lui Grigorie, Evagrie a ajuns implicat
într-o aventură care avea să dea vietii sale o cotitură radical
diferită. Sotia unui înalt functionar imperial s-a amorezat de
strălucitul si chipesul orator, care nici el nu se mai simtea
sigur pe sine însuşi. Un vis interesant din punct de vedere
psihologic, relatat ulterior de Evagrie unui apropiat al său,

* Cf. Ep fid 2, 14 sq.

" Ep21. ¢
* Cf. PrEpil.
a fortat solutionarea conflictulyi: fuga
. A doua de care av
cunostintd, nu însă si ultima, _

său Evagrie

tea. Perspicace și energică, Melania pare să fi intuit în cele

din urmă originea „psihologică” a acestui acces de febră. in
orice caz, la insistentele ei Evagrie i-a mărturisit jurământul
pe care-l făcuse la Constantinopol. Melania l-a făcut să pro-
mită că se va face monah si, după putine zile, Evagrie s-a vin-
decat. De Pastele anului 383 Rufin l-a îmbrăcat în prezenta
Melaniei în haina monahală.
*

În loc să intre în comunitatea monahală masculină înteme-

iată de Rufin pe Muntele Măslinilor, Evagrie s-a retras însă în
deșertul egiptean. Mai întâi în Nitria, la cincizeci de kilometri
sud-est de Alexandria, pentru doi ani, iar mai apoi, pentru tot
restul vietii, la Kellia, „Chiliile”, situate mai departe în deser-
tul cel mai adânc și rezervate monahilor „experimentaţi”.
Urmele lor au fost excavate în zilele noastre de arheologi
francezi și elvetieni. De ce n-a rămas Evagrie la lerusalim?
Încă o dată nu stim. Poate acest oras de pelerinaje era încă
prea „lumesc” pentru sensibilul diacon. În orice caz, în Kellia
îl găsim de îndată în compania unor vechi prieteni ai Mela-
niei. Leagă o strânsă prietenie cu foarte învățatul şi virtuosul
Ammonios, ucenic al marelui avvă Pamvo, iar un confident
încercat găseşte în Albinus, probabil o rudă a Melaniei.
7
 u n e în scr is ori le ' sa le , vŢ i a t a în d e șe r t
:
i, după cum ne sp
o r , E v a g r i e n - a bunăvoie
m a l p ă r ă s i t d e
nuDiÎlc ă z u Ft ) f o a rt e uş
n u m i t i
, t , de câ t p e n t r. u c â t e v a vi zi te oc a-
acest „exil”, c u m l-a
ă în P a l e st i n a p e n t r u a s c ăp a de
zionale la Alex a n d r i a și 0 f ug
i , Te of il , c a r e v o i a să -l h i r o t o n e a s c ă
patria r h u l A l e x a n dr i e
episcop de Thmuis.
*

Ma ca ri e Al exan dr in ul , pr es -
Sub conducerea asprului ascet
lu i să u Ma ca ri e Eg ip te an ul ’, vi e-
biterul Kelliei, si a omonimu
de pa rt e în de se rt — şi mi st ic
tuitor în Sketis — situat §i mai
faimos, Evagrie a devenit cu tr ec er ea an il or di n gr ec ul el egan t
si rafinat care fusese un pă ri nt e al de se rt ul ui pl in de bu nă ta te
si intelegere, dar și st ri ct și fă ră c o m p r o m i su r i în vi at a pe rs o-
nală. În acesti ani Evag ri e a de sfăș ur at și o bo ga tă ac ti vi ta te
literară, foarte apreci at ă de nu me ros i priete ni și uc enic i.
Această „f ai mă ” cr es câ nd ă a deve ni t în să , încă din ti mp ul
vietii, su rs ă de su fe ri nt e, in vi di i si ca lo mn ii . De pr az ni cu l
Bo te zu lu i D o m nul ui al an ul ui 39 9 Ev ag ri e mo ar e du pă do i an i
de bo al ă, pr ob ab il o af ec ti un e la ri ni ch i, co nt ra ct at ă în u r m a
unei rigori ascetice excesive.
*

Percepută ca prematură chiar si de către contemporani,

moartea lui Evagrie la doar 54 de ani s-a dovedit însă o bine-
cuvântare. De Paştele anului 399 vor izbucni disputele care
au intrat în istorie drept „prima criză origenistă”. Ele nu-l
priveau încă decât indirect pe Evagrie, dar vor aduce cu ele
nu putine consecințe.*
Evagrie făcea parte dintr-un grup nu foarte considerabil
" numeric de asceti de foarte mare prestigiu desemnati de ad-
versarii lor — în sens evident peiorativ — drept ,,origenisti”

* Cf. G. Bunge, „Evagre le Pontique et les deux Macaire”.

* Cf. G. Bunge, Briefe, p. 54 sq.
pentru că se inspirau de preferință din comorile marii scoli
teologice alexandrine: Clement, Didym cel Orb si, evident,
origen. Din motive care nu ne sunt foarte clare, in masa mo-
nahilor necultivati s-a iscat pe atunci o violentă rezistență
împotriva confratilor lor „origenişti”, care erau departe de a
fi fost cu totii niste „erudiți”. Punctul controversat era între-
barea dacă are, sau nu, Dumnezeu o „formă” a Lui. Se poate
oare spune că Dumnezeu are o „formă”, cum reiese din ver-
setele din Facerea 1, 26 sq. despre crearea omului după „chi-
pul/imaginea” și „asemănarea” lui Dumnezeu, sau acest pasaj
scripturistic trebuie înțeles doar în sens spiritual, cum făceau
Origen şi ucenicii săi, deoarece ca nematerial Dumnezeu tre-
buie să fie fără formă? În cele 153 de capitole ale tratatului său
Despre rugăciune, Evagrie se situează hotărât pe această pozitie.
La început, patriarhul Teofil, cunoscut pentru versatilitatea
sa, prieten personal al „origeniştilor”, din rândurile cărora
făcuse mai multi episcopi, a condamnat cu mare fermitate în
scrisoarea sa pastorală pentru Pastele anului 399 „antropo-
morfismul” adversarilor lui Origen. Dar sub presiunea vio-
lentă a maselor de monahi stârnite, a executat rapid o schim-
bare de curs totală și i-a condamnat acum pe Origen si adeptii
săi. S-a ajuns în anul 400 chiar si la o razie militară în chiliile
vechilor săi prieteni. Istoricul bisericesc Socrate (cca 380-450),
care dispunea de izvoare pierdute, atribuie această bruscă
schimbare de pozitie a lui Teofil unor motive deloc limpezi,
în orice caz cu totul personale.
„Origeniştii” persecutati apucaseră să fugă; mai mult de
trei sute de monahi a fost implicati în aceste evenimente.
Multi au ajuns în Palestina; Ammonios și fratii săi au ajuns
până la Constantinopol, unde au fost primiti de Ioan Hrisos-
tom. Cu sprijinul comun al lui Epifanie al Salaminei Ciprului
si al lui leronim stabilit lângă Betleem, conflictul a luat
dimensiuni de politică bisericească internationald, punând în
joc vechea rivalitate dintre Alexandria si „Noua Romă”, Con-
stantinopolul. Continuarea lui nu trebuie să ne preocupe aici.
9
 ni șt i” s- a în ch ei at în tr-u n m o d
Conflictul dintre Teofil şi „orige
bu cn is e. Fă ră ca ac uz at ii de er ez ie să
tot atât de neclar cum iz
& fost constrânşi să abjure, s- a ajun s la un ac or d, ia r în 40 3
proscrisii care mai su pr av iețu ia u s- au putu t în to ar ce la ch i-
liile lor.
*

Numele lui Ev ag ri e n-a fos t ro st it în tot ră st im pu l ac es te i

controverse de nic i un ul di n pr ot ag on is ti , nic i de istori cii ca re
au ur ma t. Di n sc ri so ri le sal e se po at e de du ce că Ev ag ri e at ră it
tens iu ni le pr em er gă to ar e iz bu cn ir ii co nf li ct ului şi că su fe rea.
Cu toată st in ge rea lin ă a co ntrove rs ei , o um br ă a că zu t pe st e
Origen si peste toti cei care au fost înfierați drept „orige-
nişti”. Ea s-a întins si asupra lui Evagrie, a ucenicului său,
Pallad io s, a lui Ammo ni os şi a mu lt or alto r as ce ti , ale că ro r
nume, în măsura posibilului, s-a încercat să fie sterse, și de
aceea îi căutăm astăzi în zadar în apoftegmele Patericului
egiptean. .
Această controversă în jurul lui Origen a devenit fatală
pentru Evagrie abia la repetarea ei la un secol și jumatate
după moartea sa. Folosind unele din scrierile sale i altele
colorate „origenist”, monahi palestinieni au construit acum
un „sistem” care a stârnit aprinsa indignare a confratilor lor.
În anul 553 această opozitie a monahilor palestinieni a reușit
să-l convingă pe lustinian să-l condamne pe Origen și pe toti
cei care sustineau anumite învățături ale acestuia. Împreună
cu marele alexandrin au fost condamnati acum și Didym cel
Orb si Evagrie.
De acum înainte istoria influentei lui Evagrie s-a desfasurat
întrucâtva în clandestinitate, de unde, ca un izvor puternic,
a hrănit într-un mod nu arareori aventuros, numeroase cu-
rente, în Răsărit si în Apus, fără să-și dea numele. Multe din
scrierile sale s-au pierdut în limba originală; altele au fost
transmise sub numele altor autori. Un copist scrupulos ajunge
chiar să scindeze persoana lui Evagrie în două figuri diametral
10
opuse: ceaa unui origenist „eretic”, pe de-o parte, și cea a unui
ucenic „ortodox” al marilor Capadocieni, pe de altă parte.

Acest tragic destin apasă si astăzi asupra unei evaluări sine

ira et studio a misticii evagriene. Spre deosebire de Meister
Eckhart, de exemplu, al cărui destin nu e lipsit de analogie cu
al său, Evagrie n-a avut niciodată prilejul să se apere în scris
de acuzatiile detractorilor săi. Ceea ce face dificil accesul la
gândirea atât a unuia, cât și a celuilalt, nu e „ortodoxia” sau
„heterodoxia” doctrinelor lor, ci inaccesibilitatea lor pentru
o minte care gandeste exclusiv istorico-critic. Într-una din
predicile sale Meister Eckhart spune că adevărul de care vor-
beste il poate înțelege doar cel care a „devenit” el insusi acest
adevăr, întrucât el vine „chiar din inima lui Dumnezeu”.
Meister Eckhart nu revendică prin asta vreun drept la o „re-
velatie privată”, ci doar o înțelegere a misterului revelat al lui
Dumnezeu, o înțelegere pentru care însă nu e de ajuns doar
ratiunea aflată la îndemâna oricui, chiar si a celui necuritit.
Evagrie nu gândește altfel. Într-o scrisoare el expediază ex-
plicit ratiunea, „dialectica”, între limitele ei: numai o „inimă
curată” e în stare de „vedere”.' Despre intelegerile câștigate
în această vedere misticul vorbeste în chip necesar doar cu
notiuni în mod inevitabil inadecvate, întrucât toate sunt luate
din realitatea materială, în timp ce Dumnezeu e nematerial.’
În „Scrisoare către Anatolius” găsim precizarea demnă de
remarcat (privitoare mai ales la Kephalaia Gnostika) că multe
din cele spuse sunt intentionat „obscure” și „acoperite”, dar
pentru cei care calcă pe „urmele” părinților totul devine clar
și limpede.?

" Cf. Ep 62.

* Cf. in Eccl 5, 1-2: Géhin 35, 3.
” Pr Prol. 9.
11
 ț ii apa r ț i n â n d la doi m i s t i c i at ât de i m p o r t a n t i
Aceste a fir ma
u n a v e r ti s m e n t , câ t si o i n v i t a t i e : u n a v e r t i s m e n t
cuprind at ât
i c e v o i n t d de a c u p r i nd e p u r e x t e r i o r pe Ce l de n e c u -
față de o r
lă sa c u p r i n ş i ex i s t e n t i a l de El .
prins, dar si o invitatie la a ne
r m a t e t oc m a i f ă p t u i r e a , p r ak t i k e , c ă r e i a îi e d e d i -
Cale a de u
cată această scriere.

2. Opera: cele o sută de capi to le al e P r a k t i k o s - u l u i"

Ca majoritatea scrierilor lui Ev ag ri e, și Prak tiko s-ul e — da că
se poate spune aşa — o scri er e oc az io na lă , a că re i cr eşte re
poate fi încă recunosc ut ă. Nu cl eu l cel ma i ve ch i 1l co ns ti tuie -
capitolele 6- 90 , cărora li s- au ad ău ga t ma i tâ rz iu ca „a ne xă
documentară” ca pi to le le 91 -1 00, at un ci câ nd Ev ag ri e a pu s la
un loc trei scrier i la or ig in e in de pe nd en te — Pr ak ti ko s, Gno sti -
kos si Kephalaia Gno sti ka — înt r-o tri log ie de di ca tă pr ie te nu lu i -
si bi nefăcă toru lu i său An at ol iu s. La ace st ca dr u no u şi mai
ampl u contri bui e si cap ito lel e in tr od uc ti ve 1-5 . Scr iso are a de
dedicatie căt re An at ol iu s ser ves te ca pr ol og al an sa mb lu lu i și
în ultima ei parte si ca epilog al Praktikos-ului.
*

Acest Anatolius trebuie identificat probabil cu bogatul

„Anatolius, spaniol, fost notar, rudă cu Albinus romanul”, de-
venit mai apoi monah'’, nu se stie unde anume si despre care
vorbeste versiunea coptă a Istoriei Lausiace. Scrisoarea către
Anatolius presupune că destinatarul locuieste în Ierusalim:
„muntele sfânt” desemnează Sionul. Un „spaniol” bogat,
„Albinus romanul”, ne face să ne gândim la Melania, prove-
nită din înalta nobilime senatorială de origine tot spaniolă,
ca şi Albinus, prietenul apropiat al lui Evagrie. Anatolius trăia
probabil în mănăstirea dublă întemeiată pe Muntele Măslinilor

10 ¢f. C. si A. Guillaumont: Evagre le Pontique, Traité pratique, p. 113 sq.

" Pentru mai multe detalii, cf. G. Bunge, Briefe, p. 32 sq.
12
 de Melania si Rufin. Acestei mănăstiri îi apartinea probabil si
nobila diaconitd Severa, căreia Evagrie îi dedică indemnurile
către o fecioară'“. Nu putem să nu remarcăm cu câţi distinsi
romani a fost prieten Evagrie, el insusi grec din nastere, si al
cărui mare dascăl, Macarie, era de origine coptă. Monahismul
acelui timp avea un caracter foarte cosmopolit.
«

Praktikos-ul e menit pentru monahi si, îndeosebi, pentru

anahoreti, asceti care trăiau singuri în desert. Spre deosebire
de Sentintele pentru monahi care vietuiesc în chinovii si sinodii,
destinate tot monahilor din Ierusalim, în Praktikos chestiunile
de viatd comunitară nu joacă nici un rol. Asta limitează însă
doar în aparență semnificatia acestei scrieri. Căci în lume, în
mănăstire, în mici comunități sau singur în pustie, omul ră-
_mâne mereu acelasi, e ispitit statornic de aceiasi demoni si
cade în aceleasi vicii, de fiecare dată însă într-un mod carac-
teristic.”” Lupta anahoretului, căruia îi lipseste în mod obis-
nuit un contact regulat cu oamenii, o comunitate si bunurile
materiale ale acestei lumi, nu face decât să reveleze în stare
pură esenta acestor ispite și înfrângeri. Prin aceasta însă și
mijloacele pe care le dezvoltă în aceste lupte și victoriile sale
dobândesc o valoare exemplară, care trece dincolo de cadrul
strâmt al chiliei sale din desert.
Dacă vrea să fructifice pentru el continutul lor spiritual,
cititorul modern al scrierilor evagriene este deci invitat să nu
întârzie mai mult decât e necesar asupra coloritului lor de
desert si să asculte mai degrabă vocea inimii sale. Va regăsi
repede temerile, obsesiile, înfrângerile, dar și sperantele sale
cele mai nobile si, în plus, căile și mijloacele de a birui asupra
unora si a le realiza pe celelalte.

"" Cf. ibid., p. 179 sq.

" Cf. Pr 48.
13
 B. Învățătura : ,
împă ră t ea sc ă ș i d e s ăvâ rşit ă
„calea
ă d u h o v n i c e a s c ă p e n t r u a
Praktikă, f ăp tuirea, e 0 m e t o d
pa rt ea p ă t i m it o a r e â s ui."
u f l e t u l
cur ăț i
I} .
i
E”

n c i s ă „ d e f i n i ți e ” e d ej a c up r i n să în
această extrem de c o
l'e-
w

in s p r e c e e a c e o b i ş -
a î n v ă ț ă t u r ă ev a gr i an ă d e
nucleul ei întreag e l e ge e x a c t
duhovnicească”. P e n t r u a in t
nuim să numim „Viaţă e e x p l i c i t a t ă
l e g e E v a g r i e p r i n p r a k t i k ă, tr e b u i
ce anume inte e l a t i e cu
n e a d e f i n i t i e i a t â t în e a î n s ă ș i, c â t i î n r
fiecare notiu
celelalte.

1. Sufle t u l şi „p ăr ț i l e ” l u i
ic est i” a f ă p t u i r i i , p r a k t i k e , e
Obiectul „metodei duhovn
i „p as io na lă”. Aici se pu ne de ci -
sufletul, mai exact „partea” lu -
ul râ nd pr o b le m a st ru ct ur ii su fl et ul ui și , ma i în ge ne ra l,
în pr im
a „psihologiei” lui Evagrie.
ce §i co nc re te , om ul e o fi in ță -
În condiționările sale istori
complexă care se experiază ca un it at e tr up -s uf le t. ” Nu do ar
el em en te ; su flet ul ar e si el di fe - -
trupul e compus din diferite
ți ,c um se sp un e aici . $i totusi om ul știe -
rite „puteri” sau „păr
intuitiv că, în fi inta sa ce a ma i prof undă, es te unul. Ac es t
nucleu inalienabil al pe rs oa ne i, pe care Me is te r Eckh ar t îl va
numi „scântei a su fl et ul ui ” (s ci nt il la an imae ), Ev ag ri e îl de se m-
nează drept „intel ec t” (n ou s), st ii nd foar te bi ne că ac es ta nu
e decât un si no ni m pe nt ru bi bl ic ul „d uh ” (p ne um a) *® sa u „o mu l
lăuntric””. Ev id en t, Ev ag ri e pr ef er ă te rm en ul „i nt el ec t” — ca re
nu tr eb ui e in te le s ni ci de cu m în se ns „i nt el ec tual is t” — bi bl i-
cului „duh””, pe de o parte, pentru că pe acesta din urmă

“ Pr 78.
'* In Prov 24, 27: G&hin 291.
"“ 4 in Ps 30, 6.
Y Rm 7, 22; Ef 3, 16.
WCl.1Tes5,23.
14
 doreste să-l rezerve doar pe nt ru Du hu l Sfin t și, pe de al tă
parte, pentru că relatia dintre Creator şi creatură în mani-
festarea ei cea mai înaltă i pură o intelege în mod cu totul
biblic”” drept „înţelegere/cunoaştere” (nous — noeo)”.
. Ca loc al chipului lui Dumnezeu®, acest intelect e asemenea
al™ ne co rp or al ®. În situ area
i

|ui Du rn ne ze u Însuşi ne mate ri și

”

sa istorică el apare însă în permanentd numai ca „în-trupat”

e-
w

(en.sămatos)”. Acest inte le ct „î n- tr up at ”, pe rs oa na um an ă co n-

cr et ă, Ev ag ri e il nume gt e „suf le t ra ti on al ” (p sy ch ă logiké), sa u
mai exact „suflet înzestrat cu logos”. E pusă astfel în evidență,
pe de-o parte, relatia sa cu Logosul divin, Creatorul său, cât
si, pe de altă parte, relatia sa cu logoi — ratiunile Logosului
înscrise ca niste „litere” în întreaga creație” — pe care are
rostul de a le cunoaste. Intelectul e „în-trupat”, în sensul că
are un trup material ca „instrument” (organon), prin care
- creatia materială ajunge la el si prin care el poate ajunge la
- ea cunoscând si actionand.”
Acest lucru e cu putință pentru că acest „suflet rational” e
- _ tripartit, dispunând de trei „facultăți” sau „puteri” (dynameis)”:
partea rațională, a înțelegerii „logice” (logistikon), uneori nu-
- mită pur si simplu „intelect”, în sensul restrâns de „inteli-
- - gență”; si cele două facultiti „pasionale”, supuse pasiunilor
- iraționale (alogon meros), irascibilitatea (thymikon) și concu-
- piscenta (epithymătikon)”. Toate aceste trei parti sunt inter-
dependente si se influenteaza reciproc. Fiindcă „inteligența”

" In17,3.
"KGl,89.
"* Cf. Cog 19, 11 sq.
2 Cf. Or 119.
" Cf. 4 in Ps 38, 6.
“ Cf Sk 35.
“ Cf. Ep Mel 11 sq.
% Cf. KG 1, 67 si passim.
2 Cf Pr 89.
“ Cf. in Prov 1, 2: Géhin 3.
15
e situată în inimă”, în timp ce pofta, dorinta, stă în „rinichi”””,
sau „în carne şi în sânge””. În ce priveşte irascibilitatea,
Evagrie pare să ezite plasând-o uneori, pe urmele Eccleziastu-
lui 11, 10, în inimă, cum se întâmplă cu inteligenta®; alteori
în „rinichi””. Aceasta tine de rolul său intermediar între sen-
sibil si spiritual. Pe de-o parte, ea tine în mod clar de natura
corporală” şi e foarte strâns legată de concupiscență”; pe de
altă parte, are o legătura atât de strânsă cu intelectul”, încât
il „orbeşte” si îi rapeste cunoaşterea atunci când se irită” si
mai ales când se irită în mod irational®. Irascibilitatea joacă
deci un rol important în geneza patimilor.
Împreună, irascibilitatea si concupiscenta constituie
într-adevăr nu doar partea irațională, ci si partea „pasională”
(pathétikon) a sufletului.” Sunt poarta de intrare a patimilor.
În capitolul 38 al Praktikos-ului vom vedea în detaliu cum
anume se întâmplă asta în relatiile cu realitatea materială si
sensibilă. Să stabilim aici doar faptul decisiv că tot ce se
întâmplă în „părţile” irationale si supuse patimilor se reper-
cutează nemijlocit asupra intelectului.
Când este tulburată, irascibilitatea (thymos) orbeste pe
văzător [intelectul],
iar când e pusă în miscare în chip irational, pofta (epi-
thymia) ascunde lucrurile văzute.“

" Cf KGVI, 84.

" Cf. 4 inPs 72,21.
" KG VI, 84.
"* Cf. in Eccl 11, 10: Géhin 72. Cf. KG VI, 84.
" (f.1 inPs25,2;14 în Ps 72,21.
“ Cf.KG VI, 85.
* Cf. Pr 10. 5
“* Cf. KG 1V, 79. 5
” Cf. 4in Ps6,8. /
* (f.7 in Ps 68, 11.
* Cf. in Prov 11, 17: Géhin 127.
“ KGV,27.
16
 rea”" acordată ca har (termenul tehnic e kataxioă :a fi soco
tit
vrednic”) de Dumnezeu. Dumnezey însă
nu-l vindecă de _or-
birea” sa până ce el nu si-a vindecat
partea pasională ;rm
- praktike. Numai cine a atins apatheia — elib
erarea de patimi,
„sănătatea naturală a sufletului”“ — e initiat de Duh
ul Sfânt
în „tainele lui Dumnezeu””?, '

2. Făptuirea (praktiké) drept „cale”

Cuvântul „metodă” trezeşte în cititorul modern ideea
unui
anume mod de a proceda, a unei tehnici. Grecul însă extrăgea
din methodos întâi de toate imaginea unei căi (meta-odos).
Această derivare a fost hotărâtoare pentru Evagrie în alegerea
notiunilor. Pentru Evagrie, inspirat de limbajul Scripturii şi,
mai ales, al psalmilor, care descriu bucuros viata cu metafora
căii și drumului, praktiké apare de preferință drept o „cale”.
El vorbeşte astfel de „calea lui praktike”“ sau simplu de „calea
practică””,
În ce anume constă această „metodă”? Cum sugerează deja
termenul praktikă, pe care-l alternează uneori cu cel de praxis,

“" Cf Pr 86.
“ Pr2,
“ Cf.2 în Ps 145, 8.
“Cf. KGI, 49. 84 și passim.
“ Cf. KGlIl, 35.
“* Pr 56,
“ 59 in Ps 118, 131,
“* 14 in Ps 118, 32.
“ In Prov 6, 8: Géhin 72.
17
 r -o „ c a l e ” ( h o d e uo ) d e la v i c i u la
i n t e d e t o a t e în t
ea constă în a z e u ” ” . P r a k -
p a z a p o r u n c i l o r lu i D u m n e
e x a c t î n , ,
virtuti*, mai " ” s i , c u r e fe r i r e l a i n t e l e c t u l
e l „ c a l e a p o r u n c i i
tikă devine astf s u n t n u m i t e „ c ă i ” ” ” , S i m -
e el e , a c e s t e p o r u n c i
care „merge” p e ” E va g r i e il r e c u n o a s t e î n
c a l a c e s t e i „ c ă i p r a c t ic
b o l u l b i b l i
î n f u r n i c a c e a h a r n i c ă . ”
chip nim e r i t _ andi rtuaaiă .
Scopul păzirii P_° “_m c'1 °r Î do: fan red K;r ;ut l “ p:r ll Cîr, e,
sunt vindecate patimile (pa thă — ect e/b oli ) de car e „bo leș te
p r a k t i k o s - u l s a u f ă p t u i t o r u l îi
sufletu l . ” I a r a r m e l e c u c a r e
i n t i e” — sa u d e m o n i i — s u n t c h i a r
c om bate p e c e i „ d e a l t ă s e m
e c i î n e se n ță o „ c al e a v i r t u t i -
acest e v i r tu ț i . “ P r a kt i ke e s t e d
n t „ V v i r t u ț i l e pr a ct ic e ” c a r e n e d u c
lor”: „căile Domnul u i ” s u
i l or . “* De fa pt v i r t u t e a e un a, da r, as a c u m
în Împărăția c e r u r
a re l u i s e r e f r a c t ă în s t i c l ă si e li b e -
lumina monocrom ă a s o
c u l o r i l o r , to t a s a v i r t u t ea u n i c ă se „re-
rează m u l t i p l i c i tat ea
tă ț i al e s u f l e t u l u i si se ma ni f e s t ă î n tr - o
fractă” în cele tr ei f a c u l
p lu r a li t a t e de v i r t u t i . ”
ț i i ” al e u n i c e i v i r t u t i în c e l e d o u ă f a c u l t a t i
Aceste „r e f r a c
u f l e t u l u i , d e s p r e c a r e e v o r b a în p ra k t i k e ,
iratio n al e al e s
i e în c a p i t o l u l 89 al P r ak t ik o s - u l u i . I n d i c â n d
Evagr ie le d e s c r
el n u m e ş t e ai ci în ce p r iv eş te p a rt e a p o f -
prin p a r t e î n t r e g ul,
n i a , i ub ir e a si î n f r â n a r e a , ia r în ce p r i v e s t e p a r t e a
tit o ar e c u m i n t e
iras c i b i l ă , c u r a ju l si r ă b da r e a .
ă l ă t o r i e ” a i n te l e c t ul u i , u n a
În praktiké e vorba însă de o „c
e d e c i u n î nc e p u t , d i f e r i t e e t a p e şi u n s co p . În p r o l o g u l
c ar e ar

" (f.15 in Ps 76,21.

" Pr 81.
“ Fp 60, 1.
3 Cf in Prov 19, 16: Géhin 198.
ş
“ Cf in Prov 6, 8: Géhin 72; cf. Ep fid 12, 36 sq.
* Cf.KG1, 41.
î Cf. 2 in Ps 26, 3. ,
”Sk 7. |
) Cf. 6 in Ps 94, 11.
Cf. Pr 98.
18
praktikos-ului®, Evagrie schițează o imagine a acestei „căi” și
a etapelor ei care se dezvoltă plecând una de la alta. Ca repere
alege cele trei virtuti fundamentale din 1 Corinteni 13, 13, cre-
dinta, nădejdea și iubirea, legate între ele prin alte virtuti.
Cu „iubirea” (agapé), praktiké ajunge la scopul ei“, nu însă
și omul în „urcușul” său spre Dumnezeu.
Praktikos-ul, făptuitoru l, e un lu cr ăt or tocmit care-şi
asteaptd încă plata sa.”
Căci acum urmează ,cunoasterea naturală” (physiké) sau
cunoaşterea naturilor create, în care Dumnezeu e cunoscut
ca în „oglinda” creaturilor Sale si „teologhisirea” cunoașterii
personale nemijlocite a lui Dumnezeu Insusi. Ambele for-
mează împreună treapta „contemplării” (theăretikz) sau a
„cunoaşterii” (gnostike), pe care omul devine „contemplativ”
(theărătikos) sau „cunoscător” (gnăstikos).
Cunoscătorul e un lucrător plătit chiar în ziua în care
lucreaza.”
” de vine astfel p en t ru om o „c al e a vi et ii ”
„Calea virt ut ilor
întrucât il duce la cunoastere®, iar pe urmele lui Ioan 17, 3,
cunoasterea e pentru el ,,viata veşnică””.
Oricât de departe poate ajunge omul in momentele de har
pe care Evagrie le numeşte „stare de rugăciune”, cunoasterea
sa este si rămâne pe pământ parțială. „Fericirea ultimă” îi
este rezervată pentru eschaton, când il va cunoaste pe Dum-
nezeu ,fatd către faț㔓 întrucât atunci Dumnezeu va fi
d ' ” 1766 A A .

devenit „toate în toți””.

“ Cf. Pr Prol. 8.
" Cf. Pr 84.
sk 33.
* sk 32.
“ Cf. in Prov 15, 24: Géhin 142.
Cf. 7 bis in Ps 94, 11.
“1Co13,12.
” 1Co15,28.
19
3. „Metoda” ca „urmare”

Oricât de rotunjită ar putea părea această „metodă”, care

exploatează copios patrimoniului traditiei filozofice antice, ar
fi greşit să credem că ea reprezintă o metodă de „autosalvare”!
Împreună cu întreaga traditie creştină Evagrie stie că omul
nu poate plecând de la sine însuşi nimic.
M-a izbăvit de duşmanii mei cei puternici
si de cei care mă urăsc.
De aici cunoaştem că înainte de vremea Mântuitorului
demonii erau mai tari decât noi, dar acum noi suntem
mai puternici, pentru că Hristos ne-a dat să „călcăm peste
şerpi şi scorpioni” şi peste toată puterea vrajmasului.®
Astfel, fără milostivirea lui Hristos monahul n-ar ajunge
niciodată la scopul făptuirii (praktike), care e nepătimirea:
apatheia.” Multele căi ale virtutilor se unesc într-o cale unică,
Hristos, Care a spus despre Sine: „Eu sunt calea””, asa cum
multele virtuti se unesc în unica virtute a dreptății”, care,
potrivit cu 1 Corinteni 1, 30, e Hristos Însuşi”.
„Metoda” lui praktiké devine astfel o „urmare”, fiindcă toc-
mai asta însemna la origini cuvântul meta-odou. Departe de a
fi o tehnică pur impersonală de automântuire, praktiké e prin
urmare o intrare personală în taina lui Hristos, Dumnezeu-
Cuvântul făcut om.
Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea Ta
și voi umbla în adevărul Tău.
„Eu sunt Calea”, zice Hristos [In 14, 6] si iarăși: „Eu sunt
Adevărul” [ibid.]. Se roagă deci mai întâi ca Dumnezeu

“ 11 in Ps 17, 17-18 (citat Lc 10, 19).

“ Cf.Pr 33.
™ In 14, 6; in Prov 4, 10: Géhin 45.
" Cf. 1in Ps 30, 2.
22 in Ps 118, 3.
20
 ;
să i se facă cale, adică virtute „ 1ar ,
Ţ
de conteinplare.” apoi adevăr, care tine
r | Acest lucru e posibil întrucât Logosul otrivit planului mân-
"* , „P
E

f ă c u t [ pe n t r u n o i ] c a le a”
tuiriiS-a
l s i
. ru ri lo r™ ”, be le se n-
suri ale cuvântului „cal e”: ca le a lui Și am
noastră spre Dumnezeu. „Metoda Dumnezeu spre noi și a
” lui praktiké devine astfeel
concr
_ et urma rea acestei „dl _căi” , O urmare şi - o imi
ș tare a lui i
Hristos.
Dacă si-a stăpânit cineva irascibilitatea,
acesta a aîuns
stăpân și peste demoni: iar dacă a a
juns cineva scljavul
ei, acesta e cu totul străin de viata monah
ală si de căile
e Mântuitorului nostru, dacă se zice că Însusi
Domnul în-
vatd pe cei blânzi în căile lor”, De aceea in
: telectul ana-
ă, - horetilor care fuge în câmpia blandetii e cu ane
voie de
m vândut, căci aproape de nici o altă virtute nu se tem
atât
e, demonii ca de blândețe. Pe aceasta a agonisit-o marel
e
Moise numit „mai blând decât toti oamenii” ”, iar sfâ
ntul
David a declarat-o vrednică de pomenirea lui Duranez
c- eu
a zicând: ,,Adu-Ti aminte, Doamne, de David si de toată
in blandetea lui””", dar și Însuși Mântuitorul ne-a poruncit
u- să ne facem imitatori ai blândeții Lui zicând: „Învățați
de la Mine că sunt blând si smerit cu inima, și veti gă;i
odihnă sufletelor voastre””®?0

” 7 in Ps 85, 11,
"* Ep fid 8, 4.
" Ep fid 8, 2.
" Cf. Ps 24, 9.
” Nm 12, 3.
“ TI L
” Mt 11, 29.
" Cog 13.
21
 - aj lui Hri sto s au fos t aposto lii Săi si de ac eea |
ikă i si „ca ' l e a a p o s t o
: l i c ă ” ” .
Lo r,
Eva g r i e p o a te n u m i î n t r e b a t e
t r e b u i e d ec i „ i
|

” , a l e c ă r o r „ că i ”
le-aînurmat „părinții ă n u i n t r o d u c e m
' e „ î n d r e p t ă m ” ” , „
” c a s
s i să n u d e v e n i m n o i i n g i n e
ăin a le r g ă r i i n o a s t r e ” ”
l u i n o s t r u ” . N u m a i c i ne c a l că e x a c t
tor u
¢ n u se v a a b a t e d e „ „cca l e a î m p ă r ă t
i e
tpaassc ă
e
pe,, urm e l e " p ă r i n ţ i l o r'
Împărăția cerurilor™,
si desavarsita
c u a l t e cu v i nt
r u H r i s t o s , v e i a ju n g e f e r i c i t d e
Dac ă e s t i p l in d e z e l p e n t
u m o a r t e a L u i , i n u v a s c o a t e
alț i i, s u f l e tu l t ă u v a m u r i c
, c i i e ş i r e a l u i v a fi c a i e si r e a u n u i
cele rele din trupul s ă u
r e a l u i v a s t r ă l u c i c a s o a r e l e . ”
astru, şi î n v i e

r a kt i ke ) c a „ m e t o d ă d u h ovni c e a s c a ”
4. Făptuirea (p
lu i E v a g r i e f a p t u l că P er s oa n e le d i v i n e
I s-a reproşat un e o r i
i î n d e o s e b i D u h u l S f â n t, n- ar nici un
a v ea
ale Sfinte i T re im i, $
a sa, mai mu It f i l o z o f i c ă d e c â t t e o l o g i c ă .
rol de ose bi t în m i s t ic
„ d u h o v n i c e s c ' ' d o a r u n e p i t et o r n a n t
să fie oare a d j e ct i v u l
pentru „meto d ă ” ? C a t u s i d e p u t i n !
e l a b o r a t n i c i o t e o r i e a v i e t ii „ d u h o v -
Desigur E v a g r i e n - a
c i a l ă a D u h u l u i S f â n t: o a s t f e l d e i z o l a r e
niceşti” ca o p e r ă s p e
n e e d e p a r t e de g â n d i r e a lu i. D a r o l e c t u r ă
+ Persoanelo r d i v i
r sa le a r a t ă l i m p e d e că a d j e ct i v u l p n e u m a t i -
atentă a sc ri e r il o
de s si în t o a t e c o m b i n a t i i l e p o s i b i l e , t r i m i te
kos, folosit at ât de
indirect întotdeauna la p e r s o a n a D u h u l u i Sf ân t.

DERR

* Ep 25, 3.
" Cf.Pr91.
" Ep17,1. „
" Cf. Pr Prol. 9.
“ 7 in Ps 118, 15.
“ 6 in Ps94, 11.
¥ Mn 21.
22
 pe la începutul creatiei până la desăvârșirea ei, Duhul
apare în permanentd drept „colaborator” al Tatălui si Fiului®;
si astfel, desi administrat în numele Sfintei Treimi, botezul ş;
„sfinţirea" care decurge de aici sunt lucrarea Sa. Căci în botez
puhul ne eliberează de „robia” păcatului” si împrimă în noi
„pecetea duhovnicească”” prin care, în unire cu Fiul, ne
„sfințeşte”” si ne face „temple”” ale Lui. Plecând de aici, în
ființa ei ultimă viata celui botezat e în permanenţă „duhov-
nicească” . Ace st luc ru devine si mai lim pede dac ă aruncăm
o privire spre alte manifestări ale atotprezentei, si cu toate
acestea asc unsei, a Tre ia Per soa ne a Sfintei 'l'reimi :
Obisnuim să denumim viata crestinului, în măsura în care
triieste ca atare, drept „duhovnicească”. $i pe drept cuvânt
căci pe toa te tre pte le aceste i vieti Duh ul Sfânt isi manifestă
actiunea sa în mod caracteristic. Praktik e o luptă continuă,
plină de schimbări, pe care Duhul Sfânt desigur nu le opreste™
dar în care intervine ca arbitru intelept al mişcărilor noz;sUe:
cele mai secrete”. Uneori intervine direct si pune capăt por-
nirilor demonice.”
Praktiké ne conduce la physike, prima treaptă a lui theăretik&
sau gnostiké, cunoasterea lui Dumnezeu in oglinda creatiei.
Asupra celui care cu ajutorul lui Dumnezeu a dat dovadă de
constanță în praktik& „vine Duhul Domnului”” și il ,,umple™
pentru a-i da primul și cel mai mare din darurile harului;

“ Cf. Ep fid 11.

" Cf. ibid. 10.
" Cf. Mn 124.
" Cf. Ep fid 2, 45 sq.
” Cf. ibid. 11, 20 sq.
"” Ep 30, 1.
" Cf. Cog 7.
" Cf. Cog 9, sfarsit.
% Mn 97.
” Mn 115.
23
înțelepciunea”. Sarcina sa cea mai nobilă e „descoperirea
tainelor lui Dumnezeu™ cum se manifestă ele în întreaga
creatie'™.
Sensul si scopul lui physiké e acela de a introduce cu pre-
cautie în theologiké, cunoasterea lui Dumnezeu Însuşi. Prin
aceasta Evagrie intelege nu o „ştiință a duhului” care ope-
rează cu mijloacele „dialecticii”“", ci ceea ce intelegem astăzi
prin „mistică”: întâlnirea personală nemijlocită cu Dumne-
zeu'". Această adevărată „ştiință a lui Dumnezeu” are loc în
„rugăciune”, care e o „convorbire (homilia) a intelectului cu
Dumnezeu”"", „ca si cu un tata”™.
” . w197104

Dacă eşti teologhisitor [cuvântător de Dumnezeu] te rogi

adevărat,
si dacă te rogi adevărat esti teologhisitor [cuvântător de
Dumnezeu].'®
Învățătura mistică despre Duh a lui Evagrie îşi atinge dez-
voltarea sa deplină abia în rugăciunea „duhovnicească” si
„adevărată”, al cărei învățător e Duhul Sfant.'® Căci această
rugăciune e „duhovnicească” și „adevărată” pentru că are loc
„în Duh și în Adevăr”"”, adică, pentru Evagrie, „în Duhul Sfânt
si în Fiul Unul-Născut”"”, care e în esență Adevarul'®, Dar nu
e aici locul să urmărim mai departe acest gând."" E de ajuns
a _ * - A 110 .

" Cf. in Prov 8, 10: Géhin 101.

" 59 in Ps 118, 131.
"" Cf KG 11, 9; 111, 77; VI, 44.
1 Cf. Ep 62.
"* Cf. Mn 120.
103 OT 3

"* Or 55.
19 Or 61,
"* Cf. Or 63.70
“ in4, Z3.
"* Or 59.
% In 14, 6.
19 Cf G. Bunge, Das Geistgebet, Kăln, 1987, p. 88-109 (cap. VI).
24
 constatarea că Evagrie poate de
„duhovnicească” „metoda” lui praktikş

pe această „cale”, „Sufletul ratio

sibilă și materială prin cele două
sunt și poarta de intrare a patimi]
simtire e liber si de patimă”""",
Deși în concret lucrurile sunt foarte înc
âlcite, e limpede

calea praktike.
Om făptuitor e cel care se foloseste drept de cele date
de
Dumne z e u . ' *
.
Intelect făptuitor e cel care primeste pururea în chip
nepatimas reprezentările mentale ale lumii acesteia*
Toate patimile „generice” — opt la număr!“ —, din care se
naste multimea celorlalte, își au rădăcina ultimă în „iubirea
de sine” (philautia)'”, sentimentul „iubirii prietenesti” (philia)

111 Pr4

"* Cf. KG 111, 59.

"" (f.2 in Ps 145, 8.
"“ sk 15.
"" sk 16.
""Cf.Pr6.
" Cf Sk 53.
25
doar pentru eul propriu; sentiment autodistructiv pe care de
aceea Evagrie il numeşte şi „ură universală”!”, Înainte să
poată deveni faptă, patimile ascunse în inimă se manifestă
concret în „gânduri” (logismoi) intelese în sens negativ, res-
pectiv în demonii care îi trezesc în mii de feluri,
Gândurile rele sunt „funii” ale demonilor, „împletite” în
jurul sufletului $i nelăsându-l să se ducă liber spre Cel ce
a zis: „Eu sunt Calea”."”
Aceste gânduri ispititoare apar în parte „pe marginea căii”!”
lui praktikă, unde suntem în primejdie să fim furati de „păsări”,
sau de demonii"” care ne împiedică în mod direct să păzim
poruncile lui Dumnezeu. Și mai primejdioasă e ispita când
apare „pe calea”'"“ lui praktike, pentru că atunci ne îndeamnă
să facem binele nu pentru el însuși, ci pentru a plăcea oame-
nilor'”, Aici demonii își ascund adevăratele lor intentii si
picură în fiecare virtute viciul care îi e opus. “ De aceea, în
primul caz trebuie să „ascundem” poruncile lui Dumnezeu de
„hoți”, adică să nu le lăsăm zăcând pe jos, ci să le transpunem
în faptd.'” Și ca să scăpăm de slava deșartă trebuie să facem
asta în ascuns şi „să pecetluim cu tăcerea bună-mireasma
ostenelilor™*.
Cea mai mare piedică pe „căile Mântuitorului nostru” e fără
îndoială mânia'”, întrucât ea „orbeşte” intelectul'” şi-l face

"* Sent 48,

"* 25 in Ps 118, 61; In 14, 6.
"" Mt 13, 4.
LCf.Ep 6, 1.
"* Ps 141, 4.
2 Ep17, 2
"* (f.1inPs 141, 4. :
25 Cf 6 in Ps 118, 11. 4
"* Ful 14. |
"” Cf. Cog 13.
"* Cf KGV, 27.
26
nimeni pe cale", cu alte cuv
inte să nu se oprească la nici
gând pătimaș la un lucru sen un
sibil™® întrucât astfel de gân
nu fac decâ
du r i
t să invite sufletul la fapte de rusine’®
Toate aceste pericole si obstacole fac din
prakuke" £ 0 „cale
strâmtă și îngustă”"”, inseparabil legată de „osteneală” ş: „la-
crimi”"”. Abia cuno asterea , sensului poruncii lărgește ini
și îi face ușoară calea lui praktikă”"**, '

6. Curatirea ca vindecare
Scopul „metodei duhovnicesti” a lui praktikă e o _curitire
totală” a ambele facultiti irationale ale sufletului de toate
necuratiile patimilor.
Faptuitor e cel ce si-a agonisit doar nepătimirea părții
pătimitoare a sufletului."””
Scopul ei nemijlocit e nepătimirea (apatheia), pe care Eva-
grie o numeste „floarea lui praktike”"”. „Căci curitia e nepă-
timirea sufletului rațional.”"”” Scopul ulterior e cunoasterea

e Pras.
"" Cf. Gn 5.
2. Le10, 4,
" Cf. Sk 7.
"" Cf. in Prov 7, 12: Géhin 93.
"“ Ep 20, 3.
"" Cf. 3 în Ps 125, 5.
%14 in Ps 118, 32.
""" Gn 2.
% Pr 81.
"” Ep 56, 2.
27
 i e i n d i s p e n sa b i l ă e l i b e r t a t e a d e
zeu , a c ă r e i c o n d i t
v x r a t a n a t u r ă a o m u l ui .
c a r e f a l s i f i c ă a d e
p atimile f l e t
u a re n e v o i e n u d e u n s u
t e r e a l u | D u m n e z e
Cunoaş . C ăc i d i a l ec t i c a p o a t e fi
n , c i d e u n u l v ă z ă t o r
dialecticia e d e r e a d o a r î n s u f l e t e l e
t e l e n e c u ra t e , d a r v
şi însufle
curate."“
ţ i o n a l " … , r e a l i z a t ă p r i n
ț i r e a s uf l e t u l u i r a
Această „cur ă r â v n a
l u c r a r e a h a r u l u i d iv i n c u
tinerea porunc i l o r i n c o n
i n d e c a r e a ” l o r. Î n t r u c â t
E va g r i e o n u m e ş t e ș i „ v
omului”! “ , d e p a t i :
m i +97

o li l
PR
e ”
L
s u f l e t u l u i ':
®
14
,3
„ l i
:
b er t a t e a
patimile sun t „ b u l u i ” " “ .
<nătatea” natur a l ă „ a s u f l e t
a u pă t r u n s a b i a u l t e -
timile, ca o boală,

n ic i a l u i D u m n e z e u
a î n d e s ă v â r ş i r e a e i o r i g i n a r ă .
a restabi l i c re a t i
„ c u r ă ț i r e ” si v i n d e c a r e d e „ b o l i l e ”
Cel care realizează a c e a s t ă
t o a t e , H r i s t o s , „ d o c t o r u l s u f l e t e l o r ” " ” ,
patimilor e, înainte d e
a g r i e . C ă c i El „ v r e a c a t o t i o a m e n i i să
cum repetă adeseo r i E v
u n g ă la c u n o a ş t e r e a a d e v ă r u l u i ” " ” . R e -
se mântuiasc ă si să a j
l o se s t e în a c e s t s c o p , si c a r e n u e x c l u d ,
mediile de c a r e se f o
in e , ni ci c a u t e r i z a r e a c h i r u r g i e i a n t i c e " ” ,
ca să folosi m o i m ag
sunt tocma i ce le al e lu i p r a k t i k e ™ " .

E
DE ER

WO KG 1V, 90.
41 5 in Ps 110, 7.
1212 in Ps 17, 21.
"* Cf.KG 1, 41.
"4 Pr 56,
"" KG1,39.
& Cf Ep 43, 2.
"? Cf. KG 1, 40.
1% 2 in Ps 102, 3.
* Ep 42, 1 (citat 1 Tim 2, 4).
'* f Ep 38, 2.
' Cf. 3 in Ps 30, 4.
28
 e H r i s t o s e a j ut a t de in g e r i ' *
l u c ra r e d e v i n d e c a r
în această v
e i î n ș i ș i „ c u n o a ș t e r e a d î î l n o
7 e & d ob â n d i t
ac şi de toți cel iccaă „părinții duhovnicesti™*, ;aclarbeafiacs:"':lfennecaa
„icească”"””, ad ă de „mușcăturile animalelor
îng er i lo r vi nd ec
, ea c e p oa t e fi d e s t u l de d u r e r o s p e nt r t l s î e l ţ
ale demonilo r c e
implicati.
e ntr u ce i nec ur at i
e s ar e p
C un o sc ă t or î n s ăe c e l c a r e est
t,
ă p e n t r u c ei cu r a ti . ’ * ®
si lum i n
Astfel „curățită” şi „v inde ca tă” persoana um an ă co nc re tă,
nimic în ea nu est e re pr im at su fo cat sau, ma i rău , demo ni zat
Apatheia înseam nă ce-i dr ep t un fel de „sep ar ar e a suflet ul :
de trup”””, dar numai în sensul unei eliberări de mi eărilm
irationale și eg oiste ale cel or două parti pasion ale lz;. ils‘ s:ufl -
tului. Apatheia înseamnă „deplină stapanire™* si luc:ar .
turală” a tu tu ror cel or trei fac ult ati ale sufletulu; raţ ion îll îsa ;
De acum înainte lucrarea celui care a dobândit-o nu mai !
determinată de legi, porunci sau frica de pedeapsă; el spunî
si fac e cât e i le dictea ză de pr in dere a sa excelentă” "“

7, „Căile Domnului” si „căile lui Dumnezeu”

" gr:; însă nu se opreste la acest ideal, usor stoic chiar
Eva * L d *

: ă ped inăuntru încreştinat, al „omului desdvarsit”, carac

erizat de echilibru interior armonios. În joc sunt mult mai
LĂ LA Lă “ ’ -

multe lucruri! o

52 Cf KG VI, 35. 86.

153 KG VI, 90.
A EST 7
'* pr 100,
156 Gn 3

17 pr 52,
158 Pr 65

159 Cf: Pr 86.

6 pr 70,
29
 Domn ul il iu be şt e atâ t pe fă ptuito r, prak ti ko s, cât si pe
contemplativ, theoretikos,
dar pe contemplativ, thedrétikos, mai mult decât pe
primul.lbl

Făptuitorii se află încă în „curtea casei Domnului”, pe când

contemplativii sunt „în casa Domnului”'“, Asta pentru că dacă
apatheia e „înflorirea lui praktik?”"“", scopul sau rodul care creste
din această floare e iubirea'“, care deschide ca o „poartă” calea
spre physikă si theologike'®. Potrivit curăției noastre ne învred-
nicim de cunoaştere!“, de cunoasterea indirectă a lui Dum-
nezeu în physiké si de cunoașterea Lui directă în theologike.
„Căile Domnului” sunt virtutile practice,
care ne duc în Împărăția cerurilor.""”
„Împărăția cerurilor” e pentru Evagrie un nume simbolic'*,
Ea desemnează „contemplarea creaturilor™®, cunoasterea
originii, a căderii si mântuirii creaturilor prin lucrarea mân-
tuitoare a lui Hristos. De aceea poate fi numită şi „împărăția
lui Hristos”"”.
Din moment ce „virtuțile practice” ne duc în „Împărăția
cerurilor”, ele privesc „calea” oarecum dinspre noi. Facerea
cu putintd însă a unui atare mers al omului spre Dumnezeu e
ascunsă în istoria mântuirii Vechiului si Noului Legământ, in
care Dumnezeu merge spre om ca să-i deschidă această cale
spre El.

"“" 1 in Ps 86, 2.
162 1 in Ps 133, 1.
=P8l
"" Cf. Pr 84.
165 Cf Pr Prol. [8].
1% In Prov 19, 17: G&hin 199.
' 6 in Ps 94, 11. ;
'* Cf. Pr 2.
19 KG V, 30.
"" Ep fid 7, 22.
30
„Legea si Profetii” dau mărturie nu numai de lucrarea mân-
tuitoare a lui Dumnezeu, de „judecățile” și „providența ” sai”
„sfintele Scripturi” ne învață si cum ne putem apropia
de cu:
noasterea acestor taine prin păzirea poruncilor
(praktike) si
adevăratele învățături (theăretike)”” — în Hristos
Dacă „cei ce lucrează fărădelegea nu umblă în căil
e
Domnului”, atunci cei ce lucrează dreptatea vor umbla
în căile Lui; prin urmare „căi ale lui Dumnezeu” sunt
contemplările celor devenite în care vor umbla „cei ce
lucrează dreptatea”. Iar dacă dreptatea noastră e Hristos
căci El „S-a făcut pentru noi Înţelepciune la Dumnezeu:
Dreptate, Sfintire și Răscumpărare” ™ bine zice în Pro-
verbele sale Solomon că înțelepciunea e „început al căi-
lor”"”, Care e Hristos, iar „Hristos” spune că e Domnul
venit la noi împreună cu Dumnezeu-Cuvântul!”*.
Secretele acestor căi nepătrunse ale lui Dumnezeu'” de-a
lungul timpului Domnul le împărtășeşte numai celor blânzi'”,
cum era Moise'”, În Psalmul 102, 7 se spune într-adevăr: „Cu-
noscute a făcut căile Sale lui Moise.”"” Moise devine astfel

Y17 in Ps 118, 15.

2 CLEp6, 4
"* Cf. KG VI, 1.
"“ 1Co1, 30.
""* Prov 8, 22.
€2 in Ps 118, 3.
"” Cf. Rm 11, 33.
"* Cf. Ps 24, 9.
"” Cf. Nm 12, 3.
"” Cf. Ep 56, 3.
31
prototipul celui care pentru curdtia lui a ajuns la „contem-
plarea ratiunilor celor ce sunt”", ale „veacurilor trecute”!*
si ale „acestui veac”"”, ale întregii creatii vizute'™, Chiar dacă -
acum această „vedere” rezervată „celor curati cu inima”!“
prinde doar „ca într-o oglindă” „umbrele” „arhetipurilor” pe
care le vom contempla cândva la desăvârşirea lumii, „cunoaş-
terea sfântă” a lor e totuşi incomparabil mai de pret decât
toate „cunoaşterile” pe care ni le „făgăduiesc inteleptii acestui
veac”!*“. Cu toată mărginirea ei, ea este „fericirea”!” la care
putem ajunge în această viata.

C. Comentariul de fata
Praktikos-ul, ca toate scrierile evagriene de altfel, nu e o
carte pentru cititori grabiti. Evagrie era înainte de orice un
dascăl duhovnicesc activ mai ales prin cuvânt'” si prin scris'®.
Asa că si Monahul e un manual si vrea să fie citit ca atare.

1. Caracter si sensul unei structuri pe „capitole”

Despre ce este vorba în esență am văzut deja. În următoarea
scolie Evagrie însuşi se exprimă cu privire la caracterul său.
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul meu Cel care învață
mâinile mele la luptă și degetele mele la război.
Cel „învățat de Domnul” războiul cu puterea potriv-
nică stie ratiunile virtutilor si răutăților, diferentele

"* Ep 27, 2.
""“ Ep 56, 6.
"" Ep 41, 5.
""* Ep Mel 37.
Mt 5, 8.
% 2inPs62,4. “
""" Cf. Ep fid 12. |
"" (f. Vita E. F.
"" Cf. HL 38.
32
-

memoria, altele de partea irascibilă, iar

altele de partea

etic, acum însă am fost pusi în miscare vrând să înfăt;-

șăm în câte feluri duce război cel învătat de Domnul*

(logoi) care tin de ethikă, un alt nume pentru praktike. Oricât

Abordarea noastră n-a fost deci una pur ştiințifică, ci una

înainte de toate duhovnicească, Comentariul vrea să ușureze
după putinta cititorului interesat accesul la „calea făptuirii”,
Monahul și comentariul său sunt gândite astfel ca un fel de
manual al „vieții practice”, și în acest spirit trebuie citite.

Pentru a-l opri pe cititor de la o parcurgere pur liniară sia

face cu putinta o astfel de lectură meditativ-,practică”, Eva-
grie însuși a adoptat în Praktikos, ca în aproape toate scrierile
sale, forma literară a „centuriei”, Fiecare capitol (kephalaion)
constituie o mică unitate care poate fi citită si meditată în ea
însăși. O astfel de lectură meditativă, nu doar a sfintei Scrip-
turi, dar și a scrierilor Parintilor, face parte dintotdeauna dintre
cele mai importante exercitii ale monahilor.

"1 inPs143,1.
33
 Praktikos-ul nu e astfel un tratat sistematic, desi evidențiază
o structură si logică internă evidente. Continutul duhovnicesc
al unei astfel de scrieri nu e comunicat cititorului printr-o
prezentare consecventă a obiectului ei, ci se livrează la capă-
tul unei „Viziune de ansamblu”, pe care Evagrie o pune în
mod natural la bază, dar care cititorului i licireste abia după
ani de familiaritate cu acest obiect. Cu alte cuvinte, intelegerea
năzuită de Evagrie se instalează abia ca rod al unui angaja-
ment existential, personal. Monahul pontic e din propria sa
experiență convins că învățătura duhovnicească a părinților,
pe care vrea să o comunice, se deschide pe deplin numai celui
care „a călcat exact pe urmele părinților din vechime”””,
Cât de mult pret punea Evagrie — el Insusi copist iscusit"” —
pe tinuta grafică a operelor sale ne arată următoare indicatie
către copişti scrisă foarte probabil de mâna sa.
Îi rog pe fratii care citesc această carte si doresc s-o
copieze să nu lege un capitol de altul și nici să pună pe
acelasi rând sfarsitul capitolului scris cu începutul celui
pe care urmează să-l scrie, ci să înceapă fiecare capitol
de la începutul său, aşa cum le-am divizat și prin nume-
rele lor. Căci asa atât se va putea salva regula capitolelor,
cât si vor deveni clare cele spuse.
Vom începe de la primul capitol, de la ce e ,,crestinis-
mul”, pe care definindu-l am redat că e învățătura Mân-
tuitorului nostru lisus Hristos constând din praktike,
physike si theologike.
Din motive de economie însă, copistii nu s-au tinut aproape
niciodată de această indicatie atât de semnificativă"”. Ceea ce
conduce uneori la distorsiuni de sens, ca atunci când două

"" Cf Pr Prol. [9].

%2 Cf. HL 38. ,
'3 Deformările gândirii lui Evagrie provocate de lipsa de respect fata
de această indicatie precisă pot fi sesizate, de exemplu, văzând distor-
siunea sensului produsă de cuplarea lui Or 113 cu 114.
34
 Dumnezeiasca Scriptură trebuie înțeleasă cu intelectul si
fiuhqvîllceşte, cacl cunoasterea sensibilă prin relatarea
istorică nu este cea adevărată.""
Nu toti sunt însă în stare să sesizeze acest „sens mistic [sau
ascuns] al Scripturii”"” si nu toti în aceeasi măsură. „Mă-
nâncă miere” cine trage folos din dumnezeieştile Scripturi si
„mănâncă fagure” cel care-și scoate ratiunile (logoi) din reali-
tatile însele, de unde le-au primit si sfintii profeti si apostoli.
Faptul de „a mânca miere” e propriu oricui vrea, dar acela de
„a mânca fagurele” numai celui curat"”,

™ Cog 24.
' In Prov 23, 1. 3: Géhin 251.
% In Prov 23, 1. 3: Géhin 250.
"" In Prov 24, 13: Géhin 270.
35
 De aceea Evagrie se îndreaptă nu doar împotriva celor care
„interpretează rău sfintele Scripturi”"”, ci și împotriva celor
care le „divulgă tainele desconsiderându-le şi fără discernă-
mânt”"”, si de aceea aminteşte de Pavel care se prezenta drept
„slujitor al lui Hristos și econom al tainelor lui Dumnezey”?®,
E de la sine înțeles că o astfel de exegeză nu poate nici nu
vrea să fie „istorico-critică” în sens modern. Ea se vrea în mod
explicit „simbolică””” şi, în perspectiva a ceea ce s-a Spus,
mistagogică. Pentru Evagrie notiunile, și adeseori chiar si în-
tâmplările, sunt simboluri ale unei realități duhovnicesti care
le depăşeşte si care trebuie „contemplată” si transpusă în
realitatea noastră. Compune uneori liste întregi de astfel de
nume simbolice“", care trebuie toate înțelese în sens „figurat”
(tropikăs).
Această interpretare simbolico-meditativă a Scripturii nu
e în nici un caz un joc arbitrar. Nu orice cuvânt cu caracter
simbolic are acelaşi sens în orice context. Evagrie e constient
că nu totul trebuie interpretat „duhovniceşte”. Cine merge
prea departe în acest sens se expune usor ironiilor ascultă-
torilor."” Mai sunt și lucruri despre care exegetul trebuie să
recunoasca pur și simplu că scapă înțelegerii sale."“ Scopul
exegezei trebuie să rămână atunci „explicarea poruncilor
pentru mângâierea celor simpli”*®,
În text si în comentariu cititorul va găsi numeroase exem-
ple ale acestei interpretări simbolice a Scripturii, din care în
această introducere a văzut deja câteva mostre. Accesul la
această viziune destul de străină omului modern, cufundat cu

"* 3 in Ps 93, 6.
"" 4 in Ps 111, 5.
“1Co4,1.
“ 12 în Ps 104, 22.
22 In Prov 25, 26: G&hin 317. “
3 Cf. Gn 34.
24 2 in Ps 109, 3.
B KG IV, 61.
36
mească u n s en s d uho vn ices c , va f;

drept „stânca duhovnicească” î

ieşirea lui din Egipt. Cuvântul
torică e tot atâ t de put in înc h
nezeu închis în această situați
Dumnezeu fiecare din cuvint

“* Cf.Rm 5, 14.
" Cf. G. Bunge, „«Der mystische Sinn der Schrift»”.
37
 Monahul sau Făptuitorul
(Praktikos)'
O sută de capitole despre viata duhovnicească
 " Traducerea textului grec editat de A. si Cl. Guillaumont, Traité pra-
tique ou Le moine (SC 171), Paris, 1971 şi a celorlalte texte evagriene
după original a fost realizată de diac. Ioan I. Ică jr.
 Prolog: Către Anatolius

[1]
Fiindcd de curdnd, preaindrdgite frate Anatolius, de la
Muntele Sfânt [al Mdslinilor], mi-ai dat de stire mie, celui care
sed în Sketis, și m-ai rugat sd-ti lămuresc simbolica haină
(schéma) a monahilor din Egipt, întrucât pe drept cuvânt ai
socotit că nu din întâmplare, nici în treacăt, nu este ea atât de
diferită de celelalte haine ale oamenilor, hai sd-ti vestim câte
am fost invdtati despre ea de cdtre sfintii Parinti.
*

Evagrie 1si începe tratatul despre „viața practică” cu un

detaliu aparent exterior: vestimentatia monahilor egipteni.
Nici pe el, nici pe Anatolius nu-l interesează însă această ves-
timentatie atât de diferită de cea a restului oamenilor ca atare,
ci simbolismul care se ascunde în această diferență. La o pri-
vire mai atentă se vede că Evagrie pune în legătură specificul
fiecărei piese de vestimentatie cu o virtute sau patima opusă
ei. În ordine inversă apare aici aproape întreg catalogul pati-
milor despre care va fi vorba pe larg în continuare. Sunt nu-
mite explicit mândria, blândețea (opusă mâniei), necurăția si
avaritia. Cu alte cuvinte, simbolica veșmântului monahal
cuprinde deja în nucleul său elementele fundamentale ale
învățăturii duhovnicesti a făptuirii, praktike, al cărei scop e
curățirea de aceste patimi.

41
 Nu haina creştinului să o lauzi, ci cugetul inimii.!
Si totusi nu se spune degeaba: Haina face pe om! Fiindcă în
haină omul face cunoscut, că vrea sau nu, cugetul său, Prin
haina sa neobişnuită, ba chiar resimțită ca străină, monahul
se aseamănă profetului: Ilie era recunoscut de fiecare prin
vesmantul său deosebit?, la fel §i Ioan Botezătorul”.
„Profetul” creştin însă trece dincolo de modelele sale:
schimbarea sa radicală a vestimentatiei simbolizează o schim-
bare radicală de mentalitate, asa cum Evagrie va face evident
în continuare cu fiecare piesă în parte, Ruptura cu obiceiurile
vestimentare ale „lumii” e doar expresia văzută a rupturii de -
mentalitatea ei. Monahul nu se îmbracă asa cum o face „toată
lumea”, fiindcă e hotărât să nu gândească si să trăiască la fel
„ca toată lumea”.
Prin aceasta însă el face simbolic-sensibil, adică profetic,
ceea ce apostolul cere de la fiecare crestin: „Nu vă potriviti
[formei exterioare a] acestui veac, ci schimbați-vă prin înno-
irea mintii, ca să probati care e voia lui Dumnezeu, ce este
bine, plăcut si desăvârşit.”"

' Sent 22.

*4Rg
1, 8.
* Mt 3, 4.
*R L

42
 [2]
Cuculionul e un simbol al „harului Mântu
itorului nostru
Dumnezeu””, care le acoperă puterea cond
ucătoare [rațiunea
| lor] și încălzește pruncia lor în Hristos* din pricina celor ce
- încearcă pururea să o pălmuiască si răneascăP, Asadar, câți îl
poartă pe capul lor cântă cu inteles acestea: „De n-ar zi
di
Domnul casa și n-ar păzi cetatea, în zadar s-ar osteni cel care
o zidește și cel care încearcă să o păzească.”“ Iar asemenea
glăsuiri produc gândire umilă și dezrădăcinează mândria,
răul dintru început, care a doborât pe pământ „luceafărul care
răsare în zori””.
*

Crestinul „nu mai trăiește sub lege, ci sub har”“. Viata

duhovnicească nu este altceva decât viață în si din harul lui
Dumnezeu. Culionul (koukoullion) pe care monahul îl poartă
permanent pe cap simbolizează chiar acest har, fără de care
orice „zidire” omenească e zadarnică. El ocroteşte lucrul cel
mai de pret acordat crestinului în botez, înfierea în Hristos,
de toate atacurile răului originar care a pricinuit căderea
arhanghelului.’ Fiindcă mândria e ispita care l-a împins

' TIt 2, 11.

*Cf. 1603, %
> Cf. Prov 7, 26.
‘Cf.Ps 126, 1.
>Is 14, 12,
°Rm 6, 14.
"Osp 8, 10.
43
 ămint e a c o p i i l o r și p e c a r e
cat iv p r i m a p i e s ă a v e ș m â n t u l u i
Evagrie îl nu me şt e se m ni f i
te st e în p e r
monahal amin

Evagrie manif e s t a r e a c e a m a i n o
i î n p e r m a n e n ț ă r o l u l d e „ c o n d u -
intelectul său îşi v a î m p l i n
i ” ” . C ă c i a ș a c u m m â n d r i a e c a u z a
cător” pe „calea D o m n u l u
" , s m e r e n i a
.

u m n e z e u
14

e i și î n d e p ă r t ă r i
L
i do
e
.
D
„orbirii”, a nestiint
.. B . A
s i)

no a s t e r i i ” " .
15

c u
..,

e a) d e v i n e p e n t r u o m „ m a r a
(sau blândeţ
-
A

o a r c e și n u v e t i fi ca si c o p i ii , n u v et i
_De nu v ă ve ti î n t
ă ț i a c e r u r i l o r ™ , a d i c ă d a c ă nu ve ti d o b â n d i
intra în Î m p ă r
r e a , n u vă ve tl î n v r e d n i c i d e c u n o a ș t e r e . "
ne pă t im i
*

ey

* Is 14, 13-14.
*Flp 2, 9.
19 Im Prov 25, 6-7: Géhin 301.
"" Mt 11, 29.
"* Ep 56.
133 in Ps 24, 4.
" In Prov 2, 17: Géhin 23.
"* Ep 27, 2.
"“ Mt 18, 3.
"2 in Ps 130, 2.
44
 [3]
Dezgolirea mâinilor arată nefdtdrnicia vietuirii, căci slava
găunoasă e foa rte iscusi td să înv ălu ie' și umb rea scă virtutil e,
vanand pururea slava de la oameni și alungând credinta. Căci
sice: „Cum puteti să credeti, când primiti slavă unii de la altii,
iar sla va car e vin e de la Sin gur ul Dum nez eu nu o cău taț i?”
Fiindcd binele trebuie ales nu pentru altceva decât pentru el
însuși; căci dacă nu s-ar admite aceasta, atunci ceea ce ne
miscd spr e luc rarea bin elu i va apă rea ca fiin d mai mul t de pre t
decât binele înfăptuit, lucru din cele mai absurde, pentru că
ar însemna să gân dim și să spu nem că atu nci ceva e mai bun
decât Dumnezeu.

Veşmântul gros de trup al monahului, numit kolobion, avea

mâneci scurte care ajungeau doar până la coate. Evagrie vede
în imp osi bil ita tea car e rez ult ă de aici de a ascund e mâi nil e,
„simbol al făptuirii practice™, un avertisment de ferire de
orice fățărnicie. Din Luca 12, 1 §.u. putea citi că această fatar-
nicie fariseică stă în „învăluirea” adevăratelor motive ale făp-
tuirii noastre, întrucât sub masca iubirii de virtute caută doar

' f.Lc12,2.
“ In5, 44.
* In Eccl 4, 5: Géhin 26.
45
 i u b i r e a ' , c r e d in t a® §i i ub i re a
a g ău n o as ă de l a o a me n i '. O r
sla v
c ă" t r e b u i e efăţarnice”.
s ă f i e „ n
fră ț e a s s e s u n t în j o c m a i m u l t e
d r n i c i a s l a v e i g ă u n o a
Dar în fit p e n t r u s i ne , ci t r i m i t e s p r e
n e l e " e x i s t ă n u d e t a ș a t
luc r u r i . „ B i u r b u n ” . S l av a g ă u -
p re , D u m n e z e u C e l s i n g
Pr i m u l B i n e ” ” , s , ci |
n u m a i r e l a ti a n o a s t r ă c u s e m e n i i
s i f ic ă a ş a d a r n u
noasă fal
si cea cu D u m n e z e u .
r a d ă s lav ei g ă u n oa s e e u n a n i m a l
V i r tu t ea c e l u i c ă z u t p
i t e : n u po a te fi a d us ă la a l ta ru l lu i
de jertfă cu oase z d r o b
Dumnezeu.""

“ Cf. de asemenea Mt 6 §i 23.

*Rm 12, 9.
*1Tim1, 5.
"1Ptr1,22,
*KGI,1.
* Or 33.
"0sp7,16.
46
 [4]
Analavul care se în fă șo ară in ju ru l um eril or în fo rm ă de
-ruce e simbol al credintei în Hris to s' ca re „î i ridi că su s
(analabousa) pe cei blânzi””, restrânge me re u cele ca re -i îm -
piedică și fa ce ne îm pi ed ic at ă lucrar ea .
*

Analavul (an ala bos ) e un fel de fâșie pur tată în jur ul gâtului,
care se încrucișa pe pie pt si pe sub sub tio ri str âng ând de trup
haina largă de deasup ra. Eva gri e îns ă nu ved e în el, cu m ne-a m
putea astept a plecând de la for ma lui, un simbol al crucii, ci
unul al credintei în Hristos, fără de care e cu neputinta să fim
placuti lui Dumnezeu.' Gratie unui joc de cuvinte intraducti-
bil*, Evagrie pune în legătură această credință cu „cei blânzi
pe care Domnul îi ridicd™, așa cum analavul ridică haina si
tine strânsă de trup lărgimea ei care poate deveni o piedică
în mers si în actiuni.
Prin „ridicarea celor blânzi” Evagrie face deja aluzie ascunsă
la scopul vietii duhovnicesti care se desfășoară din credință,
cunoasterea lui Dumnezeu, la care Dumnezeu „îi ridică” doar
pe cei blanzi.’

' Cf. Col 2, 5 și passim.

" Ps 146, 6.
*Ep 14, cf. Evr 11, 6.
“ Analabos vine de la verbul analambanein, a lua pe sus, a ridica, a înălța.
” Ps 146, 6.
*2 in Ps 54, 7 şi passim.
47
 g i l o r t ăi ţ i s - au ă s c u t fi i .
locul ipndfri n ; se
o b ş i a l t u t u r o r c e l o r
f î v r a a r. r l l s a a c s i I a c
în locu l l u o m n u l u i s - a u n ă s -
ă c u t p r i n c re d i n ț ă D |
driln veac a u b in e p l p r i n c r e d i n t d
e€it n o i t o t i c e i c a r e
c e n i c i i , ia r p r i n e e a s i - 2
cut u - a m î n v r e d n i c it d e a c
ş t e n i t p e a c e i a 3 l n e
i-am mo a c e a s t a e s t e m o ş t e n i r e a .
t e r e c u ac e i a ; f i i n d c ă
cun o a ş

„ssgysss s

”11 in Ps 44, 17.

48
 [5]
Cingătoarea (z ân €) ca re le st râ ng e rărunchii de pă rt ea ză
roată necurăția si vestește asta: că „bun lucru este pentru om
să nu se atingd de femeie .
*

Cingătoa re a de pie le, du pă car e erau re cu no scut i dej a Ili e”

si Ioan Boteză torul”, e un si mb ol al fecioriei , înt rucât in ci ng e
rinichii socotiti sediul poftei senzuale®.
„Cingătorile” sunt simboluri ale vietii practice care
strâng de jur îm pr ej ur par tea pă ti mi to are a sufl et ul ui *
Renuntarea de bunăvoie la căsătorie „pentru Împărăția
cerurilor”“ e dintotdeauna semnul distinctiv esential al mo-
nahismului. Evagrie nu rămâne însă la această renuntare
exterioara.
La leremia se spune: „Și tu să nu-ti iei femeie în locul
acesta, pentru că acestea spune Domnul despre fiii si
fiicele născute în locul acesta: cu moarte de boală vor
— muri.”” Acest cuvânt arată că potrivit Apostolului „omul
__care se căsătorește se ingrijeste de cele ale lumii, cum să

w 1Co7,1.
"4Rg1,8.
"Mt3,4.
*“14 inPs72,21.
* In Prov 31, 24: G&hin 379.
*Mt19,12.
¥ Ir 16, 2-4.
49
placă femeii şi e Impartit; iar femeia care se cdsdtoreste
se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă bărbatului””,
Este evident însă că nu numai cu referire la fiii şi fiicele i
ce vor fi prin viata conjugală s-a zis de profetul „cu -
moarte de boală vor muri”, ci si cu referire la fiii si fiicele
născute în inima lui, adică gândurile și poftele trupeşti, -
întrucât si ele vor muri în gândul bolnav, neputincios si
destrăbălat al lumii acesteia, si nu vor dobândi viata veş- -
nică. „Cel necăsătorit însă”, zice [apostolul], „se îngri-
jeste de cele ale Domnului cum să placă Domnului™ si el
va face roadele veşnic înfloritoare și nemuritoare ale
vietii veşnice.
Asa este si asa trebuie să fie monahul: abtinut de la
femeie, nefăcând fiu sau fiică în locul mai înainte-zis;
dar nu numai atât, ci si soldat al lui Hristos, imaterial,
fără griji, în afara oricărui gând sau activitate de afaceri,
cum spune si Apostolul: „Nimeni fiind soldat nu se
amestecă în afacerile vietii, ca să placă celui care l-a în-
rolat.”" În acestea să se afle monahul care a lăsat toată
materia acestei lumi si aleargă spre trofeele frumoase și
mândre ale linistirii/isihiei. Cât de mândră și frumoasă
e asceza pentru isihie!, cu adevărat mândră si frumoasă!
Căci blând este jugul ei şi uşoară povara ei!"“ Dulce e viata
ei si plăcută practicaei!""

*1Co7,33 sq.
*1Co7,32.
2Tim 2, 4.
"" Cf. Mt 11, 30.
12 Rer mon 1-2.

50
 Melota e un acoperământ din piele de capră, cum pu
rtau
deja Ilie’ și Ioan Botezătorul“. Evagrie descoperă în această
_ piesd de vestimentatie atât de caracteristică pentru monahii
__egipteni un simbolism de mai multe ori înfăşurat în el. Întru-
__cât această piele e obținută prin omorâre el o explică mai întâi
în general ca simbol al unei morti mistice', despre care spune
Moartea lui Hristos e lucrarea tainică care readuce la viata
vesnica pe cei care au nădăjduit în El în această viață“.”
Această mantie constă însă din pielea unor animale omorâte
si devine astfel simbolul legării (nu uciderii!) tuturor patimi-
lor „animalice” şi „lipsite de ratiune”.® Aceste misciri care

E “2C04, 10,
b
! "cf Col3,5.
"Cf.3Rg 19, 13.
‘Mt 3,4,
> Cf. Pr 52,
°Cf.1Co 15, 19.
" KGVI, 42.
" Cf.KG VI, 85.
51
urcă din cele două puteri irationale ale irascibilității şi dorin-
tei’ le avem într-adevăr în comun alături de trupul nostru cu
animalele necuvântătoare". Mișcările trebuie legate întrucât
scopul făptuirii, praktiké, e functionarea naturală si a puterilor
irationale ale sufletului." Întrucât însă există „patimi” ny
numai „trupeşti”, ci și „sufleteşti””, si acestea din urmă trebuie
sustinute prin „participare la bine” sau, cum spune Evagrie,
prin „iubirea duhovniceasca””, care are parte de Dumnezeu,
Binele suprem, întrucât „Dumnezeu este iubire™",
Întrucât această piele de animal e si un vesmant sărăcă-
cios, el simbolizează pentru Evagrie si renuntarea la lăcomie,
„mama idolatriei””, si iubirea de sărăcie.
Să vietuim cu multumire în sărăcie, „căci este vădit că
nimic n-am adus în lume, nici nu putem scoate din ea;
dar având hrană şi îmbrăcăminte, să ne multumim cu
ele”"", aducându-ne aminte de Pavel care spunea că ,,iu-
birea de arginti e rădăcina tuturor relelor”."”
*

"Cf.Pr 74.
" Ep Mel 41.
"" Pr 86.
"* Pr 35.
"* Pr 35,
“1In4,8.
"* Ep 27, 5; cf. Col 3, 5.
**1Tim 6, 7 sq.
"” Cog 21 (citat 1 Tim 6, 10).
52
.

[7]
Toiagul (rhabdos) este „Pom al vieții pentru cei care-] tin
’ u

pen
cei t
ce serreu
azemă pe el ca
Domnul”". F pe
*

„Pomul vietii”* e pentru Evagrie mereu un

simbol al lui
Hristos”.
lisus Hristos e Pomul Vietii. Foloseşte-te de El cum se
_cuvine și nu vei muri în veac.*
Ce anume trebui inteles prin această „ținere” şi „folosire” ne
arată următorul pasaj dintr-o scrisoare a lui Evagrie:
E timpul acum de a sluji Domnului si de a aduce „roadele
dreptatii™, căci „din roadele dreptății odrăslește pomul
vieții”", Care e Hristos, „inima curată”” a oamenilor, si
care „umbrește” pe toti cei arsi de ,,dogoarea™ rautatii.’

' Prov 3, 18.

*Fc2,9.
*KG V, 69.
“ Sent 65.
"Cf.Flp1,11.
® Prov 11, 30.
"Mt 5, 8.
* Cf. Fc 31, 40.
” Ep 54, 2.
53
 n u m a i c e i î n a c ă r u i
r i i " o p o t s u p o rt a
a” făptui | v i et ii H r i s t o s Ca r e - l
mi creşte
i p o m u
grie c ar e o rei a me r et .
lui Eva

es t p om A d a m € op ri
Din ac

i ar A d a m a pi e r d u t s e m i
ții” ” [ —
u l v i e ț ii ” e i n t e l e p c i u n e a
„p o m c e s t p o m , c â c ! SE
e o p r i t s ă s e a t i n g ă d e a
dreptate ea I n c el v ic l e
A
an. . 117

pc iu n
.

n e ' ® : „ N u v a i n t r a in t el e
s p u
c u a c e a s t ă e x p l i c a r e b i b l i c ă
Ceea ce v r e a s ă s p u n ă E v a g r ie
u t o r u l l u i H r i s t o s D u m n e z e u -
s t e l i m p e d e : f ă r ă a j
simbolică e ă e i m p o s i b i l ă . D m .p . l î ? ;
ă c u t o m v i a t a d u h o v n i c e a s c
Cuvântul f z a l u c ru r i l e f ă p tu i r i i .
p u t e r i o m u l n u p o at e r e a l i
priile sale s t os în „ i m i t a r e a L uA
i . a ” 19

e H r i
.

o v n i c e a s că e o S pr ii ni r e p ...*

Viata duh
e cu El“.
20

m â n a r
”7

„ a s e
o

p â n ă la
-~

care merge
~

u
Du

'* Cf in Prov 19, 12: Géhin 195.

" (f Pr 33. 54.
YRS 22
3 prov 11, 30.
In Prov 11, 30: Géhin 132,
*Fe3.3
'€ 5ol 1, 4.
7 [n Prov 3, 18: Géhin 32.
'* pr 33,
¥ Cog 13; cf. Ep 56, 9.
% 18 in Ps 88, 37-38.
54
 [8]
l e al c ă r o r sim bo l e, c a i n t r- u n r e zu m a t
Acestea su nt lu cr ur i
haina [ monahilor].

Evagrie prezintă explicit ac ea st ă explic are duho vn ic es c- si m-

m on a h a le (s ch ém a) dr ep t în vă ță tu ră a pă ri nț ilor ,
bolică a hain ei
ă. N - a v e m nici un mo ti v să nu -l
asadar ca o tradiție deja primit
e tr ăi a în tr -u n me di u fo ar te cu lt iv at în ca re se
cxiede m. Evag ri
re me re fl ec ti i nu nu ma i as up ra
făcuseră probabil foarte dev
smului, ci si asup ra se mn if ic at ie i ha inei sa le și
fi in te i monahi
as ta s- a fo lo si t mai ve ch ea
a diferitelor ei piese. Că pentru
intelepciune alexandrină, ch ia r ne cr eş ti nă (F il on), e in co n-
testabil. Rămâne însă fapt ul că acest ve sm ant er a „s fâ nt ” nu
numa i p e nt r u E va g r i e .
N-ar trebui oare să ne dea de g â nd it n o u ă mo der nil or c ă
primii monahi socoteau atât de sf ân t ve șm ântu l pe ca re -l pr i-
miseră la intrarea în monahism , ma i al es at ât de ca ra cter is ti -
cul cuculion, încât il păstrau cu gr ij ă to at ă vi ata și-l pu ne au
numai la Liturghie pentru pr im ir ea sf in te lo r Ta in e? Şi că la
nevoie apărau chiar cu violen td ac es t pe ti c de st of ă în si ne
fără valoare de hoti cărora le lă sau de bu nă vo ie toat e să rm a-
nele lor agoniseli? Voia u doar să fie în gr op aț i în ha in a sf ân tă
în care începuseră această viatd.’
—
___ _-——
_—
————
———_

' Cf. de asemenea [9].

" Ibid,
> Apoph, Phokas 1.
55
 a h a l ă o î m p ă r t ă ș e a c u
p r e t u i r e h a in a mmeo n
Această î n a l t ă n i c ă u t a u s ă o p ă s -
e c a r e p rim i i c r e ş t i
a b o t e z u l u i, p
haina albă tru a pute a p ă ș i î n t o a t ă

b o l i s t i c ă b oga t d e z vo l t at ă
im l a Ev a gr ie o s i m

„ă b o v e s c m u l t t i m p î n n o i
i l e n e c u r a t e c a r e
Toate gândur t e l e c t u l „ î n s t r ic a c iu n e
p a t i m i l o r c o b o a r ă i n
din pricina d e a c e s t e g â n d u r i a
i e ” " [...]. C ăc i t ra s î n j o s
si pierzan i n e n o r o c i t u l inte-
he l i e ac el d e t r e i o r
refuzat si în Evang l a râ şi c î m a c e :
ste

și
.

i Hristos’;
.. N e

u
5'

r i i l
,

a ş t e
*

c u n o
..

lect „ospățul ” ș i de
e s u t ă h a i n a c e l le ga t d e m â i n i
g â n d u r i ș i - a a v u t ț
a f a r ă , p e c a re Ce l
pici o a r e și a r u nc at î n întunericul din
a t n e v r e d n i c d e a se m e n e a
care l-a chemat l - a d e c l a r i

u n t ă e n e p
1
ă t i m i
”
r e a su-
fl e t ul u
nuntă“: căci „hai
r w *
n a
.
d e n
u it p o f t e l e l u m e s t i. ’
rational care a tăgăd
i e ş t e si -s i f a c e r o b ” t r u p u l ”, ci îș i s ă v â r-
Cine nu-s i „ ch i n u
ş t i , n u v a ș e d e a la „ O s p ă ț ul ” ad e v ăr a t ,
seste p o f ; : e l e t r u p e
v e s m a n t u l ce l l u m i n o s . "
nici nu va îmbrăca
l u m i n ă ” sa u , , ves ma nt d u ho v n i c e s c” " " .tri —
Acest ,,v e sm a n t de
u mi n a Sf in te i T r e i m i ” , cu ca re e î m b r ă c a t m i s t i c u l
mi te sp re „ l
*n momentul întâlnirii cu D u m n e z e u l t r e i m ic ™ . A c o lo a ju n g e
însă numai cel care a câşt igat n ep ă t im ir e a , al că re i s i mb o l e
tocmai veşmântul monahal . A p a r e nt a lu i st ra ni et at e în a c e a s t ă
lume o împărtăşeşte împreună cu acest ideal.
x

“1Tim 6,9.
* Cf. Mt 22,2 5q.
Mt 22, 11-14.
” Cog 22.
*1Co9, 27.
* Inst mon 11, 12.
"" Vg 55.
" Cent Suppl 53.
56
 [9]
Acestea sunt însă vorbele pe ca re le sp un pu ru rea ac es to ra
părinții : Credinta (pisti s), co pii, o întă reșt e fr ic a (p ho bo s) de
pumnezeu, pe aceasta di n ur mă [o in td re st e] în fr ân ar ea
(enkra te ia ), pe ac east a din ur mă o fa c ne cl in ti tă ră bd ar ea și
nădejd ea (h yp om onă, elpi s) , di n care se na șt e ne păti mi rea
(apatheia), a cărei od rasl ă e iu bi re a (a ga p€ ), ia r iu bi rea es te
ușa cunoașterii naturale (gnosis physik&), căreia îi urmeaza
teologhisirea (theolog ia ) și fe rici re a ul ti mă (e sc ha t& ma ka -
riotes).

Ceea ce 1l interesa pe Evagrie la vesmantul special al mona-

hilor egipteni nu era, am văzut, forma lui exterioară, cunos-
cută din experiență prietenului său Anatolius, ci învățătura
duhovnicească ascunsăîn simbolismul ei. Această învățătură
a părinților, de care Evagrie va mai vorbi deseori, o rezumă
acum în forma abstractă a unei scări a virtutilor. Diferitele
odrasle sunt feluritele trepte ale lui praktik& de care va fi
vorba în următoarele o sută de capitole.
Dacă privim mai atent această scară și treptele ei, se arată
că ea este o desfășurare a versetului 1 Corinteni 13, 13, finalului
imnului iubirii: „Și acum rămân: credinta, nădejdea, iubirea,
acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea.” Potrivit
altor texte pauline, onorează aici si „cunoaşterea” aparent
depreciată. Credinta, nădejdea si iubirea, şi pe lângă ele cu-
noasterea naturilor create, care e „parțială”, dar nu mai putin

57
 „ c ă i i f ă p t u i
Ț r i i ” ” . r„ C e a ma i
î m p r e u n ă b o r n e l e
reală. Alcă t u i e s c s i m t e ȘI e l .
e a P a v e l s i E v a g r i e c o n
mar e ” e i u b i r e a , s p u n

t a e î n c e pu t u l i u b i r i i ,
Cred i n u m n e z e u . ’
e c u n o a ş t e r e a l u i D
sfâr ş i t u l i u b i r i i
p o z i t i e - c h e i e , c r e d i n ț e i
i u b i r i i l e r e v i n e a s a d a r o
Cre d i n te i s i i a r i u b i r i i ca
s t u i u r c u ş S p r e D u m n e z e u ,
ca fundame n t a l a c e u i D u m -
a c u n o a ş t e r i i i n d i r e c t e a l
uşă a cunoasteri i n a tu r a l e ” ,
t e c a r e t o a t e 1l v e s t e s c p e El “
î n o g l i n d a n a t u r i l o r c r e a
nezeu s e r v e s c c o n s o l i d ă r i i
i r t u t i n u m a i p u t i n i m p o r t a n t e
Celelalt e v
f u n d a m e n t a l e a l e l ui P av e l .
celor trei v i r t u t i
Deschideti-mi p o r t i l e d r e p t ă ț i i .
r ep t ă ț i i , a s a si ce l e a l e c u m i n -
Cum s e „d esch id p o r t i l e d
s t e „ p o r ț i ” v ai n t r a
țeniei, b ă r b ă ț i e i sirii; căci prin ace
iu bi
i a c e r u r i l or .
5

ă r ă ț
.

intelectul în Î m p e W u*
~
-

D o m n u l u i , d re pț i i v o r i n t r a p r i n ea .
Aceasta e po a r t a
v i r t u t i l e f ă p t u i t o a r e v o m g ă s i p o a r t a
După intrare a pr i n
e l o r d e v e n i t e , a c o r -
cunoaşterii, care e contemplarea c
purilor și a ce l or n eco rpo ral e. ’

i în că i n d i r e c t e a lu i D um n e z eu c a r e ne es te
Acestei c u n oa s t e r
u r m e a z ă „ t e o l o g h i s i r e a ” , c a r e nu t r e b u i e
acce si b i l ă ac um îi
confundată cu st iint a s p e c i a l i z a t ă cu acelasi nume, ci e o „ști-
in ță m i s ti c ă a lu i D u m n e z e u ” ca ro d al unei legături intime
ne m i j l o ci t e. ” Ai ci pe p ă m â n t ea e împărtășită omului în

' 4 in Ps 118, 32
* Pr 38.
* Mn3.
* Ep Mel 5 sq. ,
* 4 in Ps 117, 19.
*5 in Ps 117,20.
” Mn 120.
58
 „devărata rugăciune””, acel moment de întâlnire de har cu
Bumfleze“ „fără mijlocirea” vreunei creaturi”,
Abia la desăvârșirea creatiei i se împărtășește omului
„ntâlnirea desăvârşită cu Dumnezeu „față către fati™, când
„[)umnezeu” a devenit „totul in toate”””, Si aceasta va fi atunci
a to l o g i c ă, „ u lt im ă ”” ,
fericirea n oas tr a e s h
pozitia-cheie pe care Evagrie o recunoaste aici și în toate
scrierile sale iubirii exp rim ă un gân d ext rem de pro fun d si
duhovnicesc: fără acel rod al nepătimirii nu poate fi vorba de
o adevărată cunoastere a lui Dum nez eu, „mis tica ” răm âne pur ă
ina t si fals ific at de pati mi,
:Juzie, întrucât totul a fost înstră
odraslele iubirii de sine, philautia®. Fiindcă „Dumnezeu este
iubire”” si această iubire o poate cunoas te doar cel care a
devenit el î n s u ș i iubire.

iu bi re a si pr in dr eptate dreptatea,
Prin iubire cunoaștem
căci din asemănăt or e cu no sc ut as em an at or ul .” ™

Înflorirea” fă pt ur ii , pr ak ti kă , e li be rtat ea de pa ti mi , care

abia eliberează iubirea' , ca pa ci ta te a pr in ca re om ul po at e cu -
noaste pe Cel care în fi in ta Lu i e „I ub ir ea or ig in ar ă” ". Ex pr e-
sie a celei mai mari in ti mi ta ti , ac east ă sfân tă cu no as te re e
_viata omului”” si o preg us ta re a „o di hn ei ” esha to logice a
Domnului care po tr iv it Evre i 4 ne stă în ai nte.

EE

* Or 61.
"or 3.
“1C013,12.
"! Cf. comentariul la Pr 2.
"" Ep fid 7.
"" sk 53.
"1 In4,8.
* 1 inPs17,2.
"* Pr 81, 84.
7 Ep 56, 3.
"" 2 in Ps 62, 4.
59
 a L u i , i a r c i n e i n: ' :’ :
D o m n u l u i e c u n o a ş t e r e
Odih n ă ” a „ Vi a ț ă v e șn i r
de e a ” . S e n u m e s t e ș i
ea v a f i o d i h n i t ' Il' e c u: . -
a e s t e vi a ta v e ș n i c ă : s ă
căci se spune „ A c e as t
ze u a d e v ă r a t , ș i p e l i s u s Hristos
pe Tin e, s i n g u r u l D umne
:
. 1121

peCareL-aitrirms

—
—

"7 în Ps 94,11,
17,3
21
7 in Ps94, 11
:

60
 [10]
Atâtea fie zise de noi pe nt ru ac um de sp re ha ina ce a sf ân tă
s învățătura bătrânilor. Ac um în să vom po vesti de sp re vi at a
făptuitoare si cunoscătoa re , nu câte am vă zut sa u au zi t no t
înşine, ci numai câte am fost invdtati de ei să le spunem și
—altora, divizând conc entr at pe cele fă pt ui to ar e în 10 0 de capi -
ţole iar pe cele cunoscătoa re în 50 plus 60 0 de capitole , pe un el e
ascunzându-le, iar pe alte le umbrindu-le, ca să „n u dăm cele
- sfinte câinilor, nici să nu ar un ca m mă rg ăr it ar el e înai ntea por-
cilor”". Dar acestea vor ap ărea limpede pe nt ru cei care pd sesc
exact pe urmele lor.

. viata duhovnicească se îm pa rt e în tr ei fa ze pr in ci pa le :
- calea practică” a asce ze i ps ih os om at ic e în ți ne re a po ru nc il or ’,
_și cea a cunoaşterii, gnos ti ké , su bd iv iz at ă în ph ysik e sa u cu -
noaşterea naturilor create și th eo lo gi ké sa u cu no as te re a lui
Dumnezeu insusi. Evag ri e a tr at at pr im el e do uă fa ze în tr -o
amplă trilogie la care fa ce al uz ie aici . Ac ea st a co ns tă di n Pr ak -
tikos, tradus si come nt at ai ci , Gn os ti ko s, ca re de sc rie în mo d
asemănător viata contem pl at iv ul ui , si ce le șa se pă rț i ale Ke -
phalaia Gnostika, fiecare cu 90, nu 10 0 cu m ne-am fi aș tept at ,
_„capitole”. Si în care e vorba despre „c un oa șt er ea na tu ra lă ”
_sau cunoaşterea creatului.’

'"Mt7,6.
"Pr 81.
* Cf. concluzia versiunii S.
61
L Lol
 Învățătura parintilor transmisă în această trilogie Evagrie
o prezintă explicit sub porunca biblică şi vechi creştină a
asa-numitei discipline a secretului. Aceasta nu are nimic de a
face cu vreo secretomanie ezoterică, ci este, cum a învățat
Evagrie de la dascălul său Grigorie din Nazianz, o cerință a
virtutii dreptdtii, care „transmite fiecăruia ratiunile după
vrednicie™.
Căci nu este lipsit de primejdie a spune minciuni, ci si
adevărul celor care nu-l pot cuprinde, căci nu trebuie
„aruncate perlele înaintea porcilor, nici cele sfinte câi-
nilor”?
De ce anume nu trebuie, Evagrie nu o spune limpede aici,
A spune adevărul celor care nu stiu ce să facă cu el e pri-
mejdios pentru că
nici „desfătarea” inteligibilă, nici cea sensibilă nu sunt
de folos celui lipsit de minte/nebun, căci pe cea dintâi o
va călca în picioare ca un porc iubitor de plăcere', iar
trupul său va fi pus în miscare de „desfătarea” sensibilă.”
În această stare de confuzie pătimaşă, asa cum spunea
Hristos, „se va întoarce si va sfâșia” pe cel care n-a tinut sfânt
ce este sfânt! De aceea povatuitorul duhovnicesc are nevoie
de o doză importantă de discretie duhovnicească, care să se
adapteze capacităților de cuprindere ale auditorilor şi care
priveşte nu numai chestiunile de teologie speculativă* sau
tainele sfintelor Scripturi’, ci si, cum a învățat Evagrie de la
povatuitorul său în monahism, Macarie Alexandrinul®, în

“Gn 44.
” 6in Ps 118,11.
*Cf.Mt7,6.
” In Prov 19, 10: Géhin 193.
* Cf. Gn 27 si passim.
* 4in Ps111, 5.
" Cog 37.
62
chestiuni de viață duhovnicească pra
ctică", Sfiala în fata
yulgării negândite” în fata oricui isi „ di-
pentru celălalt care s-ar putea poticni®? ci
faptului că aceste lucruri nu se potîm ,
celor care n-au parcurs „calea”, ci do
ea cu smerenie le vor fi limpezi de la

" Cog 16; Ant 1V, 72.

" Gn 48.
63
Princip i i — c a p i t ol e l e 1 - 5

Mâ n t u i t o r u l u i v n o ' s tr u I is .u î
Crestinism u l e s te î n v ă ță tu ra
t e pra ct i că , f iz i că Ș I t e o l o g i c ă
Hristos care c o n s t ă d in t r- o p ar
, t he olo gi ké ).
(praktike, physike
*

t r e i d i n „ d e f i n i ț i i l e ” p e c a r e E . v a g r i . e
Praktikos-ul î n c e p e c u
n u e î n s ă a c e l a d e a d e s cf r l e si „ d e l i -
le îndrăgeşte. Sensu l lo r
ci m a i d e g r a b ă d e a e x p r i m a a s p e c t e
mita” exhaustiv o te m ă ,
s e p u n c t e d e v e d e r e . S e m n i f i c a t i v î n c a z u l
esentiale din di v e r
v a g r i e n u î n c e p e , c u m n e - a p u t e a m a s -
nostru este fa p t u l c ă E
” a lu i pr a k t ik e ’ , ci c u o „ d e f i n i ț i e ” a c r e s -
tepta, cu o „d e f i n i ț i e
a î n s e a m n ă că a t u n c i c a d r u l s p i r i t u a l i t ă ț i i s a l e
tinismul u i . A s t
h a l ” , ci „ c r e ş t i n ” . D i n m o t i v e
nu e nicidecum unul pur „mona
a g r i e s cr i e p e n t r u m o n a h i , b a c h i a r p e n t r u a n a -
e v i de n te E v
i, d a r i d e e a de a d e z v o l t a o s p i r i t u a l i t a t e p r o p r i e d o a r
h or et
lor e cu totul străina pentru el.
Ce anume intelege Evagr i e p r i n „ c r e ș t i n i s m ” n e a r a t ă u n
pasaj dintr-o scrisoare apar ț i n â n d p e r i o a d e i s a l e p r e m o n a -
hale din Const a n t i n o p o l în c a r e î n t â l n i m a c e e a s i t r i p a r t i ti e .

„Şi cin e Mă mănânc ă pe Mi ne va fi viu prin Min e.” ? Căci

noi mâncăm carnea Lui și bem sângele Lui, făcându-ne
prin Întruparea Lui si prin viata Sa sensibilă părtași ai

' Pentru ea trebuie să aşteptăm Pr 78.

* In 6, 57.
64
 cuva nt ul ui și Inte lepc iu nii. Căc i „car ne ” și „sânge ” a
numit toată „Venirea” Sa cu totul ascunsă (mystikă) si a
arătat învățătura Sa constând din făptuire, cunoastere
si teologhis ire (prakt ike , phy sik e, the olo gik e), prin car e su-
fletul se hr ăneşte si se preg it es te pe nt ru co nt em pl ai ea
cândva a celor ce sunt."
fundamentul în treg ii vi eti du hovn ic es ti e, asadar, „cre șt in is-
mu l” , sau întreaga pl in ăt at ea a ce ea ce ne -a fo st dă ru it în
sntruparea Logosu lui, in Hr is tos de ci. Gâ nd ul e im po rt an t
pentru Evagrie care îl modulează în multe feluri ca în urmă-
to arel e s ent inte en i gm a t i c e .

carnea lu i Hr is tos — vi rtut ile pr acti ce .

Cine „mâncă ”“ din el e de vi ne ne pa ti mi to r. ”

sangele lui Hris to s — co nt em pl ar ea cr ea tu lu i.

Cine „bea”“ din el, de vi ne inte lept .’

pieptul lui Hr is to s — cu no aș tere a lui Du mn ez eu.

Cine se ,,odihneste™ pe el devine teologhisitor.”
Praktikă, nu mi tă si eth ike', e acea me todă du ho vn ic ea sc ă
care curiti partea pă ti mi to ar e a suf let ulu i® și-l du ce pe om
la nepătimire”, care e „sănătatea” naturală a „sufletului””.
Aceasta se do bândeş te prin exe rci tiu l vir tut ilo r în tin ere a

* Ep fid 4, 16 sq.
“ In 6, 54.
* Mn 118.
* In 6, 54.
" Mn 119.
* In 13, 25.
” Mn 120.
"" Cf. In Prov 1, 1: Géhin 2.
"" Pr 78.
2 Cf Pr 81.
" Pr 56,
65
poruncilor', şi de aceea ele sunt numite „practice”, proprii |
acestei praktikă. Ce anume intelege Evagrie prin physikă şi |
theologiké ne arată cele două capitole următoare.

R
*

g
T
A A T
P F
—
T
R,
E
-
—
E
=
|
-

" Pr 81.
66
 2

fmpdrdtia cerurilor e nepătimirea sufletului impreund cu

cunoasterea adevărată a celor ce sunt/existentelor*

*
=

Alături de alti Parinti, Evagrie vede în cele două expresii

„Împărăție a cerurilor™ si „Împărăție a lui Dumnezeu”? — în
sine echivalente — o trimitere ascunsă la cele două aspecte
ale istoriei mantuirii deosebite de Pavel“, si anume realizarea
ei de către Hristos — de aceea Evagrie poate vorbi de „Îm-
paratia lui Hristos” — si desdvdrsirea ei de către Tatăl, când
„Dumnezeu va fi totul în toți”.
Și Împărăția lui Dumnezeu, fratilor, să nu o socotiti nimic
altceva decât intelegerea adevărată a celor ce sunt, pe
care dumnezeiestile Scripturi o numesc şi „fericire””. Căci
dacă „Împărăția cerurilor este înăuntrul vostru™, iar în
jurul „omului dinăuntru”” nu e nimic altceva decât con-
templare, atunci „Împărăția cerurilor” ar fi contemplarea.*

" Cf. Sol7,17.

"Mt 3, 2 şi par.
"Mc1, 15 și par.
“ Cf. 1 Co 15, 24-28.
” Mt 5, 8: „Fericiţi cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
"LIT
"Rm 7, 22.
* Ep fid 12,9 sq.
67
De această fericire vor avea parte numai cei care în curăția
inimii lor vor fi dobândit nepătimirea, cum se spune în capi-
tolu! nostru. De aceea Evagrie continuă:
Fiindcd lucrurile ale căror umbre le vedem acum ,,ca în
oglindă””, mai apoi, când vom fi „dezbrăcat acest trup
pământesc şi îmbrăcat pe cel nestricăcios și nemuritor”",
le vom vedea înseşi arhetipurile . Le vom vedea însă dacă
ne vom carmui drept viata noastră şi vom purta de grijă
de credinta dreaptă, fără care nimeni nu va vedea pe
Domnul." „Căci înțelepciunea”, s-a spus“, „nu intră
într-un suflet viclean, nici nu sălăşluieşte într-un trup
supus pacatului.””.
Asta e deci physike sau „cunoaşterea naturală”: o cunoastere
încă provizorie, dar nu mai putin „adevărată”; o cunoastere
„în oglinda” naturilor create acelor „lucruri în sine”, ale
căror arhetipuri le vom contempla la încheierea sau desăvâr-
sirea istoriei mantuirii. Acest „acum” stă sub semnul lui Hristos,
Logosul întrupat. De aceea Evagrie poate desemna „Împărăția
lui Hristos” si drept „toată cunoasterea legată de materie”",
pentru că mediul său e tocmai realitatea materială care cade
sub simturi, în deschiderea ei de semn pentru realitatea spi-
rituală-nematerială".
Această „Împărăție a cerurilor” (sau a lui Hristos) nu va
trece, ci va ajunge la deplinătatea ei atunci când „Dumnezeu
(Tatăl) va fi totul în toţi””. „Totul în toti” este însă „în Fiul si

*Cf.1C0 13,12.
"Cf.2C0 5, 1 sq.
"" Cf Evr 12,14.
250l 1, 4.
" Ep fid 12,13 sq.
“KGII, 1.
" Ep fid 7, 22.
"* Ep Mel 5 sq.
" 1C0 15, 28.
68
în Duhul””. De aceea Evagrie poate le
'83 și cererea „Vină îm-
părăți a Ta” din Tatăl nostru nemij locit de „Fiul
Unul-Născut”
al Tatdlui”, ale cărui „unitate si unicitate”
adică fiinţ&re in-

"" Ep Mel 22. 31.

" Or 59,
" Cf. Ep fid7, 29 sq.
" Cf. ibid. 7, 40 sq.
69
 —
.
,
E
:
3
i , [ c u -

———
e u e c u o a s t e r e a S f i
i n te i T r e i m )
Împără ț i a lu i D u m n e z
e p d s e s t e

———
ă c o n s t i t u ț i e i i n t e l e c t u l u i si c a r e d
noastere] coextensiv
a lu i.

—
si i n corup t i b i l i t a te
*

m at i c ă îș i g ăseş t e l ă m u r i : : e a: în Kep a
hal l ai
aia a |
Această zi cer e e n i g
t e a z ă în p r in c i p al d e s p r e p h y s i k ă , d a r a t in g si
Gnostika, ca r e t r a
ce a al că tu ie sc th eo re ti ke ,
theologikă, care împreună cu di ntâi
i ma i înal te co m u n i u n i pe rs on al e, „c un oa șt er ea ” |
Expr esie a ce le
„d iv in it ăț
.
i i” *.
i .
m p e
. g
r s/
o n”
a l e , e |
Dumnezeului treimic, nu a unel
e

ui , avân d ac ee aș i du ra tă cu el ,
_coextensivă” constitutiei intelectul
căci incoruptibilitatea [cunoa st er ea ] a ie șit ma i In ai nt e di n
re a in so tit- o.
3

pe ca
*

na tu ra
A

Creator si a apăr
!
ut od at
/
ă cu
Intelectul e „nes up us co ru pt ib il it ăț ii /s tr ic ăc iu ni i” (a ph th ar -
tos), întruc ât ca „imagi ne/c hi p” (eikon ) al Du mn ez eu lu i ne ma - .
terial si necorporal, este el însuși, desi creat, nematerial* si
nec orp ora l". Cun oaş ter ea Sfi nte i Tre imi dep aseste „in cor up-
tibilitatea” intelectului, care însoțeşte contemplarea naturii |
create în starea ei originară“, pentru că „e mai veche decât |
orice contemplarea naturală””.

' Cf. Sol 2, 23.

*In17,3.
‘KGN, 3.
‘Cf.KG]1, 46; Or 119.
” Cog 19
* KG 111, 33.
” KGII, 3.
70
 Ta tă l, câ nd „ D u m n e z e u va fi
în „împărăția lui Dumnezeu”
totul în toţi””, intelectul va pa rt ic ip a ia ră și la c o m u ni u n e a
griginară cu Tatăl prin Fi ul și Du hu l’ , pe ca re a pi er dut- o di n

începutul > .
lui în nesci
”

a st e u l r e i m i c
”.
comuniunea v e ș n i c ă și fe r ic i t ă c u D um n e z t
Asta € ce ea ce inte le ge Ev agri e prin ac ea „f er ic ir e es ha to -
logică” în care trebuie să se reverse cândva „teologhisirea”!"
ra acea stă fer ici re viit oare cel pli n de har pa rticipă în că aic i
pe pământ în întâlnirea ne mijl oc it ă'"" si pe rs on al ă cu Du mn e-
eu a teologhisirii”. „L oc ul ” ei est e ru gă ci un ea „a devă ra tă”
si „duhov ni ce as că" „în Du h si Adevăr”, în ca re pr in ha r om ul
găsește în Duhul si în Fiul accesul la Tatăl." De aceea Evagrie
poate spune în chip lapidar:
Dacă esti te ol oghi si to r te rog cu ad ev ar at ™,
si dacă te ro gi cu ad evăr at esti te ol og hi si to r. ”
*

*1Co 15, 28.

” Cf. Ep Mel 31.
" Cf.ibid, 62. 63.
" Cf. Pr Prol. [8].
"“Cf.0r3.
" (f.Or 59.
"Cf.In4,23.
“ Or 61,
71
 4

t e c i ne v a, n egre șit și d o te ş t e ., m ş i c e e a ce
Ceea ce indr d ge s
l u pt ă să d ob â n d e a s c ă . O r i c ă r e i p l ge
a c î e j îi p r e m e r
doreste, se si
f t a o n as t e s i m ț i r e a , c â c i c e e a ce € l i p s i t d e s i mt ir e ,
pofta, dar po
e liber si de patimă.
*

Îndrăgire — dorință — lu pt ă (e rd s — ep he si s — ag ân) ev oc ă

et ul ui : cuno aş te re a, do ri nt a si
aici cele trei „puteri” ale sufl
irascibilitatea, a căror fu nc ti on ar e na tu ra lă , conf or mă na tu ri i
lor create Evagrie o va de sc ri e ma i în co lo .' Ai ci e vo rb a de
posibile le lo r de ri ve şi de ca uz el e ac es to ra .
Din istoria ispi tirii di n ca rtea Fa ce ri i Ev ag ri e şt ie că or ic e
dorinț ă al că re i scop e plăcerea ar e ne vo ie de un pr il ej se ns ib il
concret:

Femeia însă a văzut că rodul pomului este bun de mâncat,

plăcut ochilor la vedere si de dorit pentru că dă stiinta.”
Asadar, nici o patimă fără perceptie sensibilă." Cele două
facultăți irationale ale irascibilității si poftei sunt poarta care
dă spre patimi, prin care intrăm în chip mijlocit, prin trupul
înrudit fiintial cu lumea, în legătură cu realitatea materială
sensibilă. Cele care nu cad sub perceptia simturilor — „rațiu-
nile” (logoi) divine — sunt de aceea libere de patimă. Mai mult

' Pr 86.
2Fc 3, 6.
* Pr 38.

12
 că, cunoasterea „rațiunilor” (logoi) sau motivelor necazurilor
î? ispitelor „lărgește” sufletul’, vederea lor alcituieste locul
zéu larg’; iar nestiinta acestor logoi e un semn al unei lipse a
discernământului gândurilor”". Virtutea si cunoasterea „eli-
i;erează" sufletul rational’, asa cum pierderea cunoasterii
;nseamnă întotdeauna un „prizonierat””. De aceea, la rugă-
ciune intelectul trebuie să se țină libe r de tot ce e sens ibil
mtr-o „desăvârșită nepătimire””, căci Dumnezeu nu cade sub
simturi'’, ba chiar „contemplarea” Lui ne separă de lucrurile
sensibile”.
Cu aceasta Evagrie e departe însă de a demoniza realitatea
sensibilă!” Aceasta ar însemna să blasfemieze Creatorul.”
Toate relele nu provin des igur din însă și real itat ea sensibil ă,
care e bună ca si Creato rul ei ", nici din cele dou ă puteri ira-
tionale, ci numai din abuzul acesto ra® , iesit dint r-o „plăce re
âuşmană a omului” ivită din „voința” noastră „liberă””. Eva-
grie face aici o constatare pur obiectivă, fără nici o judecată
de valoare. Relatia noastră cu realitatea sensibilă e o problemă
din cauza înclinației noastre spre rău. lesirea din ea depinde
de aceea de atitudinea noastră interioara.”
*

‘Cf.2inP4,s2.
* Cf. 6 in Ps 30, 9.
SCf. 2 in Ps 141, 5.
" Cf. in Prov 5, 19: Géhin 65.
* Cf.7 in PS 13, 7.
” Or 120.
"" Cf.1 în Ps 140, 2.
" Cf. 3 in Ps 126, 2.
"" (f.2 în Ps 145, 8.
" Cf.51in Ps 143, 7.
"Cf.Fc1,31.
" Cf. KG 111, 59.
" Cf. Cog 19.
" Cf. Pré.
73
 3

o n i i l u p t ă g o i [ f ă r ă a r me], i a r îm p ot ri v a
Cu anahoretii de m
t u t ea în c h i n o v i i s a u t o dii] îi
v ă r ă ș i i [s i no
celor ce luc r e a z ă vi r
m a i n e p ă s ă t o r i d i ntr e f r a t i. A c e s t al d oi l e a
înarmează pe ce i
m a i u g o r d e c â t ce l d i n t âi , p e n tr u c ă n u
război e însă cu mu l t
p e p ă m â n t o a m en i m a i a m a r n ic i d e c ât d e m o n i i s a u
se pot gă s i
p r im e a s că în ei d e o d a t ă t o a t ă r ă u t a t e a lo r.
care să

vi aț ă al e oa me nilo r, ca re tr ă-
Potrivit diferitelor condiții de
iesc sau singuri sau într-un ti p sa u al tul de co mu ni ta te , lu pt a
'a două forme distincte, advers ar ii r ă m ân â nd ac ei as i. Di fe -
renta stă în atitudinea di fe ri tă fa ță de lu cr uril e ma te ri al e ca re
aprind patimile.' De ac ee a Ev ag ri e o nu me gt e pe pr im a „m a-
terială”, iar pe a do ua „n em at er ia lă ”. ? As ta î n s ea mn ă că în
primul caz e vorb a de at it ud in ea co re ct ă fa ță de lu crur i. ’
Aceasta e mai cu se am ă da to ri a ce lo r di n lu me . Mo na hi i în să ,
care au renuntat la orice posesiune materială, se văd expuși
mai ales „gândurilor”“ sau „impresiilor”” pe care lucrurile
materiale le lasă în sufletul nostru. E usor de inteles că această

' Cf. Pr 38.

" Cf. Pr 34.
'f Sk 15.
“Cf. Sk 16.
” Cf. Pr 48.
74
juptă nematerială” e mult mai grea decât cea ,materiala™,
„ăci păcătuim mai ugor cu gândul decât cu fapta’.
în acest capitol Evagrie e preocupat însă de altceva. El
opune aici două feluri de monahi, „solitari” și „comunitari”,
care trăi esc fie în „comun ită ți” , riguros org ani zat e, koin obic i,
rie în „tovărăşii”, synodiai, asoc ieri mai put in str uct ura te.
Ana horetul se dist inge de chinovit prin fapt ul că pri mul e lips it
nu doar de lucruril e materi ale , ci și de o com uni tat e uma nă
i, prin urmare, de toate conflictele adesea apăsătoare ale
vietii în comun. Se află oare pentru aceasta ana hor etu l într-o
situație privilegiată, nefiind incomodat de „frații nepăsători”?
Nicidecum! Căci „cru zii” dem onii luptă împ otr iva lui „goi ”,
fără nici un travesti. Dar la mânie chiar și oamenii pot deveni
„demoni”."
Când ne formăm în sânul [matern] ducem viata plante-
lor: când ne nastem ducem viata animalelor, iar când am
aju ns adu lti ducem fie via ta îng eri lor , fie via ta de moni -
lor. Cauza primei vieti e natura însuflețită, cea a celei
de-a doua e simtirea, iar cea a celei de-a treia faptul că
putem primi fie virtutea, fie răutatea."
Dar astfel de „demoni” nu pot fi nici măcar comparati cu
răutatea duhurilor căzute. Furiei lor „goale” îi sunt expusi
în izolarea lor anahoretii, îndeosebi noaptea. Scrierile lui
Evagrie sunt pline de descrieri, uneori cumplite, ale unor astfel
de atacuri demonice. Câteva vom întâlni si în cele ce urmeaza.
Doar două exemple aici, care arată cum anume reactiona ana-
horetul în aceste împrejurări.

* Cf. Pr 34.
" Cf. Pr 48.
* Cf. Ep 56, 4.
*KG 111, 76.
75
 i a d i n s f i n t i ca r e s e r u g a
l a n oi u n c u v â n t că u n u
A venit t î n d a t ă c e - ș i
î m p o t r i v i t p â ă atât, încâ
n
cel rău i s-a m b a î n t r - u n l e u s i , r i di -
m â i n i l e a c e l a s e p r e s c h i
întindea a p o i , î ș i î n f i g e a g h e a -
d r e p t p e p i c i o a r el e d i n
câr:du-se l u i ș i n u s e d e p ă r t a
f i e c a r e d i n ş o l d u r i l e l u p t ă t o r u
rele î n s i le s l ă b e a
i c o b o r a m â i n i l e ; d a r a c e l a n u
până c e n u - ş c i u -
e j o s p â n ă c e n u - ş i î m p l i n e a r u g ă
niciodată lăsându- l
nile obişnuite."
c a r e t r ă i a î n d e ş e r t u l S k e t i s și p e
Pe Ioan Colov — P i t i cu l —
ă t o r E v a g r i e t r e b u i e s ă - l fi c u n o s c u t
care îl găsim în textu l u r m
personal.
t şi p e I o a n zi s ce l M i c , s a u m a i b i n e zi s
Asa l-a m c u n o s c u
, c a r e se l i n i ș t e a î n t r - o f o s t a c i s t e r n ă ; si el
marele m o n a h
m i s c a t d i n c o n v i e t u i r e a c u D u m n e z e u , d e s i s u b
a răm a s n e
re a u n u i ș a r p e c a r e se î n f ă ş u r a în j u r u l lu i d e m o -
inf it i s a
s t r â n g e a t a r e c a r n e a si -i v a r s a v e n i n u l în fa ță ." "
nul îi
ni pe st e el ca ni şt e fi ar e să lb a-
Chiar dacă demonii „vor ve
tice şi-i vor maltrata în tr eg co rp ul ”” — lu cr ur i pe ca re
fi vi zu t® , ci si e x p e r i m e n t a t pe
Evagrie trebuie nu doar să le
propriul corp** — sau vo r înce rc a să -l sp er ie cu ar ătări înfri-
cositoare®, luptăt orul experi me ntat „n u fa ce ca z de ele”, ci
„le dispretu ie st e în chip de să vâ rş it ”" . Ac ea st ă lu pt ă di re ctă,
„corp la co rp ”, nu se în tâ mp lă de ob ic ei în cepăto ri lor, ci e
ca ra ct er is ti că „î nv ățăt or il or du ho vnic eş ti ”” .

"" Or 106.
" Or 107.
""0r91,
"* Cf. Ant 1V, 36.
" Cf. Vita H. 1.
'* Cf. Or 92 si passim.
'* Or 99.
" Or 139; cf. Pr 63.
76
 în Praktikos, ca re po ar tă i ti tlul Mo nahul, e vorba în ai nt e de
toate de această luptă „nematerială”, fie sub formă de „gân-
du ri”, fie „g oa lă ”. „Monahilor din ch inov ii și si no di i” Ev ag ri e
le-a dedicat o scriere specială în 137 de sentințe””, care au în
ce nt ru di fe ri te as pe ct e al e vi etii co mu nita re , da r si relatia
dintre mo n a hi si ce i din l u m e .
*

18 Mn.

77
 le 6 -1 4
Despre cele opt gânduri - c ap i t ol e

—
6

i l e c e l e m a i g e n c _ m . z l e a în c a r e s e c u -
Opt sunt toate gându r
C el d i n t â i e s t e al l a c o m i e i p a n ’ t e c t e l u : , d u p ă
prinde orice gând. al p a t r u -
i , al t r e i l e a e al i u b i r i i d e a r g i n t i ,
el vine al desfrânări
i , al c i n c i l e a al f u r i e i , al s a s e l e a al p l i c ti s e li i, al
lea al înt r i s t ă r i
s l a v e i g ă u n o a s e , i a r al o p t u l e a al t r u fi e i . C a . t o a t e
sap tele a al
f l e t u l n o s t r u f a c e p a r t e d i n c e l e
acestea să supere sau să nu su
p u t e r e a n o a s t r ă , d a r c a e l e s ă d u r e z e m u l t t i m p s a u
ce sta u în
nu ori ca să pună în mișcare sau nu p a t i m i l e , n u f a c e p a r t e d i n
cele ce stau în puterea noastră.
*

După cel e ci nc i ca pi to le in tr od uc ti ve , ca re fi xe az ă ca dr ul
teologic ma i am pl u al lui pr ak ti ke , Ev ag ri e în ce pe ac um an a-
liza „gândurilor”. Lupt a a mo na hu lu i co ns tă în es en ță în lu pt a
cu „g ân du ri le ”” . Ce an um e se in te le ge pr in ac ea st a? Ev ag ri e
foloseste aproape indistinct denumirile „demoni”, ,,patimi”
si „gânduri” pentru aceeasi realitate, deși fireste stie să le dis-
tingă foarte bine. Demonii sunt acele spirite căzute care se
apropie mereu de noi cu ispite şi caută să stârnească în noi
patimile”. Cum însă răul n-are o ființă în el insusi, fiind tot-
deauna o înstrăinare a unui bine creat, se poate întâmpla numai
prin înstrăinarea realitatii create, a celei din afara noastră, ca

' Cf. Ant Prol.

*Cf.Pr 24.
78
i a celei a noastre pro;îrii.' Astf el di fe ri te le im pr es ii pe ca re
creaturile le provoacă în mintea noastră sau care urcă din
ropria noastră natură“ devin prin „sugestiile” demonilor
duri” ispititoare rele, din care prin „consimțământul” nos-
„gân ber se nasc în noi patimile. În timp ce gândui e „trecătcr”,
ţrulli
,patima” e o „deprind er e rea” (h ex is) a suflet ul ui ra ti on al , „ca
;erare a că re ia al eg e pl ăcer il e trecătoare si le di sp re tu ie ste
pe cele vesnice și nepieritoare””.
Deprindere” nu înseamnă însă neschimbabilitate. Omul e
, fiintd „receptivă” atât față de bine, cât si față de rău. De
aceea o deprindere e permanent înlocuită de alta.” Scopul lui
praktiké e tocmal acel a de a în lo cu i deprin de re a re a a pa ti mi i
cu cea bună a virtuții."
Uneori Ev ag ri e re du ce gâ ndur il e, re zu ma te aici în si st em ul
devenit clas ic al celor op t pă ca te ca pi ta le , la tr ei : lă co mi a
pântecelui, iubi re a de argint i si sl av a găunoasă, pe ca re le de -
duce? din cele trei ispitiri ale lui Hristos în desert™. Fie ele trei
sau opt, aceste gânduri „generice” au toate aceeasi rădăcină
comună în asa-nu mi ta ph ilau ti a, „i ubirea de si ne ™" , pe ca re
Evagrie o ca ra ct er iz ează ex ac t dr ep t un a ca re „u ră șt e to t si
toate”””, în tr uc ât această ex cl us iv ă „p ri eten ie cu sine” nu iu -
beste nimic în afară de sine.
Lupta împotriva gândurilor e un fapt de experientd umană
comu nă . A fi is pi ti t nu e în si ne un pă ca t, cu m de al tf el
Evag ri e pu te a în țe le ge di n is piti rile lui Hr is to s. De pind e în să

3Cf. 2 in Ps 145, 8.
*Cl.Ep 55, 2.
> Cf. Cog 19.
®2inPs 143, 4.
" Cf. Ep Mel 32.
* Cf. comentariul la Pr 70.
"Cf.Ep6,3;39,3; Cog 1.
Cf Mt 4, 1-11.
"" Sk 53.
" Sent 48.
79
numai de om ce anume se întâmplă cu aceste sugestii, dacă
ele se înrădăcinează în el sau nu, dacă stârnesc in el patim;
sau nu.
Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu.
E cu putință să nu fim infuriati de demonul care patro-
: Ă fi înfi A -
nează furia, dar e cu neputință să nu fim „înfierbântați”
de o

Într-adevăr păcatul stă în consimțirea"" vointei noastre libere

care înclină spre rău. Lui Evagrie nu i-a scăpat însă faptul că
există diferente în această cedare la seductiile păcatului.
„Păcătos” e cel ce păcătuieşte din patima dulcetii si
neînfrânare, iar „rău/viclean” e cel ce s-a făcut rău de
bunăvoie."”
Cum însă toate păcatele se ivesc din gândurile pătimaşe"“,
de aici trebuie să începem dacă nu vrem să ne abatem de la
calea lui praktiké. Într-adevăr:
Gândurile rele sunt „funii” ale demonilor „împletite” în
jurul sufletului si nelăsându-l să se ducă liber spre Cel ce
a zis': „Eu sunt Calea.”
De aceea Scriptura ne îndeamnă să „nu zăbovim în acest loc””,
să nu ne oprim la gândurile rele, căci „poate oare pune cineva
foc în sânul lui, fără ca vesmintele lui să ard㔓, cum bine a
spus Solomon?.

B 2inPs38 4.
" Cf. Pr75.
*19 in Ps 9, 36.
"* Cf. 21 in Ps 17, 38-39.
" In 14, 6.
"* 25 in Ps 118, 61.
"" Prov 9, 18.
“ In Prov 9, 18: Géhin 115.
2 Prov 6, 27.
80
 |
. nima tal? $i gândul rău în
|
| iciu ascuns al i indemn
' Uf;:f.i cu răul Eva grîîeîît:;lî;dh' de a nu zăbovi în „întâl-
= ™' cfliar in cuvintele lui Hristos
; ÎnSUŞI
| af
| „Sărut”“ reprosabil al intelectului e reprezentarea men-

“ Mn 58.
“ Cf. Prov 27, 6.
“Lc10, 4.
“ sk 7.
| 81
 7

Gândul lăcomiei pântecelui (gastrimargia) sugerează mo-

nahului o cădere rapidă a ascezei lui zugrăvindu-i stomacul,
ficatul, splina, hidropizia, o boală îndelungată, raritatea pro-
viziilor şi lipsa medicilor. De multe ori il face să-și aducă
aminte de unii frafi care au căzut în aceste suferinte. Iar câte-
odată îi convinge chiar pe aceia care au suferit aceste lucruri să
dea pe la cei ce se înfrânează și să le povestească nenorocirile
lor, ca şi cum ei ar fi ajuns așa din pricina ascezei.

Cele opt gânduri apar la Evagrie întotdeauna în aceeasi

ordine; numai întristarea si mânia îşi schimbă uneori locul.
Cum cele opt gânduri sunt toate „împletite” unele cu altele’,
în această ordonare e usor de citit și o gradatie progresivă si
tot mai subtilă a patimilor. Ele încep cu îmbuibarea si depra-
varea sexuală, grosolan senzuale, ambele patimi ale trupului',
la care sunt expusi mai ales începătorii', si sfârşesc cu pati-
mile sufletului, căutarea gloriei si mândria, care îi amenință
mai ales pe cei „desăvârşiți”.* Extremele se ating însă întru-
cât la originea căderii stau dorinta neînfrânată de mâncare si
mândria.

' Cf. Pr 50.

2 Cf. Pr 35.
"Cf. Gn 31,
' Cf. Pr 13; ¢f. 31. 33,

82
 pofta mâncării a născut neascultare,
iar gustarea dulce a scos afară din rai
>

odraslă a Satanei””,
Ceea ce îl interesează în primul rând pe Evagrie în capito-
|ul acesta §i în cel următor sunt manifestările concrete ale
ispitelor, așa cum le-a descris în detaliu mai ales în faimosul
său Antirrhetikos. În timp ce aici, în Praktikos, grija fati de
punerea în pericol a sănătății în urma postirii sau limitării la
o hrană putind si săracă apare drept o pură imaginatie, în
Antirrhetikos Evagrie nu ascunde faptul că abstinenta continuă
își are pretul ei. Ispitele încălcării regulii sunt multe, căci
ispititorul e foarte iscusit si stie să facă foc din orice leran.
Etimologic, gastrimargia înseamnă „pântec dezlănțuit ne-
buneste” si numeroasele exemple din Antirrhetikos arată că e
vorba efectiv de o formă de „bulimie”, în care literalmente
stomacul preia comanda.
Remediile se găsesc în capitolul 16.
x

"0sp1,10.
"Pr Prol. [2].
"Cog 1.
83
 8

Demonul desfrânării (porneia) ne constrânge să dorim

diferite trupuri; mai tare îi atacă pe cei ce se înfrânează, pentry
ca, neizbutind nimic, acestia să înceteze [înfrânarea]; înti-
nându-le sufletul, îi apleacă spre acele lucrări [rușinoase] si îi
face să zică și să audă anumite cuvinte, ca si cum însăși reali-
tatea acestora ar fi văzută și de fatd în chip nemijlocit.

Lăcomia pântecelui şi desfrânarea sunt strâns legate între

ele’, fiind ambele forme ale nestăpânirii trupului. Cine stie
din Pateric usurinta cu care adeseori monahi si fecioare cădeau
în păcatul desfrânării, nu se va mira de cunoscuta misoginie
a anticilor.
Vederea femeii e săgeată otrăvită;
răneşte sufletul si-si revarsă în el veninul,
si pe cât rămâne în el, pe atât puroi lucrează în el."
La o privire mai atentă însă, această ostilitate față de femei
nu se îndreaptă fatd de femeie ca atare, care fiind si ea făptură
lui Dumnezeu ca si bărbatul nu-i poate fi piedică pe calea
mantuirii’, ci e mai degrabă expresia unei autoevaluări lucide
si a recunoaşterii vulnerabilității proprii.

' Cf. Cog 1;05p2, 1.

"0sp2,6.
"(f.2 în Ps 145, 8.
84
 Mai bine sd te apropii de un foc care arde
decât de o femeie tânără, dacă ești și tu tânăr
Căci dacă te apropii de foc si suferi durere '
îndată vei sări din el; '
dar odată îmblânzit de vorbele femeilor,
nu te vei depărta ușor“.
De altfel Evagrie nu e mai putin riguros în ce priveste legă-
turile unei fecioare consacrate cu alți bărbați, si nu muunai din
motive religioase’, spirituale® sau morale’, ci și doctrinare.
Fiindcă a văzut „bărbați stricând fecioarele cu dogmele [ere-
tice] si făcând astfel zadarnică fecioria lor””.
Frecventa ispitelor cărnii duce uşor la concluzia înșelă-
toare că ar fi imposibil pentru un tânăr să reziste dorintei
desfrânării” și de aceea ar fi nevinovat când face asemenea
pasi®. In astfel de reflectii Evagrie vede un păcat ascuns de
mândrie, care sustine că am păcătuit împotriva vointei noastre
si de aceea judecata lui Dumnezeu ar fi nedreaptă." Despre
intensitatea acestor ispite care pot ajunge până la halucinatii,
nu trebuie să spunem prea multe aici. În Antirrhetikos-ul său
Evagrie oferă o multime de descrieri, în parte foarte detaliate,
ale acestui fenomen uman comun.

Remediile se găsesc în capitolul 17.

*

‘Osp2,9.
Cf. Vg 7.
°Cf. Vg 6.
" Cf. Vg 4. 46.
" Vg 54.
’Cf. Ant 11, 4.
"Cf. Ant 11, 5.
"' Cf. Ant VIII, 16.
85
 9

lubirea de arginti (philargyria) sugerează o bătrânețe

indelungatd, neputinta mâinilor la lucru, infometdrile viitoare
si bolile care se vor întâmpla, amărăciunile sărăciei si câtă
ocard este să primim de la altii cele de care avem nevoie.

„lubirea de bani” sau avaritia, patimă care poate lua forme

multiple’, e „rădăcina tuturor relelor™, „mama idolatriei™ sj
ca atare o atitudine „păgână”, „cu totul străină creştinului”,
E „proprie necredinciosilor care resping purtarea de grijă a
Domnului și tăgăduiesc Creatorul™,
Cine vrea să reteze patimile,
să taie rădăcina;
căci dacă iubirea de arginti rămâne,
la nimic nu foloseşte tăierea ramurilor;
chiar dacă le tăiem,
înfloresc din nou îndată.*
Această patimă, cum s-a spus, ia forme variate si nu se ma-
nifestă doar, ca aici, în grija, de altfel nu cu totul nejustificată,

" Cf. Cog 21.

*1Tim 6, 10; Cog 21.
* Pr Prol. [6].
* Cog 6.
"0sp3,2.
86
pentru asigurarea bătrâneții, Trăsătura comună e însă o ra-
portare maladivă la eu, căreiai se subordon
ează totul: relatiile
interpersonale', grija pentru cei care ne sunt incredintati’, de
exemplu, totul, e supus unei furii a muncii fără nici o altă
sideratie’. Posesiunea, ca simbol al nSecuritdti co n-
i”, devine un idcl.
Remediile se găsesc în capitolul 18,

"Cf. Antlll,3. 5 etc.

"Cf. Ant 111, 4. 6. 8. etc.
" Cf. Ant 111, 29; O sp 3, 2.
87
 10

Întristarea (lypé) se întâmplă uneori prin privatiunea do-

rintelor, iar alteori urmează furiei. Prin privatiunea dorințelor
se întâmplă astfel: anumite gânduri, luând-o înainte, fac
sufletul sd-si aducd aminte de casă, de părinți și de viata lui
anterioară. Si când văd că acesta nu li se impotriveste, ci le
urmează topit si revărsându-se în pldcerile gândirii, punând
atunci stăpânire pe el îl cufundă în întristare, întrucât lucru-
rile de altădată nu mai sunt, nici nu mai pot fi din pricina
vietii sale de acum. Si atunci nenorocitul suflet, pe cât s-a topit
si revărsat în gândurile dinainte, pe atât e de abătut si umilit
pentru cele din urmă.
*

Că întristarea se poate ivi uneori din mânie, Evagrie o

spune si în alte parti:
Întristarea e o stare abătută a sufletului
alcătuită plecând de la gândurile de furie;
căci mânia e dorintd de răzbunare,
iar esecul răzbunării naşte intristarea.’
În fond e vorba si aici de o dorință frustrată, cum afirmă
Evagrie însuşi în continuare: „Întristarea se alcituieste din
esecul poftei trupesti.™

'Osp5,1.
?0sp 5, 10.
88
 e et a xS ştri cunoscuti si pri-
eteni umiliti și obiditi...” Și pentru că nu ne putem răzbuna
cădem în întristare, Aceeasi tactic
ă o aplică si demonul întris-
țării. El îi arată ascetului solitar pe cei dragi ai bolnavi, aflati
în primejdie pe pământ sau pe mare...“ F
iecare e afec;tat de
una sau de alta, după temperament, Dar întristarea mâ
, hni-
rea, nu este în orice împrejurare de la cel rău. Împ
reună cu
pavel”, Evagrie distinge două feluri de întristare.
Întristarea blamabilă vine din privarea de o plăcere stri-
căcioasă, iar întristarea lăudabilă vine din privarea de
virtuti si de cunoaşterea lui Dumnezeu “
Aceasta din urmă e mâhnirea pentru ceea ce s-a pierdut din
vina proprie, și care-l îmboldeşte pe om să se convertească
spre a se face iarăși vrednic de ceea ce a pierdut. Următorul
text clarifică relatia dintre aceste două feluri de întristare.
Toti demonii învață sufletul să fie iubitor de plăceri,
singur demonul întristării nu primeşte să facă aceasta,
ci strică si gândurile celor care au intrat, tăind si uscând
prin întristare toată plăcerea sufletului, dacă „oasele
bărbatului întristat se uscă””,
Și dacă-l războieşte moderat pe anahoret il face încer-
cat, căci îl convinge să nu se apropie de nimic din cele
ale lumii și să ocolească toată plăcerea; dar dacă stăruie
mai mult, naste gânduri care sfătuiesc sufletul să-și ia
viata în ascuns sau 1l silesc să fugă departe de locul lui;
lucru pe care l-a gândit si pătimit odinioară și sfântul lov

"Cog16.
* Cog 28.
*2Co7,10.
—— —

* In Prov 25, 20a: Géhin 313.

———
m

" Prov 17, 22.

89
E
e
 o n , c ăc i z i c e : „D e aş
când a fost tulbu r a t d e a c e s t d e m |
a as u p r a me a î n su m i s a u să r o g pe un
putea să r i d i c man
altul să-mi f a c ă ac e a s t a ! ” ”
c e st u i d e m o n e n ăp âr ca , fi ar a al că re i ve ni n
Simbolul a
e o a m e n i s t r i c ă v e n i n u r i l e ce lo rl al te fi ar e,
dat cu i u b i r e d
n er e s t r i c ă i n s u s i a c es t a n i r r } a l . . A f e s t u i
dar luată fără r e ti
d a t P a v e l p e c el c e a fă c u t n e l g g l u l r e î n C o -
demon l - a p r e
e e a si s cr i e i a ră ş i c u s â r g c o r i n t e n i l o r : „ Î n t ă r i ț i
rint : d e a c
, ca n u c u mv a u n u l ca a c es t a s ă f i e î n -
fată de el iu bire a
u t o tu l d e î n t r i s t a r e . ”” D a r d u h u l a c e s t a c a r e n e -
g P ; iţ i t c
a c ă d ă r u i t o r u l u n e i b u n e
căjeşte pe oameni stie și să se f
e i i m pu n s i d e d e m o n u l a c e s t a si
pociinte; de aceea pe c
e u , s f â nt u l I oa n B o t e z ă t o r u l
care se refugiau la Dumnez
i”
îi numea „pui de năpârc și le s p u n e a : „C ine v - a a r ăt a t
să fugiti de mâni a vi it oa re ? F a ce t i d e c i r od vredni c d e
ă
pocăinț si nu s p un e t i î n v o i î n ș i v ă : Pă r i n t e a v e m p e
! ,
Avraam căci vă s p u n v o uă c ă D u m n e z e u po a t e r i d i c a și
din pietr el e ac e st e a c o p ii l ui A v r a a m . ” ” Da r o r i c i n e l - a
imitat pe Av ra a m i a i eș it d i n p ă m â n t u l s ău și d in r u d e n i a
lui, ace s t a a a j un s m ai t ar e d e c â t de m o nu l a c e s t a . ”

Ultimele cuvinte ne readuc la capitolul nostru: cel care se

eliberează de toate condiționările „naturale” e imun față de
întristare.

Alte remedii se găsesc la capitolul 19.

*

* Iov 30, 24.

"20C02,7-8.
" Mt 3, 7-9.
"" Cog 12.
90
 11

ruria (orge) e o patimd extrem de acutd, căci se zice că e o

fierbere a părții irascibile și o miscar e impotriva celu i car e ne
a nedreptățit sau a celu i care pare că ne-a nedreptățit; ea săl-
băticește toată ziua sufletul, dar răp eșt e int ele ctu l mai cu
seamă la rugăciuni, oglindindu-i fata celui ce l-a întristat. Iar
când dur eaz ă mul t tim p și se preface în res entiment, produce
tulburări noa pte a: o topire a tru pul ui si pal oar e, și ata cur i de
fiare veninoase. Dar aceste patru semne ce insotesc resenti-
mentul ar putea fi găsite urmând majoritdtii gândurilor.
*

Nici o patimă nu actioneaza atât de distructiv asupra vietii

duhovniceşti ca păcatele legate de mânie. De aceea Evagrie
dedică remediilor ei nu mai putin de sapte capitole', fără a
mai pune la socoteală celelalte dezvoltări pe această temă din
toată opera sa. De unde această atitudine specială?
Evagrie spune că fierberea mâniei face sufletul „sălbatic”,
ba chiar, am putea spune, „animalic”". Prin aceasta nu trebuie
să ne gândim numai, sau în primul rând, la așa-numitele
„fiare sălbatice”, ci la demonii’ dominati cu totul de „furie”
sălbatică, al cărei simbol sunt „fiarele sălbatice”".

' Pr 20-26,
‘Osp4,1.
*Cf.KG 1, 68.
"Cf.9 în Ps 73, 19.
91
 tr eb ui e să ne l ă s ă m în şe la ți de l i mb a ju l m u ş c ă t o r , șj
Si ai ci nu
fă ”“ ca re d e v a s t e a z ă „v ia ” su fl et ul ui e un si m-
aceast ă „scr oa
n a t de m â n i e de vi ne aș ad ar
bol al Sataneil” Cine se lasă domi
„demon”, „năpârcă”.
at e av ea ca uz e di fe ri te și nu doar ,
Această furie interioară po
es up us ă su fe ri tă pe rs on al . Aș a
ca aici, o ofensă reală sau pr
cum am văzut în capitolul pr ec ed en t, d e m o n u l se pr ic ep e să
ridice înaintea ochiului duho vn ic es c al m o n a h u l u i im ag in ea
celor dragi, maltra ta ti si ne dr ep td ti ti in ce l ma i ră u fel cu
putință, ca să-l tran sp un ă în tr -o st ar e de fu ri e ne pu ti nc io as ă,
aparent justificata.’
Nu există în să ab solut nic i o mâ nie dr ea ptă îm po tr iv a
aproapelui!"
Consecinta acestei fierberi interioare a furiei e umplerea
sufletului cu „imaginile” acestor ofensatori sau brutalizatori,
care devin pentru el adevărați ,idoli"", şi cu care se poartă
ca şi cu niste persoane reale, spunând si făcând lucruri oprite
de lege”. Şi asta la vremea rugăciunii, când mintea ar trebui
să fie liberă de toate reprezentările, mai ales de cele de acest
fel. În rugăciune e rostită o adevărată „judecată” asupra ori-
cărui păcat al mâniei, fie el cel mai mic”. Rugăciunea e esenta
a ceea ce numim „Vviață duhovniceascd”. De aici atentia

"0sp4,4.
*Cf.Ps 79, 14.
" Cf.7 in Ps 79, 13.
* Ep 56, 4. 5.
* Cf. Cog 16.
or 24.
" Cf. Cog 37.
"" Cf. Cog 25.
*for12
92
 orit % rezervată de Evagrie mişcărilor mâniei în toate for-
sp

i, r
,

a n c
'

h i u n a tenace sau ura.

mele €

tnarmând u -t e impot riv a m â ni e i , să nu t ol e re zi v r e o d a t ă

pofta, căci aceasta dă materie mâniei si tulbură astfel
ochiul [intelect ului] v ă tă m â n d sta rea r u g ă c i u n i i . " *
Manifestările psihosomatice legate de ranchiună, de furia
reprim::ltă, apar si drept consecinta altor gânduri. De exem-
lu, la întristare, despre care găsim numeroase exemple în
antirrhetikos, si la mândrie.” Ele apar noaptea, căci asa cum
rugăciunea e starea de veghe cea mai înaltă, visul si somnul,
on care apare în prim-plan ceea ce cu un termen modern numim
inconştient, sunt piatra de încercare a „stării sufletului™.
*

"OrIT.
"" Cog 23.
" Pr 56,
93
 1Z

Demonul plictiselii (akédia) care se numeste si ,,demony]

amiezii™ e cel mai apăsător dintre toti demonii; il atacă pe
monah pe la ceasul al patrulea si dă ocol sufletului până |,
ceasul al optulea. Mai întâi face ca soarele să se vadă greu de
urnit pe cer sau chiar nemiscat, ca si cum ziua ar fi de cincizeci
de ceasuri. Apoi il silește să privească necontenit la ferestre i
să sară afard din chilie să vadă cât mai e până la ceasul a|
nouălea și să privească în jur, încoace si încolo, dacă nu e
cumva pe aproape vreunul din frati. Îi mai insufld si ură față
de locul său și de însăși viata sa și fatd de lucrul mâinilor, i
gândul că iubirea a pierit la frati si nu mai e cine să-l mângâie.
lar dacă în acele zile ar fi cineva care l-a întristat pe monah,
demonul acesta adaugă la sporirea urii lui și acest lucru; î
duce si la dorinta altor locuri în care să poată găsi mai usor
cele trebuincioase și în care să poată practica un mestesug mai
ușor și prosper, adăugând că faptul de a bine-plăcea Domnului
nu tine de loc, fiindcă s-a zis doar că Divinul trebuie să pri-
mească închinare pretutindeni®. De acestea leagă si amintirea
celor apropiati lui și a vietii de altădată, îi zugrăvește o viatd
îndelungată punându-i înaintea ochilor ponoasele ascezei, si
pune în miscare toată artileria ca, părăsindu-și chilia, mona-
hul să fugă din arenă. Acestui demon nu-i urmează de îndată

' Cf. Ps 90, 6.

"Cf. Mal 1, 11 (mutatis mutandis).

94
un alt demon, ci după luptă urmează pentru suflet o stare
paşnică și o bucurie de nespus,

Capitolul despre plictiseală e de departe cel mai lung din

praktikos. Care e motivul acestei pasiuni pentru detaliu, pen-
tru care vom găsi de îndată încă un exemplu? Pentru că plic-
tiseala e un fenomen extrem de „complex”, o „împletire” a
celor două facultati irationale — irascibilitatea si dorinta —,
stimulate simultan și pentru mult timp, prima dezlănțuindu-se
asupra a tot ceea ce îi este la îndemână, a doua consumându-se
pentru ceea ce nu este.'
Din această „complexitate” se ivesc comportamente atât
de contradictorii ca dezgustul și nepăsarea, pe de-o parte',
si activitatea febrilă și agitatia dezlănțuită, pe de altă parte®.
f)escrierile mereu noi ale formelor de manifestare ale plicti-
selii vor să usureze „discernământul gândurilor” mai necesar
aici ca oriunde.
„Acestui demon nu-i urmează numaidecât altul”, se spune
în final. Și asta nu fără motiv. „În primul rând pentru că [acest
gând] durează și apoi pentru că în sine cuprinde aproape
toate celelalte gânduri”” si de aceea e ca un vas de colectare
si un punct de confluenta a celorlalte gânduri. Toate acestea
il fac „cel mai apăsător” dintre toti demonii®, întrucât ca soa-
rele arzător al amiezii cuprinde întreg sufletul si amenință să
„sufoce” intelectul’. Nu însă doar de aceea e numit „demonul

"Cf.1 în Ps 139,3.
“Cf.13 in Ps 118, 28.
"Cf.0 sp 6, 1 și passim.
* Cf. Cog 35.
"1 in Ps 139,3.
* Pr 28.
” Pr 36.
95
amiezii™®. Ca să vorbim în termeni moderni, e demonul crize;
vârstei de mijloc, mid-life crisis, cum se spune astăzi.
Pe cât de fatală e o înfrângere aici", ispita biruită a plict;.
selii contine o făgăduință pretioasd, care nu e dată nici une;
alte ispite: aceea de a nu fi urmată nemijlocit de nici un a};
demon, ci de o „stare de pace și bucurie de nespus”. Prima face
aluzie la nepătimire ca scop al praktike'; ultima e legată de
„rugăciune” în formele ei cele mai înalte de contemplare fără
imagini si fără cuvinte”.
Soră geamănă a întristării", plictiseala pune în joc toty]
Poate duce atât la distrugerea vietii duhovnicesti, ba chiar g
la sinucidere fizică", dar si la acea „străpungere” a inimii iy
care creatura se întâlneşte cu Creatorul. Calea spre aceasta e
însă pietroasă. Numai un exemplu în acest sens, în care se vor
regăsi cu sigurantd nu numai anahoretii.

Ochiul celui căzut pradă plictiselii, fixează necontenit

ferestrele
si gândirea sa își imaginează vizitatorii;
scartaie usa, si sare;
aude un glas, si se apleacă pe fereastră
și nu pleacă de acolo până nu se asaza toropit.
Când cel căzut pradă plictiselii citeste,
cască mult și se lasă ușor dus spre somn;
se freacă la ochi si-si întinde mâinile si,
dezlipindu-si ochii din carte, îi fixează pe perete.
Întorcându-i iarăși, citeşte putin si,
frunzărind-o, caută curios sfârşitul;

" 4 in Ps 90, 6.
" Cf. Pr 28.
'* Cf. Pr 57.
" Cf. Or 15.62. 153.
" Cf Vit 3. 4.
"* Cf. Cog 12.
96
 numără paginile si socoteste caietele [manuscrisului],
critică literele §i podoaba;
închizând-o, pune cartea sub cap
și cade într-un somn nu foarte adânc,
căci foamea îi trezește sufletul și îi stirneste grijile."*
Remediile împotriva aceste patimi atemporale se găsesc în
capitolele 27-29,

""O sp 6, 14-15.
97
 13

o d o x i a ) e un g ân d ex tr em de
Gândul slavei găunoase (ken
subtil si care se insinuează cu us ur in td în ce i ca re iz bâ nd es c
[în virtutile lor] vrând ca aceș ti a să -ș i fa că pu bl ic e lu pt el e și
vânând slavele de la oameni'; pe un ul ca ac es ta il fa c să -ș i
inchipuie demoni tipdnd, fe me iu șt i v i n d e c a t e și o m u l t i m e
atingându-se de hainele lui; îi pr ez ic e ch ia r și pr eo ți a și -i ad uc e
la usi oameni care-l caută [p en tr u asta], ia r da că nu vr ea , va
fi adus legat fede le s. Si în fu rn ur ân du -l as tf el cu nă de jd i go al e,
zboară lăsându-l să -l is pi teas că fi e d e m o n u l mâ nd ri ei , fi e ce l
al întris tă ri i, ca re -i ad uc si al te gâ nd ur i po tr iv ni ce nă de jd il or
lui; iar un eo ri îl pr ed ă ch ia r și d e m o n u l u i de sf râ nă ri i pe el , ca re
cu putin înainte era preot sfant adus la preotie legat fedeleș.
*

Slava găunoasă, una din „patimile sufletului” care se ivesc

în relatiile interumane?, e o ispită tipică a celor „desăvârşiți”,
întrucât se instalează după retragerea celorlalti demoni'.
Slava sau gloria are nevoie de publicitate, de aceea nu facem
binele pentru el însuşi“, cum ar fi drept, ci il facem când si
acolo unde suntem văzuți' si ca să se stie.

'Cf.1Tes2,6.
* Cf. Pr 35.
" Cf. Pr31.
“ Pr Prol. [3].
" Cf. Cog3.
98
 odat ă obți nută gloria, ne repr ezentăm o carie ră încă si mai
măreaţă; ca preot® în cazul nostru, o ispită tipică a vechilor
monahi, care erau în majoritate covârșitoare laici! Regula
cerea că monahul să fugă de fernei și de episcopi, ambii având
endința să-l confiste pe monah pentru ei. Întrucât însă pre-
otia era considerată o mare onoare, la care recalcitrantii erau
supusi uneo ri cu forta — de aici aluzi a la legat ul fedeles! —,
se găseau mereu nevrednici care se înghesuiau la această
de m n i t a t e . . .
pe mijl oa c e i spi t it or u l n u du ce în s ă l i ps ă. In de se rt e r a u
putini preoti si din cei opt preoti care existau in Nitria pe timpul
lui’ Evagrie slu jea doa r cel mai în vâr stă .” De ace ea de mo nu l
nu se ruș ina să pro fet eas ca moa rte a pre otu lui în fun cti e și să
insinueze cel ui ispi tit că nu tre buie să fug ă de ace ast ă cin ste
cum fac mii le de mon ahi .* Și de înd ată ins ela tul se ved ea „îm -
brăcat în hai nă de păs tor și păs cân d tur ma” . Sau vis a pen tru
sine „darul vindecărilor”, al „pr eveder ii de luc ruri min u-
nate”, „închipuindu-i pe cei ce aveau să fie vindecati”, „mari
cinstiri din par tea fra tilor” , chi ar „tr imiterea de dar uri din
afară, din Egipt sau din străin ătate” ... ” În fine , dem onu l îi pro -
mite că va fi în curând rid ica t la cer..."" Cât de put in ima gin ară
e o astfel de descriere ne arată tri sta istori e a mo na hu lu i
Eukarpios, pe care Evagrie l-a cunoscut foarte bine. "
Subtilitatea demonului slavei găunoase stă în aceea că nu
apare „în afara căii” lui praktikă, împiedicând monahul în lu-
crarea virtutii, ci își întinde latul „chiar pe cale™", seducându-l
pe cel virtuos să facă binele doar pentru slava care vine de la

* Cf. Ant VII, 26.

"Cf.HL7.
" Cf. Cog 21.
” Cog 28.
" Cf. Ant VII, 27.
"Cf.HL syr [73].
" Cf. Ps 141, 4.
99
oameni". Perfidia constă în faptul că pentru asta se foloseşte
. ‘.
chiar şi de încercările noastre de a scăpa de el..."* Cu acuitate,
Evagrie dezvăluie atunci şi care sunt consecintele.

Dintre gânduri sigur cel al slavei găunoase are multe

materii, cuprinde aproape toată lumea locuită si ca un vi-
clean prădător al cetății deschide usa tuturor demonilor.*

„Duşmanii” pe care acest „trădător” îi lasă să intre sunt,

atunci când spre nenorocirea noastră aşteptările ni se împli-
nesc, mândria, iar ca urmare a aşteptărilor noastre dezamagite
din contră, întristarea, ba chiar uneori, ca un fel de satisfactie
compensatorie, şi desfrânarea. Cine primeşte multă vreme |,
sine demonul slavei găunoasă trebuie să se aştepte însă la şi
mai rău.

Ce trebuie să spunem însă despre demonul care face su-

fletul insensibil? Pentru că mă tem si să scriu despre el
cum anume în vremea venirii lui sufletul iese din starea
lui proprie si dezbracă frica de Dumnezeu si evlavia,
păcatul nu-l mai socoteşte păcat si fărădelegea nu o mai
crede fărădelege, de pedeapsă si de judecată veşnică își
aduce aminte ca de o simplă vorbă, râde de cutremurul
purtător de foc', pe Dumnezeu chipurile Îl mărturi-
seste, dar nu stie ce anume a poruncit El. Îl bati în piept
când se mișcă spre păcat si el nu simte; îi vorbeşti din
Scripturi şi e în întregime împietrit si nu aude; îi pui îna-
inte ocara care vine de la oameni şi nu se gândeşte la
ruşinea care vine de la frati, şi nu intelege ca porcul care

"" Cf. Cog 30.

"" Cf.Pr 30.
" Cf. Cog 14.
"* Iov 41,21. .
100
a închis ochii și a rupt gardul, Acest demon îl aduc gân-
duri de slavă desarti cronicizate, si „dacă nu s-ar scîrta
silele, nici un trup nu s-ar mai mântui” v

Remediile se găsesc în capitolele 30-32,

*

" Cog 11 (citat Mt 24, 22).

101
 14

Demonul trufiei (hyper&phania) aduce sufletului căderea

cea mai grea, căci il convinge să nu mai mărturisească ajutory]
lui Dumnezeu, ci să creadă că el însuși este cauza izbânzilor
sale si să se îngâmfe împotriva fratilor ca unii fără minte pen-
tru că nu stiu toti despre el acest lucru. Lui îi urmează furia și
întristarea și răul ultim: ieșirea din minti, nebunia și mulțime
de demoni văzuți în văzduh

Demonul slavei găunoase își predă victima demonului tru-

fiei sau al mândriei, s-a spus în capitolul precedent. Deoarece
din acest gând se naste si cel al mândriei, care a clătinat
și a făcut să cadă din ceruri pe pământ „pecetea asemă-
nării și cununa frumusetii”.?
Ca „răul originar care l-a clătinat și l-a făcut să cadă pe pământ
pe luceafărul care răsare în zori™, mândria e deopotrivă ulti-
ma și cea mai cumplită ispită, care se instalează îndată după
retragerea celorlalti demoni“. Ea se manifestă în două mo-
duri: ca blasfemie împotriva lui Dumnezeu — sau a îngerilor
Săi — al cărui ajutor, purtarea de grijă si dreapta judecată

' Iz 28, 12.

* Cog 14.
* Pr Prol. [2].
* Cf. Pr 57.
102
 Consecințele sunt furie si întristare, pentru că astfel de
pretenții absurde sunt menite să rămână în chip necesar
nesatisfăcute. În cele din urmă vin nebunia şi halucinatiile.*
yltimele sunt într-un contrast paradoxal cu visurile de mărire
nutrite putin mai înainte!

Nu da mândriei sufletului tău

si nu vei vedea imaginatii înfricoşătoare.
Fiindcă sufletul celui mândru e părăsit de Dumnezeu
si se face bucurie demonilor.
Noaptea visează multime de fiare sălbatice care vin
pesteel,
iar ziua e tulburat de gânduri de spaimă.
Când doarme se scoală necontenit,
iar când priveghează se înspăimântă de umbra unei
păsări.
Până și foșnetul unei frunze il înfricoșează pe cel mândru,
iar zgomotul apei îi frânge sufletul.
Căci acela care chiar și numai putin timp s-a împotrivit
lui Dumnezeu,

"Cf. Ant VIII, 3. 5 si passim.

"Cf. Ant VIII, 6. 13 si passim.
"Cf. Ant VIII, 8, 31. 33 si passim.
* Ant VIII, 1.
” Ant VIII, 29,
" Ant VIII, 47. 49.
" Ant VIII, 21.
"" Cf. Cog 23.
103
 tă g ă d u i n d a j u t o r u l L u i ,
n f r i cos a t de n ă l u c i r i l e un or l u c r u r i u m i l e , ”
va fi mai apoi i
e n i t „ b a t j o c u r a d e m o n i l o r ” , î n t r u c â ţ
Un astfel de sufle t a d e v
_Dumn ez eu l -a p ar a s i t ™ " .
Remediile se g ă s e s c î n c a pi t o lu l 3 3 .
*

" 0sp8,9.
" Mn 62.
104
 pt g ân du ri — c a p i t o l e l e 15 -33
jmpotriv a c el e o

15

r/ va gabo nd îl st ab il iz ea ză ci ti rea,
mntelectul (nous) rătăcito
p„'vegherea si rugă ci un ea ; po ft a (epi thym ia ) ar ză to ar e o st in g
foamed, setea si retrager ea [a naho reza ], ia r ir as ci bi li ta te a
(thymos) agitatd o po to le sc psalmodia, ră bd area si mila; da r
și ele atunci când sunt făcu te la vr eme și cu mă su ri le cu ve ni te ,
la vrem ea lo r ti n pu ti n ti mp , ia r
căci cele fără măsură și nu
ccle care tin putin timp sunt ma i de gr ab ă v ă t ă m ă t o a r e de ca t
folositoare.

Diagnozei bolilor îi urmează apoi remediile, prin care Hristos,

Doctorul suf let elo r”” , „v in de că bol ile suflet ulu i™. Chi ar dac ă
în continua re a e nu mi t doa r de do uă ori ', El est e ad ev ăr at ul
initiator și pr ot ag on is t al lui pra kti ke, car e con stă de fap t în
urmarea Lui“.
Îna int e de a apl ica celor opt gâ nd ur i an um it e re me dii spe -
cifice Evagrie expune pe scurt lucrarea celor trei puteri ale
sufletului aflată la baza lor.

' Ep 42, 1 și passim.

"2 in Ps 102, 3.
" Pr 33. 54.
“ Vezi supra, Introducere.
105
 Mintea umană are o mobilitate naturală greu de stăvili
care-i permite să se „imprime”“ cu „imaginile” lucrurilor ¢,
porale ale acestei lumi şi să le facă apoi să urce după plac În
sine’, ca să se intretind cu ele. O astfel de capacitate se dove.
deste însă un obstacol la vremea rugdciunii’, întrucât aceast,
ar trebui să fie „fără imagini™. Fără ca omul să se miste dir
locul său, mintea lui „vagabondează” prin lumea întreagă1
Imboldurile acestei rătăciri sunt patimile.
Intelectul împătimit se învârte în cerc si ajunge cu ane-
voie de stăvilit atunci când vizitează materiile care pro-
duc poftele; dar când ajunge nepătimitor, se opreşte din
rătăcire întâlnind lucrurile necorporale care-i împlinesc
dorintele duhovnicesti."
Pentru a favoriza această „oprire-stabilitate” a intelectu-
lui*’, Evagrie recomandă „citirea cuvintelor lui Dumnezeu”*
„Căci nimic nu contribuie atât la rugăciunea curată cât citi-
rea” sfintelor Scripturi'“, „care dau mărturie de faptul că
Hristos e nu numai Mântuitorul lumii, ci si Creatorul veacy-
rilor si al Judecatii si Proniei din ele”; cu alte cuvinte ele dau
mărturie de cunoasterea care satisface „dorințelor duhovni-
cesti” ale intelectului.
[De gândurile rele] nu izbăveşte nimic altceva decât
contemplarea cuvintelor [sau „rațiunilor”: logoi] lui

* Cf. Pr 48.
*Ep 41, 2.
" Cf. Ep 34, 1.
*CfEp7,1.
” Ep 58, 3.
" Ep7,1.
! Cog 26.
" 0r2.72.
" Inst mon1, 3.
"" Ep4,5.
"* Ep6,4.
106
 pumnezeu; căci intrucat are contemplări duhovniceşti
Legea trage la sine gândirea §i îndepărtează gândurile"*

noapte', care ca nici un alt exercitiu spiritual „curăță””” si

face „ușoară”” mintea, sau dimineata devreme, de la răsăritul
soarelui până la ceasul al doilea, adică la ora opt™.
Din această curatie concentrată a mintii se naste rugiciunea
în toată extensiunea notiunii ei, care cuprinde atât regula
„ilnică de rugăciune, cât si acea „stare de rugăciune”, în care
intelectul e constient, într-o contemplare fără imagini şi fără
cuvinte, de prezenta Dumnezeului treimic în „oglinda” lui
însuși.
*

Dorinta se aprinde în contact cu lucrurile lumii sensibile?.

postul, efortul ascetic de orice fel si retragerea din lumea locu-
ită (anachoresis) ajută aici la stingerea dorintelor irationale.?
Mâniosul iritat e mai greu de vindecat.” Efectul îmblânzi-
tor și linistitor al psalmodiei e un fapt de experiență pe care
Evagrie il mentioneaza adesea.”
Năvala irascibilității o îmblânzeşte îndelungă-răbdarea
unită cu psalmodia.”

"" 41 in Ps 118, 92.

" Cf. Vita].
" vg 40.
"” Mn 48.
"Cf.Vg4.
" Cf.Pr4.
* (f. p 55,3.
" Cf. Pr 38.
“ Cf. Or 83; Mn 98; Pr 71.
“ Inst mon 1, 4.
107
Acest efect linistitor şi mângâietor“ al psalmodiei, pe Care
Evagrie il consideră nu fără motiv, ca și rugăciunea, o ha.
rismă”, se bazează nu în ultimul rând pe faptul că ea , tine g,
intelepciunea multiformă a lui Dumnezeu””, căreia aceast;
lume îi datorează ordinea și sensul ei orientate spre mânty.
ire. Psalmii, care în felul lor rezumă în formă imnică ‘i‘ntreaga
Scriptură, sunt o „învățătura duhovnicească”” despre modu|
minunat în care îşi croieste cale mila lui Dumnezeu. Înaintea
ei toată mânia noastră nesocotită piere. Iubirea lui Dumneze,
care se descoperă aici il cheamă si pe om la răbdare si la milă
față de aproapele si il apropie de Dumnezeu.
Bărbatul îndelung-răbdător vede vedenii,
adunări ale sfintilor îngeri,
cel neranchiunos se exersează în rațiunile duhovnicesti,
iar noaptea primeste dezlegarea tainelor."
Toate aceste exercitii trebuie să fie însă practicate la timpul
lor si cu măsură, pentru a nu aduce mai multă pagubă decât
folos.
Randuieste-ti o măsură în orice lucru
si nu te abate înainte de a-l sfarsi.”
Deşi monahismul anahoretic nu cunostea o regulă scrisă
pentru toti, avea totuși „regula” (kanon) sa.” Evagrie mentio-
nează explicit „ora obişnuită” pentru citirea Scripturii”,
aproximativ timpul de la răsăritul soarelui până la ora opt
dimineata™.

"* Cf. Pr 27.

2l orey.
“ Cf Or 85.
"1 în Ps 80, 3.
"0sp4,21.
" 0 sp 6, 18.
"* Cf. Pr 40.
” Cf. Ep 4,3.
" Cf. Vg4.
108
 La fel și pentru postire există reguli fixe, chiar dacă adap-
țate individual. În general dura „de seara până seara”, sau
până a ceasul al nouălea din zi, ora trei după-amiază* Cine
nu era bolnav sau bătrân mânca astfel o singură dată pe zi.
Mai exact pâine și apă, cu putin ulei, dar fără să se sature”, <
de aceea „cântărit și măsurat””,
Acelasi lucru e valabil și pentru rugăciune, unde fiecare avea
propria măsură. Existau două slujbe, de seară si dimineață, cu
câte doisprezece psalmi fiecare și „rugăciunile” corespunză-
toare. La care se adăuga un număr de „rugăciuni obisnuite™®
impartite pe restul zilei și al noptii. Știm de la Evagrie că el,
casi povatuitorul său Macarie Alexandrinul”, făcea in fiecare
7i o sută de astfel de rugdciuni®.
Pe scurt, viata duhovnicească e marcată de un „canon”, o
regulă de viatd, pe care monahul nu a jurat-o, pentru că jură-
mântul e cu desăvârșire contrar esentei monahismului si
libertatii sale evanghelice“, dar pe care totusi o respectă fidel
ținând seama de împrejurări“. Această regulă cumpănită,
practicată în libertate, e secretul echilibrului interior si al
dăinuirii vietii duhovniceşti.“
*

" Cf. Ant 1,7.

" Cog 35.
” Pr 94,
" Or 106.
* Cf HL 20.
Cf HL 38.
“ Cf. Ant1,27.
“ Cf. Pr 40.
Sf Cf. Pr 29.
109
 16

Când sufletul nostru dorește diferite mâncăruri, să-și reduc;

ratia de pâine si de apă, ca să fie multumitor chiar și pentru ,
singură bucătură; căci săturarea pofteste diverse feluri de mân-
căruri, iar foamea socoteşte că e o fericire săturarea cu pdine,

Regimul anahoretilor din desertul egiptean, s-a văzut, era

foarte frugal: pâine, ulei, apă.' De aceea, nu-i de mirare că
unui grec răsfățat ca Evagrie" îi reveneau uneori în minte
„desfătarea dinainte” si „vinurile dulci si cupele pe care le
tineam în mâini când stăteam culcati la banchete si beam™,
Chiar şi săturarea de pâine sau de apă era interzisă cu seve-
ritate.’
Reteta împotriva ispitelor lăcomiei pântecelui — limitarea
chiar în ce priveste pâinea si apa — pare absurdă. Graiul popular
are însă dreptate: „Foamea e cel mai bun bucătar.” Săturarea
cere nu numai mâncăruri tot mai variate’, ci, ca si plăcerea
senzuală, naste nesăturare".

' Cf. Cog 35.

* Cf. HL 38.
* Ant 1, 30.
* Cf. Cog 35.
"Cf. Ep 55,3.
°Cf.0sp 6, 13.
110
 pacă te dedai poftei mâncărurilor,
nimic nu-ti va fi de ajuns spre împlinirea poftei;
căci foc este pofta mâncărurilor:
primeşte mereu şi arde tot timpul.
Măsura de ajuns umple vasul,
dar pântecele spart nu zice: De ajuns!’
într-o epocă de overeating sună destul de actual Trebui
e să
fim atenti însă că Evagrie vorbeste de limitare. Orice exage-
rare în acest domeniu provine de la acelasi demon care ne
împinge la căutarea plicerii.”
Ce e în joc aici arată prima ispită a lui Hristos în desert,
chiar gastrimargia: prin grija de băutură si mâncare omul 1l
uită pe Dumnezeu!” „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.” Pentru a deveni
constienti de asta, pentru a o simti în trupul nostru, e bine să
postim ca să ne facem liberă mintea.
Rugăciunea postitorului e vultur tânăr! ce zboară sus,
cea a celui lacom, îngreunată de săturare, e trasă în jos."
Asta înseamnă că mintea postitorului a devenit asemenea
„puterilor sfinte””, al căror simbol sunt „puii de vulturi””“, si
„vede acum mereu fata Tatălui Care e în ceruri”".
*

"0sp1,27.28.
"Cf. Ant 1, 37; Cog 35.
"Cf. Ant 1, 4 (citat Dt 6, 12).
" Dt 8, 3 citat în Mt 4, 4.
"' Prov 30, 17.
“0sp1,14.
" Cf. Or 82.
"" Ad Prov 30, 17: Géhin 489.
" Or 113 (citat Mt 18, 10).
111
 17

Mult contribuie la cumințenie lipsa apei; să te convingă 4,

aceasta cei trei sute de israeliti care împreună cu Ghedeon g,
supus pe Madian'.
*

Pentru o sensibilitate modernă e un sfat ciudat, pe care

însă, potrivit mărturiei contemporanilor’, Evagrie il dădea și
prin viu grai vizitatorilor săi, și pe care de altfel nu oboseşte
să-l repete.
Pune-ti pe cântar pâinea ta
si bea-ti cu măsură apa ta
si duhul curviei va fugi de la tine.?
Cum vom vedea mai departe, fără să o spună, Evagrie repetă
un sfat al asprului său povățuitor, Macarie Alexandrinul.* Nu
e cazul să ne oprim aici asupra reprezentărilor fiziologice an-
tice care stabileau un raport direct între consumul de lichide
si neînfrânarea sexuală.' De altfel ele nu sunt proprii lui
Evagrie. Mai interesant e fondul biblic al acestei viziuni.
Figurat vorbind, demonii își au locul în „mare”, în ale cărei
„adâncuri” locuiesc „demonii subpământeni”.* De aceea,

'Cf.Jd7, 5-7.
" Cf. HM 20, 15 (ed. Festugieére).
” Mn 102.
“Cf.Pr 94.
* Cf. Ant 11, 22.
®2inPs 134, 6.
112
potriVit cuvantului lui Hristos’, demonul nu găseşte loc de
„dihnă în deșertul arid §i fără apă, pentru că Satana este
etui es c în ap ă” ”, De ac eea în
;mpărat al tuturor celor ce vi
;xplicarea altui pasaj scripturistic spune:
Dacă diavolul e „împărat al tuturor celor din ape” si
„nu-și găseşte odihnă prin locuri fără apă”, bine se
spune că „acoperite sunt locurile de plimbare” ale sufle-
tului curat.’
pe ce însă această grijă de curăția trupească si încă si mai
mult de cea sufletească? Cu siguranță, nu din vreo ostilitate
maniheană față de trup, combătută explicit de Evagrie." Desi
el insusi monah și necăsătorit, a vindecat o dată sotia unui
tribun care, sub influenta unei astfel de „înțelepciuni din
afara” crestinismului, renuntase la legăturile conjugale.™
E vorba mai de grabă, cum vom vedea, de curdtia rugăciunii.*
Rugăciunea trebuie să fie curată de toate imaginile, fireşte
mai ales de cele patimase. Tocmai pentru a impiedica această
curitie, demonii stârnesc în noi astfel de patimi."
*

' Cf. Mt 12, 43.

®21inPs 7,5 (citat lov 41, 26).
* In Prov 31, 27: Géhin 380.
"" pr 53,
" Cf. Vita M.
"EP
" (Cf.Or51.
113
 18

Ca viata şi moartea să se întâmple deodată aceluiasi om ny,

face parte dintre lucrurile plauzibile; tot din cele cu neputint,
face parte și ca iubirea milostivă să coexiste în cineva împr;;..
ună cu avufiile, cdci iubirea desfiinteazd nu numai avutiile, c;
și însăși viata noastră trecătoare.
*

Nicăieri altundeva ca la avaritie nu devine atât de evident

faptul că toate patimile sunt forme ale „iubirii de sine”, philautia
întrucât în ele omul sacrifică pe altarul eului propriu totul
chiar cele mai elementare forme ale iubirii de aproapele.
Nici aici nu poate fi vorba de vreo „duşmănie față de materie”
ca motiv al „iubirii de sărăcie””. Lucrurile materiale ale aces-
tei lumi, inclusiv aurul, nu sunt în ele însele rele şi de aceea
nici o piedică în calea mântuirii.” Rea este doar „plăcerea care
uraste omul, născută din vointa liberă și care constrânge
intelectul să se folosească rău de creaturile lui Dumnezeu™
„Urăște omul” (misanthrăpos) pentru că nu se poate vedea
decât numai pe sine si niciodată pe aproapele.
lubitor de arginti e nu cel ce are bani, ci cel care-i do-
rește, căci „econom” se numeşte o pungă rational3.’

' Ant 111, 5. 7 si passim.

“ Pr Prol. [6].
*Cf. 2in Ps 145, 8.
* Cog 19.
* Gn 30.
114
cia, ci libertatea deplină de posesiuni, neagonisirea (aktzmo-

=3

.'."5':'
5)
Q.
o
¢
33]

E,
&
o

L
m
5o

g.
Bx
‘fi

S= 4
o— |
O
|
&

&

e
=p

Această „pungă ' e „rațională” (logikon) pentru că, asemenea

ynui bun administrator, știe să împartă cu inteligenta. si aic:
să trebuie să fim atenti la viclenia demonilor, care ne îm-
ping mereu de la o extremă la alta pentru a ajunge în cele din
urmă la acelasi scop.
Foarte variat și iscusit în amăgire mi se pare demonul
iubirii de arginti: de multe ori când este strâmtorat de
renuntarea extremă se preface în econom si iubitor de
săraci; primeşte în chip autentic pe străini care nu sunt
încă de fatd, trimite slujiri altora care sunt lipsiti, vizi-
tează închisorile orasului si-i răscumpără chipurile pe
cei ce s-au vândut pe ei înșiși, se alipeste de femei bogate
şi îi arată pe cei care trebuie să fie tratati bine, iar pe altii
care au punga plină îi povdtuieste să renunte la ea. ŞI
amăgindu-şi astfel putin câte putin sufletul 1l învăluie în
gânduri de iubire de arginti si îl predă demonului slavei
găunoase."
in acest mod, după cuvintele lui Hristos®, „lucrurile de pe
urmă ale acelui om se fac mai rele decât cele dintâi””.
Motivul mai adânc al elogiului neagoniselii, afară evident
de iubirea de aproapele, de care se vorbeste explicit aici, este
iarăși grija de curdtia rugdciunii.'
Monahul lipsit de agoniseli e un atlet care nu poate fi
cuprins de mijloc și un alergător uşor care ajunge repede
„la cununa de sus”.""

*Vit 3.
' Cog21.
"Mt12, 45.
" Cog 14.
" Cf. 0r119.
" Osp 3,10 (citat Flp 3, 14).
115
 Evagrie revine în alt loc asupra temei', dând şi un frumo
exemplu al acestei lipse de griji cu adevărat evangheliceu
care face din neagonisitor un „vultur care zboară în înalt” Şi
care „coboară pentru hrană numai când il sileşte nevoia”«
*

"" Cf. Pr 97.99.

" Cf.Pr 97.
“0sp3,5
116
 19

Cine fuge de toate plăcerile lumesti e un turn inaccesibil

pentru demonul întristării, fiindcă întristarea e privarea de o
plăcere fie prezentd, fie așteptată, și e cu neputintd să respin-
gem acest dușman dacă avem un atasament pătimaș față de
ceva din cele pământești, căci acela își asterne cursa si lu-
crează întristarea acolo unde vede că se îndreaptă inclinatia
noastrd.
*

Patima tipic ,,umana™, străină celorlalte fiinte vii, a întris-

tirii se iveste asadar dintr-o dorintd îmbolnăvită'. Invers:
Cine dispretuieste plăcerile lumii nu va fi tulburat de
gândurile Intristarii.’
Ca și plictiseala, sora sa geamănă, întristarea e constant efectul
secundar al unei atitudini gresite, egocentrice, fati de lucruri
sau persoane.
Cel legat cu întristarea e biruit de patimi
si poartă cu sine acest lant ca dovadă a înfrângerii lui.
Căci întristarea se alcdtuieste din eșecul poftei trupeşti,
iar pofta e legată de orice patimă. |
Cine a biruit pofta a biruit patimile,
iar cine a biruit patimile nu e stăpânit de întristare.

' Sk 40.
? Pr 10.
"0sp5, 25.
117
 Nu e întristat de lipsa mâncărurilor cel înfrânat,
nici cel cuminte când nu-i reugeste o nebunie desfrânată
nici cel smerit când e lipsit de o cinste omenească,
nici cel neiubitor de arginti când cade în pagubă;
fiindcă au depărtat de la ei cu putere pofta acestora,
Căci aşa cum cel împlătoşat nu primeşte lovituri,
tot asa si cel nepătimitor nu e rănit de intristare.*
Într-o epocă mai apropiată de a noastră Meister Eckhart Va
da acestei atitudini numele de „detaşare” (Abgeschiedenheit)_—
cea mai înaltă libertate în mijlocul oricărei actiuni fără ata.
sarea de vreun lucru. $i aici motivul cel mai profund e din
nou „rugăciunea”. Căci
cei care-si îngrămădesc întristări si ranchiune
si li se pare că se roagă
sunt asemenea celor ce scot apă
și o aruncă într-un butoi spart.“
, *

"0sp5, 10-12,
"Cf.Pr 25.
* 0r22,
118
 20

Furia și ura sporesc irascibilitatea, dar blandetea o micso-

rează chiar si pe cea care existd.

Şi aici ca în toate scrierile sale Evagrie acordă cea mai mare

stentie remediilor mâniei. Căci o functionare împotriva
naturii a puterii irationale a irascibilititii e într-adevăr cea
mai mare piedică în viata duhovnicească.
Împreună cu alti Părinți, Evagrie împarte fiintele înzestrate
cu ratiune în trei clase: îngeri, oameni si demoni.! Caracterul
fiecăreia dintre aceste fiinte e determinat de un element pre-
dominant. La îngeri este intelectul, la oameni e dorinta, iar la
demoni mânia." Omul se găseşte între înger si demon, nu e
nici una, nici alta până la sfarsitul acestui veac.? Datorită
vointei sale libere el poate însă deveni asemenea ambelor
extreme, fiind „capabil atât de virtute, cât si de viciu”. Dacă
„creşte” prin furie și ură irascibilitatea devine ,sarpe”,
simbolul biblic al demonului“, întrucât duce deja viata unui
demon”. Dacă „micşorează” însă irascibilitatea prin milă si
blandete, atinge o „stare aproape îngereasc㔓, devine „egalul

' Cf. Ant Prol.

X Cf. KG 1, 68.
"Cf.in Prov 1, 32: Géhin 16.
" Cf. Ep 56, 4 5q.
Cf KG 111, 76.
"79 in Ps 118, 171.
119
îngerilor””, însuşindu-şi ființarea ingerului®, Căci demony| Ă
dominat de manie’, în timp ce blândețea e „virtutea îngerilor”':
Să mai zăbovim un moment la această „micşorare” a ira;.
cibilității, de care vorbeşte aici Evagrie. „Mila vindecă irasc;.
bilitatea”""; acelasi lucru e valabil si despre iubire”, sau blâr.
dete”, manifestarea ei caracteristică"". Blindetea e virtute,
crestineascd prin excelentd, fiind proprie lui Hristos şi
Însuşi ne-a poruncit să-L imităm în aceasta." $i asa cum arată
figura lui Moise, „cel mai blând dintre oameni””, această
virtute e accesibilă si oamenilor"".
Căci blandetea e o netulburare a irascibilității care sur-
vine prin privarea de plăcerile supuse stricăciunii.'*
Asta vrea să spună capitolului nostru: scopul unei vieti au-
tentic creştine e acela de a ,,micsora” irascibilitatea prin milă
si al blandete — iubire —, ca să se „mărească” elementul Spi-
ritual, singurul care ne face capabili de vederea lui Dumnezey,
$i aici în fundal stă grija de rugăciune."
Blandetea bărbatului e pomenită de Dumnezeu”,
iar sufletul nefurios se face templu al Duhului Sfant.*
*

"Or 113.
* Cf. KG 111, 76; f. V, 11.
" Cf. KG 111, 34; V, 11.
" Vita K, cf. KG IV, 38; Pr 76.
" Cog 3.
"" Cf. KG 111, 35.
" Cf.KG 1V, 73; Cog 27.
"" Ep 56,3 sq.
" Cog 13; Ep 56, 9 (citat Mt 11, 29),
" Nm 12, 3.
" Cf. Ep 27, 2.
""1 înPs131,1
" Cf. infra Pr 23.
®Cf.Ps131, 1.
" 0sp4,11; f.1Co 6,19,
120
 21

„Soarele să nu apună peste enervarea noastră””, ca nu

cumva demonii care atacă noaptea să înspăimânte sufletul si
să facă intelectul laș la război a doua zi; fiindcă arătările/fan-
tasmele înfricoșătoare se nasc din tulburarea părții irascibile
|
|
si nimic nu face intelectul să dezerteze de la post ca o parte !
irascibilă tulburată. |

Arătări nocturne înfricoșătoare însoțesc mai multe „gân-

duri”". Ele își au originea într-o ațâțare „împotriva naturii” a
partii irascibile, care, în loc să lupte împotriva răului, a de-
monilor, se întoarce împotriva unui semen.’ Evagrie vorbeste
adeseori despre astfel de „apariții” (phantasia, phasma). lată
un exemplu:
Astfel, ziua anahoretii sunt ispititi de demoni si cad în
diverse gânduri, iar noaptea luptă în somn cu vipere
înaripate, sunt înconjurați de fiare carnivore, incinsi de
serpi si prăvăliți de pe munti înalți. lar uneori chiar si
trezindu-se sunt înconjurați iarăși de aceleasi fiare si-si
văd chilia în flăcări si în fum. Iar când nu cedează acestor
imaginatii, nici nu cad în lasitate, văd iardsi numaidecât

' Ef 4, 26.
"CE PrIL
> Cf. Cog 5.
121
 pe demoni prefăcuți în femei care se dedau voluptăților
în chip indecent şi vor să se joace în chip rușinos.“
Omul modern va interpreta poate altfel aceste „aparițij”
diurne sau nocturne, pe care desigur nu le ignoră. Pentr,
Evagrie hotărâtor este însă faptul că demonii, care „îl ce,
noaptea pe învățătorul duhovnicesc ca să-l tulbure prin ș;
înșişi”” urmăresc cu toate aceste „fantasme” să-i distrugă r.
gdciunea.® De aceea în tratatul Despre rugăciune inserează iy,
tentionat un mare număr de întâmplări, ascultate sau citite
si care învață toate că „adevăratul” rugător nu se lasă câtu3£
de putin impresionat de astfel de aparitii drăceşti.” |
În capitolul precedent remediile propuse pentru calmarea
irascibilitatii stârnite sunt mila si blândețea. Aici e vorba de
impdcarea® învățată de Hristos Însuși.
„Lasă-ţi darul înaintea altarului si du-te de te împacă
mai întâi cu fratele tău si atunci venind™ te vei ruga
netulburat; căci ranchiuna înnegreşte partea conducă-
toare [a sufletului] celui ce se roagă si întunecă rugăciu-
nile lui."

Această poruncă a lui Hristos si a apostolului' trebuie pusă

în practică în orice împrejurare, oricât de evidente ar fi mo-
tivele pe care le-ar sugera împotriva ei demonul: rusine, frică,
mândrie".

* Cog 27.
* Or 139.
* Cf. Or 50. 69. 92.
” Cf. Or 106. 107. 111.
* Cf.şi Or 147.
*” Mt 5, 24.
*0r21.
" Cf. Ef. 4, 26.
"" Cf. Ant V, 49.
122
 22

cand, plecând de la un pretext oarecare, partea irascibilă a

sufletului nostru e adânc tulburată, atunci demonii sugerează
că pentru noi e un lucru bun retragerea [anahoreza], ca nu
cumva, desfiintand cauzele întristării, să ne izbăvim de tul-
burare. Iar atunci când e aprinsă partea poftitoare, ne fac,
dimpotrivd, iubitori de oameni, numindu-ne duri si sălbatici,
pentru ca, poftind trupuri, să ne întâlnim cu trupuri. Nu trebuie
să ascultăm însă de ei, ci mai degrabă să facem contrariul.
*

Ca si fecioria si renuntarea la mâncare si al băutură, retra-

gerea sau anahoreza tine de „sacrificiul de bunăvoie” care nu e
cerut de lege. Celui care n-a împlinit legea îi va lipsi îndrăz-
neala în fata lui Dumnezeu necesară pentru a putea spune
împreună cu psalmistul: „Cele de bunăvoie ale gurii mele
binevoieste-le Doamne.”" Demonii stiu asta foarte bine si de
aceea nu ne îndeamnă doar la rău, ci si la a face binele când
nu e vremea lui, în mijlocul luptei împotriva patimilor celor
mai violente. Iar asta are urmări fatale:
Nici un anahoret să nu se dedice anahorezei cu mândrie
sau întristare, nici să nu fugă de fratii lui fiind tulburat
de asemenea gânduri; căci plecând de la astfel de patimi
au loc si iesiri din minti, când intelectul trece de la un
gând la altul, de la acesta la altul, iar de la acela iarăși la

' 47 in Ps 118, 108.

123
 altul căzând putin câte putin în prăpastia uitdrii.? Fiind.
că am cunoscut multi frati care au căzut în acest naufra-
giu si pe care ceilalti i-au readus cu lacrimi i rugăciune
iarăși la viata omenească. Dar unii cuprinsi de o uitare
ireversibilă n-au mai putut să-şi recupereze starea primă
si până astăzi noi smeritii vedem naufragiile fratilor nostr;,
De cele mai multe ori această patanie se întâmplă ple-
când de la gândurile mândriei. Dar când cineva se face
anahoret într-o astfel de stare, mai întâi vede văzduhu]
chiliei sale aprins §i noaptea fulgere strălucind pe ziduri
apoi glasuri de oameni care urmăresc §i sunt urmăriți,
care închipuie în aer și toată casa plină de etiopieni! s;
de tulburare; şi din pricina fricii în exces cade asadar
într-o iesire din fire, devine un exaltat si din pricina
Infricosarii își uită starea de om.*
De la Palladios ştim că nu e vorba de o simplă teorie, fiindcă
în Istoria sa Lausiacă ne dă si numele mai multor astfel de „na-
ufragiati”, pe care Evagrie trebuie să-i fi cunoscut: Ştefani
Eukarpios', Heron’, Valens* și Ptolemeu’. Eukarpios, Heron şi
Valens s-au întors înainte de moarte datorită interventie;
energice a parintilor, în timp ce monahul Stefan a stăruit în
încăpățânarea sa trufaşă până la moarte. Asta în ciuda rugă-
mintilor si lacrimilor lui Evagrie, care, întâlnindu-l din întâm-
plare în Alexandria, a încercat să-l convingă de greşeala sa. În
scrisorile’ sale Evagrie face aluzie de mai multe ori la aceste

2 Cf. Sol 16, 11.

" Demonii apar adeseori in această formă, cf. Ant 1V, 34.
* Cog 23.
> Cf. HL syr [72].
* Cf. ibid. [73].
7 Cf. HL 26.
® Cf. HL 25.
? Cf. HL 27.
" Cf. Ep 52, 4.
124
 „ufragii” ale unor monahi adeseori renumiti si care-i tul-
gw_au adânc pe multi contemporani"",
Adeseori Evagrie menționează viclenia demonilor, care
pituiesc în permanență contrariul a ceea ce e recomandat pe
:n oment. Astfel, de exemplu, îi împing pe bolnavi si neputin-
cioși să postească și Îă spurlă psalmi sEând în picioare”", tocmai
ei care prin orice mijloace încearcă să ne tragă spre mâncarea
nainte de vreme " şi orice fel de lenevie. Îi conving pe cei încă
mult prea tineri să se stabilească în singuritate™, iar pe altii
ă se încuie””; în timp ce pe altii îi îndeamnă săniasă în lume
spre folosul celor care-i vor vedea”". Pe unii îi momesc la}
mâncare”, pe altii să exagereze peste măsură cu anahoreza și
postirea”’. Duc la vorbă când se recomandă tăcerea, si, invers,
|a ticere când e necesară vorbirea”, si multe alte de acest fel.
si desi în mod normal ne bat la cap să „lăsăm să treacă vremea
slujbelor””, profită uneori de ocazie ca să
ne constrângă să spunem psalmi si cântări duhovnicesti®,
A d M . . A d - - 021

în care este si câte o „ poruncă, pe care o încălcăm,- ca să

.
râdă de noi pentru că o spunem, dar nu o facem.
Ceea ce urmăresc demonii care ne momesc în general spre
orice fel de patimi, prin faptul că se fac dintr-odată predica-
tori ai virtutii e mai mult decât transparent. Schimbă doar

1 Cf HL 47.
Cf Pr 40.
" Cf. Ant1,7.
1 Cf Ant VII, 15.
5 Cf Ant VII, 11.
' Ant VII, 18.
" Cf. Ant 1, 3 si passim.
"" Cf. Cog 35.
' Cf Ant VII, 21.
" Cf. Cog 28.
“" Cf. Col 3, 16.
“2 in Ps 136, 3.
125
mij loa cel e, sco pul ră mâ ne me re u ace las i! O an ah or ez ă ey ,
sivă poate păr ea ast ăzi mu lt or a străin ă, dar ur mă to ar ea deş .
criere a une i pos tir i exc esi ve su nă îns ă foa rte mo de rn , Chi ar
dacă ast ăzi ori ce mo ti vatie religioasă pe nt ru ast a a dis păr yt
: _ .
Când după multe si re?etaţe lgpteA demorjul.lăcc.)rînel
pant ec ului nu poa te să str ice în fr ân area înt ipă rit ă în
noi, atunci împinge intelectul spre dorinta unei asceze
extreme, îi pune în mijloc pe cei din jurul lui Daniel, viata
lor săracă şi semintele lor” si le aduce aminte și de alți
anahoreti care au trăit tot timpul asa sau au început să
o facă, şi-l sileşte să devină imitator al acestora, pentru
ca urm ări nd înf rânare a lip sit ă de măs ură să nu o dob ân-
dească nici pe cea cu măsură, întrucât trupul nu mai e
în stare de ea din pricina slăbiciunii. Cu adevărat acesta
cu gura binecuvântează dar în inima sa blestema™, Nu
este drept, cred, să ascultăm de el.”
Oricât de clare ar putea fi motivele pe care le invocă demonii
pentru a ne face să trecem dincolo de măsura proprie
nu trebuie să le acordăm atentie, ci să-i demascăm cu un
gând treaz pe ei care fac acestea spre amăgirea și insela-
rea sufletelor.”
Mai mult, aşa cum ne învață Evagrie în capitolul nostru,
trebuie „să facem contrariul a ceea ce ne sfătuiesc ei”. Căci a
ceda aici înseamnă o fugă de necesara confruntare cu realita-
tea, cu realitatea noastră gratie unei analize fără retineri a
„adevăratelor motive ale tristetii noastre”. Cum se poate citi
capitol după capitol în Antirrhetikos, demonii sunt inepuiza-
bili în a ne sugera false motive pentru agresiunile şi poftele
noastre. Remediul e aici diakrisis sau discernământul duhurilor.

” Cf.Dn 1, 12. 16 (în varianta lui Theodotion).

“Cf.Ps 61, 5.
“ Cog 35.
“ Cog 28.
126
Aşadar, lupta. dusă cu darul discernământului' e plir'lă de
nenum.ă'irate'1spite, daî' lucrează o mare curăție a minții,
căci de mo ni i nu sşmt în stare să bat; ocgrească si def ăi-
meze sufletul. Căci așa cum intelepciunii îi este hărăzită
. decata rationald a lucrurilor, tot așa și discernământu-
Jluj + sunt incredintate reprezentările înt me nt al e înt ruc ât
" deosebeşte gândurile sfinte de cele inate. cele cu-
rate de cele necurate si, potrivit cuvântului profetului”,
face cunoscute vicleniile batjocoritorilor demoni, care
imită percepţiile si amintirile pentru a duce în rătăcire
sufletele care zoresc spre cunoasterea lui Hristos®.”
*

" Cf. Sol 17, 7.

“ Flp 3, 10-14.
“Ep 4, 4.
127
 23

Nu te preda pe tine insuti gândului furiei luptându-te 3,

gândire cu cel care te-a întristat, nici iarăși celui al desfrână.
rii, imaginându-ți (phantazomenos) mereu plăcerea; fiindc;
unul întunecă sufletul, iar altul il invită să ardă în patima sq
si fiecare iti face murdar intelectul. Iar dacă la vremea rugă.
ciunii îţi imaginezi astfel de imagini și nu-i aduci lui Dumne-
zeu curată rugăciunea, îndată cazi pradă demonului plictiseli;
care se aruncă tocmai peste asemenea stări si rupe în bucăți
sufletul ca un câine o căprioară.
*

Cui nu-i sunt cunoscute aceste certuri imaginare cu cei care

efectiv sau presupus ne-au ofensat? Ca să nu spunem nimic
de fanteziile senzuale. Primele sunt manifestări ale ranchiunei,
ale cărei repercusiuni asupra rugăciunii le-am vazut.’
De aceea frumos ne mustră si Duhul Sfânt zicând: „Șe-
zând împotriva fratelui tău cleveteai si împotriva fiului
mamei tale ai pus piatră de poticneald.” Și ai deschis
usa gândurilor ranchiunei si ai tulburat intelectul la vre-
mea rugăciunii imaginându-ți mereu fata dușmanului
tău si făcând-o „dumnezeu”; căci ceea ce vede intelectul
atunci când se roagă merită să fie recunoscut drept
„dumnezeu”.?

'Cf.Pr 1.
* Ps 49, 20.
" Cog 37.
128
 pcelași lucru e valabîl și pentru fanteziile sexuale ale des-
f lui. Rugăciunea unui astfel de om nu e „curată”, pentru că
, "murdărită" Ade gârîduri pătimașe, Dacă rugătorul nu-și dă
„eama, cade de îndată în plictiseală.* De aceea Evagrie sfatuieste:
când te rogi cum trebuie’ te vor întâmpina astfel de lu-
cruri încât să ți se pară îndreptățit să te folosesti negre-
sit de irascibilitate; dar nu există absolut nici o mânie
dreaptă împotriva aproapelui. Căci dacă vei cerceta, vei
găsi că e cu putință să rezolvi frumos acel lucru și fără
mânie. Foloseste-te asadar de orice fel de mestesug ca să
nu izbucnească mania.®

-—__——_—fl

“Cf.Pr12.
" Cf. Rm 8, 26.
° Or 24.
129
 24

Natura pdrtii irascibile e aceea de a se război cu demonii ş;

de a se lupta pentru o plăcere oarecare. De aceea îngerii, car,
ne sugerează plăcerea duhovnicească și fericirea care vine g,
aceasta, ne îndeamnă să ne intoarcem irascibilitatea impotriy,
demonilor. Aceia însă, atrăgându-ne iarăși spre pofte lumest;
silesc irascibilitatea să lupte împotriva oamenilor, pentru cq
intelectul întunecat si căzut din cunoastere să devină trădător
al virtutilor.

Sarcina partii irascibile este ca, asemenea unui „câine”, să-i

sfâşie doar pe lupi, adică pe demoni, si să nu mănânce oile,
arătând cea mai mare blandete față de toti oamenii.! Căci
„irascibilitatea e o putere a sufletului care nimiceste gân-
durile™, „vânându-le pe cele pătimașe”” şi „lătrând la cele
nedrepte”". ”4

Sarcina ei naturală e la modul pozitiv să „lupte pentru vir-

tute™, sau, cum spune Evagrie, pentru o „plăcere duhovni-
cească şi fericirea ivită din ea”, cu alte cuvinte pentru cu-
noasterea lui Dumnezeu și a creatiei Sale, cunoaştere pe care

' Cog 13 (citat Tit 3, 2).

? Sk8.
*sko.
“ sk 10.
* Pr 86.
130
scriptura o numeste „fericire””, De aceea Evagrie scrie cu
repros'
căci pentru ce, spune-mi, te arunci repede în luptă, dacă
„i dispretuit mâncăruri, bani si slavă? Ce hrăneşti acest
câine” după ce-ai făgăduit să nu ai nimic? lar dacă acesta
i'atră si sare la oameni, este evident că are înăuntru unele
bunuri și vrea să le păzească.
Eu unul însă cred că unul ca acesta e departe de rugă-
ciunea curată bine stiind că irascibilitatea e o ciumă
pentru o asemenea rugăciune. Pe lângă acestea mă mir
cum uită si de sfinti, de David care strigă: „Încetează furia
si paraseste mania”’, de Eccleziastul care îndeamnă:
:,Depărtează mânia de la inima ta si alungă răutatea de
la trupul tău”" și de apostol care porunceste: „Să ridicăm
mâini în tot locul fără mânie si gânduri de sfadă.””
De ce oare nu învățăm de la vechiul si tainicul™ obicei
a] oamenilor, obicei care alungă câinii din case la vremea
rugăciunii și face aluzie la faptul că irascibilitatea nu
trebuie să fie prezentă la cei care se roagă. Si iarasi: „Mâ-
nia dracilor [năpârcilor] e vinul lor”", iar nazarinenii —
sau aici monahii — se abtineau de la vin". Iar unul din
inteleptii din afară [păgâni] spunea că fierea si salele nu
sunt comestibile pentru zei, neştiind, cred, ce spunea,
întrucât una cred că e simbolul mâniei, iar cealaltă al
poftei.”

“Ep fid 12, 9 sq.

" Ps 36, 8.
" Ecc 11, 10.
"1Tim2, 8.
" Mystikos aici în sens de ascuns, necunoscut tuturor.
* Dt 32, 33.
"Cf.Nm6,3.
" Cog 5. Înțeleptul păgân e Menander, cf. nota editorului.
131
De aceea Evagrie sfătuieşte ca înainte de rugăciune să ne i
dreptăm irascibilitatea împotriva celor ce ne ispitesc", adic„r;
împotriva demonilor. Aceasta e acea „ură desăvârșit㔓, c
dre
ne e atât de folositoare"".

" Cf. Pr 42.

"" Ps 138, 22.
"* Cf. Cog 10.
132
 25

Ia seama la tine insufi să nu-l faci cândva pe vreunul din

frați să fugă enervându-l, fiindcă atunci nu vei putea scăpa ca
demonul întristării să ti se facă pururea în viata ta piedică la
yremea rugăciunii.

Faptul e valabil si atunci când fratele m-a enervat pe mine.

Toate câte le vei face pentru a te răzbuna pe fratele care
te-a nedreptatit vor deveni pentru tine piatră de potic-
neală în vremea rugăciunii.'
Această „piatră de poticneală” a întristări stă în faptul că fata
celui pe care l-am lăsată să plece de la noi cu nemultumire va
reveni inevitabil înaintea ochiului mintii la vremea rugiciunii.?
Acelasi lucru se întâmplă atunci când cineva ne-a tulburat pe
noi si nu vrem să-l iertăm.' O astfel de rugăciune e zadarnică,
pentru că rugătorul nu are înaintea ochilor pe Dumnezeu, ci
un „idol”.* Fiindcă la rugăciune are loc un fel de „judecată” a
sufletului”, cu alte cuvinte starea noastră interioară devine
evidentă fără contributia noastră.

' 0r13.
" Cf. Cog 37, Pr 23.
"ief Or 21.
* Cf. Cog 37.
*Or12.
133
Dacă însă vrei să ştii care e starea inimii tale, dacă e sâr.
guincioasă sau nepăsătoare, observă-te pe tine însuți |,
vremea rugăciunii! De ce fel de imagini (phantasiai) «
atrasă sau risipită mintea ta? pătimaşe sau nepătimaşe?
Dacă ea este războită de cele dintâi, atunci e vădit că e
nepăsătoare față de poruncile dumnezeiesti si înfloresc
în ea patimile pe care le atatd irascibilitatea si pofta şi îi
produc o multime de rele unite cu necazuri. Când este
tulburată de cele din urmă, e vădit că nu se îndeletni-
ceşte cu citirea şi rugăciunea, ci e stricată cu totul de
întâlnirile dese si fetele noi vrând mereu „să spună sau
să audă ceva nou™,
Tu însă „luptă-te lupta cea bună””, ca să fii încununat
cu cununa dreptății" si să vezi pe Mirele Hristos’, pe
Care-L cauti acum prin faptele bune, căci aceasta e ade-
vărata „căutare a Domnului”.”

*“Cf.FA17,21.
"1Tim 6, 12.
®Cf.2Tim 4, 8.
* Cf. Mt 25,1 Sq.
"" Ep 25, 6 (text grec). Ultimul citat: Ps 23, 6 si passim.
134
 26

Ranchiuna o sting darurile; să te convingă de aceasta Iacob

care a îmbunat cu daruri pe Esau care ieșise în întâmpinarea
lui cu patru sute de oameni.' Noi însă, care suntem săraci, să
implinim această trebuintd printr-o masă.
*

Că darurile po tolesc mâ nia o sp un e încă in te le pt ul So lo mo n?’,

iar Evagrie o repetă pe urmele lui.
Iu bi re a în to ar ce în ap oi mâ ni a si ir as ci bi li ta te a,
iar tinerea de minte a răului o răstoarnă darurile.’
Acest sfat se potrivea poate bine nobilei şi probabil și bogatei
diaconite Severa, căreia îi era adr esa t. An ah or et ii des ert ulu i
egiptean nu disp unea u însă de mijloacele nece sa re pentru a
face daruri mărețe. Pe nt ru a sti nge un con fli ct ave au îns ă la
dispozitie osp ita lit ate a co nsid erat ă din to td ea un a sfântă în
O rien t.

Dacă fratele tău te irită, du-l în casa ta

si nu şovăi să intri la
ci mănâncă-ți pâinea
căci cine face asta îşi
si nu va avea piedică
—_#
—_—___ _
el,
uscată cu el;
va izbăvi sufletul
în vremea rugdciunii.*

'Cf. Fc 32, 6 sq.

" Cf. Prov 21, 14.
' Vg 41.
*Mn 15.
135
 Acest gest atât de uman de a înlătura o dușmănie pring,
masă comună e, potrivit cuvântului din Proverbe 25, 21--.22\0
poruncă mai ales atunci cand „dușmanul” se află în dificu]t;
materiale.’ '

s
Cf. Ant V, 28.
136
 27

em o n u l u i plictis elii, a tunc i , î m p ă r ț i n -

cand cădem pradă d
c r i m i s uf le t ul în două, pe una să o cem mângâi
f a
du-ne cu ela alaltă
i p ce mângâiată, semănând in noi nădejdi bune
i n te l e lu i D a v i d : „P en tru ce esti mâ h ni t, suf le te al
si ro s t i n d c uv

Akedia sau plictiseala e un fenomen ,,complex™ si se ma-

nifestă in mo du ri foarte dif eri te şi în par te contra dic torii.
F înrudită cu ace a „in sensib ili tat e” spiritual a’, car e ră sp ân -
deste în suflet un fel de „bădărănie” a sufletului“, care-l face
incapabil să-și dea seama de starea sa de fapt. Iar asta are con-
secinte dezastruoase foarte concrete.
Duhul plictiselii alungă lacrimile’,
care sunt to cm ai semn ul re cu noaşte ri i pă că to șe ni ei no as tr e
si al nev oii de mânt ui re.“ Pr im ul remediu, adeseori me nt io na t,
al plictisel ii sunt de ac ee a lac rimile, ind iso lub il leg ate pe nt ru
omul antic de rugiciune.’

'Ps 41, 6.
" Vezi supra Pr 12.
"Cf. Cog 11.
' Cf. Or 5.
> Mn 56.
"Cf.Or5.
"Cf. Or 5-8 și passim.
137
 Grea este întristarea si irezistibilă plictiseala,
dar lacrimile către Dumnezeu sunt mai tari decât
amândouă ¢
Aceste lacrimi nu sunt însă mute. Sunt însoțite de Cuvinte,
de mangaiere ale psaltirii lui David, prin care semănăm în hoi
înşine „bunele nădejdi”, sau, cum explică Evagrie, o „aștep.
tare” plină de ne nădejde a „adevăratei cunoaşteri””, Într-un
limbaj codificat, biblico-simbolic, următorul text arată ce sep,
are repetitia meditativă a cuvintelor psalmului. Aici devine
limpede si în ce anume constă ieșirea minunată, mentionat;
deja în capitolul 12, dintr-o ispită persistentă a plictiselii,
lar dacă din pricina oboselii [de a păzi ziua și noaptea
„Oile”, sau reprezentările mentale ale acestei lumi'°], ne-ar
veni o plictiseală, alergând putin pe „stânca” cunoaşterii!
să luăm „psaltirea” [sau intelectul'], lovind prin virtuți
corzile cunoasterii, si apoi să ne pastem iarăşi oile sub
muntele Sinai”, ca „Dumnezeul părinților nostri”* să ne
cheme din rug si să ne dăruiască ratiunile semnelor si
minunilor".""
Lupta împotriva plictiselii e, asadar, cu adevărat plină de
„bună nădejde”, căci ei îi urmează „o stare paşnică şi o bucurie
de nespus”"", două semne că omul s-a învrednicit de „nepăti-
mire”" si s-a apropiat de „hotarele rugăciunii””, Acum, asa

* Vg 39.
”5 în Ps 4, 6.
"Cf. Cog 17.
"" Cf. Ps 60, 3; Avc 2, 1.
" Cf. 3 în Ps 32, 2 și passim.
" Sinaiul este locul aparitiei lui Dumnezeu! Cf. 7 in Ps 67, 8.
" s 3,13 etc.
"* Ps 104, 27.
"* Cog 17.
Y Pr12.
'* Pr 57.
" Or 62.
138
 «e spune în psalm, „mărturisește” pe Dumnezeu, „mân-
- a fetei lui”, și îi multumeste pentru cunoaşterea „căilor”
tulretl,lirii Lui ascunse în istoria creatiei.
ma;lu degeaba vorbeşte aici Evagrie de „vrăjitele cuvinte ale
David”. Psalmodia tine într-adevăr de acea „înțelepciun4
- Itiformă a lui Dumnezeu™ care se oglindeşte în creatie, în
ml»âmea ei plină de sens și în orientarea ei spre mântuirea tu-
Îţîrofu- Fa revelează „căile lui Dumnezeu”, care duc întreaga
creație la mântuirea vesnica.

" Or 85; Ef 3, 10.

“ Cf. Pr 69.
139
 28

Nu trebuie să ne părăsim chilia în vremea ispitelor, plă;.

muind, chipurile, pretexte binecuvântate, ci trebuie să ședery
înăuntru și să răbdăm și să primim cu vitejie toti dernonii cqy,
vin asupra noastră, mai cu seamă demonul plictiselii care
fiind mai apăsător decât toti ceilalti, face ca sufletul să fie
probat la maximum. Căci fuga de astfel de lupte si ocolirea lor
invatd intelectul să fie neiscusit, las si fugar.

Un semn caracteristic tipic al plictiselii e un fel de agitație

difuză, care nu-l lasă pe cel prins în ea să-l suporte pe seme-
nul său nici la locul său, nici la munca sa. Această agitatie care
se înveșmântează în mii de feluri chiar si ca virtute o poate
vindeca un singur lucru: constanta.
Plictiseala o tămăduiește perseverenta
și faptul de a face toate cu luare-aminte si frică de
Dumnezeu.
Randuieste-ti o măsură în orice lucru
și nu te abate înainte de a-l sfarsi.
Roagă-te cu intelegere si încordat,
si duhul plictiselii va fugi de la tine.!
Această perseverentd înseamnă înainte de toate în primul rând
faptul de a nu ceda în nici o împrejurare ispitei de a fugi, de

'0sp6,17-18.
140
 fugi din locuinta proprie.” Sacrificiul merită, căci castigul e
&
mare' APE ?
nacă se ridică în tine duhul plictiselii,
nu lăsa casa ta
: nu te abate în acel ceas de la lupta cea folositoare,
căci în felul în care cineva înălbeşte un ban de argint,
ă s t r ăl u c e ască și su fl etu l tă u.?
asa vei face s
Mai mult decât orice altă ispită, plictiseala biruită fac? su-
fetul „probat în cel mai inalt grad îăci îi dă 0 ”lmigf’e.@eqofq
„rmanentă””, îl fac e „strălucitor”” în ,rl umm a ne p, ît mn m si
„capabil să primească cunoașterea lui Dumnezeu™.
*

X Cf Ep 27, 6; 0 sp 6, 5.
"Mn 55.
‘Osp6,5.
" Mn 55.
“KGl, 81; cf. Cog 43.
" Gn 45.
141
 29

Sfântul si foarte făptuitorul nostru dascăl [Macarie Egip-

teanul] zicea: „Așa trebuie să fie gata întotdeauna monahy] Cq
și cum ar muri mâine şi, iarăși, asa trebuie să se folosească de
trup, ca si cum ar vietui împreună cu el încă multi ani.” „ F;.
indcă primul lucru”, spunea el, „retează gândurile plictiseți
și-l face pe monah și mai sârguitor, iar celălalt păzește trupul
sănătos și-i păstrează întotdeauna o înfrânare egală.”
*

Un alt aspect al plictiselii e o apreciere eronată a vieții

pamantesti și a necazurilor ei. Pe cel atins de ea 1l doboară cu
gândul cât de lungă e viata' i, prin urmare, cât de grea e viata
monahala’, cât de amară e viata lungă dacă esti sărac? și
multe alte lucruri de acest fel. Împotriva acestor gânduri ele
unei de lașități care înstrăinează de realitate vine în ajutor
adevărul acelor cuvinte ale Scripturii pe care Evagrie le citează
ca „replici”, ca antirrhésis, în acest context:
Omul — ca iarba sunt zilele lui, ca floarea campului.*
Că de ieri suntem si nu stim nimic, căci o umbră sunt
zilele noastre pe pământ.“
-
' Cf Pri2.
" Cf. Ant VI, 14. 25.
" Cf. Ant VI, 32.
‘Ps 102, 15.
*Jov 8, 9.

142
 potrivit unui cuvânt al dascălului său Macarie cel Mare
tat în altă parte®, omul trebuie să trăiască curajos în fata
a i care il poate surprinde chiar mâine. E vorba de „exer-
”_w.rţll ;nortii". căruia Evagrie îi dedică un întreg capitol’. În
dţ…morţii mereu posibile toate gândurile de plictiseală isé
fgtîd sensul. În locul demobilizării își face loc zelul: Până ce
lîe „i trebuie să lucrăm!
” pin această viață trăită constient în fata mortii nu decurge
cidecum o depreciere a trupului, constant refuzată de
Evagl'ie-s Pe cât de mult învață suportarea cu recunostinti a
polilor ca daruri providentiale’, pe de atât de departe de e:l e
orice formă de asceză sinucigasd, chiar si din motive pretjn-s
duhovniceşti”". Pe drept cuvânt, căci astfel de exageriri,
zare lasă în afară regulile verificate de frati, vin de la cel rău.
astfel tocmai demonul lăcomiei pântecelui il împinge pe mo-
nahul, pe care nu l-a putut prinde altfel, să postească nema-
surat, ca să-i submineze sănătatea și să ajungă în acest fel la
acelasi scop.
Pe acest demon 1l imită si cel al plictiselii, care sugerează
celui înfrânat o retragere [anahoreză] extremă si-l invită
la zelul lui Ioan Botezătorul si al începătorului anahore-
tilor Antonie, ca neputând suporta această retragere
';“ndelungată si inumană, să fugă cu rusine parasindu-si
locul, iar el lăudându-se să spună: „Biruitu-l-am pe el!™"
Înlocul unor astfel de exagerări, de care nu duce lipsă vechea
literatură monahală, trebuie să ne tinem de cele verificate de

* Cf. loan Cassian, Institutiile monahale V, 41, citat de A. Guillaumont,

împreună cu alte referiri, în: EVAGRE LE PONTIQUE, Traité pratique (SC 171),
p. 566-567.
" Vezi infra, Pr 52.
"Cf.Pr 52.
" Cf. Pr 40.
"Cf. Ant 1, 37; KG IV, 33. 76. 83.
" Cog 35 (citat Ps 12, 5).
143
părinții cei mai de vază şi, aşa cum ne învață Macarie în ¢,
pi-
tolul nostru, să ne păstrăm în bună sănătate trupul ca gara
al unei înfrânări mereu egale; fără a cădea în spaimele d - ! X
crise în capitolul 7. Măsura corectă nu va lipsi niciodată cej, ,
care nu va pierde din vedere nici relativitatea vietii noas,trUI
nici valoarea unui trup sănătos. )
E

144
 30

Greu lucru este să scap i de gâ nd ul slav ei gă un oa se, căc i

tocmai ceea ce faci sp re su rparea lui ți se fa ce în ce pu t al alt ei
oa se . Da r nu oric ăr ui gând al nostru li se op un de-
Jave gă un
moni, ci unora li se opun îns eși ră utățile no as tr e, care au aj un s
să fie o calitate a noastră.
*

Evagrie revine aici la „subtilitatea” deja menţionată in ca-

pitolul 13 a demonului slavei gău noase, căci este înt r-a dev ăr
demnă de retinut.
Mă tem de iscusinta demonilor, cum își iau prilejurile
plecând de la orice lucru. Le slujeste spre slava găunoasă
pânza de sac §i haina de mătase, cuvântul și tăcerea,
săturarea si foamea, anahoreza și traiul cu oamenii. Pe
drept cuvânt de aceea a numit unul dintre frati slava gău-
noasă pe dinăuntru „scai” care înțeapă din toate părțile.'
În orice caz , pent ru a fac e foc din ori ce lem n, de mo ni i — și nu
numai cei ai sla vei gă un oa se — se fol ose sc di nt ot de auna de o
viclenie insidioasă.
Cei trufași și-au ascuns cursa pusă mie.
De multe ori însă si intelesurile rele demonii nu le pun
în noi dezgolite, ca văzând de-a dreptul irationalitatea
lor intelectul să le respingă, ci seamănă intelesurile rele

‘Ep 51, 3.
145
 împreună cu alte înțelesuri care par bune. Aceasta o fa
nuţr;lai cu cei desăvţârşiţi, care n-au patimi, căci Celo:
împătimiți și necurati le sugerează deschis gândurile pe
care nu le pot respinge si cunoaşterea lor irațională, Așa
i-au spus şi Evei: „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele
si răul.”*
A x A X limi - : -
Ce înseamnă însă limitarea potrivit căreia demonii nu se opur
fiecărui gând drept al nostru?
Gândului bun [care își are obârşia fie într-o insuflare a
îngerilor, fie în natura noastră creată bună, „semințele
virtutii”] i se opun doar două gânduri: cel demonic si ce]
care vine din alegerea noastră liberă care înclină spre ce
e mai rau.’
Necunoscând inima noastră, demonii sunt obligati în cele din
urmă să ne observe comportamentul, prin care lăsăm să se ghi-
cească, chiar fără să stim sau să vrem, miscarile ascunse ale
inimii noastre.* E ceea ce fac si în cazul slavei găunoase.* Când
văd că facem binele din motive nelimpezi, nu ni se opun. Res-
ponsabilitatea ultimă e însă totdeauna a noastră si a voinței
noastre libere. „Noi insine ne supunem demonilor prin necre-
dinta noastră”", desi am avea puterea de ale rezista. Căci dacă
înainte de venirea Mântuitorului demonii erau mai tari ca noi,
acum suntem noi mai tari decât ei!”
Cum putem scăpa atunci de această „subtilă” tactică a de-
monilor? Cum să ne eliberăm de dilema ispitelor demonice
si a propriilor noastre „vise zadarnice”®? Printr-o tăcere

*3 in Ps 139, 6 (citat Fc 3, 5).

" Cog 31.
“ Cf. Cog 37.
*Cf.Ep 16, 5.
* Ep 28, 3.
" Cf. 11 in Ps 17, 17-18 (citat Lc 10, 19).
* Ep 51, 2; Ant VII, 26.
146
 n e î nv a ţă H r i s t o s ’ și re pe t ă mereu E v a g r i e ® ,
<
olutd, cum , , iy
a:?,Zcetluiefl:e--ti bună-mireasma ostenelilor tale cu tăcerea.
; oaptea să mănânci carnea Paştelui"",
N nu-ți face publică înfrânarea ascunsă,
şlici să o arăți în lumină multor martori,
nentru ca „Tatăl Care vede în ascuns”""
< i răsplătească
să-ți râsp pe față.""
"

AE EEE
RRR E
"Mt 6,1 5q. :
*f Cog 3.
" Eul 14.
" Cf. Is 12, 8.
" Cf. Mt 6, 6.
"0sp7,18.
147
 31

Am observat demonul slavei găunoase alungat de aproape

toti demonii cu nerușinare dar stând în picioare lângă cadq.
vrele [demonilor învinși] care il alungă si arătând monahuly;
mdretia virtuților lui.

Întrucât vanitatea e mai ales ispita virtuosilor', se înțelege

că ea nu poate coexista cu nici o altă patimă. Exceptie face
mândria. Căci „prezența slavei găunoase vesteşte mandria™
Siinvers este evident — și o confirmă experienta personală |
care Evagrie face aici apel cu toată sinceritatea — că
dintre gânduri, numai gândurile slavei găunoase si ale
mândriei se întâmplă să apară şi după înfrângerea celor-
lalte gânduri.?
În capitolul 58 Evagrie revine asupra acestei aparente opozitii
între patimi luate individual. Acolo el dă sfatul, nu lipsit de
primejdie, de „a scoate un cui cu alt cui”, prin urmare gândul
care ne apasă cu cel diametral opus. Trebuie să ne păzim să
nu vrem să-l alungăm pe Satana cu Beelzebul!*
Evagrie face apel la observatiile sale, poate chiar la auto-
observatii, şi nu e greu să cercetăm în scrisorile sale cum

' Cf. Pr 13.

"0sp8,2.
* Sk 57.
‘Cf. Mt 12, 24. 27.
148
 „me s-a vindecat de această patimă, Remediile aplicate, sau
aflai Jegrabi suferite, sunt la fel de aspre ca §i unele practici
:;e medicinei antice.
o infectie cronicizată se tămăduiește prin fier înroșit
în foc,
ar deprinderea slavei găunoase prin necinste si
întristare.
Țăierea și arsura dor puternic, dar opresc întinderea
rănii.
Tot asa necinstea întristează pe cel ce se timaduieste,
dar face să înce teze pati mile cele rele,
slava găunoasă și mandria.’
cum se poate vedea din sc ri sori, Evag ri e vo rb es te ai ci di n ex -
perien ţă . Pr il ej ur i pe nt ru vi se de sl av ă gă un oa să nu -i hP se au
desigur: vi aț ă sa asce tică fo arte ri gu ro asă, faim a de pă ri nt e
duhovnicesc si de scriitor si elogiile care i se aduceau.’ Nu-.l
lipsea u în să ni ci de tr ac to ri i, pe ca re -i nume a „b inef ăc ăt or ii ” săi .

Căci sunt mai povatuitori sufletului meu iubitor de slavă

prin ocările lor. Fiindcă nu-i mustru pe cei ce mă ocărăsc
si nu-l izgonesc de la mine pe doctorul sufletelor, care
îmi aduce sănătatea prin legăturile dispretului. Căci stiu
ce pățesc cei care se împotrivesc medicilor, cum sunt
legati în lanturi si operati împotriva voii lor!”
Tocmai asta e ceea ce înțelege Evagrie atunci cand vorbeşte
de respingerea gândurilor de slavă cu smerenia.' Se vede; că
e un remediu pe care l-a experimentat pe sine însuși. $i cu
succes, cum atestă contemporanii săi.

"O sp 8, 29-30.
*Cf. Ep 52, 1.
"Ep 52, 4, cf. 51, 2.
' Cf. Pr 58.
149
 S-au adunat odată monahii la Chilii să discute o proble.
mă. După ce a vorbit părintele Evagrie, presbiterul ,
spus: „Știm, părinte, că dacă ai fi rămas în patria ta, cu
siguranță ai fi devenit episcop și cap al multor credincioşi.
dar acum aici eşti ca un străin.” El nu s-a tulburat, ci, cu'
zdrobire, a plecat capul şi a răspuns: „E adevărat, pj.
rinte, însă eu am vorbit o dată şi a doua oară nu mai am
nimic de adăugat.””
Se intelege că în cercul simplilor monahi din desertul egi
!:ean elocinta celui care fusese diacon al episcopului capitalzt
imperiale nu i-a adus doar această aluzie a povățuitorului să;
Macarie, ci si invidia lui Eukarpios, probabil mai putin înzeş.
trat, si care il numea „sucitor de cuvinte”." Evagrie avea îns;
Îuficientă smerenie și simt al umorului ca s3-si recunoască eî
insuși această ,,slabiciune”."

" Evagrie 7 (citat Jov 40, 5).

" HL syr [73, 4).
" Vezi supra Pr 94.
150
 32

Cine a atins cunoasterea si a cu le s ro du l pl dcerii ei nu se va

mai lăsa convins de d em o n u l sl av ei g ău no a se , ch ia r da că
lu mi i; că ci ce lu cr u ma i ma re
acesta i-ar aduce toate plăcerile
decât contemplarea duh o vn i ce as că i- ar pu te a fă gă du i? Câtă
„reme însă n- a m gu st at cu noaș te re a, să lu cr ăm cu înfl ăcăr are
a,
făptuire ar ăt ân du -l lu i Du mnez eu sc opul nostru: că toat e le
făptuim de dragul cunoasterii Lui.
*

Ceea ce-l vindecă în cele din urmă pe om de sl av a gă u-

noasă, care are de-a fac e în totd ea una do ar cu nimicuri le ac es -
tei lumi, e întâlnirea cu rea lit atea în cu no aste re a lui Du mn ez eu ,
a creatiei Sal e și a lui îns uși ; întâ ln ir e car e-i ia în acel asi ti mp
omului gustul acestor nimicuri.
Intelectul va fi eliberat de păcatele gândirii atunci când
se va fi făc ut vr ed nic de cu no as te re . Căc i pra kti ké nu
îndepărtează reprezentările mentale ale inimii, ci doar
reprezentările patimage, dar cunoasterea reteaza repre-
zentările me nt al e ins ele . Căc i do bâ nd in d int ele ctu l
contempl ăr il e pro pri i lui de zb ra că gân dur ile tri mis e de
dusmani.’
in ad ân cu l său om ul tân jeşte du pă fer icire si spr e ea tind
toate eforturile sale. Adevărata fericire o poate găsi însă numai
prin adevăr at a cu noas te re , înt rucât pri n creatias ae o Hfi intd

' 5 in Ps 129, 8.
151
cunoscitoare™, creată numai pentru „cunoaşterea lui Dum,
nezeu””.

Plăcută e mierea și dulce fagurele,

dar cunoaşterea lui Dumnezeu e mai dulce decât
amândouă :
Lui Evagrie îi stă la inimă această apreciere, al cărei adevăr ș
poate învăța numai experienta, și de aceea revine deseori la ¢,
Dacă printre cele gustate nu e nimic mai dulce decât
mierea și fagurele de miere, iar cunoasterea lui Dumnezey
se zice că e mai presus decât aceste lucruri’, e evident că
nu e nimic pe pământ care să dea mai mare plăcere decât
cunoaşterea lui Dumnezeu.“
Urmând unui faimos text scripturistic, Evagrie nu se sfieste
să extindă această intuitie la întreaga creatie.
Celor ce intră în Eclezia inteligibilă [sau adevărata cu-
noastere a eonilor si a lumilor si, prin ele, în judecata
providentei lui Dumnezeu] si admiră contemplarea ce-
lor făcute, cuvântul le spune: să nu socotiti, voi acestia,
că acesta este sfârşitul ultim depus pentru voi în făgă-
duinte, căci toate acestea sunt o deserticiune a deserti-
ciunilor în fata cunoasterii lui Dumnezeu. Căci asa cum
desarte sunt leacurile după sănătatea desăvârşită, tot
asa desarte sunt ratiunile veacurilor si ale lumilor după
cunoasterea Sfintei Treimi.’
Care este calea de a ajunge aici? Praktiké si faptul de a face
totul numai pentru cunoasterea lui Dumnezeu.

‘Cf.KG1, 3.
*Cf.KG1, 50. 87.
* Mn 72.
> Cf. Ps 118, 103.
¢KG 111, 64.
" In Eccl 1, 2: Géhin 2.

152
cel care făptuieşte şi spune toate din pricina cunoaşterii
. pumnezeu are „ochii” sufletului pururea _spre

ZZR

"7 in Ps 24, 16.

153
 33

Adu-ti aminte de viata ta dinainte și de vechile căderi

. R y Al
cum, pdtimas fiind, ai ajuns prin mila lui Hristos la nepătimir,
și, iarăși, cum ai ieșit din lumea care te-a umilit cu multe ly.
cruri si în multe rânduri. Gandeste-te și la asta: cine te păzește
în pustiu? cine alungă demonii care își scrâșnesc dintii împo-
triva ta? Fiindcă asemenea gânduri sădesc în noi gandire,
umilă și nu primesc demonul trufiei.

Mândria e ispita absurdă care îl face pe om să creadă că nu

datorează ceea est nimănui decât lui insusi.
Nu preda trufiei inima ta
și nu spune înaintea fetei lui Dumnezeu: „Sunt puternic”.!
Doar ştim din Scriptură
că fără Domnul n-avem tărie să ducem război cu dusma-
nii, căci sunt „mai tari” decât noi.?
Se înțelege că aceasta nu e ispita începătorilor sau a celor
prinși încă în patimi, ci a celor deja bogati în virtute si în
cunoastere.

' Mn 62.
%7 in Ps 34, 10.

154
 Ca nu cumva, săturându-mă, să ajung
mincinos și să spun: Cine mă vede?
Ca nu cumva, spune, săt_urându—mă de o cunoastere foarte
mnaltă să ajung trufas și să spun: Nimeni nu va cunoaste

Fste evident la cine face aluzie aici Evagrie. Mândria nu e

Joar ultima ispită pe calea întoarcerii la Dumnezeu. E si prima,
. 14

Mând ri a a pră văl it din cer' un ar hang he l si l-a făc ut să

cadă ca un ful ger din cer®. Dar sme rit a cu ge tare il îna lță
si-1 fac e să dă nț ui as că îm pr eu nă cu ing eri i.’
pe om la cer
Evagrie cunoaste mai multe remedii împotriva ace.stei.
ispite: rugăciunea continua®, o viata deus%rîfde de bună.vîle st
prin urmare de depend entd’, dar si o păr ăsi re ped ago gic ă din
le poate pre înt âmpina smerin -
partea lui Dumnezeu'. Omul
du-se si confruntându-se radical, fără falsă autocompătimire,
cu realitatea conditiei de creatură.
Ce te înalți umflându-te în pene, omule,
des i pr in na tu ră eşt i lu t" si pu tr ez ic iu ne", și ce te ina lti
| mai presus de nori?
Ce rc et ea zi -t i natu ra si vezi că „eș ti pă mâ nt și ce nusa ™,
iar după putin te vei desface în țărână,
-

3 In Prov 30, 9: Géhin 287 A.

“ Pr Prol. [2].
"F 14,12.
“Cf . Lc 10, 18.
"Osp 8, 11.
" Cf. Cog 14.
* Cf. Cog 21.
" Cf. Mn 62.
" Cf Is 14, 12.
" Cf. Iov 4, 19.
" Fc 18, 27.
155
acum fălos, iar după putin timp vierme"“,
Ce-ti înalți grumazul care după putin va putrezi?
Mare lucru e omul ajutat de Dumnezeu;
când este părăsit își recunoaste neputinta firii.
Nu ai nimic pe care să nu-l fi primit de la Dumnezeu:
ce te făleşti cu lucruri străine ca si cum ar fi ale tale?
Ce te împodobeşti cu harul lui Dumnezeu, ca şi cum ar
fi proprietatea ta?
Recunoaște pe Cel care ti l-a dat si nu te înălța mult,
Esti făptură a lui Dumnezeu, nu-ti nesocoti Făcătorul!
Ai fost ajutat de Dumnezeu, nu-ti tăgădui Binefăcătorul!
Al urcat si ai ajuns pe înălțimile vietuirii, dar El te-a
călăuzit,
Ai realizat virtutea, dar Acela a lucrat-o în tine.
Mărturiseşte pe Cel ce te-a înălțat, ca să rămâi sigur la
inaltime,
Om eşti, rămâi în hotarele firii!
Recunoaste pe [omul] cel de-o semintie cu tine, căci
esti de aceeasi ființă cuel,
Nu tăgădui din aroganță înrudirea [ta cu el]!
Acela e umil și modest, dar Acelasi Ziditor v-a plăsmuit
pe amândoi.
Nu dispretui pe cel umil, căci stă mai sigur decât tine,
umblă pe pământ si nu cade degrabă;
dar de cade cel înalt, se va zdrobi."*

CENTT
"" 0sp8, 12.
136
pespre patimi — capitolele 34-39

34

Cele de sp re ca re av em amintiri pă ti ma șe sunt cel e ale căro r

primit ma i îna inte: cu pati mă,. Şi, via Tă.şi, des pre '
„ealități le-am
cele ale căror realit dt i le -a m pr im it cu pa ti mă vo m av ea și
gmintiri pătimașe . De ac ee a, ci ne a bir uit de mo Tl lx vc Îxre le
lucrează pe acelea di sp re tu ie ste și cel e luc:ra te de ei; căci mu lt
mai greu decât ră zboi ul ma te ri al est e cel im at er ia l.
*

Lupta împo tr iv a sug estiilor de mo ni ce e pli nă de ne numa -

rate ispite și de aceea trebuie dus ă cu discernă mâ nt .

Căci asa cum intelepciunea randuieste cum se cuvine

cele privitoare la luc rurile tru pesti, tot asa se ad{:nj te că
darul di sc ernă mânt ul ui de oseb es te , între ch ip ur ile înt i-
păr ite în mi nte, gâ nd urile sfi nte de cele str ică cio ase , ce} e
curate de cele întinate; si, după cu vâ nt ul profetului’,
face cuno sc ut ă vic len ia ba tj oc or it or il or de mo ni ."
Despre acest disc er nă mâ nt al du hu ri lo r, sa u de sp re mo du l în
care lucrează „gânduri le ” — al că ru i dar tr ebui e ce ru t de la
Domnul ? — va fi vorb a în capi to lele ur mă to ar e. *

' Nu am reusit să găsim referinta exactă.

"Ep4,4.
’ Cf. Cog 26.
' Cf. Pr 34-39.
137
acum fălos, iar după putin timp vierme"".
Ce-ti înalți grumazul care după putin va putrezi?
Mare lucru e omul ajutat de Dumnezeu;
când este părăsit îşi recunoaste neputinta firii.
Nu ai nimic pe care să nu-l fi primit de la Dumnezeu:
ce te făleşti cu lucruri străine ca şi cum ar fi ale tale?
Ce te împodobeşti cu harul lui Dumnezeu, ca şi cum ar
fi proprietatea ta?
Recunoaste pe Cel care ti l-a dat si nu te înălța mult,
Eşti făptură a lui Dumnezeu, nu-ti nesocoti Făcătorul!
Ai fost ajutat de Dumnezeu, nu-ti tăgădui Binefăcătorul!
Ai urcat şi ai ajuns pe înălțimile vietuirii, dar El te-a
călăuzit.
Ai realizat virtutea, dar Acela a lucrat-o în tine.
Mărturiseşte pe Cel ce te-a înălțat, ca să rămâi sigur la
înălțime,
Om eşti, rămâi in hotarele firii!
Recunoaste pe [omul] cel de-o seminție cu tine, căci
eşti de aceeaşi ființă cu el.
Nu tăgădui din aroganță înrudirea [ta cu el]!
Acela e umil si modest, dar Acelasi Ziditor v-a plăsmuit
pe amândoi.
Nu dispretui pe cel umil, căci stă mai sigur decât tine,
umblă pe pământ si nu cade degrabă;
dar de cade cel înalt, se va zdrobi."
*

""Cf.Ps21,7,.
"" 0sp8,12.
156
pee spre patimi — capitolele 34-39

34

ele despre care avem aminti ri pă ti ma șe su nt ce le al e că ro r

roalități le-am primit mai înainte. cu pa ti mă,.şi,v ia ră şi , de sp nî
cele ale căror realitdti le-am primit cu patimă v o m av ea și
„mintiri pă tima șe . De ac ee a, ci ne a bi ru it de ma _n uv cc _x re le
lucrează pe ac elea di sp re tu ie st e si cele lu cî ra te dcî: ei : căci mult
mai gr eu decât război ul ma te ri al este ce l imat er ial.
*

Lupta împotriva su ge st ii lo r de mo ni ce e pl in ă de ne numă-

rate ispite și de aceea tr ebuie du să cu di scer nă mâ nt .

Căci asa cum în țe le pc iu ne a ra nd ui este cu m se cu vm î

cele privit oare la lu crur il e tr upes ti , to t as a se ad rm Ee că
darul discer nă mâ nt ul ui deosebeste, în tr e ch ip ur il e în ti -
părite în minte, gâ nd ur il e sf in te de cele st ri că ci oa se , cele
curate de cele în ti na te ; si, du pă cuvâ nt ul pr of et ul ui ’,
fa ce cu no sc ut ă viclenia ba tj oc or it or il or demoni ."

Despre acest disc er nământ al du hu ri lor, sa u despre mo du l în

care lucrează „g ândurile ” — al că rui dar trebuie ce rut de la
e următo are.
4
cap ito lel
d
ba în
-
fi vor
A
— va
.
Dom nul?
*

' Nu am reușit să găsim referinta exactă.

"Ep4,4.
> Cf. Cog 26.
“Cf. Pr 34-39.
157
 Lupta împotriva patimilor se desfăşoară pe două plap,, .
care îşi urmează unul altuia: cel material şi cel nematerun
iaj
Primul are de-a face cu lucrurile sensibile concrete, de . dre
se folosesc demonii pentru a trezi în noi patimile; al doj|
priveste „gândurile”. Din relatia noastră pătimașă cu 1u<:rea
rile se ivesc amintirile pătimaşe, care se manifestă în gându„î
corespunzătoare. Scopul vietii duhovniceşti nu e numai acele
de a ajunge la un comportament nepătimaş față de lucruri !
si acela de a dobândi o „inimă curată”, sau o memorie pur;fşl
catd.’ Totusi —
nu este însă cu putinta să dobândim o inimă curată fără
a stăpâni cu desăvârşire pe demoni.“
Trebuie așadar mai întâi să-i „stăpânim pe demoni”” şi asta
înseamnă să ne eliberăm din încurcăturile lumii®, retezâng
prilejurile în care patimile ia aspect concret. Cel care împre-
ună cu Hristos „a biruit lumea”” poate apoi să se dedice mult
mai dificilei lupte „nemateriale” a curatirii memoriei.
*

-* Cf. Pr 67.
*Ep27,1.
" Ep 45, 1.
* Cf. Ep 58, 2.
* In 16, 33.
158
 33

patimile su fl et ul ui isi au pr ilej ur ile de la oa me ni , iar ce le ale

rrupului de la trup.
patimile trupului le rete ază înfrânarea, i ar c e l e a le s u f le t u lu i
bire a d uh ov n ic ea sc ă.
*

a o mu l u i, tr u pe a s c ă și su fle-
Ccorespunzător dublei naturi
tească, Evagrie dis ti ng e în tr e p a t im i le tr up ul ui , ca re -s i au
originea în nevo il e tr up ul ui , si ce le al e su fl et ul ui , ca re cr es c
din relatiile noa s t r e i nt e r u ma n e . P r i m e l e su nt pa ti mi le ca re
e ivesc din cele două facultăț i irat io na le al e sufl et ul ui, ir as-
e m în c o mu n cu anim alel e. '
cibilă si poftitoare, pe care le av
Urmatorul text arată în ce fe l se st ab il es te le gă tu ra cu pa rt ea
spiritua lă ca re îl car acte ri ze a z ă pe om .
partea irascibilă a sufl et ul ui e le ga tă de inim ă, unde e și
inteligenta ei, iar pa rt ea lu i po ft it oa re le ga tă de „tru p $i
sânge””, dat fiind că trebui e „s ă de pă rt ăm mâ ni a de la
inimă si răutatea de la trup™.*
ii ”, ca de sf râ na re a si lă co mi a
„Răutățile trupului său cărn
ân ar ea', ia r pa ti mi le su fl etul ui,
pântecelui”, le tine în frâu înfr
e

' Cf KG VI, 85.

*1Co 15, 50.
" Cf. Ecc 11, 10.
‘KG V1, 84.
* In Eccl 11, 10: Géhin 72.
* Vezi supra, Pr 16. 17.
159
cum sunt mânia, ranchiuna, ura, invidia și așa mai depary
vindecă „iubirea duhovniceascd™, care e și dascălul înțe lep.
eo le

ciunii® si al rugăciunii „în Duh şi Adevăr””.

În sensul capitolului precedent trebuie să observăr,
patimile sufletului nu pot fi vindecate cât timp domină c c]ă
ale trupului. Dar stăpânirea acestora din urmă are sens n…; :
în vederea vindecării celor dintâi. ,
Nimeni să nu-şi pună încrederea numai în înfrânare
rogu-vă! Căci nu e cu putință a zidi o casă cu o singur;—:;
piatră."
Căci ce folos dacă mă dezbrac de gândul lăcomiei prin
facere de bine si de cel al lăcomiei pântecului prin înfrâ-
nare, dar mă îmbrac în alte gânduri de slavă găunoasă ori
murmur? Negresit în vremea rugăciunii voi suferi de I3
acestea ceea ce mi s-a întâmplat si cu acele prime gânduri:
căderea din lumina care învăluie intelectul la vremea
rugăciunii.""

.7 Cf. Pr 38.
* KG 111, 58.
* 0r77.
" Ep27,3.
"* Cog 30.
160
 36

cei [ demonii] care prezidează patimile sufletesti perseve-

azd până la moarte; dar cei ce prezid ează cel e tru pes ti ce-
Jează mai repede. Ceilal ti de mo ni se as ea mă nă soa rel ui car e
răsare și apune, neatingând decât o singură parte a sufletului;
dar de mo nu l am ie zi i' ob is nu ie st e să cu prindă înt reg suf let ul
i să suf oce int ele ctu l. De aceea re trag erea [a na ho reza ] e dulce
aupfi gol ire a de pa ti mi , căc i at un ci exi stă numa i am inti ri le
simple , iar lu pta cu ele il pr eg ăt eș te pe mo na h nu pe nt ru
întrecere, ci pe nt ru co nt em pl ar ea ei [lupte i].
*

E un fapt de ex pe rien td că „gân durile ivite din trup au o

viatd scurtă, dar pi zm a și țin ere a de mint e a rău lui dăi nui e
până la băt rân ețe””. De ace ea par tea ira scibil ă are nev oie de
remedii specifice’. De aceea Evagrie recomandă:
Îndeamnă-i pe băt rân i si- si st ăp ân ea sc ă ira sci bil ita tea
iar pe cei tin eri pân tec ele ; căc i pe cei din tâi îi război esc
demoni i suflet eşti, iar pe cei lal ti cel mai mul t de mo ni i
trupesti.’
Un loc aparte însă între cele opt gân dur i pri nci pale il oc upă
plictiseala:

' Cf. Ps 90, 6.

*Ep 25, 3.
> Cf. Pr 38.
‘Gn 31,
161
 Dintre gânduri unele ne atacă ca niste animale, lar
altele ca niste oameni; ca animale sunt cele care vin dir
poftă si din irascibilitate'; iar ca nişte oameni, cele care
vine din întristare, slavă găunoasă şi trufie; iar cele care
vin din plictiseală ne atacă şi ca niste animale, și ca nigte
oameni, fiind amestecate.“
Evagrie le numeşte „amestecate” nu numai pentru că ele „cy.
prind în sine aproape toate gândurile””, ci si pentru un alt
motiv. Spre deosebire de alte gânduri, care se ivesc numai g,
partea poftitoare sau numai din cea irascibilă şi se succed |,
distanță unul după altul, gândul plictiselii e „complex”, e ,
„împletire” de impulsuri în acelasi timp ale părții poftitoare
si ale celei irascibile. Mai mult, fiind de durată, înțeleger
cum acest „demon al amiezii” amenință să invadeze suflety]
si să-l sufoce cu arsita lui, cum face cu pământul soarele ajunş
la zenit.®
În aceste împrejurări, anahoreza, retragerea departe de pă-
mântul locuit si de societatea oamenilor în vederea contem-
plării nu mai e recomandată. Ea n-ar face decât să dezlănțuie
o adevărată răscoală interioară a tuturor amintirilor si gându-
rilor pasionale.” Abia după biruinta asupra patimilor’ această
singurătate (hesychia) devine pentru monahul contemplativ
asemenea cunoaşterii", întrucât amintirile sale nu mai sunt
pline de patimi, ci goale, curate de orice întinare. Nu mai
luptă acum cu patimile, ci se dedică contemplării sensului
(logos) ascuns al întregii acestei lupte a lui praktike.

* Cf. KG VI, 85.

* Sk 40.
"1 inPs139,3.
* Cf. Pr 12.
"Cf.Pr22.
" Vezi Pr 34.
" Cf.Pr 32.
162
 cine va cunoaste alcătuirea lumii și activitatea elemen-
elor?”"" Cine va ingelege compozitia acestui instrument
al „ufletului nostru? Sau cine va scruta felul în care acesta
„ fost legat de acela, care sunt domeniul lor si participa-
-ea unuia la altul, astfel ca făptuirea să devină un car®
entru sufletul rational ce vrea să ajungă la cunoasterea
lui pumnezeu?™

250l 7,17.
3 Cf 12 in Ps 67, 18; Ep 39, 1.
"KG1, 67.
163
 37

Trebuie luat aminte dacă gândul mintii pune în Miscar,

patimile sau patimile pun în miscare gândul mintii? Unorq l
se pare adevărată prima părere, altora cea de-a doua.

Evagrie atinge aici, fără să dea un răspuns personal, o ches.

tiune discutată în mediul filozofiei antice. În contextul lu;
praktike ea nu e una pur teoretică, ci una cu încărcătură mai
ales practică, întrucât este vorba de mecanismul patimilor
Reprezentările mentale (noémata) sunt ale intelectului. Ce ro|
joacă deci el în geneza patimilor?

Nici lucrurile nu leagă intelectul, nici reprezentările lor

mentale, ci înțelesurile, reprezentările împătimite ale
lucrurilor; căci Domnul a creat și aurul şi tot El a făcut şi
femeia, dar nimic din cele create de Dumnezeu nu se
opune mantuirii oamenilor, ci desfrânarea si lăcomia
leagă intelectul, constrângând reprezentările lucrurilor
să zăbovească în inimă.
Ce face Doctorul sufletelor față de acestea? Nici nu dis-
truge lucrurile, căci El este Creatorul lor, nici nu constrânge
intelectul să le înțeleagă, căci au fost făcute pentru a fi
intelese de el, ci răsturnând prin învățătura duhovni-
cească şi porunci patimile, care sunt altele decât intele-
surile și lucrurile, lasă intelectul liber din legăturile lui.

164
 „ceasta ar putea fi acel „Domnul dezleagi pe cei legati
”1
picioare -

„dăcina răului nu e așadar nici în lucrurile sensibile, nici în

R rewqtările mentale pe care intelectul le scoate din ele
. n „ctul cunoasterii §i care ca atare nu l-ar putea lega si nici
pri
n-a
r t r e b ui „să zăbovească în inimă”, ci în alegerea liberă a
„telectului înclinat spre rău în loc de bine.” Cu alte cuvinte
„ „plăcerea născută din vointa liberă si care constrânge in-
m];cml să se fol o s e as c ă rău de c r e a t u r i l e lu i Dum nezeu ™, nu
ţî a d u c â n d u - l e l a C r e a to r u l l or, ci î n s ţ â n â n d u —l e într-o red?-
cere la s i n e e g o i st a . T r e b u i e a m i n t i t a . 1 c 1‘ c e ‘i pe n t ru E v a g r i e
răd ă c i n a t u t ur o r p a t i m i l o r e p hi l a ut i a, i u b i r e a d e s ine, o a d e -
vărată c ă de r e în s i ne .

___—_—#-—

"2 in Ps 145, 8.
2 ¢f. in Eccl 6, 10-12: Géhin 52.
"Cog19.
165
 38

Patimile sunt puse în mișcare în chip natural de simțuri, ș

când sunt prezente iubirea i înfrânarea, atunci nu sunt Puse
în mișcare, iar când acestea sunt absente, atunci sunt puse G
mișcare. Partea irascibilă are nevoie de mai multe leacuri decâț
cea poftitoare, si de aceea se spune că iubirea e „Mare”.
pentru că e un frâu al părții irascibile; pe aceasta sfântul acela
Moise a numit-o simbolic în cele scrise despre natura lucrurilor
„luptătoare împotriva șarpelui””.

Intelectul nostru fiind unul „întrupat””, orice cunoastere a

creatului pleacă de la perceptia sensibilă, iar asta e și poarta
de intrare a patimilor. Căci
fără un lucru simtit nu ni s-ar întâmpla nici un gând
necurat.“
Realitatea sensibilă ajunge la intelect prin cele două facul-
tâți irationale ale sufletului, irascibilă si cea poftitoare,
Ambele apartin în chip esential trupului®, care e înrudit
substantial cu lumea materială“. E valabil însă și contrariul:

'1C013,13.
*Cf.Lv 11, 22.
* Cf. Sk 35.
* Cog 24,
" Cf. KG VI, 85.
®Cf. 12 in Ps 43, 20,

166
 ceea ce € lipsit de simtire e liber si de patimă,
e
ba aici de ratiunile (logoi) nemateriale care trimit spre
” rul nematerial.*
Creatocum am văzut”, nici lucrurile materiale, nici reprezen-
élî mentale pe care intelectul le formează plecând de la
et ici cele două facultăți irationale de care se foloseste in
?Scop nu sunt o piedică pentru calea mântuirii. Chiar Si
acescmii ispititori ar fi lipsiti de putere dacă n-ar găsi în noi
demomplice. Atitudinea noastră falsă si egoistă față de reali-
o Csi reaua folosire a puterilor sufletului si prin ele a lucru-
tşte 0 ne duc la cădere. Dacă însă în poftă domină virtutea
;lfî;nării sau a stăpânirii de sine (enkrateia), iarîn irascibilitate
. birea dezinteresată (agape), patimile nu se pot dezvol!:a, nicj
hiar atunci când suntem asaltati de demoni." „Semințele
ZcestOI' virtuti și ale tuturor celorlalte sunt prez.el:lte înv orjcî
om, si în cel păcătos, chiar si atunci când din pricina răutății
sale acesta s-ar găsi în iad." : o
Nu e de ajuns să înfrânăm pofta prin înfrânare. Fără rubn'îa
care vindecă irascibilitatea”, înfrânarea nu-i altceva decât
cenușă arsă“. | |
Faptul că vindecarea irascibilității are nevoie de un remedlf.
mai viguros decât al poftei, si de aceea iubirea este „mare :
se explică plecând de la structura de ansamblu a persoanei
umane. Irascibilitatea îşi are, împreună cu inteligenta, sediul 12
inimă." De aceea irascibilitatea stârnită „orbeşte” intelectul.

"Pr4,
"7 inPs 29,8.
"Cf. Pr 37.
* £ KGIII, 59.
1Cf Pr 77,
“ Cf KG 1, 40.
Y Cf. Gn 47.
“Ep 28, 1.
5 Cf KG 1V, 84.
“Cf.KGV, 27.
167
Dar şi, invers, iubirea face intelectul „văzător” (theâréuko
întrucât cunoaşterea lui Dumnezeu „îl răpeşte ca pe o a„s'
si il desparte de lumea trupească”" sustrăgându-l astfe| 1s;ă
telor demonice. !
Evagrie nu oboseste de acea să elogieze această iubire „mar.»
sau „sfântă”, pe care o intelege în mod constant ca „blân.
dețe”." Căci
blandetea e mama cunoasterii.”
O arată Moise, „cel mai blând dintre toti oamenii””, și car,
tocmai din pricina acestei blândeți, „a avut singur în el însuş;
intelesurile acestei lumi””, fapt de care dă mărturie „carteş
sa despre cele ale naturii”, sau cele cinci cărți ale lui Moise
care tratează despre „naturile” create”, În versiunea greacă
a Pentateuhului, în cartea Leviticul se vorbeste despre un g,
de lăcustă „care luptă cu serpii” (ophiomachés).” Evagrie ci.
tează aici această ciudată expresie pentru că șarpele, simbo|
al diavolului“, e ca si acesta cu totul dominat de mânie”,
*

"" Ep 27, 4.
" Cf. Ep 56.
"" Ep 27, 2.
“ Nm 12, 3.
" Ep 41, 5.
“ Cf. KG 11, 64; Ep Mel 37.
BCf Lv11, 22.
“* Ep 56, 4. 5.
B Cf.Ps57,5.
168
 39

pentru duhoarea care stăpânește in demoni sufletul obișnu-

„ste să 5 aprindă împotî'iva qândurflor atunci când îi simte
aţ;mpiindu-se, pentru că a ajun s să-i fie o cali tate pat ima
demonului care-l supără.
*

Acest capitol ne pe rm it e să ar un că m o in te re sa nt ă privir e

asupra demo no logi ei ” an tice îm pă rt ăș it e în pa rt e de Evag rie
împreună cu mediul să u mo na ha l. Ca pi to lu l an te ri or de se mf lz }
drept factor de de cl an sa re a pa ti mi lo r pe rc ep ti a se ns ib il ă. Ai ci
li se adaugă demo ni i; al tu nd ev a Ev ag ri e ad au gă și me mo ri a. ’
potrivit lui Evag ri e, de mo nu l are , ca to at e ce le la lt e fi in te
elem en t pr ep on de rent es te , potriv it
create, un corp, al cărui
Efeseni 2, 2, aerul, resp ec ti v et er ul .” Corespun zător „l um ii ”
căreia îi apartine, aces t co rp ar e o altă co mpozitie de câ t ce a
umană, de aceea, desi ar e fo rm ă si cu lo ar e, nu ca de su b per-
ceptia noastră sens ib il ă. De ac ee a, ce ea ce ne „a pa re ” un eo ri
nu e decât imitarea iluz or ie a un ui ad ev ăr at co rp .” Cu to ate
acestea, el nu e li psit de in fl ue nt d as up ra no as tr ă și, ma i
exact, prin „duhoarea” sa.
Corpurile demonilo r nu cres c, nic i nu sc ad , și su nt în so -
tite de o puternică duhoare prin ca re pu n în miscare și
—_____—__—H

' Cf. Sk 59.

'f KGI, 68.
"Cf. Ep 56, 4.
“Cf.KG V, 18.
169
 patimile noastre, dar sunt uşor cunoscute de cei care au
primit de la Domnul puterea de a simti acest miros *
Conceptia potrivit căreia prezenta demonilor e recunoscy;
de omul duhovnicesc printr-un miros urât Evagrie o Împă:
tăşeşte cu contemporanii săi. Putem trimite la capitolul 63 din
Vita Antonii, la care Evagrie face aluzie în ultimul text cit,
Dar ce înseamnă pentru el asta? Cum nu putem percepe ser_
sibil nici forma, nici culoarea corpurilor demonice, nu tre.
buie să ne gândim la un „miros” sensibil. Dar nu numai „omy]
nostru din afară” are cinci simturi, cu care percepe realitate,
sensibilă a cosmosului înrudite fiintial cu el. Și „omul dină.
untru” are cinci simturi spirituale, cu care sesizează materij,
proprii lui. Despre „mirosul” spiritual se spune astfel că se
bucură de bună-mireasma pură și lipsită de orice amăgire ,
realităților spirituale.®
Dacă sufletul nu e, ca în cazul nostru, „curat”, ci ros de
anumită patimă, aceasta se „aprinde” de îndată ce la apropi.
erea demonului acestei patimi „mirosul” său corupt se lasă
amăgit de iluzia plăcerii pe care acesta îl revarsă tocmai din
pricina gândurilor pe care i le aduce. Concret asta înseamnă
că aprinde fie partea sa irascibilă în manie, ură ș.a.m.d,, fie,
partea poftitoare spre fapta de rusine’; potrivit locului în care
e încuibată „boala” sa. Dacă sufletul e însă „sănătos”” si inte-
lectul a ajuns la cunoaşterea lui Dumnezeu, cu „nasul” său fin
acesta recunoaşte de îndată ca „duhoare” „iluzia” seductiei
demonice, si „săgețile arzătoare ale vicleanului”" nu l-ar
putea rani.

* KG V, 78.
*Cf. KG 11, 35.
” Cf. în Prov 6, 19: G&hin 78.
* Pr 56.
* KG V, 78.
" Ef6,16.
170
Săgeat
Ă arzătoare e gândul demonic, care ațâță prin cele
însă, care prin vederea lui în-
qecuviincioase. Intelectul
cusi se luminează și prin gândul la Dumnezeu se adună,
fie nu primeşte săgeata, fie, dacă o primeste, o aruncă
degrabă departe de el, întrucât cunoasterea il ripeste ca
e o aripă şi-l desparte de lumea trupească. Căci fără
„ceastă lume trupească gândul demonic n-are nici un
mijloc de a dăinui, întrucât asemenea gânduri întipăresc
- el lucrurile trupesti.”

" Ep27,4.
171
Sfaturi — capitolele 40-53

40

Nu este cu putință să sdvdrsesti în orice moment CAnony|

obisnuit, însă trebuie să iei seama la moment și să încerci ;
faci cât mai mult poruncile care sunt cu putintd, căci insis
demonii nu ignord aceste momente. De aceea, punându-se î
mișcare împotriva noastră, ne împiedică să le facem pe cele cy
putință și ne silesc să le faptuim pe cele ce nu sunt cu putintg
Îi împiedică astfel pe cei bolnavi să multumeascd pentru sufc.
rințele lor și pe cei care-i slujesc să-i rabde îndelung, și, des;
sunt slabi, îi îndeamnă să se înfrâneze si, desi sunt împovărați,
îi îndeamnă să stea în picioare spunând psalmi.

Cuprinderea vietii duhovnicesti într-o regulă unică obliga-

torie pentru toti era străină de spiritul monahismului egiptean
pe care il întâlnim în scrierile lui Evagrie.' Abia viata comună
a unui mare număr de persoane într-un spatiu restrâns, ca în
mănăstirile pahomiene, a făcut inevitabilă o regulă scrisă.
Evagrie şi monahii din Nitria, Sketis si Kellia cunosc doar mo-
delul verificat al sfintilor părinți, de care dau mărturie în „zi-
cerile” si în istoriile lor. După acest ideal isi orientează fiecare
viata sa cum îi îngăduie puterile lui.? „Canonul obisnuit”

'Cf HL7.
* Cf. HL 32.
" Vezi infra, Pr 91-100.
172
 ionat aici e astfel regula personală de viață care priveste
f"ef“ de toate înfrânarea (postirea) și rugăciunea.
îna…tî această regulă de viatd obișnuită încearcă demonii
e ărteze pe monah in toate modurile imaginabile. De
împingându-l să se lege aici cu jurământ, „lucru cu
«tră in vieti i mon aha le” ". Fiindcă aici domneste liberta-

mese zilnice.” O altă viclen ie a

. *

ei
-

singur
A , v

-ori pe zi în locul
tive

jee monilor e aceea de a-l co nvin ge pe mo na h să fa că lu cr ur il e

* ., / .A ~ . .. < 6

u la yrem ea pot riv ita și in ma sura potriv ita .

n

Gândului zadarnic [al gh if tu ie li i] ca re în ce ar că să_ ne

vi eţ ui re a pf ste ce se cu vi ne,
convingă să ne întindem
legându-ne pânză de sac 'i;n ju ru l ml jl oc ul uf , 1e ş1 î1 dv m
pustiul fără apă, trăi nd neîn ce ta t sub ce n. .d hb er _ și păs-
când rădăcinile desertul ui şi care ne ma i sf îi tu îcîş te î să
fugim de ochii oa meni lo r' A T T R pute a mâ ng ăi a și ar
putea fi ma ng ai at i de no i.

în acest scop demonul nu se sfie st e să ne pU îl ă înai nt ea _ od!n lo r

modele biblice cum e ce l al lui Da ni el; sau, în ca zu l.pl %c \l fl s.eh l,
unde foloseste aceeasi tact ic a, în de mn ân du —r }e la um ta n' al e
unor eroi cum sunt Ioan Bo te ză to ru l si An _t oî ne ce_ l Mare ." Nu
im că Evag:*u_e in susi s- a su pu s
e lipsit de importantd să st
uneori acestor maximalisme im pr ud en te ’ și de acee a vo rbes te
din proprie experienta.

“ Ant1, 27.
> Cf. Rer mon 10.
“Cf.Pr 15.
" Ant1, 37.
* Cf. Cog 35.
Cf. HL 38.
173
 Ce trebuie făcut în astfel de cazuri Evagrie ne-a s puS—
o
deja”: sub nici o formă nu trebuie să-i ascultăm pe de ,
oricât de convingătoare ar putea părea argumentele |, m.'
mai degrabă să facem exact contrariul a ceea ce ne sfătuieşc ecil

"Cf.Pr22,

174
 41

cand suntem siliti să trăim în orașe sau sate, să ne tinem și

mai tare de înfrânare atunci când suntem impreund cu cei din
jume, ca nu cumva intelectul nostru îngroșându-se lipsit din
pricind acelui prilej de purtarea de grijă continuă să făptu-
iască ceva din cele pe care nu le vrea și așa să ajungă fugar,
„zvârlit de colo-colo de către demoni.
*

Anahoretii erau uneori constransi să-şi părăsească singu-

rătatea si să meargă în orase și sate, fie pentru a-şi vinde pro-
dusele muncii, fie pentru alte nevoi. Evagrie o făcea cu mare
neplăcere și refuza energic să dea curs cererilor care-l obligau
să iasă.' Pentru aceasta avea un motiv simplu.
Nu se cuvine să ne apropiem de vietuirea monahilor si
să continuăm să trăim pe mai departe în orase, pentru
ca sufletul să nu ni se umple cu multe si felurite imagini,
pe care le primeste din afară, și pentru care m-am rugat
adeseori lui Dumnezeu, fie ca ele să nu se ivească, fie,
dacă sunt, să nu dăinuie. Căci intelectul își întipăreşte
usor în sine imagini şi e stârnit repede de gânduri
demonice,
De aceea starea făptuitorului (praktikos) și starea
văzătorului (theărătikos) nu sunt una şi aceeași. Căci vir-
tutea o împiedică gândurile care se ivesc din patimi, iar

' Cf. Ep 26; 58, 2 etc.

175
 vederea o împiedică chiar și de gândul cel mai simp|y
Căci simtirea materială împiedică intelegerea duhovr;.
cească. Judecă tu însuți dacă e cu putință să-și pastre,,
cineva intelectul cu totul lipsit de imagini trăind în or,
si plimbându-se prin el!’ :
Pericolul de a fi înecați literalmente în „lume” de un aq
vărat potop de „imagini” care imprimă — notiune pe Cae-.
Evagrie o foloseşte constant în acest context — și seduc şi '
turile si de a ne pierde orice gust si capacitate de „Conternî
plare” mai profundă sau chiar si numai de reflectie e în moé
evident si mai mare astăzi decât în antichitatea târzie. p
aceea, asceza recomandată e si mai necesară, dacă vrem S?
scăpăm de apatia inevitabilă până când nu s-a consolid ,
suficient. Căci ¥
lucru primejdios e pentru monahul nepregatit si-si
părăsească chilia înainte să fi dobândit desăvârşirea
făptuirii (praktike) si contemplarii.’
*

* Ep 41,2-3.
” Ep 58, 5.
176
 42

când ești ispitit, nu te ruga înainte să spui câteva vorbe cu

furie [demonului] care te necdjeste, căci, dat fiind că sufletul
ajunge să aibă calitatea gândurilor, se întâmplă ca nici rugă-
cjunea să nu fie curată. Dacă le spui însă ceva cu furie, atunci
topești și faci să dispară reprezentările mentale (no&mata)
ale potrivnicilor. Căci furia obisnuieste să facă în chip natural
„cest lucru chiar și cu reprezentările mentale ale celor mai bune.
*

Rostul natural al părț ii irasci bi le e să lu pt e cu de mo ni i.

ru, ca re sf âș ie „l up ii ”” , ad ică
irascibilitatea e „câinele” nost
demonii si toat e gândur il e în ge ne ra l.
Irascibilitatea (thymo s) e o pu te re a su fl et ul ui ca re ni mi -
ceste gandurile.’
De aceea ei îi revine un rol deci si v in ef or tu l de pu s în ve de re a
unei „rugăciuni curate”, caci ac ea st a vr ea „S ă- i ad uc ă lu i
ur i™ . §i to cm ai ac es ta e ceea
Dumnezeu intelectul fără gand
ce demonii ca ut ă cu or ice pr et să ză dă rn ic ea sc ă.

Foarte mult contribu ie la mâ nt ui re a no as tr ă ur a îm po -

triva demonilor si ea es te po tr iv it ă pe nt ru lu cr ar ea
virtutii; dar să o hr ăn im de la no i în și ne ca pe o od ra sl ă

' Cf. Pr 24.

" Cog 13.
> Sk 8.
' Cog 32.
177
 bună nu avem tăria, întrucât duhurile iubitoare de plă
cere o strică şi cheamă sufletul din nou la prietenia Î
obiceiul lui. Această prietenie sau mai bine zis cangre„şăl
incurabilă o vindecă Medicul sufletelor prin părăsire.
căci îngăduie să pățim ceva înfricoșător de la ei zi -'
noapte, si atunci sufletul aleargă iardsi înapoi la ura sş |
inițială învățându-se a grăi către Domnul ca David: ca
ură desăvârşită i-am urat, si mi s-au făcut duşmani.::S'II“;
urăşte pe vrăjmaşi cu ură desăvârșită cel care nu păcă-
tuieşte nici cu fapta, nici cu gândul, ceea ce e un semn
care atestă nepătimirea maximă și prima.®
Evagn:e precizează însă explicit că acest dispret fatd de demor;
nua priveste natura lor, întrucât Dumnezeu nu i-a creat ră-vî
urâm răutatea lor®, o însuşire pe care au dobândit-o ulterio 19.
La fel, fiind „după chipul si asemănarea lui Dumnezeu” cri
care încalcă legea rămâne demn de iubire, oricât de ,,vre::lr;
de ură” este el, după cuvântul psalmului, ca un călcător dC
lege." |

* Ps 138, 22.
* Cog 10.
' Cf. KG IV, 59,
*Cf. KG V, 47.
*Cf.KGI, 39.41.
" Cf. 50 in Ps 118, 113
178
 43

buie să recunoaștem insd si di fe re nt el e de mo ni lo r și să

T re pl ec ân d
mentele prie ln ic e lo r; le cu no aș te rn însă
însem
năm mo
nd ur i (logismoi), ia r gânduril e pl ecân d de la re al it at i
de la gâ
a): ca re din d e m on i su nt ra ri și ma i ap ăs ăt or i, ca re
(pragmat
nt in ui i mai uş ori, si ca re sar dintr-odat ă și ră pesc
sunt co
ntelectul sp re bl as fe mi e.
să cu n o a șt e m aces te lu cr ur i, ca at unci câ nd gân-
F necesa r
în mi șcare ma te ri il e pr op ri i și în ai nt e să
durile încep să pu nd
sc os i prea mu lt af ară din st ar ea noastră proprie să gr ăi m
fim
să -l în se m năm pe [d emon ul ] ce l aflat de fa ță .
-eva către ei și
nta uș or î m p r e u n ă cu Du mn ez eu , ia r pe
riindcă așa vo m înai
ce să zb oa re de pa rt e plini de ui mi re față de no i
aceia i vom fa
si îndurerați.

a re c u n o a s t e d i f er e n t a di nt re d em o n i , și in tr e
Pentru a p u t e
n e v oi e in a i nt e de to at e de da ru l „ d i s c e rn ă -
diferitele p at i m i , e
e t a t si d e s ă vâ r ș i t de o b se r va t i a p e r s o n a l ă si
mântulu i ” ' , c o m p l
m f u n c t i o n e a z a as ta a r a t ă u r m ă t o r u l te xt .
de exp e ri e n ț ă ” . C u
l e d e m o n i c e i n t r o d u c în su fl et r e p r e z e n -
Toate g â n d u r i
( no é m a t a ) al e u n o r l u cr u r i s en s i b i l e si , în -
tările m e n t a l e
de el e, i n t e l e c t u l (n ou s) î nv âr te în si ne
tipărit/imprimat

a a rr EET
' Cog 26.
z Cf Pr 50. 51.
179
 însuși formele acelor lucruri, după care plecând de la |
crul însuși recunoaste demonul care s-a apropiat de ¢|
De exemplu: dacă în gândirea mea apare fata celui ce m.,
păgubit ori necinstit, va fi dovada că gândul care m.,
vizitat e al tinerii minte a răului; dacă, iarăși, apare
amintirea banilor sau a slavei, din acest lucru va fi recy-
noscut şi gândul care mă necăjeşte asemenea si la cele-
lalte gâljdl_lfî plecând de 313 lucrul lor vei găsi gândul care
e de față si face sugestii.
Evagrie precizează însă de îndată că nu toate amintirile
lucnîrjlor vin dc::- la demor}i, întrucât intelectul însuşi face să
apară în el insusi astfel de imagini.' E vorba aici de acele amin-
tiri care atrag după ele furie sau dorință împotriva naturij
Gândurile mai rare, dar mai apăsătoare, mentionate în
capitolul nostru sunt cele ale plictiselii.’ Încăpățânate, dar ma;
usor de dominat, sunt însă gândurile care se ivesc din nevoile
noastre naturale®, poftele culinare și sexuale. Iar gândul mân.
driei împinge intelectul la blasfemie.”
Cine reuseste să identifice în acest fel demonul, acela a
demascat nebunia demonului şi i-a arătat că urzeste un
lucru potrivnic Scripturilor. Odată demascati, demonii I;Iea ă
cel putin pentru o vreme.

cc B

——_——_—-_——_—————

" Cog 2.
‘Cf Ep 55, 2.
* Cf. Pr12. 28.
"Cf. Ep 55, 2 sq.
"Cf.Pr 46.51,
* Cf. Ant Prol. [3].
180
 44

cand, lup tand impotriva monahilor, demonii sunt neputin-

osi, atunci retrăgându-se putin observă care din virtuti a
asé ,;gglijată între timp si, pătrunzând dintr-odată prin aceea,
-adă nenorocitul suflet.
P
*

Atentia care caută rugăciune va găsi rugăciune, căci mai

mult'decât orice altceva rugăciunea urmează atentiei, si
entru ea trebuie să ne sârguim intotdeauna.’
P
Demonul e foarte invidios pe ohr'nul v mgî aă
foloseste de orice mestesug ca să vatăme scopul său. Nu
încetează, asadar, să pună în miscare prin amintire/me-
morie reprezentările mentale ale lucrurilor si să răsco-
lească prin trup toate patimile, ca să o poată împiedica
din alergarea ei foarte bună și din emigrarea ei spre
Dumnezeu.'
Dintre vicleniile sale face parte şi simularea unei înfrângeri
si retragerea deliberată, pretins „învins”.
Când, deși a făcut multe, foarte răul demonul nu poate
împiedica rugăciunea dreptului, se retrage putin, apoi se
A . . e . . . *

răzbună pe el după ce acesta s-a rugat; căci fie il aprinde

spre mânie si sterge astfel starea foarte bună alcătuită

o
: Or 229
r .

181
 în el de rugăciune, fie il atata spre o plăcere irationg] ăşj
asa insultă intelectul.’
Cu alte cuvinte, demonul atacă ambele facultăți iraționa]
€ ale
sufletului. Dar poate face asta numai dacă peste poftă şi i
cibilitate nu domnesc înfrânarea şi iubirea“, și virtutile lelras—
de ele, chibzuinta şi curajul®. Dacă e neglijată vreunagâl.t :
aceste virtuti practice apare un punct slab. Căci virtut :
fundamental una, dar se manifestă diferit.* De aceea tre
bum
să fim atenti la noi înşine pentru ca prin înaintarea în vi ITuu
să devenim tot mai putin accesibili raului.’
*

* Or 48.
“ Cf. Pr 38.
" Cf. Pr 89.
* Cf. Pr 98.
” Cf. Cog 15.
182
 45

pemonii răi cheamă in ajutor demonii mai răi decât ei; chiar
dacă acestia se opun unii altora in privinta dispozițiilor lor,
qunt totuși de acord într-un singur lucru: în privinta pierza-
niei sufletului.
*

Cu cât mai mult progresează omul, cu atât mai violentă

devine rezistenta de mo ni lo r' , înt re car e unii sunt mai răi dec ât
„lții?. Nu e lipsit de im po rt an ță să pu ne m în lu mi na ace st joc.

Dar pentru că au lo c și su cc ed ăr i ale de moni lo r at un ci

când prim ul slăb ește în lu pt ă și nu mai po at e pune în
mişcar e pati ma ca re -i es te dr ag ă, obse rv ân du -l e am af la t
acestea: când gâ nd ur il e un ei pati mi au fo st ra re mu lt
timp si fier be re a și mi șcarea ei are loc pe ne as te pt at e
fără ca no i să-i fi da t ni ci un pr il ej pr in ne pă sa re , at un ci
stim că i-a ur ma t un de mo n ma i ră u de ca t pr im ul și că
acesta ocupând lo cu l ce lui ce a fu gi t l-a um pl ut cu ră u-
tatea lui. Dar si ac es ta in te le ge fo ar te bi ne su fl et ul
nostru răzb oi nd u- l mu lt ma i nă pr as ni c de câ t de ob ic ei
si părăsind dintr-odat ă gâ nd ur il e de ier i și de al altă ie ri
fără să fi intervenit vr eu n pr et ex t di n af ar ă. In te le ct ul
care vede acestea să fu gă aș ad ar la Do mn ul și luân d co if ul
mântuirii, îmbrăc ân d pl at os a dr ep tă ți i, tr ăg ân d sa bi a

' Cf. Pr 59.

" Cf. KGIV, 33.
183
duhului §i ridicând scutul credintei’, să-i spună cu lacrim;
privind spre cerul ei interior: „Doamne, Hristoase, pute.
rea mântuirii mele', pleacă spre mine urechea Ta, gră-
beşte de mă scoate, fi-mi mie un Dumnezeu apărător i
loc de scăpare ca să mă mântuieşti.”"
Să ascută sabia mai cu seamă prin postiri şi privegheri
căci şapte zile întregi va fi chinuit si lovit de Săgetilé
aprinse ale celui rău", iar după ziua a saptea va cunoa‘ste
că a devenit putin cate putin asemenea celui cărujai îi
urmase şi rămâne atunci un om întreg mai mult rănit
decât rănind, până când vine cel care-i va urma, dacă
potrivit lui Iov „pentru un timp cădem sub ei si casele
noastre vor fi prădate de cei fără de lege””.

— EE

> Cf. Ef 6, 14 sq.

‘Ps 139, 8.
" Ps 30, 3.
*Ef 6, 16.
” Cog 34 (citat Iov 12, 5).

184
 46

să nu ne tulbure, nici să nu ne reteze înflăcărarea demonul

care răpește intelectul spre blasfemierea lui Dumnezeu si spre
„cele imaginări oprite pe care nu indrdznesc nici măcar să le
ncredințez scrisului; căci Domnul e stiutor al inimilor si stie
că nici când eram în lume nu eram bolnavi de o asemenea
„ebunie. Scopul acestui demon e să ne facă să încetăm rugă-
ciunea, ca să nu stăm înaintea Domnului Dumnezeu, nici să
îndrăznim să ne mai intindem mâinile spre Cel împotriva
căruia am gândit unele ca acestea.

În gândurile de blasfemie se manifestă demonul mândriei,

acel „rău dintru inceput™, care a dus la căderea arhanghelu-
lui, Toate gândurile mândriei sunt în cele din urmă blasfemii
la adresa lui Dumnezeu, dar Evagrie distinge între cele cărora
omul le cedează de bunăvoie si ispitele involuntare. Caracte-
ristica celor din urmă e aceea că „inundă corabia ca un uragan,
acoperă intelectul cârmaci””, și ca un val il duc cu ele împo-
triva vointei sale*. Căci gândul blasfemiei e „cel mai repede™
dintre toate; asa de repede, încât, ca si cel al desfrâului,

'Cf.FA 1, 24.
* Pr Prol. [2].
YEp 52, 3.
' Cf. Ant VIII, 41; Pr 43. 51.
"2 in Ps 139, 4.
185
întrece în rapiditate mişcările intelectului® si ne SUrpring
astfel în mod imprevizibil. ¢
Aceste blasfemii au diferite continuturi. Unele sunt d
natură teologicd, ca negarea divinitatii Fiului şi a Duhum:
negare care coboară Treimea la rangul unei creaturi’ Altele
privesc natura lucrurilor, pe physike, si ne fac să spunem despre
Creatorul că ar fi nedrept şi lipsit de intelepciune®, punang În
discutie „dreptatea și providenta” lui Dumnezeu”, denigrân g
indeosebi existenta noastră trupeascd'. Altele sunt de natură
soteriologică: neagă libertatea vointei si dreptatea lui Dyp,.
nezeu"; se întreabă impertinent dacă Dumnezeu e sau nu î;
mijlocul nostru™, neagă cu alte cuvinte ajutorul lui Dumnezey:
si ajung chiar să facă din demoni zei". Uneori blasfemiile syp;
atât de insuportabile că nu pot fi puse în scris.
Aceste gânduri blasfemiatoare îl aruncă pe cel atins de ele
în intristare®, întrucât in vremea rugăciunii par să-i ră-
peasca'® familiaritatea adresării sau parrhesia dată credincio-
sului în Hristos””. Nu mai îndrăznește, cum scrie Evagrie în
capitolul nostru, să-şi ridice mâinile înaintea lui Dumnezey
întors cu fata spre răsărit, de unde 1l asteaptd pe Fiul de la
Tatăl, Ce-i de făcut atunci? Trebuie să cedăm acestei descura-
jări? În nici un caz! Dumnezeu, Singurul care, spre deosebire

*Cf.Pr 51.
"Cf. Mn 134.
* Cf. 5 în Ps 143,7.
* In Prov 19, 5: Géhin 190.
"Cf. KG 1V, 60. 62.
" Cf. Ant V111, 16.
2 Cf. Ant VIII, 12.
" Cf. Ant VIII, 5.
" Cf. Ant VIII, 47. 49c.
"" Cf. Ant VIII, 49a.
'* Cf. Ant VIII, 20. 28. 49b.
"” Cf. Ef 3, 12.
186
 : „moni"”, ,cunoaste inimile””, stie ce gândim cu adevărat
: gâncul inimilor noastre, pentru că „El singur a creat inima
în :gtrfi"m' Nu trebuie deci să ne descurajăm, ci, din contră,
â
“ 4

no
să ne rugăm
pomnului pentru cuvintele demonului [mândriei] care
ridică în noi blasfemii de nepovestit împotriva Domnului,
pe care nu le pot as t e r n e în scri s ca să nu se cutr emur e
cerul și pământul; fiindcă acest demon s-a ridicat cu
mânie spunând fără ruşine o mare blasfernie împotriva
|ui Dumnezeu şi a îngerilor Lui — ştiu ce spun cei ispititi
de acest lucru —, de aceea în timpul acestei ispite e
bine să tinem post, citirea Scripturilor si rugăciuni
neîncetate cu lacrimi:
D o a m n e , D u m n ez e u l lu i Is rael, Tu , Ce l ce se zi pe
he;uvimi, doar Tu es ti Dum n e ze u în to at e î m p ă r ă ț i i l e
pămâ n tu lu i; Tu eşti Ce l ce ai fă cu t ceru l si p ăm ân tu l .
pleacă-Ți, Doamn e, au zu l şi ia a mi n te ; de schide -Ti, Do a m -
ne, ochii si vezi; si au zi cu v i nt el e lu i S e na h e r i b , pe ca re
le-a trimis ca să -L o c ă ra sc ă pe D u m n ez e u l Ce l V i u . ” “

După cum stim din Viat a sa, Ev ag ri e în su și a fo st te ri bi l de

e or i, cum se poate bă nu i di n
urmărit de acest demon.” De mult
textul citat, vorbeste dintr-o dureroas ă experienta su feri ta .
*

EE
a — R
"" Cf. Cog 37.
"" FA 1, 24; 15, 8.
210 in Ps 32, 15.
Z Ant VIII, 21 (citat 4 Rg 19, 15 5q.).
“ HL 38; cf. Ep 9, 1.
187
 47

Simbol al patimilor din suflet e fie un cuvânt rostit, fie o

miscare a trupului, prin care vrăjmașii simt dacă avem înăun.
trul nostru gândurile lor și să le dăm naștere, sau dacă, g;,
contră, respingându-le, ne îngrijim de mântuirea noastrg
Fiindcă numai Dumnezeu Care ne-a făcut cunoaste intelecty|
nostru și n-are nevoie de simboluri pentru a cunoaste cele
ascunse în inimă.

Dumnezeu e „știutor al inimilor”, s-a spus în capitolul pre.

cedent. Mai mult, „e singurul care cunoaste inima omului
pentru că El singur a creat-o”" si e singurul ei judecător”
Evagrie reliefează de multe ori acest fapt împotriva opiniilor
contrare.' De ce oare? Pentru că tine să precizeze că „inima”
centrul persoanei umane, simbol biblic al „intelectului”“ și
loc al chipului lui Dumnezeu®, e în principiu închisă răului.
Doar dacă omul însuși nu-i deschide poarta.® În convingerea
lui Evagrie, răul n-are putere absolută asupra omului, care cu
vointa sa liberă îi poate pune o limită.”

' 10 în Ps 32, 15.

" Cf. în Prov 16, 10: G&hin 144,
" Cf. Cog 37.
“4 în Ps 15,9.
> Cf. Cog 19.
*Cf.Ep 11,3.
"Cf.Pr6.75.
188
 potrivit învățăturii biblice însă gândurile rele ies din „ini-
„* chiar dacă ele sunt stârnite de demoni, Cum pot sti
mă c'i demonii, fără să cunoască „inima” noastră, de care pa-
a_t“'_f e bolnavă ' și, prin urmare, ce patimi putem prim
i? Prin
= î;vafea comportamentului nostru, răspunde psihologul
obs rie”. Pentru un bun observator mişcările văzute ale tru-
g’ ostru, cum sunt cuvintele care ne scapă fără băgare de
+ trădea ză gândurile pe care le nutrim în noi în secret.""
Sceste manifestări, cel mai adeseori inconstiente, ale
stării
Aoastl‘e de spirit autentice slujesc demonilor drept
prilejuri
' entru atacurile lor."' În realitate nu fac decât să arunce
g enzină peste focul nostru. :
Fvagrie ar fi prezentat bucuros mai exact modul in care
demonii ne observă si își stabilesc în consecință pla'mn'il? de
atac. Dar preotul din Kellia, Macarie Alexandrinul, i-a interzis-o:
astfel de lucruri nu trebuie aduse între oameni.” Cu toatcî
acestea, într-o scrisoare adresată avei Lucius si monahilor săi
ne oferă câteva exemple interesante ale acestui comportament
care ne trădează. Cine nu se va recunoaste în aceste rânduri?
larăși scriu tie si fratilor tăi. Căci nu vreau să vă fie
ascu}lse vicleniile demonilor vouă, care, iată, prin harul
lui Dumnezeu, alergati pe „calea” pe care se ascunde
fiecare din demoni, privind la monah, să vadă dacă în-
clină într-o latură sau alta, fie la dreapta, fie la stânga,
sau dacă o apucă drept în mijlocul căii imparatesti.
Asta vrea să spună că demonul lăcomiei pântecelui
observă postitorul, să vadă dacă nu cumva deprimarea
sa acuză lipsurile lui sau dacă dă de inteles prin cuvântul
său asa ceva, sau dacă vointa sa de a posti e împărțită în

*Mc 7, 21.
*Cf.4inPs 55, 7.
' Cf. in Prov 6, 13: Géhin 76.
" Cf. Cog 37.
" Ibid.
189
două şi înăuntru gândeşte una, iar în afară închipuie
înaintea oamenilor altceva; si dacă ia seama la cuvintele
spuse despre paloarea fetei sau subtirimea pielii sale,
După care demonul desfrânării observă si el telul gân.
durilor monahului, dacă, atunci când întâlneşte o femeie
o întâlneşte din întâmplare, sau dacă nu cumva a rândui»E
astfel lucrurile încât să se întâlnească cu ea din motive
părute. Cântăreşte şi cuvintele pe care le rosteste să vadă
dacă ele îndeamnă spre râs, sau au în vedere cumințenia,
Observă şi ochii monahului, dacă sunt fără rușine, și mer-
sul său, dacă e fandosit sau strigă prin moliciunea lui
patima sa. Cercetează si haina sa, să vadă dacă e zdren-
țăroasă si purtată sau frumoasă de dragul unei femei.
Pândeşte calea noastră si demonul lăcomiei să vadă
felul în care ne apropiem de cei bogati si ce le spunem
sau facem pentru a primi ceva de la ei. Și să vadă dacă
ne tânguim înaintea lor de sărăcia noastră, ca și cum am
vrea să părăsim locul sălăşluirii noastre din pricina mul-
timii săracilor care ne îmbulzesc. $i dacă îi primim cu
bucurie pe cei bogati, iar de la cel sărac ne întoarcem
fata noastră ca unul care fuge.
La fel ca acesti demoni face si demonul slavei gău-
noase. Si el observă să vadă dacă spunem sau facem ceva
care să ne aducă mai aproape de demnitatea preotiei.
Sau dacă atunci când cineva ne invită să ne desprindem
de aspra făptuire [ascetică], noi suspinăm ca niste isto-
viti, pentru a fi lăudați. Si mai apoi, dacă de dragul slavei
povestim altora ceea ce patim în chilia noastră de la
sfintii îngeri sau de la demoni.
Cum este însă cu putință să enumăr aici toate vicleniile
lor, despre care Domnul nostru spunea: „Fiţi vicleni ca
serpii si nevinovati ca porumbeii!”"” Căci monahul tre-
buie să fie într-adevăr nefalsificat si bland, si, potrivit

3 Mt 10, 16.
190
 ntului profetului", lupta sa trebuie să se facă în
CUVâ
etea lui. Privirea intelectului său să fie însă sprin-
plând
nă, iar el să fie priceput în vicleniile demonilor, ca și
* Vă'_c,tuical"', care observă urmele fiarelor sălbatice, ca să
nîată spune: „Gândurile celui rău nu-mi sunt ascunse™*
Î —
ochiul meu. spre vrăjmașul meu pr iv es
priveste,te , i
iar a urechile
zi d e sp re ce i ră i care mi se î m p o t r i v e s c ” . ”
ş le vo
me r au
*

EMR SST

" Cf loil 3.
5 E vorba de o nevăstuică egipteană.
2C02,11.
” Ep 16 (citat Ps 91, 12).
191
 48

Cu cei din lume demonii luptă mai mult prin lucruri, dar Cu
monahii cel mai mult prin gânduri, întrucât din pricina s,
gurdtdtii sunt privati de lucruri. Și pe cât e mai usoard Păcă.
tuirea în gândire decât cu fapta, pe atât e mai greu războiu]
din gândire decât cel făcut prin lucruri; fiindcd intelectul ,
lucru ușor de pus în miscare și cu anevoie de reținut când ,
vorba de imaginatii nelegiuite.

Diferenta dintre monahi și oamenii din lume nu este, dup;

cum se vede, una principială. Nu fără dreptate monahismul a
fost denumit „martiriul constiintei”, mostenitorul legitim 3|
martiriului sângeros.
Distinctia stabilită aici între păcatele cu gândul si păcatele
cu fapta se întâlneşte foarte des în scrierile evagriene. Ferirea
de a acestea din urmă era deja o poruncă a Vechiului Testa-
ment; pe cele dintâi le interzice Domnul abia în Noul Testa-
ment. Astfel Moise porunceşte: „Să nu desfrânezi”'; dar Hristos
spune“: „Să nu pofteşti””. Prin urmare, „omul-monah” se pă-
zeşte de păcatele cu fapta; iar „intelectul-monah”* — contem-
plativul ca om desăvârșit — se fereşte de păcatele cu gândul.

'Is 30, 14.

2 Mt 5, 28.
*Cf.3inPs123,7.
“ Ant Prol.
192
 5 e atât de greu să ne păzim curati de păcatele cu gân-
pac
entru că intelectul are o uimitoare mobilitate şi poate
qul. €P
„ema cum doreste în el „imaginile”” pe care în actul său de
* oaştere le-a alcătuit și „întipărit” în el însuși plecând de
Cu?ucrurile sensibile®. Și nu doar pe cele bune sau neutre, ci
IÎ' e cele patimage.
ŞI îc eastă mobilitate” greu de tinut în frâu aduce cu sine si
faptul că ne este imposibil, ca oameni, să ne tinem departe de
andurile rele'. Putem împiedica doar, cum constata mai sus
gv agrie’, ca aceste gânduri să se înrădăcineze în noi, să stâr-
nească patimi și, în cele din urmă, acestea să devină păcate
d gândul si cu fapta. De aceea, pe bună dreptate, Evagrie îl
consideră fericit pe cel pe care Domnul l-a eliberat de păca-
tele cu fapta, dar si mai fericit pe cel care a fost izbăvit de
. .atele cu gândul", căci numai acesta din urmă se poate ruga

Cine se gr abes te să se roag e cu ad ev ăr at tr ebui e să -și

stăpânească nu nu ma i ir asci bi li tate a si po ft a, da r și să
ajungă în af ar a oric ăr ei repr ez entă ri me nt ale îm pă timi te." "
e di c ă to tu si p e Evag rie s ă r ăn —
Acest ideal înalt n u - l îm pi
realist.
Dacă te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va rezista?
Dacă păcatele din gândir e car e fac nec urat intelectul de-
părtează de cunoagster ea lui Du mn ez eu , nic i un om nu se
va învrednici de cu noaş te re . Că ci cine se va lă ud a că are
AEE ERR EE EE EE ——
* Ep 34, 1.
* Ep 41, 2.
" Cog 35.
* Cf. in Prov 5, 20: Géhin 68.
"Cf.Pr6.
" Cf.3 inPs123,7.
" Or 54,
193
 af irma de sc his că e cu ra t d
o inimă curată? Sau cine va
păcate?" ,$i nimeni ”, zi ce [l ov "] , „n u e cu ra t de înti nă
ciune, nici dacă ar fi viat a lui un si ng ur ceas?”"
*

"* Cf. Prov 20, 9.

"" Cf. Iov 14, 4 sq.
42 inPs 129,3.
194
 49

Nu ni s-a po ru nc it să lu cr ăm , să pr iv eg he m și să po st im tot
simpul, nsă ni s-a dat dr ep t lege să ne ru gă m ne ince ta t. ’
pentru că acele [fapte] vi nd ec ă pa rt ea pătimașă a suflet ulu i și
„ntru lucrarea lor au nevo ie de tru pul nos tru, car e din pricin a
lui nu e de aj un s pe nt ru ace ste ostene li. Ru găci u-
dăbiciunii
„ea însă face viguro s și cu ra t și pr eg dt es te pe nt ru lup td int e-
lectul făcut în chip natural să se ro ag e și să se lup te cu demoni i
pentru toate puterile suflet ulu i, chi ar și făr ă ace st trup.
*

vi et ii d u h o v n i c e s t i e rugă ciune a „î n Du h si A dev ar™,

scopul
ca ut ă să o z ă d ă r n i c e a s c ă prin orice mijloc .
pe care d em on ii
lu crez e în no i l ă c om i a pân-
De ce altceva vor demonii să
ar gi nt i, m â ni e , r a nc h i u n ă
tecelui, desfrânare, iubire de
n t r u ca in te le ct ul , aj un s în -
si celelalte patimi decât pe
i po at ă ru ga cu m tr eb ui e? ’
grosat de la ele, să nu se ma
le pa rt ii ir at io na le nu -l ma i
Căci odată declansate, patimi
să ca ut e R a t i u ne a / C u v a n t u l
lasă să se miste rational și
lui Dumnezeu.*
ze i v i n d e c ă n u m a i p a r t e a ir a-
Mijloacele obisnuite ale asce
ui, pofta și ir as ci bi li ta te a, ca re , p en t r u a fi
tionald a su flet ul
DRR

11 Tes 5,17.
* In 4, 23.
> Cf. Rm 8, 26.
“ Or 51.
195
eficace, are nevoie ca de un „instrument” de trup.’ Pentr.,
se ruga cum se cuvine”, cu alte cuvinte pentru a-și face ..l;.
crarea proprie”, intelectul, necorporal în fiinta sa, nu Nl
că n-are nevoie de trup, ba chiar „fuge” de el și de toate
nevoile lui, când se apropie de „hotarul rugăciunii””, Penty,
a-i birui pe demonii care-l împiedică, recurge la „TUBĂCIune,
neîncetată”.
Dacă vrei să-i alungi pe dușmani, roagă-te neincetat ®
Atingem aici unul din „secretele” monahismului primar: „teh-
nica” rugăciunii continue a inimii, care ulterior avea Să-și gy.
sească forma clasică în așa-numita rugăciune a lui Iisus, Dacă
nu este nicidecum inventatorul acestei practici, cunoscyte
încă din epoca sa — cum atestă Augustin — dincolo de hota-
rele Egiptului, Evagrie ne oferă însă cea mai veche Mărt
urie
literară e ei. El pune în mod constant la inima cititorilor săi
această rugăciune „neîncetată””, „stăruitoare””, „neconte.
nită”", „încordată””, „scurtă şi intensă””",
Nu e vorba aici de „starea de rugăciune” mistică, care e lip-
sită de cuvinte și imagini. E vorba mai degrabă de iNVocări
scurte ale Domnului nostru lisus Hristos repetate la interv
ale
scurte de-a lungul întregii zile şi unei bune parti din noapte,
pentru a mentine constant mintea „în rugăciune”. Descrie în
detaliu această „tehnică” Ioan Cassian, care a trăit între Pă
-
rinții deșertului egiptean în aceiasi ani cu Evagrie."“
a S EE EE EE SNE
"Cf.Ep 57, 4; KGl, 6.
* Or 83. 84.
" Or 62.
"5 in Ps 55, 10,
"Ant VIII, 21; Ep 19, 2; Vg 5.
" Cog 14,
" Mn 37.
"" Cog 16. 23.
"* Or 98.
“Conl X, 10. Cf. G. Bunge, Das Geistgebet, capitolul II: „Betet
ohne Un-
terlass”,

196
 50

pacd vreunul dintre monahi ar vrea să facă experiena cru-

„ilor demoni și să se deprindă în meșteșugul lor, să observe
„ndurile și să însemneze intensificările și relaxdrile lor, îm-
gîen'rile și vremurile lor, si care anume demoni fac'accasta sau

aceea, precum și care anume urmează căruia și care cui și

anume nu urmează; și să ceară de la Hristos ratiunile acest.or
lucruri. Căci sunt foarte supdrati pe cei ce urmăresc o făptunreî
mai cunoscătoare, vrând „să săgeteze în întuneric pe cei drepti
]

la inima

Întunericul” ignorantei, care le permite demonilor să se

joace cu noi, trebuie risipit în primul rând în propria inimă.
Multe patimi se ascundîn sufletele noastre, pe care ni le
arată ascunse în noi ispitele mai înțepătoare; si trebuie
să „ne păzim cu toată straja inima”“ ca nu cumva, atunci
când apare însuşi lucrul fatd de care avem o patimă, să
fim tarati de îndată de demoni i să facem ceva din cele
oprite de Dumnezeu.?
La o privire mai atentă, ispitele au deci un rol fundamental
pozitiv. Nu numai pentru că-L apropie de Dumnezeu pe cel

' Ps 10, 2.
* Prov 4, 23,
" KGVI, 52,
197
care cere ajutor', ci §i pentru că ne dau o lectie despre -
înşine. .
M-au intrebat cele pe care nu le stiam.
Oamenii cunosc răutățile plecând de la ei înşiși, dar cânq
sunt „întrebați” de duşmani prin gânduri, ajung la cu-
noaşterea răutății. Numesc aici cunoaștere experiența
pentru că si experienta e numită cunoaștere, căci s-a ziş:.
„Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia sa.”
Pentru a ajunge la această cunoaştere din experiență, în any.
mite împrejurări poate fi recomandabil să ne lăsăm dusi în
ispită!
Noi însă, dacă avem drept scop să cunoastem limpede
viclenia acestuia, să nu grăim repede ca el, nici să-i di-
vulgăm cele ce au loc, cum lucrează întâlnirile în gând
si împinge câte putin intelectul spre moarte, fiindcă va
fugi de la noi, căci nu primeste să fie văzut făcând acestea
si asa nu vom cunoaşte nimic din cele pe care ne sârgu-
im să le aflăm, ci să-i îngăduim o zi sau două să-și desă-
varseasca înscenarea lui, ca aflând în mod exact mașina-
tiunea lui să-l punem pe fugă demascându-l prin cuvânt.'
E limpede că, asemenea metodei „cui pe cui se scoate™, ast-
fel de „experimente pe sine” nu sunt lipsite de primejdii. În
ele trebuie să se lanseze numai cei care sunt deja avansati în
viata duhovnicească. Rămâne însă adevărat faptul că praktike
e în mare măsură o „ştiință experimentald™. Cu toate aces-
tea, nici chiar o astfel de „lungă observație””” nu este încă de

*Ep1,5.
*Fc4,1.
* 8 bis in Ps 34, 11.
” Cog9.
* Pr 58.
* Cf. Pr 43.51; Ep 11, 4 etc.
"" Cog 8.
198
 . ns. CiN€ vrea să exercite praktiké „cu cunoastere” are nevoie
de pomnul, „Cel ce invatd mâinile mele la luptă si degetele
|a razboi”
11715
-
cel „învățat de Domnul” războiul cu puterea potrivnică
e ratiunile virtutilor și răutăților, diferentele gându-
-ilor și semnele de recunoaştere ale nepătimirii si defi-
nitia ei; ori cunoaste și ratiunile imaginatiilor nocturne
„au visurilor: dintre ele unele au loc plecând de la partea
rațională a sufletului când este pusă în miscare memo-
_ia, altele plecând de la partea irascibilă, iar altele de la
partea poftitoare...”
După ca re Evagrie ne trimite la Mo na hu l să u, la lucr ar ea de fa t3 ,
to tu l in mo du l ce l ma i ri guro s” .
o care spune că „a expus
Căci o astfel de cercetare a ratiun ilor e to cm ai ob ie ct ul luţ
me al lui pr aktike . $i, într-adevăr, ră sp un su n
;miké", un alt nu
al te pr ob le me gă si m în Monahul. Ex er sa re ş lu:
a aces te a și la
praktike „Cu cunoaştere” înseamnă exersarea ei în „lum ma A
de Dumnez eu . Ci ne ar voi să se la se do ar în
steleger ii da te
surse de cu no as te re al e sale sea-
se;ama experientei sau altor
care „s e ra zb oies te în no apte [a igno rant ei ™",
] si
mănă celui
f o a r te v u ln e ra b il .
chiar prin aceasta e
*

" Pşs 143, 1.

1 in Ps 143, 1.
B pr 83,
199
 31

Observând cu atentie vei găsi dintre demoni doi mai agoy

si aproape depășind mișcarea intelectului nostru: demony
desfrânării si cel ce ne răpește spre blasfemierea lui Dumng.
zeu; dar cel de-al doilea tine putin timp, în timp ce cel dintâi
dacă n-ar pune în mișcare cu patimă gândurile noastre, ny ne
va putea împiedica în cunoasterea lui Dumnezeu.

Invocând experiente proprii verificabile, Evagrie revine |,

o temd deja atinsă mai sus.! Desi intelectul nostru are o ey.
traordinară rapiditate”, există totusi două gânduri aproape
mai rapide decât el si de acea il pot lua prin surprindere.
Chiar dacă ți se pare că esti cu Dumnezeu', păzeşte-te de
demonul desfrânării, căci este amăgitor foarte și invi-
dios și vrea să fie mai ager decât miscarea intelectului
tău, ca să-l depărteze de Dumnezeu chiar atunci când stă
înaintea Lui cu evlavie si cu frică,*
Poate asta numai atunci când intelectul acceptă stârnirea și
lasă să se ivească în el un gând pătimaş.*

' Cf. Pr 43,

" Cf. Cog 24.
>Cf. Ps 72, 23.
* Or 90,
> Cf. Pré.
200
 pesp
re ext raordinar de rapi dul gând al bla sfe mie i s-a vorb it
e larg.® În capitolul nostru Evagrie spune că acest gând
deja P rează mult. Ce-i drept în Antirrhetikos e vorba de „gân-
nu d,%lasfemiatoare care dureazd™ si din Viața lui Evagrie
aă 5 el insusi a fost o dată împins timp de patruzeci de zile
st - st demon pe marginea disperării", Se vede bine că nu
de 3Cîri experienta corectează teoria. De altfel Evagrie
iti
arî;îo aste deschis tatonarea sa în acest domeniu.’
re
*

"Cf. Pr 46.
"Cf. Ant VIII, 10. 21. 23. 28.
"HL 38.
"Cf.Ep4,1.
201
 5
5

Separarea trupuţui de suflet e doar a Celui care le-a legat

dar cea a sufletului de trup e si a celui care doreste virtyt,,
Fiindcă pdrintii noștri numesc retragere [anahoreză] meditare,
asupra mortii si fuga de trup.

. . -
Trupul şi sufletul sunt o unitate compusă de Dumnezey!
care ce-i drept într-o zi va fi ruptd®, dar doar din initiatiy,
celui care a creat-o. Evagrie este deci un adversar hotărât ]
sinuciderii, pe fata sau ascunse, provocată printr-o asceză
provocată.
Pe cei lipsiti de milă îi vor primi după moarte demoni
lipsiti de milă, iar pe cei mai lipsiti de milă îi vor primi
unii §i mai neomenosi decât aceia. Dacă e asa, celor ce
se scot pe ei înşişi din trup le rămâne ascuns ce fel de
demoni îi vor primi după moarte. Fiindcă se spune că
nimeni din cei ce ies [din trup] cu voia lui Dumnezeu nu
va fi predat unor astfel de demoni.’
, - . " " .
Evagrie se exprimă de mai multe ori împotriva simplei
dorinte, urmare, de exemplu, a unei tristeti excesive®, de

' Ep 57, 4.
" KGl, 58.
"KG1IV, 33.
* Cf. Cog 12.
202
 < cire prematură' a acestei ,temnite™. E ca și cum un bol-
păr a'-ar cere tâmpiarului să-i demoleze patul în care zace...”
nav ;Că acest trup e nu doar un obstacol în calea contemplării
piir stilor divine®, întrucât il îngreunează'; e înainte de toate
- umentul” prin care omul percepe realitatea materiajă,
A care intelectul său descifrează ratiunile (logoi) ascunse”.
dmsep ararea trupului de suflet nu este deci îngăduită, ci doar
„rarea” sufletului de cerintele pértii irationale care
"Sepunică direct cu trupul, atunci când, din pricina patimilor,
Comtea <unt înstrăinate de functionarea lor naturală." Mai
acelst tocmai în aceasta constă esenta lui praktike.” Căci asa
ml;n ’rezult}:-’l din textul citat la început", moartea fizică nu
;fice la o adevărată eliberare; cu atât mai putin cea autopro-
vocată. Se cere mai degrabă o moarte care „separă sufletul de
.A
tima - Ace asta e îns ă o moa rte „mi sti că” .”
pé
Natura rationald om or âtă de ră ut at e Hr is to s o ri di că prin
contemplarea tuturor ve ac ur ilor , da r su fl etul ca re moar e
cu moartea lui Hristos Tată l Lu i il ri di că pr in cu no as te -
rea lui însuşi.* Acea st a e ceea ce s-a sp us de Apostolul
care zice”: „Dacă murim împreună cu Hristos, credem
că vom fi si vii împreună cu El.”"*

SE GU
sb
:Cf- R LY 78, A
7 EE 5(;1;]1'786'
sg f “
; cf: EZ fîd,7;31 sq.
rf Pr 53,
!' Cf Pr 86
1 Cf: KG v" 46.
" KGIV, 33.
"5 in Ps 54, 16.
'* Cf. Pr Prol. [6].
" Cf.In5,21.
" Rm 6, 8.
" Cog 38.
203
Din acea „moarte a patimilor”, Hristos, „Viața””, ne elibţ._„_,az}l
prin praktiké™, care e o „moarte” de bunăvoie. Hristos este de
aceea şi cel care duce la „viața” pe care o dă Tatăl.
„Moartea lui Hristos” e lucrarea tainică ce readuce la Viața
veşnică „pe cei ce au nădăjduit în El în această viață” z
Dacă „sunt indreptati cei care mor împreună cu Hriş.
tos”“, urmează că aceia care trăiesc viata opusă aceste;
„morţi” nu sunt indreptati înaintea lui Dumnezeu.”
Anahoreza, care e o separare de bunăvoie de pământul |,.
cuit și o viatd în deşert“, devine astfel semnul sensibil al uny;
wexercitiu” al acestei „morți a lui Hristos”, simbolul al aceste;
„morți a lui Hristos”, simbolul unei părăsirii duhovnicest; ,
plăcerilor lumeşti, aba chiar o „fugă de trup”.
Anahoret e cel care a retezat de la sine toate mişcările
patimase si a legat de Dumnezeu toate simturile sufle-
tului său.”
Sau într-un mod si mai lapidar:
Străin e cel căruia lumescul îi e străin.”“

" In14,6.
"Cf.11 inPs32,19.
"" KG VI, 42 (citat 1 Co 15, 19).
“ Rm 6,7 sq.
®2inPs 142, 2.
“ Cf. 47 in Ps 118, 108.
“ Cent Suppl 48.
“ Sent 14.
204
 53

cei care hrănesc rău trupul și prefac în pofte grija fatd de

|l să-și facă reproșuri lor înșiși, nu acestuia; căci stiu harul
creatorul ui cei care prin mij locire a cîc esa u trup au dobândit
nepătimirea sufletului și se lansează întrucâtva în contempla-
rea celor ce sunt.
x

porint a de „a ies i din trup ”" po at e av ea două mo ti va ti i. Pe

de-o par te, ca pe nt ru Pave l, po at e fi do ri nt a de „a fi îm pr eu nă
cuDomnul”” , dar , pe de Îlt ă pa rt e, po at e fi si o fal să at it ud in e
de dispret față de tr up. Im po tr iv a ac es te ia din ur mă Ev ag ri e
se ridică.
Celor ce blasfemiază îm po tr iv a Cr ea toru lu i și vorbesc de
rău ac est co rp al su fl et ul ui no st ru cine le va ar ăt a ha ru l
pe care l-au pr im it de a fi fos t leg ati , des i pă ti mi to ri, de
un atare instrument?*
Maniheil or , de tr ac to ri ai tr up ul ui , Ev ag ri e le re pl ic ă:
Nu tot i po t sp un e ast a — „S coate din temn it a suf let ul
meu”' — de cât aceia care din pr ic ina cura ti ei se po t
apleca si făr ă corp as up ra cont em plăr ii cel or cre ate."

'"Cf.Rm 13, 14.

"2C05,8.
" Ibid.
*KG 1V, 60.
> Ps 141, 8.
®5in Ps 141, 8.
205
„Curați cu inima”” sunt cei care au dobândit nepătir; re al
tocmai datorită „trupului fiptuitor™, care le serveşte ¢, nin-.
strument” (organon) la „exercițiul” (praktikă) virtutilor Prip
care dobândesc nepătimirea".
În acelaşi timp, datorită „înrudirii” sale cu lumea Sensj.
bilă”, acest organon serveşte arătării lucrurilor sensibile Su-
fletului"” dându-i astfel putinta de a-L recunoaste pe Creator
plecând de la creaturi'. „Într-un anume fel”, precizeaz în,
Evagrie, întrucât acum cunoaştem numai „ca în oglindă"s
„umbrele” realităților divine §i abia mai târziu, când vor, f
lăsat acest trup pământesc şi vom fi îmbrăcat unul nestrică.
cios şi nemuritor'®, vom contempla „arhetipurile” lor”,
Asadar, nu trupul ca atare ne împiedică în contemplare,
realitatilor create, ci doar cel stăpânit de pofte. De acee,
Evagrie il îndeamnă stăruitor pe gnăstikos-ul său, pe cel care
a ajuns la „curăția inimii” și, odată cu ea, la „contemplarea
lui Dumnezeu”, în acest fel:
Subjugandu-si trupul, sfantul Pavel il ducea în robie'®; prin
urmare, nici tu să nu neglijezi în viata ta dieta® si să ny
ofensezi nepătimirea umilind-o printr-un trup gros!®

"Cf. Mt 5, 8.
* Cf. Ep 12, 2.
"Cf.KGlII, 45 etc.
"Cf. Ep57,4.
" Cf. Pr 81.
" Cf. 12 in Ps 43, 20,
" Cf. KGIV, 62.
“ Ep fid 31 sq.; 12, 39 sq,
" 1C013,12.
"Cf.2C05,1.
" Cf. Ep fid 12,13 sq.
""Cf.1C09,27.
”E vorba de „canonul” personal (cf. Pr 40), care reglementează dieta,
cu alte cuvinte alegerea mâncărurilor, măsura lor și timpul meselor.
20
Gn 39.

206
 spre ce se întâmplă în somn — capitolele 54-56
pe

54

când demonii se războiesc cu partef poftitoare prin fantas-

mele din timpul somnululî și ne arcîtă' întâlniri cu cunoscuti si
panchete cu rude, dansuri de fmet și toate cele asemămîtoare
care săvârșesc astfel de poftg, iar noi df"găm spre ele, atunci
snseamnd că suntem bolnavi și patima în această pftrte a su-
fletului e tare. Si când, iarăși, ne tulburd partea lrasabflă,
lindu-ne [în vis] să mergem pe căi prăpăstioase și aduch
bărbați înarmați și fiare veninoase și camivorf,. iar noi ne
infricosdm de aceste drumuri si fugim urmăriți de aceste
nimale și acesti bdrbati, atunci să purtăm grija de partea
irascibilă și, chemând pe Hristos în privegheri, să ne folosim
de leacurile zise mai sus.
*

Confruntarea cu gândurile și cu demonii care le atata nu se

extinde doar la ceasurile zilei, trăite în mod constient, ci și la
vremea somnului de noapte, în timpul căruia preia conduce-
rea subconstientul, cum am spune astăzi.' Pe „psihologul”
Evagrie visele si celelalte aparitii nocturne il interesează în cel
mai înalt grad, întrucât ne dau informatii despre „starea de
sănătate” a sufletului. Nu găsim însă la el o „interpretare a
viselor” detaliată, în genul celei antice sau moderne. În func-
tie de continut, visele oferă aici indicatii despre „sănătatea”“

' Vezi deja Pr 12. 21, precum și 64.

"Cf. Pr 56.
207
sau „boala” sufletului. Da t fii nd că în pr ak ti kă e vo rb a m
fl d : A ai ales
:
de vindecarea sufletului, aceasta se află desigur în pri
M-play,
în intelect sunt unite atât cunoaşterea, cât și necung ş-
terea, pofta poate primi atât fecioria, cât și desfrânare A
iar irascibilității obignuieste să i se întâmple atât iubirea
cât si ura.’
Dacă pofta nu tinde, potrivit menirii sale naturale Spre
virtute', ci e „bolnavă” de tot felul de pofte „lumeşti”, ș în
plus „frustrate””, atunci cel implicat în ele va avea Noapte,
vise corespunzitoare. Exemplele mentionate aici de Evagr,
se regăsesc în parte sub gândul formei celei mai elementare
a dorintei senzuale, pofta ghiftuirii cu mancaruri®,
Acelasi lucru e valabil si pentru irascibilitate. Dacă ea Nu
luptă, potrivit naturii sale, pentru virtute’, ci se umple de ură
ranchiună, sau și de mândrie împotriva aproapelui — și astfe]
ajunge copleşită de tristete pentru că nu-si poate satisface
dorinta de răzbunare sau nebuniile de marire® —, se ajunge
atunci la coșmarurile infricosatoare’ descrise deja. A fugi de
frică în fata lor e un semn de lasitate™ și înseamnă că parte,
irascibilă e „bolnavă”, întrucât virtutea sa specifică e curajul",
Pentru a „vindeca” partea irascibilă a sufletului Evagrie
recomandă mai ales „invocarea lui Hristos în timpul prive-
gherii”. Aluzia e discretă, dar poate fi limpede înțeleasă de ce|
familiarizat cu spiritualitatea parintilor desertului: e vorba de
rugăciunile „neîncetate”, „stăruitoare”, „scurte” de care s-a

"KGl, 84.
* Cf. Pr 86.
” Pr 10,
*Cf. Ant 1, 30. 36. 39 etc.
” Cf. Pr 86.
* Cf.Pr 10.
"Cf.Pr11.21.
" Cf. Cog 27.
"L Cf. Pr 89.

208
 bit deja.” Ele sunt constant adresate „Domnului”, adică lui
” s Logosul făcut om, „Privegherile” de noapte sunt și
an t?ti[;pul privilegiat al acestei practici din care mai târziu
l'î:îljzezvoltat
5- rugăciunea lui lisus, pentru că noaptea ne fereste
| mai bin e de risipirea in afară si de martori nepoftiti.
ce
cu lacrimi în miez de noapte c he am ă pe D om n u l și atun ci
„imeni nu va si mt i câ nd te ro gi si vei afla har. "
reacurile zis e mai sus ” su nt pe nt ru part ea po ft it oare diferitel e
;steneli ale ascezei"”: cu un cuvânt înfrânarea“". Iar pentru
artea irascibild Evagrie prescrie răbdarea §i mila”, compa-
blândețea", sl uj ir ea bo ln av il or ”, cu un aîvânt , dife-
junea și
ritele forme ale iubirii®. La aceasta se a.dauga.x caţltarea de
psalmi21 mai ales sub forma unei repetări meditative a unor
versete de mângâiere din psalmi®.
*

" Cf. Pr 49.

" Cf. Cog 34.
" Vg 25.
Y Cf. Pr15.
'* Cf. Pr 38.
"Cf.Pr15.
"Cf.Pr 20.
"Cf.Pr91.
“ Cf. Pr 38.
" Cf.Pr15.
“ Cf. Cog 23.
209
 3>

Miscdrile naturale lipsite de imagini ale trupului în timpy

somnului aratd faptul că sufletul e intrucdtva sănătos; cop.
densarea de imagini e însă semnul distinctiv al unei boli; fețo ,
nedefinite sunt simbolul unei patimi vechi, iar cele definite, ale
unei răni recente.
*

Un alt criteriu al sănătății sau bolii sufletului, în afay,

viselor, e reprezentat de „mișcările naturale ale trupului”
adică de polutiile nocturne. Dacă acestea au loc fără să fie
insotite de fantezii sexuale, asta înseamnă că sufletul a atinş
„întrucâtva” treapta nepătimirii. E „sănătos””, chiar dacă nu
desăvârşit, dat fiind că, după părerea unor contemporani ai |y
Evagrie, nepătimirea desăvârșită e liberă chiar și de „mişcă-
rile naturale” Insele’. Evagrie însuşi pare să fi atins acest stadiu
desăvârşit de pace interioară cu trei ani înainte de moarte
Dacă însă ,,miscarile naturale” sunt însoțite însă de imagini,
acesta e un indiciu că sufletul e încă „bolnav” de această pati-
mă. Dacă aceste „imagini” pe care intelectul si le-a ,,imprimat™
în sine nu de mult timp au trăsăturile unei persoane anume,
asta înseamnă, potrivit explicatiilor foarte plauzibile ale lui
Evagrie, că e vorba de o rană proaspătă, iar nu, ca în cazul
unui chip indistinct, de o rană veche.

' Pr 56.
* Cf. Pr 60.
" Cf. HL 38.
* Cog 24.
210
 in acest fel pentru Evagrie starea de veghe si cea de vis nu
4 în mod fundamental. Somnul și visele sunt continua-
g ieții diurne, chiar §i atunci când aceasta e deja de mult
= vtă Cee a ce se poa te înt âmp la cuiv a ziua , mai ales la vre-
tre…,-u'găciuniis — și anume ca unele „imagini” ale poftei sau
, eacibilităţii să răsară îna int ea ochiului mint ii noa str e — se
- tă si mai puternic noaptea. Mai precis asta se întâmplă
rîî: int,:ermediul memoriei", asupra căreia pot influenta si
demonii7.

cândte rogi amintirea/memoriaiti aduce fantasmele unor

lucruri vech i, fie griji noi, fie fata celui ce te-a intrista t.’

Aşa cum am vă zu t, în vi s lu crur ile nu st au altfel.

*

' Cf. Ep 25, 6.

“Cf. Or 45.
" Cf. Or 47. 69.
* Or 46.
211
 56

Indici ile ne pă ti mi ri i le recunoastem ziu a pri n gâ nd ur i i

noaptea prin vise; și vom zice că nepătimirea e sandtateq SU-
fletului, iar hrand a lui e cunoașterea, care singură obișnuiesț,
să ne leg e de sfi nte le put eri [in ger est i], da că co nt actu l cu C:?l e
necorporal e se fac e în chi p na tu ra l di nt r- o dis poz iti e ase r;.
nătoare.

Cel care a îndepărtat patimile, acela nu mai are pe viitor

decât amintiri „simple” si curate. Demonii nu-i mai pot st;.
mula prin patimi memoria să provoace visele corespunzătoare

Mai există însă o miscare simplă a memoriei produsă de

noi sau de sfintele puteri, miscare prin care în vis ne
întâlnim cu sfintii, vorbim şi mâncăm împreună cu ei.?
În timp ce visele pătimaşe stârnesc sau terorizează sufle-
tul, visele celor nepatimasi si curati au un cu totul alt efect,
$i aici se vede, o dată în plus, că ziua si noaptea sunt doar
două laturi ale uneia și aceleiasi vieti a sufletului,
Visele îngerilor nu sunt asa, ci au multă seninătate a su-
fletului, o bucurie nespusă si lipsa de gânduri pătimaşe
ziua, rugăciune curată si chiar unele ratiuni ale celor

' Cf. Pr 36.

" Cog4.
212
 reate care sunt scoase la iveală încet de Domnul și des-
intelepci unea Do mn ul ui ?
“

coperă
:
C

b „iziune evagriană, această stare de nepătimire (apatheia) e

lnce „ a sanatatii naturale, originare, a sufletului *
pin natura um an ă îns ă nu ies e nici un gâ nd rău, căc i
n-am fost făcuți răi de la început, dacă Domnul a semănat
:n tarina Sa o sămânță bună. Căci din fapful că putem
primi ce va nu ur me ază de aici ne apăr at că av em și po-
tențalui, fiindcă pute m si să nu fim dar nu avem pote nt a
neființei, dacă potentele su nt calități, dar ne fi in ta nu e
, calitate. Căci a fost un timp când răutatea nu era și va
fi unul când ea nu va fi[, dar n-a fost unul când nu era
virtut e, nici nu va fi un ul în car e ea nu va fi, fi indc ă
semintele virtutii sunt de neşters']. Mă convinge si bo-
gatul ace la din evanghel ii os ân di t [din pr ic in a rău tăț ii
sale] la iad si căruia îi era milă de frati’, iar mila e cea
mai bună sămânță a virtuții.”
pin ac ea st ă să năta te or ig in ară a suf let ulu i se nast e și acea cu-
noastere proprie în chip originar intelectului’, pe care Evagrie
o caracterizează, aici si în alte pasaje, drept „hrană” a sufle-
tului, căci Dumnezeu „hrănește” sufletul prin cunoasterea Sa™.
Fa est e ac ea „p âine a înge rilo r”, pe car e îngeri și oa me ni o
mânc ă îm pr eu nă ", cu co ndit ia ca acesti a din ur mă să fi atins

" Cog 28.

"Cf.KGl, 41 etc.
* Cf Mt13, 24.
“ Cf KG 1, 40. Propozitie lăsată afară în toate manuscrisele; cf. nota
editorului.
'Cf.Lc 16, 19-31.
*Cog 31.
'Cf KG 1, 84 etc.
' Cf. 3 in Ps 30, 4.
"' Cf. 10 in Ps 77, 25.
213
o _stare aproape îngereas că””, sau să fi devenit nepătimito
ca îngerii, pe cât e cu putință în această lume®, Această dis r
zitie îi face pe oameni tovardsii îngerilor încă din această lume

într-o inimă curată se întipăreşte ca un alt cer, a Cărui

ved ere e lumi nă si al cărui loc e loc ul duhovnicesc i
care se văd în chip minunat înțelesurile făpturilor, Chiar
si sfintii îngeri se adund la cei vrednici..."
*

"79 in Ps 118, 171.

" Cf. Ep 61, 1; in Prov 1, 32: Géhin 16.
“Ep 39,5, cf. KG V, 39.
214
 re S tarea care e Vecină cu nepdt imirea
pes — capitolele 57-62

57

poud sunt stările pașnice al e su fl et ul ui: una da tă de se mi n-

tele bune din natura noastră, ia r alta pr od us ă prin retr ag erea
demonilor. Celei dintâi îi urme ază gâ nd ir ea um il ită cu st ră-
do r in fi ni t du pă D u mn e z e u si sâ r-
pungere[a inimii], lacrimi,
guinţă nemăsurată pe nt ru Di vin; ce le i de -a do ua îi ur me az ă
Java gă un oa să unit ă cu tr uf ia ca re tâ ră șt e pe mo na h în în să și
surparea celorl alti de mo ni . Aș ad ar , ci ne ob se rv ă ho tare le prim ei
stări va re cu no aș te ma i ag er in cu rs iu ni le demo ni lor.
*

Capitolele 57-62 tratează despre „hotarele” nepatimirii,

adică despre toate acele „semne” datorită cărora recunoaștem
că ne-am apropiat de starea de ,,pace™. Acest discernământ
e cu atât mai important cu cât demonii stiu să imite cu înșe-
lăciunile lor chiar si nepătimirea.
Nepătimirea e o stare linistitd a sufletului rational făcută
din blandete si cumpătare.'
E acea pace, desăvârșită sau parțială”, care urmează încetării
„luptei” împotriva demonilor si patimilor. Ea se naște din
conlucrarea între harul divin și efortul omenesc“, care-și are

'Cf.1inPs 143, 1;2 în Ps 147, 3.

"Sk 3.
"Cf. Pr 60.
‘Cf.12inPs 17,21.
215
rădăcini le în „s em in ţe le natu rale ale vi rt ut il or ™, se mă r ate la
început de Creator în „pământul” sufletului®. Acestea fiind
„indestr uc ti bi le ”” , de pi nd e numai de râ vn a om ul ui să | e dea
sa u nu sp at iu de de zv ol ta re a li be ră .
În tr uc ât ac ea st ă st ar e de adev ăr at ă pa ce in te ri oară se ive șt
din semintele naturale ale virtutii, e usor de recunoscyt duşpî
ri e me nț io ne az ă aic i ca pa rte pe nt ry Înt rea
roadele ei. Ev ag
câteva dintre ele. Acelaşi lucru e valabil si pentru imitareî
demonică a ac es tei păci , ca re nu re us es te sa- si ne ge Or ig in e,
din „grăuntele răutății””. Căci retragerii tuturor celorlal
ti
demoni îi urmează demonul slavei găunoase', care întin de
mâna celui al mândriei". „Pacea” oferită de demoni ny e de
aceea decât un truc.
Că îmi grăiau lucruri de pace,
dar plănuiau viclesuguri spre mânie.
„De pace” e acest cuvânt: „Și veti fi ca niste dumnezei
cunoscând binele si răul”".""
*

S 4 inPs136,7
*“Cf.Ep 18, 2 etc.
”KGl, 40.
* Ep 46.
* Cf. Pr31.
"Cf.Pr13,
"Fc3,5.
"13 in Ps 34, 20.
216
 58

|slavei aă d APR TRT

pDemonul Slavel gafln?ase s_e (îpune ernonu Al afiwl și
de aceea nu € cu Huaîlţa ca .el sc'l c.:tt'ace sufletul n acelasu W,
ntrucât unul făgăduiește cinstiri, iar celălalt aduce necinstiri.
Așadar, oricare din acestia se apropie de tine să te apese, plăs-
muiește-ți în tine insuti gândurile demonului opus și, dacă
poți să scoti cum se spune cuiul cu un alt cui, cunoaste că esti
aproape de hotarele nepătimirii, fiindcă intelectul tău a avut
răria de a face să dispară gândurile demonilor cu gânduri
omenesti. Dar respingerea gândului slavei găunoase prin gân-
direa umilită sau prin cumintenie pe cel al desfrânării ar pu-
tea fi dovada unei nepătimiri mai adânci. Încearcă să faci asta
; . w, * . . * A o * — E

cu toti demonii care se opun între ei; căci totodată vei cunoaște
si care patimă te afectează calitativ mai mult. Dar, pe cât e cu
putintd, cere de la Dumnezeu ca vrăjmașii să se îndepărteze în
al doilea mod.
*

S-a vorbit deja despre opozitia — în orice caz doar de fa-

tada ’mtre demoni 5 I:t'::spectlv între .gandunle lor. Ten'şelîxl
~ — A Lă * . a ~ * l *

acestei aparente opozitii nu sta numai, cum spune Evagrie în

acest capitol, in continutul gândurilor, ci e intemeiat si în
esenta intelectului Tnsusi.

' Cf. Pr 45.

217
 Demonii nu ne ispitesc toti împreună şi nu aruncă în hoi
gândurile lor în acelasi timp, pentru faptul că prin ; “
tură intelectul nu e în stare să primească reprezentări],
a două obiecte sensibile. Dacă, pentru marea repeziciune
a mişcării sale, intelectul nostru leagă gândurile unu] de
altul, nu trebuie să considerăm că pentru aceea ele -
ivesc toate în acelasi timp.
Evagrie dă apoi multe exemple în sprijinul acestei viziur; .
ca în capitolul nostru, încheie cu un sfat: ă
Prin urmare la vreme de ispite trebuie să încercăm șă
mutăm intelectul de la gândul necurat la o altă repre.
zentare mentald, și de la aceasta la alta, şi așa să scăpăm
de acel rău supraveghetor al lucratorilor?.’
„A scoate” în acest fel „un cui cu un alt cui” sau, mai bine z;;
a duce intelectul de la un gând rău la unul bun, e un semn că
; e Goo & e
ne-am apropiat de nepătimire. Ne găsim însă încă pe „terito-
riu inamic”. Cine scoate însă patima prin virtutea contrară'
are „prima și cea mai înaltă nepătimire”, întrucât nu păcăty-
ieste nici în gânduri, nici cu fapta'. Pe drept cuvânt acorg;
. P, . s
deci Evagrie prioritate acestei a doua „metode”,
*

——-_____-_———

îCf'IŞS'G'
! 8391: Î;rov 17, 9: Géhin 157
5 f.' Cog 10. 7 ET AT

218
 39

Cu cât progresează sufletul, cu atât mai mari potrivnici se

- d in luptă impotriva lui, căci nu cred că rămân mereu pe
lângă el aceiași demoni. Știu cel mai bine asta cei care se expun
mai acut ispitelor și văd nepătimirea lor asaltată de atacurile
lor succesive.
*

ncă înțele
î[nca ptu
înțeep l Sir ah p spunea:
Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dum-
nezeu, gateste-ti sufletul tău spre ispită.'
si aceste ispite nu se micşorează. Din contră, odată cu timpul
:
ele devin tot mai puternice, cum s-a spus deja.”
Sufletului care nu ştie că ispitele se înmulțesc tocmai -
. . ~ * . A -

atunci când începe să cerceteze în chip duhovnicesc

cuvintele lui Dumnezeu si se sarguieste pentru poruncile
lui Dumnezeu.?
În acest capitol Evagrie trimite modest la cunoasterea celor
mai experimentati. Că uneori nu i-a mers mai bine lui decât
acestora e un lucru la care face aluzie el însuşi.“ Într-o

' Sir2,1
NA r S
" Ant 1V, 3, cu răspunsul în Is 5, 22 sq.
‘CfEpa. 1

219
epistolă cu caracter autobiografic e vorba chiar de
fragiu în port”!" E indispensabil să ştim că ” nau\

cei care progresează au pe multi care-i str

âmtorează/ne_
căjesc.“

220
 Viata spirituală se articulează în două
faze principale:
viata ,practica” a ascezei si viata „teoretică” a contemplării.
În mod corespunzător, există demoni care se opun celei d
intâi
si unii care se opun celei de-a doua. Mai jos E
vagrie va reveni
asupra temei.'
Aceste două faze principale sunt la rândul lor alc
ătuite din
trepte diferite, urcușul e asadar glisant. „Floarea” fă
ptuirii e
nepătimirea“ înțeleasă ca „sănătate” naturală „a suflet
ului™,
Aceasta poate fi „desăvârșită” si atunci Evagrie o numeste
„sfântă”, întrucât ea formează „omul nou™; sau „prima i cea
mai mare”, întrucât acum omul nu mai păcătuiește nici cu
gândul, nici cu fapta'. Această nepătimire e „cununa” inte-
lectului®, apatheia „inimii”, care face intelectul în stare să se
vadă pe sine însuși „la vremea rugăciunii” — ca să vorbim

'Cf.Pr 84.
"Cf.Pr 81.
"Pr 56,
' Cog 3.
” Cog 10.
"Cf. Cog 35.
221
figurat — „în fo rm ă de st ea ™. Ea il po ar tă „c a pe ar ip i” În 24
nele ceresti unde e fă cu t pă rt aș al cu noas te ri i Sf in te i Tr ei tm j
pă ti mi re „d es ăvâr și tă ” o gă si m De Ce.
Alături de această ne
de ex em plu, do ar ce a a „părți i po ft itoa re : a
_nedesăvârşită”,
sufletului.? Chiar si de pati mi le aces te i pă rți ea il elib er eazg
pe om doar în mo d co nd it io na t „în ce priv es te pu te re a de mp .
nului care luptă încă împotriva ei”. „Bătrânii” cărora Pânte.
cul nu le mai face greutdti rămân încă destul de Vulnerabij;
în ce priveste irascibilitatea.” Ca toate lucrurile făcute de juî
mătate, ace ast ă „m ic ă” apa the ia, cu m o nu me st e Eva gri e ny
e de aceea lipsit ă de pri mej dii pe nt ru cel care a do bâ nd it -,

Când intelectul anahoretilor a dobândit puțină nepăți. |

mire, atunci agonisindu-si calul slavei găunoase aleargă
îndată prin cetati purtându-şi prin ele nestăvilită lauda
care vine din slavă. Întâlnind-o printr-o economie anume
duhul desfrânării si închizând-o într-o cocină de porci,
o povatuieste astfel să nu-si mai lase patul înainte de să-
nătatea desăvârșită si să nu-i mai imite pe bolnavii fără
rânduială, care deși poartă în ei înșiși urmele bolii, se
dedau drumurilor si băilor înainte de vreme si cad din
nou în boli. De aceea șezând locului, să fim atenti mai
degrabă la noi înșine pentru ca dacă progresăm în virtute
să ajungem cu anevoie de mişcat spre răutate, iar dacă
ne-am înnoit în cunoastere să primim o multime de
contemplări variate, și înălțându-ne iarăși la rugăciune
vom vedea mai luminoasă lumina Mântuitorului nostru.”

7 Cog 43.
"Cf. Cog 29.
:fâfăg ;Î
" Cf. Col 3, 10.
" Cog 15.
222
 61
. 3 o , . "
intelectul nu va înainta, nici nu va înfăptui acea frumoasă
„migra re aj ungâ nd in tărâ mu l cel or necorp ora le, dacă nu si- a
mdrept at cel e dindun tr u, cdci tu lb ur ar ea celor propri i lui obi s-
nuiește să-l întoar că din nou la cel e de la car e a ple cat .

poud teme se suprapun în acest capitol. Pe de o parte,

tipologia cartii lesirea: viata duhovnicească se desfăşoară în
tensiunea dintre „ieșirea” din Egipt si „intrarea” in pământul
făgăduinței; de altă parte, imaginea casei bine chivernisite
din Proverbele lui Solomon. Cum se întâmplă adeseori în scri-
erile sale, Evagrie a tratat încă o dată ambele teme împreună
si aproape în acelasi fel.

NDA putea irite]ect‘ul —aj'jlîlge la contemplfirşa celor —

corporale dacă -l îmd_reptşt cele d1îiauntru; u
tulburarea ,,celc?r atcasel ?blsnulesteASE © mtoarf:ă SPFE
cele de unde a ieşit. Dar când va dobândi nepătimirea,
va „zăbovi” în contemplare si „nu se va îngriji de cei din
casă”; căci irascibilitatea lui e „îmbrăcată” în blandete si
smerită-cugetare, iar pofta în cumintenie si înfrânare.'
Linistirea „celor ai casei”, a irascibilitatii și poftei, înseamnă
în acelasi timp „ieşirea din patimă spre virtute”, conditie
prealabilă a „intrării în cunoagterea lui Dumnezeu plecând de

' In Prov 31, 21: Géhin 377.

223
la virtute”?. Ac ea st a e ,f ru mo as a al er ga re §i em ig ra re -
care se re al iz ea ză în ru gă ci un e. În fu nd al y| ace :
Du mn ez eu ™, bo ga ţ dez —
cu m s-a sp us , ti po lo gi a leș iri i,
tui limbaj figurat stă,
voltată de Evagrie. „E gi pt ul ”, în ca re pd ri nt ii se c° b° Fâ se r;
iesind din tara primită mostenire, e figura „acestei lu
aflată sub stăpânirea lui „Faraon” , si mb ol al di avolul ui,' A k
gra de aic i în se am nă atun ci pă ră si re a ra ut at ii . Sc op ul ace ste i
„ieşiri” e „păm ân tu l fă gă du in țe i” , si mb ol al cu no aş te ri ; lu
Dumnezeu. Între cele două extreme se situează însă 1ungul
timp al pustiei, cu toate privatiunile si ispitele lui: imagine ,
făptuirii, praktikef In „pământul făgăduinței” Evagrie diStinge
iarisi diferite etape ale urcușului.
Egiptul simbolizează răutatea, pustia făptuirea (praktiks)
pământul Iudeii contemplarea corpurilor, lerusalimu] pe
cea a celor necorporale, iar Sionul e simbolul Treimij ¢
Capitolul nostru apartine grupului de texte care trateaz;
despre starea „vecină cu nepătimirea”. De aceea el cuprinde
un avertisment adresat celor care ar dori să facă deja „fru-
moasa emigrare spre Dumnezeu” înainte să fi atins desăvâr-
sita apatheia’. Vor fi foarte repede siliti să bată în retragere de
„tulburări interne”!

——____—__——_—

*2 inPs 120,8,
* Or 47,
“12 în Ps 104, 22
"Cf.3 în Ps 135, 6.
*KG V1, 49.
" Cf. Pr 60.

224
 62

si virtutile, și rautdtile fac orb intelectul: cele dintâi ca să

„„'vadă rautdtile, iar celelalte ca să nu vadă iardsi virtutile.
*

Acest fel de reev al ud ri ale noti unil or în tâ ln im ad es eo ri la

Evagrie. ,Orbirea”, sau in capa cita tea de a cu noas te pr in ve de re
e în mo d no rm al o ca re nț ă.
Orbire” e privarea de cunoaştere.!
Aici însă ea înseamnă că omul „a pierdut din vedere” asa-zi-
când răutatea. În chip asemănător „insensibilitatea” e în sine
o patimă cumplitd’, dar în alt context ea înseamnă eliminarea
înțeleasă pozitiv a perceptiei sensibile în starea de rugiciune’.
sau e vorba de „risipirea dumnezeiască” ca sinonim al „cu-
noasterii lui Dumnezeu”, în opozitie cu o „risipire trecă-
toare” în lucrurile sensibile” sau chiar „reaua risipire” a igno-
rantei care-l desparte pe cel necurat de contemplare®. În chip
asemănător „surzenia” e în sine o carenta și, cu toate acestea,
apatheia provoacă o „surzenie” pozitivă, de care intelectul are
nevoie mai ales în timpul rugăciunii.

'3 in Ps 145, 8.
' Cf Cog 11.
'Cf. Or 120.
* In Eccl 5, 17-19: Géhin 45.
" Cf. in Eccl 3, 10-13: Géhin 15.
"Cf.in Eccl 5, 13: Géhin 40.

225
 lar eu ca un su rd nu a u z e a m
si ca un mut ce nu -ș i d e s ch i d e gu ra sa .
e is pi ti to ru lu i, da r nu le „au z e a ” , P e n t r u
Primea g ân d ur il
că nu le lucra. „Muţenie” este n e p ă t i m i r e a , di n pr ic jp ,
căreia nu le „auz ea ” . "

Folosind imaginea „căii”, înrudită cu motivul ieșirii, Prin

care ne îndepărtăm treptat de patimi pentru a ne apropia de
virtute, Evagrie exprimă acelasi gând si în felul următor:
Înaintea noastră se spune că sunt virtutile, iar în urmă
răutățile; de aceea ni se po ru nc es te să fu gi m de de sf ra -
nare® si să urmăm iubirea de strdini.’
În capitolele următoare Evagrie dezvoltă exact gândul _or.
birii” față de patimi ca semn al nepătimirii.
*

"9 in Ps 37, 14.

°Cf.1Co6,18.
"6 in Ps 43, 11 (citat Rm 12, 13).

226
pespre semnele nepdtimirii — capitolele 63-70

63

cand intelectul începe să se roage neimprdstiat, atunci tot

„_hoiul se duce, ziua și noaptea, în jurul pdrtii irascibile a
sufletLIlLIi-
*

Un prim „indiciu ” al ne pă ti miri i e ru gă ci un ea făr ă îm pr ăș -

țiere.'
Rugăciun ea ne îm pr ăș ti at ă e act ul ex tr em de in te lect ie al
intelectului.”
riindcă aic i in te le ct ul își ex erci tă „l uc ra re a pr op ri e lui ™, cu-
noasterea ca vedere nemijlocită a lui Dumnezeu Insusi. E acea
împrăștiere divină” de care a fost vorba mai sus." „Rugăciu-
nea” ajunsă contemplare e rezervată celui desăvârșit. Pe de
altă parte, întrucât intelectul si irascibilitatea isi au sediul
împreună în „inimă””, cei care ,,vietuiesc potrivit intelectu-
lui”® sunt expusi îndeosebi ispitelor mâniei. Căci „irascibili-
tatea tulburată orbeste pe văzător””. Evagrie îi îndeamnă de
aceea pe „bătrâni” să-și țină în frâu partea irascibilă.” $i vai
celui care nu o face!

'Cf.Pr 69.
" Or 35.
' Or 83.
' Cf. Pr 62.
> KG V1, 84.
* Or 110.
"KGV,27.
® Gn 31.
227
 Toate virtutile deschid ca le a cu no sc ăt or ului , da r Ma i
presus de toate nemânierea . Cd ci ce l ce s- a at in ş de
cunoastere si se lasd lesne pu s în mi șc ar e sp re mâ ni e ,
te oc hii cu un vâ rf de fi er ?
asemenea celui care-şi scoa
Demonii o stiu foarte ma i bi ne și de ac ee a pun în Mi gc y,
din fire. ¢
l scoată pe cunoscător
totul ca să-
Noap te a il înc ear că răi i de mo ni pe învă țăto rul du ho yp ;_
cesc ca să- l tu lb ur e pr in ei înș iși , iar zi ua il în vă luie prir
oameni în nenorociri, ca lo mn ii şi pr im ejdi i."
_ EEI de —urâtl e a încearcă. să-l facă, să ¢y,
Mai cu seamă prin calomnii
în „reaua împrăștiere”, care-l îndepărtează de contemplarși
si-i distruge rugăciunea. De aici avertismentul presant:
Ori de câte ori te va întâmpina o ispită sau o contrazi-
cere te va ațâța fie ca să-ţi pui în mișcare irascibilitatea
spre răzbunare față de cel ce-ti stă împotrivă, fie ca să
scoti o glăsuire indecentă, adu-ti aminte de rugăciune şi
de judecata ei şi îndată mișcarea dezordonată din tine se
linisti 2
va linişti.
*

"Gn5.
" Or 139.
" KG 111, 90.
“0r12,
228
 64

Un indiciu al nepătimi rii e că in te le ct ul începe să -ș i va dă

jucirea luminii proprii, rămâ ne linistit fatd de fant as mele di n
si priveste
somn și privest lin lucr urile.

Despre primul din celelalte trei indicii ale nepătimirii

(apatheia) Evagrie a tratat adeseori.' Mereu se vorbeste de
faptul că în „starea de rugdciune” intelectul își vede strălucirea
propriei sale lumini (phengos).
Dorind rugăciunea curata păzeşte-ți irascibilitatea, si
iubind înfrânarea stăpâneşte-ți pântecele; nu-i da pâine
pe săturate și chinuie-l cu apa; priveghează la rugăciune
si tine departe de tine orice ranchiună; cuvintele Duhu-
lui Sfânt să nu-ti lipsească si la poarta Scripturii bate cu
mâinile virtutilor; atunci iti va răsări nepătimirea inimii
si la vremea rugăciunii vei vedea intelectul asemenea
unei stele."
Dar ce anume trebuie să intelegem prin faptul că „în starea
de rugăciune cei nepătimitori văd învăluindu-i blânda lucire
a luminii proprii intelectului’ si atunci intelectul se vede pe
sine însuşi „luminos”* sau „în formă de stea”? În nici un caz

' Cf. G. Bunge, Das Geistgebet, capitolul IV: „Der Zustand des Intellektes”.
" Cog 43.
> Gn 45.
' sk 25.
229
 ne g â n di m la vr eu n f e n o m e n per ce p ti bi ] se n
nu treb u ie să
r i e le r e f u z ă î n t ot d e a un a ca i
rial, întrucât pe acestea Evag
a de o a d e v ă r a t ă e xp ef i e nţ;
tatii demonice’, si totusi e vorb
„ lumi n ă r i i ” . „ V e d e r e ” si „ l u m i n ar e ” s u n t în -
au t e nt ic ă a
constant când e v o r b a de i n t e l e c t m e t a f o r e p e n t r u

cunoaştere””, căci „D um ne ze u es te lu mi nd ™ şi asta Tnseamna

Întrucât in te le ct ul a fos t cr ea t „d up ă ch ip ul lui Du mnez g

el are si o „l um in ă pr op ri e” a cu no as te ri i, nu însă în Chi p’
fiintial”, ci „primită”, asemenea unei „făclii””. Curitay de
pa ti mi si „înn oit sp re cu no as te re ™, în cl ip a de ha r a „St ări i
de rugăciune” el vede cu „ochiul său drept” în sine însuşi .,
într-o oglindă”” fericita lumină a Sfintei Treimi™. Cu alte cy.
vint e, ca „i ma gi ne /c hi p al lui Dumn ezeu ” se cunoaşte pe sir p
însuşi drept „loc” al prezentei harului Dumnezeului treimic
Când intelectul va fi dezbrăcat omul cel vechi si 1l va fi
îmbrăcat pe cel care e din har”, atunci ceea ce va vedea
la vremea rugăciunii e propria stare, „asemenea safirului
si culorii cerului”. E starea pe care Scriptura o numeste
si „loc al lui Dumnezeu”, văzut de bătrâni pe muntele
Sinai.""

" Cf. Or 67 sq., 114. 116 etc.

*17 in Ps 68, 29 etc.
” 4 in Ps 33, 6.
*1In1,5;cf. KG1, 35.
"5 inPs 24,7,
" Fc1,27.
" 16 in Ps 17, 29.
" Col 3, 10; cf. Cog 15.
" Inst mon 11, 5.
" Cf. Cog 42.
" Cf. Ef 4, 22. 24.
"" Cog 39 (citat Is 24, 9 sq.).
230
 „păciunea devine aici sacrament al fericirii viitoare: reve-
lRa rî „ persoanei iui Dumnezeu în persoana omului.
*

rvagrie mai mentioneaz a de al tfel al te două in di ci i al e

(apa thei a): ca lmul în fa ta ar ătăr il ” si
or no ct ur ne
„pătimirii
2etpulbu rare fatd de lucrurile lumii.
Asa cu m ogl ind a ră mâ ne nep ăta tă de ima gin ile pe car e
le' primeste, tot asa sufletul rămâne nepătat față de
lucrurile pă mâ nt ul ui . '*
pesigur nu lu cr urile în si ne o pă te ază, ac este a fiind cr ea tu ri
Jle lui Dumnezeu, ci patimile'"” care abuzează de lucruri si le
jeturnează în mod egoi st de la sc opul lor în loc să le în to ar că la
pumnez eu , refl ectându-le — ca să fo lo sim ac ee aș i im ag in e —
ca într-o oglindă.
*

" Cf. Pr 54 și Or 139.

" KGV, 64.
" Cf. 2 in Ps 145, 8.
231
 65

Intelectul e sănătos atunci când nu-și mai imaginează Nimj.

din cele ale lumii acesteia la vremea rugăciunii.
*

Evagrie a definit nepătimirea drept „sănătate a suflety]y;

Un alt indiciu al acestei „depline posesiuni a puterii” e f&ptui
că intelectul, contrar activității sale naturale, „nu-şi Mai
reprezintă nimic din lucrurile acestei lumi”, adică rămâne cu
totul liber de „imaginile” pe care astfel de lucruri le „întipă-
resc”" în chip necesar în el; liber și de „reprezentările men-
tale”” pe care le scotea din ele și care, chiar dacă la un nive|
mai înalt, il tin încă legat de lucruri®. Scopul rugăciunii e însă
„convorbirea cu Dumnezeu [Însuşi] fără nimic intermediar™
Fericit intelectul care la vremea rugăciunii si-a agonisit
desăvârșita lipsă a oricărei simtiri.’
Această „absență a perceptiei simturilor” (anaisthesia), care
separă, ca și somnul, intelectul de lucrurile sensibile”, Evagrie
o numeşte si stare a „desăvârşitei lipse de formă””, întrucât

' Pr 56.
"1 inPs 140, 2.
* 0r71,
“ Cf. Or 56-58.
"0r3.
* Or 120.
" Cf.3 in Ps 126, 2.
* Or 117.
232
]uc…rile sensibile nu-l mai „formează” sau „modelează”.
mtelectul se află acum în „starea lipsei de formă”” a întâlnirii
rsonale nemi jloc ite cu Dum nez eu, mer ge așa-zicând „în chip
„ematerial spre Cel Nema teri al”” ,
n t re apt a fă pt u ir ii (praktiké) este în
ntelectul care este î
reprezentările mentale ale acestei lumi; iar dacă este în
,
cunoastere trăi e ș t e î n co ntemplare; d a r când a j u n g e î n
,
rugăciune e înt r - o s t ar e fă ră fo rmă c a r e s e num este „l oc
4l lu i D u m n e z e u ” . ”

* Sk 22.
°0r67.
"" sk 20.
233
 66

Intelectul care cu ajutorul lui Dumnezeu a izbândit făpty;.

rea si s-a apr opi at de cun oaster e nu mai sim te dec ât putin ş -
deloc par tea ira tio nald a suf let ulu i, căc i cun oaș ter ea il răp eşt ,
spre înălțimi și-l separă de cele sen sib ile . |

Răsăritul crestin a fost doar putin atins de controversele

despre har declansate de Pelagius, întrucât a păstrat o per.
ceptie acută a faptului că secretul relatiei dintre harul divin
si lucrarea omului trebuie căutat în synergeia, în libera cola-
borare dintre persoane.
Realizarea virtutii stă în puterea noastră împreună cu
puterea lui Dumnezeu; dar învrednicirea de cunoasterea
duhovnicească nu stă în puterea noastră.'
Cu cât mai mult înaintează omul, cu atât mai mare devine
partea lui Dumnezeu în această colaborare. Nu pentru că
omul si-ar pierde din importanță, ci din pricina crescândei și
apoi desavarsitei „armonii a vointelor”?, după chipul unității
dintre Tatal şi Fiul’. O astfel de armonie e rodul nepătimirii
desemnate deja de Evagrie drept o „stare de pace”. Această

'3 inPs43,4.
* Ep Mel 23.
*Cf.In 6, 38.
* Pr 57,
234
 ce interioară a pa rt ilor person alitit ii um an e' aflate ac um în
Pafmo nie unele cualtele, demonii nu o mai pot tulbura din afară.
Numai în fata intelepciunii demonii sunt neputinciosi,
„ntrucât nu le este îngăduit să-și arunce gândurile în
inima celui inteleptit; căci intelectul care e modelat de
contemplările înțelepciunii nu mai poate primi gânduri
neCLl!' ate.°

„ceste gânduri necurate urcă în intelect din partea irațională,

asională a sufletului si 1l întunecă.” Acum însă intelectul e
liber să se dedice activitatii proprii, pe care Evagrie, în functie
de context, o caracterizează drept „înțelepciune”, „cunoaș-
tere”, „contemplare” (thedria) sau „rugăciune”.
Când din multul său dor după Dumnezeu intelectul tău
se retrage câte putin din trup si întoarce spatele tuturor
reprezentărilor mentale care vin din perceptie, memorie
sau temperament [amestecul umorilor], umplându-se de
evlavie si bucurie, socoteşte atunci că te-ai apropiat de
hotarele rugăciunii."
Evagrie apropie acest proces de „urcușul” lui Moise din leșirea 24
sau explică în legătură cu acest „urcuș spre Dumnezeu” tot
ceea ce în Scriptură are întrucâtva de-a face cu „înălțime”,
„înălțare” s.a.m.d.’
sufletul care cu Dumnezeu a izbândit făptuirea, praktike,
si s-a dezlegat de trup ajunge în acele locuri ale cunoas-
terii în care-l va odihni însăși aripa nepătimirii, de unde
va primi si aripile acelei sfinte Porumbite, va zbura prin

> Cf. Ep Mel 26.

* In Prov 3, 15: Géhin 30.
"Cf.Pr 74.
" Or 62.
"Or 36.
235
 r e a t ut u ro r ve ac_u ll;i lor și se va od ihn i în ( .
contempla
noasterea î n c h i n a t e i T r e i m i .
în fundalul ac estu i te xt ,c if ra t” stă in te rp re tare a si mb o) ; că
Psalmului 54.
Si am zis: Cine-mi va da aripi ca de porumbiță?
„Aripi” ale sfintei „porumbițe” [Duhul Sfânt care desco.
peră tainele lui Dumnezeu"] sunt contemplarea celo;
corporale si a celor ne co rp or al e pr in care în ăl ța t fi in q
intelectul se odihneşte în cu no as te re a Sfin te i Tr ei mj "2

Această „dulce odihnă ” în Du mn ez eu ®, car e sep ară , ca som ny|

intelectul de orice lucru sensibil, e singura formă de , ext,,»
pe care o recunoaste Evagrie, „exta;" fiind o notiune pe care u
o foloseşte niciodată într-un sens pozitiv! Acesta e o „răpire”
desăvârşită, dar nu o „stare afară din sine””,
*

"" Cog 29.

" Cf. 59 in Ps 118, 131.
22inPs54,7.
" Cf. in Eccl 5, 7-11: Géhin 38.
* Cf. G. Bunge, Das Geistgebet, capitolul V: „Der Zustand des Gebetes"
236
 67

Are nepătimire nu sufletul care nu are patimi fatd de

lucruri, ci acela care rămâne netulburat chiarsi față de amin-
tirilrie le lor. ,

Retragerea (anachoresis), despre care s-a vorbit mai sus', se

realizează treptat. La început este o „ieșire”“ din patimi, apoi
din gândurile patimase la lucruri, iar în cele din urmă o „dez-
brăcare de reprezen tdri le mental e” în gene re’. „Memoria”
joacă aici un mare rol, servind demonilor drept pârghie pen-
tru a încâlci din nou intelectul cu lucrurile în patimi. Curăți-
rea memoriei e de acee a una din sarcinile cele mai importante
si dificile ale vietii duhovnicesti. De aceea Evagrie abordeaza
deseori această temă în tratatul său Despre rugăciune'.
Când te rogi, păzeşte-ți cu putere amintirea/memoria, ca
să nu-ti înfățișeze cele proprii, ci să te pună în mișcare
spre cunoasterea înfățișării tale [înaintea lui Dumnezeu];
căci prin natura lui intelectul e foarte ușor prădat de
amintire/memorie în vremea rugăciunii.”
Aceste lucruri „proprii” sunt fie amintirile pătimaşe care ne-au
rămas dintr-o relatie împătimită cu lucrurile®, fie amintirile

'Cf. Pr 52.
*Or 47.
'0r71.
“Cf. Or 10. 46. 47. 62.
> Or 45.
"Cf.Pr 34.
237
 şi c u r a t e ” ” c a re r ă m â n d u p ă î n l ă t u r a r e a pa ti
„goaie, si m p l e s E v a g r i e , ¢ do ‘
a p a t h e i a , c u m sp u n e m a i su
milor. Adevărata c h i a r si fa ţă de a c e s t e , 4
vedită de „nep ă t i mi r e a ” n o a s t r ă
l m â n i e i : n u m a i ce l c a r e 5 , el ?‘
urmă. Ca, de exemplu, în cazu
de t o a t e p lă c e r i l e t r e c ă t o a r e p r i n b l â nd e ț e' , fO r m a l ‘
bera t c â n d se iv es te Ta
(a or ge si a) , r ă m â n e „ n e t u l b u r a t”
nemâni e r i i
a r e l- au n e d r e p t d t i t a m a r ni c . „ I m ag in ea r' ]'
el amintirea celor c
m a i p o a t e s t â r n i m a n i a .
celui care l-a supărat nu-i
*

" Pr 36.
*Cf.1inPs131, 1.
238
 68

Cel desăvârșit nu se în fr ân ea ză și cel ne pă ti mi to r nu ra bd d,

dacă răbdarea e a celui ce su fe ră , iar în fr ân ar ea e a ce lu i
rulburat.

Această afirmatie, intentionat provocatoare, a cărei expli-

catie o vom găsi mai încolo', trebuie luată fireste cu o doză de
realism. Experientele uno r con fra ți in mul te pri vin te ex em-
plari l-au învățat pe Evagrie că e posibild căderea în păcate
mai grosolane® chiar si după dobândirea cunoasterii, care e
rodirea nepătimirii. Capitolul nostru nu este de aceea un în-
demn la nepăsare, cu atât mai putin la libertinism! În tratatul
său despre cun oscăto r, Gnostikos, me ni t toc mai pen tru cei
desăvârşiți”, Evagrie îndeamnă de aceea explicit la practica-
rea tuturor virtutilor, dar mai ales la nemâniere' și infranare’.
sensul acestui capitol devine și mai limpede dacă ne amintim
ce înseamnă apatheia pentru Evagrie.
Nepătimire nu o numesc pe cea care opreşte păcatele cu
fapta, fiindcă aceasta se numeşte înfrânare, ci pe cea
care taie gândurile patimase din gândire, și pe care

' Cf. Pr 70.

"Cf.Pr 22.
*Cf. 6 inPs 77, 17.
' Cf. Gn 5.
> Cf. Gn 37.
239
 u mi t -o tă i er e- î mp r ej u r d u h o v n i c e a s ( : ă
sfântu l P a v e l * a n
a iudeului ascuns.’
u ma i „ p r a c t i c ă ” v i r t u ț i l e , Î ,
în sens s t r i c t de s ă v â r ş i t u l n c â t e | l..
ă , c i „ s p u n e si f a c e
ercițiu” ţ i n e de praktik
cât acest „ex e
d e p r i n d e rea s a e x c e l e n t ă ” ” .
d ic t ea z ă
*

"

;
Cf. Rm 2, 29.
. Cog 35.
7

Pr 70 -

240
 69

mai mare lucru însă e

Vare lucru e să te rogi neimprdstiat;
ă spui psalmi neîmprăștiat.

ce re , di n n o u sub f o r m ă de p a r a d o x , i- a i m p r e s i o -
Acea st ă zi
nat pe cei din vechime care au in cl us -o în a s a - n u m i t u l Pa te ri c. "
censul ei se deschide dac ă o b s e rv ă m că e v o r b a de un in di ci u
o d i a şi ru gă ciu ne a, pe ca re anti ci i st ia u
2l nepăti mi ri i. P s a l m
a m b el e h a r is me , da r u r i al e lui
foarte bine să le distingă”, sunt ca n d,
ca re tr eb ui e să le c e r e m ’ , deși tin, a sa - z i
pumnezeu deci, pe
de do u ă „o r di n i” di fe rite .

psalmodia [ros ti re a de ps al mi ] tin e de in te le pc iu ne a mu l-

tiformă, rugăciunea e în să pr el ud iu l cu no as te ri i ne ma -
teriale si nemultiforme.*

prin continutului său, în care e vo rb a de lu cr ar ea ma nt ui -

toare a lui Dumnezeu in creati e și în is to ri e, ro st ir ea de ps al mi
tine de ordinea na tu ra lă , de ph ysike’, în care se oglindes te
„înțelepciunea mult if or mă a lui Du mnezeu™. Ac est cara cter

EE a
' Evagrie 3.
' Cf G. Bu nge, Das Geistg ebe t, cap ito lul 1: „P salm od ie und Ge bet”.
> Cf. Or 87.
“ Or 85.
*Cf.KG 1, 28.
6
Ef3, 10. Cf. KG 1, 43; 11, 2 etc.
241
 e de a c e ea c e v a :; isipit or p e n t r u i n t el e c t pe c a t e
multifor m ar
face la rândul să u ,m ul tip lu ™.

Am văzut, spune [Ecleziastul], lucrurile sensibile îndeleț.

nicind gândirea omu lui , lucruri pe care Dum nez eu le.,
dat înaintea cură țiri i lor să se îndele tni cea scă cu ele.
Numeste frumusetea lor vre mel nic ă' §i nu ves nic ; căcj
după curățire cel curat nu mai vede lucrurile sensibile
ca îndele tni cindu- i inte lect ul, ci ca age zat e în el pen try
contemplarea duh ovn ice asc ă. Căci altf el e înti pări t inte.
lectul care atacă cele sensibile în chip sensibil prin sim-
turi, si altfel e dispus când contemplă ratiunile depuse
în cele sensibile. Dar această cunoastere se întâmplă nu-
mai celor curati, pe când înțelegerea lucrurilor sensibile
are loc şi în cei curati si în cei necurati.’
Acest mod de a vedea lucrurile aruncă o lumină si asupra
întrebării noastre:
Înaintea îngerilor Iti voi cânta psalmi.
A cânta psalmi înaintea îngerilor înseamnă a cânta psalmi
fără împrăştiere, fie că partea conducătoare a noastră
[intelectul] e întipărită numai de realitățile semnificate
de psalm, fie că nu este întipărită. Sau, poate, „cântă
psalmi înaintea îngerilor” cel care înțelege cu mintea
sensul psalmilor."
Sensul aceste scolii stă în cuvintele „înaintea ingerilor”. Căci în
sine psalmodia e o activitate proprie oamenilor, mai exact,
celor nepătimitori; cântarea de imne însă e rezervată din contră
„contemplativilor”, adică îngerilor si celor care din pricina

" Or 58.
* Cf. Sol 13, 5 şi la 6 in Ps 17, 12
* In Eccl 3, 10-13: G&hin 15.
"1 inPs137,1,

242
 traordinarei lor curății au atins o „stare aproape inge-
exasca"“. Rosteşte deci psalmi „fără imprastiere” cel care,
- ; este om, din pricina marii sale curății „vede” aproape ca
îîşîngef în cuvintele psalmului doar ratiunile (logoi) ascunse
:n ele. Din multitudinea manifestărilor „înțelepciunii lui Dum-
„ezeu” în creatie priveste spre unica „înțelepciune ființială”.
riindcă în multii logoi vede Logosul unic.”
(ar „rugăciunea fără imprastiere™?
Rugăciunea neîmprăştiată e un act extrem de intelectie
a| intelectului.”
riindcă intelectul, „care e fă cu t să se ro ag e ch ia r și fă ră
trup”", fără pretiosul instru me nt ca re -l le ag ă de lume a se n-
sibilă , își desfăşoa ră at un ci „luc ra re a sa pr op rie™ , ce a „p o-
tr ivit d e m ni t ă ț i i lu i” ”. De ac eea
cunoaşterea e cea mai bun ă, căci co nl uc re az ă cu rugă-
ciunea tre zin d din somn pu te re a int eli gen tă a intele ctu lui
spre contemplarea cunoasterii dumnezeiesti.”
prin „ru găc iun e” tr ebuie intele s aic i ace l ,,u rcus al in te le ct ului
spre Dumnezeu”", în care creatura, „fără nimic intermediar””,
numai „în Duh si Adevăr”, adică în Duhul Sfânt și Fiul Unul-
Născ ut”, „vorbe ște cu Du mn ez eu ca un fiu cu tatăl sa u™ .
Aceasta e acum o întâlnire personală cu Dumnezeu i o laudă

179 in Ps 118, 171.

"f 7 in Ps 29, 8.
" 0r35.
" Pr 49,
"* Or 83.
'* Or 84,
"” Or 86.
" Or 36.
¥ 0r3.
" Cf.Or 59.
% Or 55.
243
a lui Dumnezeu „nu plecând de la făpturi, ci de la Du mn ez ey rfl w' m,
spre deosebire de psal mo diî, ca re „a du ce la ud ăl lu i D u m n e z,
plecând de la creaturi ”, av ând de -a fa ce cu ra ti un il e, lo go i.
manifest ăr il or in di re cte al e lui Du mn ez eu . |
În ce măsură în să , în cuvint el e lu i Evag ri e în su și , ps alr,
dia „fără împrăş ti ere” e ma i ma re de câ t ru gă ciun ea „f ăr ă Îrn :
prăştiere”? E ma i ma re în mă su ra în ca re e in fi ni t ma i gr e, :
vedea în multiplici ta te a ma ni fe st ăr il or di vi ne nu ma i ra ti un ,
divine fă ră a ră mâne captivi lu cr ur il or ; ma i mu lt încă , a Mu
pierde nici od ată din ve de re că ac eş ti lo go i trim it sp re Logogy,
in su si , ce ea ce în fa ta caracter ului ui mi tor al ac es to r ma rj .
fest ăr i e at ât de greu , în câ t Ev ag ri e tr eb ui e să ne în de mn e c,
in si st en ță să nu r ă m â n e m la ju md ta te a d r u m u l u i ” — pe nt ry
că acest lucru e așadar mult mai greu decât a vedea pe Durm.
nezeu-Logosul Însuși „răpiți prin harul lui Dumnezeu de ;.
noaşterea în înalt si separati de cele sensibile”“. Primul lucry
e asadar indiciul unei uimitoare măsuri a nepătimirii, despre
care e vorba în aceste capitole.
*

“ Or 60.
" Cf. in Eccl 1, 2: Géhin 2.
“ Pr 66.
244
 70

Cel care a întemeiat în el însuși virtutile și s-a amestecat

ntreg cu ele nu-si mai aduce aminte de lege, de porunci sau
pedeapsă, ci spune și face câte i le dictează deprinderea sa
excelentă.

Evagrie expune aici ceea ce anterior a presupus mai mult

decât a fundamentat': nepătimirea conduce la o autentică si
prof undă tra nsf orm are a persoanei si a întregul ui său com-
portament. Motivatia acestui comportament nu mai sunt
scopuri „secundare”, ci făptuirea binelui „pentru el insusi™.
Desigur, în această viatd supusă schimbării permanente această
stare excelentă” nu e definitiv asigurată, dar este totusi
caracterizată de o mare stabilitate.
Virtutea e o deprindere excelentă a sufletului rational
prin care acesta devine cu anevoie de pus în mișcare spre
rautate.’
Din pricina stabilității sale, Evagrie numeste alegoric această
stare şi „scaunul intelectului care-l păstrează pe cel care șade
cu anevoie de miscat sau nemișcat”". Alternativa optimistă a
„nemişcării” intelectului fatd de patimi nu se gaseste într-o

' Cf. Pr 68.

"Pr Prol. [3].
* KG VI, 21.
* In Prov 18, 16: Géhin 184.
245
 a l t m i nt er i i d e n t i c ă a t e x t u l u . i. 5 În G o s t i k , ,
altă versiu n e
l în t r - u n m o d f o a r t î r e al is t pOS Îbili tate;
Eva g r i e ia în c a l c u
e r i di n s t a rea de n e p ă t i m i r e at ât de gr eu d ob an ; e
un e i c ă d
t e p l i n a „ să năt a t e ” se P° at ;g
Chiar şi cel care a redobândi d
„îmb o ln ă vi ” d i n n o u . . .

a e p ăc ă t u i r e a d upă c u n o a s t e r e ! ’
Ca t d e g r e
*

———-—____———

*Cf.1inPs 138, 2.
„f Gn37.
"6inPs77,17,

246
Consideraţii practice — capitolele 71-90

Cantecele demonice pun în miscare pofta noastră și aruncă

sufletul în fantasmări rușinoase; dar psalmii și imnele și
„ântările duhovnicești invită intelectul pururea spre aduce-
rea-aminte de virtute, răcorind irascibilitatea noastră clocoti-
toare și vestejindu-ne poftele.

Acestor consideratii de fond cu privire la nepătimire le

urmează acum un lung sir de consideratii practice?, care
adâncesc în parte cele spuse anterior.
Și în antichitate, ca și în epoca modernă, un anumit gen de
muzică avea un caracter atât de excitant, încât Evagrie o
desemnează fără ezitări drept „demonică”, cu atât mai mult cu
cât avea legături strânse cu cultele păgâne. Ne vin involuntar
în minte si anumite fenomene contemporane similare!
Cântecele si fluierele demonilor atrag sufletul și pierd
buna lui încordare; pazeste-o totdeauna ca să nu ajungi
de rusine.’
Acest îndemn e adresat semnificativ unei fecioare consacrate,
diaconitei Severa. Într-un alt context Evagrie revine la această
temă evident actuală.

' Cf. Ef 5, 19.

*VgCf.Pr48 71-90.

247
 Nebunul se simt e bu n în ră utat ea lu i, râde și se ve se le st ,
pentru ea, nerefuzând nici cântările ruginoase, nici râşa.
tele care strică sufletul său ca un fo c ap rins într e mă ră .
cini“; dreptul însă se mânie împotriva unor asemeneg
patimi şi se indignează.”
de asta nepătimito ru l tr eb ui e, du pă cu vâ nt ul ap os to.
în loc
tn ic ească în „p sa lm i, im ne si câ nt ăr i du ho y.
lului, să se în de le
fiindcă „psalmii îmblân ze sc mâ nia”" şi "Î nV ăţ ăt ur a
nicesti”,
duhovnicească”” cuprin să în ei î nd e a m n ă co ns ta nt in te lecţ ,
la virtute. Găse şt e aici re me di ul ne ce sa r comb at er ii de li ru ly ;
„cântecelor demonice”.

Că cenusd ca pdine am mâncat

si băutura mea cu plâns am amestecat-o.
Folositoare e această zicere împotriva celor care se des-
fătă cu fluiere şi cântări înainte de vremea băutului.?

Acest text ne lasă să întrevedem în ce împrejurări putea ajunge

la urechile monahilor „cântecele si fluierele”. Desigur nu în
desert, nici în mănăstirile lor, ci de sărbătorile la care eray
uneori invitati.’ Evagrie vede aici pe drept cuvânt un abuz
reprosabil si de aceea o îndeamnă cu strictete pe monahia
Severa:

Sărbători cu betii să nu vezi

și la nunti străine să nuintri, căci necurată este la Domnul
orice fecioară care face astea."

‘Cf.Ps118,12.
* In Eccl 7, 3-7: Géhin 56.
* Cog27.
"1 in Ps 80, 3.
* 5 in Ps 101, 10.
" Cf. Rer mon 7.
"Vg14.
248
 celagi lucru e valabil §i pentru monahi!" Și ei trebuie să se
jedice mai degrabă cântării de „imne” si „cântărilor duhov-
niceşti” i să tindă astfel spre „starea aproape îngerească” re-
„ervată acestei lucrdri.” Toate acestea sunt „duhovniceşti”,
pindcă sunt insuflate de Duhul Sfânt „Descoperitorul tainelor
lui pumnezeu”" și povățuitorul rugăciunii „duhovniceşti” sau
„devărate” . De aceea pe cel care se osteneste pentru „ru-
;ăciunea curată” Evagrie îl îndeamnă astfel:
cuvintele Duhului Sfânt să nu-ti lipseasca!™
in acest scop, monahii din vechime se dedicau zi si noapte
aşa-zisei „meditări”, adică repetării meditative a unor texte
din Scriptură, adeseori versete de psalmi. Că și aici se poate
insinua demonul'* am văzut deja™.
*

"" Mn 39. 41. 44.

"" (f.79 in Ps 118, 171.
" 59 in Ps 118, 131.
1 Cf. Or 63. 70.
" Cog 43.
" (f.2 in Ps 136, 3.
" Cf. Pr 22.
249
 72

Dacă aceia care se luptă sunt strânși tare și strdng tare la

rândul lor, iar cei care se luptă cu noi sunt demoni i, urmea ;
că si acestia ne strâng tare pe noi și sunt la rândul lor Strâns;
tare de către noi. „Căci i-am strâns tare, zice, si nu vor pyt,,
sta””; si iarăși: „Cei ce mă strâng tare și vrăjma șii mei aceștig
au slăbit si au cdzut™.

Viata duh ovn ice asc ă e o lup tă statornică înt re noi si dem oni ,
În jurul contemplării celor ce sunt și a cunoasterii Trei-
mii între noi si demoni se iscă o mare luptă, aceia vrând
să ne împiedice să cunoastem, iar noi străduindu-ne să
învățăm."
De această luptă nu putem fugi, căci
cine fuge de ispita folositoare, fuge de viata vesnica!*
Asta înseamnă: să nu stăm deoparte, să luptăm tot timpul
până când vom fi biruit.
Dacă te rogi împotriva unei patimi sau a unui demon care
te supără, adu-ti aminte de cel ce spune: „Îi voi alunga

' Ps 17, 39.

“ Ps 26, 2.
*KG 11, 41.
‘Instmon1l, 9.

250
 e vrăjmașii mei și-i voi prinde, și nu mă voi întoarce
ană ce nu vor părăsi lupta, îi voi chinui si nu vor putea
«ta, cădea-vor sub picioarele mele™ și cele următoare.
Acestea să le spui la bună vreme înarmându-te împo-
riva adversarilor cu gândirea umilă.*
rba de a lupta indelung, ba chiar de a „rezista până la
E VO A A Pl .
„ange””, până când „vrăjmașii au slăbit”. Acest lucru îl reali-
„ează nepătimirea."

_———M'

*Ps 17, 38 sq.

* Or 135.
" 0r 136.
" Cf.22 în Ps 17, 38.
251
 73

Odihna e conj ug at d cu in te le pc iu ne a, iar os tene al a cu chiţ.

zuinta; fiindcă nu e cu pu ti nț ă să do bâ nd im in te le pc iu ne făr ă
război si nu poat e fi iz bâ nd ă în ră zb oi fă ră ch ib zu in ță . Că c
despre aceasta din urmă se crede că se opune irascibilități
demonilor silind puterile sufletului să lucreze conform naty;;
si pregătind calea intelepciunii.
*

Evagrie denumise nepătimirea, din care iese iubirea şi cu-

noasterea’, o „stare pașnică”, fiindcă în ea omul se „odihneşte”
de ostenelile sale”. Dacă urcă mai sus, ajunge la „odihna Dom-
nului, adică la cunoaşterea Lui”, prin care „are parte de
odihni™, pentru că Domnul Insusi rămâne în el.
Într-o inimă blândă se odihneste intelepciunea,
iar sufletul făptuitor e tron al nepătimirii.”
Această „dulce odihnă si cunoastere a lui Dumnezeu””, „odih-
na în cunoaşterea închinatei Treimi””, unde bem din „apa
odihnei””, adică a cunoaşterii, e cu putință numai atunci când

' Cf. Pr Prol. [8].

* Pr 57.
* (f.Cog29.
*7 in Ps 94, 11
* Mn 31
* In Eccl 5, 7-11: Géhin 38.
” Cog 29.
*1inPs222
252
 cufletul rational lucrează potrivit naturii””, corespunzător
" emintelor naturale” ale virtutii, care au fost semănate in el
i'a creatia lui"". Următoarele ziceri ilustrează locul chibzuintei
n „nsamblul virtutilor.
înaintea iubirii merge nepătimirea,
iar în ai nt ea cu no as te ri i, iu bi re a. ”
cuno as terii i se ad augă în țe le pc iu ne a,
iar chibzuinta naste nepatimirea.™

rrica Domnului naste chibzuinta,

iar credinta în Hr istos dă ru ie şt e fr ic a lui D u m n ez e u . ”
n e î n v a ț ă s ă f o l os i m b in e to at e™ , m a i
chibzuinta e cea c a r e
ales în l up t a c u de mo n ii ®™ .

* Pr 86.
"Cf. Pr 57.
'* Mn 67.
"" Mn 68.
" Mn 69.
" Cf. Pr 88.
" Cf. Pr 89.
253
 74

Ispita monahului e gândul care urcă prin partea pătimitoar,

si întunecă intelectul.

Capitolele 74 §i 75 alcătuiesc o pereche găsindu-și coreş.

pondentul exact în Gnostikos 42 și 43. Dacă acolo e vorba de
gnăstikos, adică de contemplativ, aici e vorba de monah ca
praktikos. În timp ce „ispita gnăstikos-lui”, care „viețuieşte deja
potrivit intelectului™, e „presupunerea mincinoasă”, cea a prak-
tikos-ului e un „gând” care urcă din partea pasională a sufle-
tului, adică din cele două puteri irationale, irascibilitatea si
pofta. De aceea Evagrie îl defineste pe praktikos in felul următor:
Un intelect practic e cel care primeste totdeauna în chip
nepătimitor reprezentările acestei lumi.’
lar într-o punere în paralel a praktikos-ului si gnostikos-ului —
sau theoretikos-ului, contemplativului — citim:
Praktikos e cel care merge în mod cuviincios şi drept şi în
lumea duhului.*
Theorétikos e cel care alcătuieşte în sufletul său lumea
sensibilă numai pentru cunoastere.’

' Or 110.
* Gn 42,
” Sk 16.
* Sk 38.
> sk 39.
254
A]tfe], in vreme ce ispitele contemplativului sunt in planul
Cunoaşterii, al dreptei credinte sau învățăturii ortodoxe®, prak-
n'kos"“l are de-a face cu atitudinea corectă față de lucruri si
rață de reprezentările mentale alcătuite plecând de la acestea.
cum anume trebuie atunci să ne comportăm?
0 singură să ge ată ap ri ns d’ dă fo c su fletul ui,
dar bărbatul făpt ui to r o va st in ge .*

pacă nu face as ta și e ră ni t de „s ăg ea ta apri nsă” a gâ nd ul ui

rău”, acesta întunecă intelectul, il „orbeşte” si lipseste de „lu-
mina” cunoasterii’’. Dar asta e deja un „păcat al praktikos-
„lui” de care va fi vorba în capitolul următor.
dx

*Cf.5 in Ps 143,7.
"Ef 6, 16.
" Mn 70.
"Cf.KG VI, 53.
"Cf.Ep28,1etc.
255
 73

Păcatul monahului e consimțământul gândului cu plăcereq

opritd.

Gândurile ispititoare de orice fel nu sunt în sine păcate.

Venirea si plecarea lor nu depinde de noi. Depinde de Noi
zăbovirea lor, care face cu putinta patima.' Păcatul stă, asadar
in consimțământul vointei noastre libere, al autodetermmar„
noastre (autexouflon). La fel stau lucrurile si cu credinta.
Credinta e o consimtire rationald a sufletului liber s;
suveran.’
În timp ce „păcatul contemplativului” constă într-o „falsă
cunoastere” ivită dintr-o patimă sau pentru că binele n-a fost
căutat pentru el însuși", „păcatul monahului”, al praktikos-
ului, constă pe treapta anterioară a vietii duhovniceşti în
liberul consimțământ cu însăşi patima sau plăcerea pe care o
promite. Evagrie revine adeseori la această temă.
Scoate-mă și mă izbăvește din ape multe,
din mâna fiilor strdinilor.
„Mână străină” e gândul ivit împreună cu partea păti-
mașă a sufletului si care tine intelectul, dar această „mână”

"cf Pre.
" Cf. in Eccl 6, 10-12: Géhin 52.
*1inPs 115, 1.
*Cf. Gn 43.
256
 atinge pe cei făptuitori, dar „mâna” contemplativilor e
cunoașterea mincinoasă a lucrurilor sau contemplarea
lor, care sugerează că Creatorul lor e nedrept sau neîn-
ţelept.îi
a acest „asalt” făptuitorii și contemplativii reacționează în
felul lor propriu.
pintre demoni unii 1l ră zb oi au ca fă pt ui to r, alt ii ca pe un
contemplativ: de primii s-a apărat prin dreptate, iar de
ceilalti prin înțelepciune.*
reptatea e „jugul”” care uneşte toate virtutile, ,,mtelep—
Clunea însă e sinonimă cu adevărata ,,cunoastere™, care
pentru Evagrie e legată totdeauna cu „sfintele învățături ale
parmtllor"9
Făptuitorul (praktikos) să ducă război cu cei de altă se-
mintie prin virtuti, iar contemplativul (theoretikos) să
surpe prin dogmele adevărate „toată indltarea ridicată
împotriva cunoasterii lui Dumnezeu”."
*

"5 in Ps 143, 7.
"2 in Ps 117, 10.
"5 in Ps 61, 10; cf. Pr 89.
* In Prov 1, 2: G&hin 3.
” Mn 124.
"2 in Ps 26, 3 (citată 2 Co 10, 5).
257
 76

Îngerii se bucurd când se micsoreazd răutatea, iar demop;,

când se micsoreazd virtutea; fiindcă unii slujesc milei și iubirii
iar ceilalti sunt supuși furiei și urii. Când se apropie de noi Cei
dintâi ne umplu de contemplare duhovnicească, iar când s,
apropie de noi ceilalti aruncă sufletul în fantasme rușinoase,
*

În veacul acesta nici înger, nici demon’, desi în stare să i,

parte de bunăvoie atât la viata unuia, cât și a celuilalt?, omu|
se află la mijlocul a două tabere dusmane.
Din natura rațională de sub cer o parte luptă, o parte
vine în ajutorul celei care luptă, iar o parte luptă cu cea
care luptă, stârnind un aprig război împotriva ei. Cei
care luptă sunt oamenii, cei care le vin în ajutor ca aliați
sunt îngerii lui Dumnezeu, iar potrivnicii lor sunt de-
monii cei rai.’
Desi Satana se poate usor „transforma în înger de lumi-
nă”", adevărata natură a celor două puteri care actioneazi
asupra omului poate fi totusi usor citită plecând de la efectele
pe care le produce. La fel și în plan „psihologic”. Demonul
poate genera doar frică și tulburare, în timp ce îngerul, a cărui

" Cf. In Prov 1, 32: Géhin 16.

“ Cf. KG 111, 76.
" Ant Prol.
‘2C011,14.

258
„pariție poate la început să-l înfricoșeze pe om, îi insuflă apoi
hiar §i numai cu un cuvânt odihnă si pace interioară.”
C potrivit atitudinii lor cu totul opuse, ingerii și demonii ne
„mplu de lucruri opuse între ele.® Îngerii nu procedează nea-
părat în chip dulce, cum ne-ar putea face să credem capitolul
nOStI'Ll.

sfintii îngeri îi povățuiesc pe unii prin cuvânt, pe altii îi

sntorc prin vise, pe altii îi cumintesc prin spaime noc-
turne, iar pe altii îi întorc la virtute prin lovituri.’
pemonii însă se opun la tot ce slujeste mântuirii.
printre demoni unii se opun făptuirii poruncilor, altii se
opun cunoasterii naturii, iar altii ratiunilor privitoare la
Divinitate, pentru că si cunoasterea mantuirii noastre e
alcătuită din acestea trei."

> Cf. Ant VIII, 17,

"Cf.Pr 24.
"KG VI, 86.
*KG 1, 10.
259
 77

Virtutile nu reteazd atacurile demonilor, ci ne păzesc ney;.

novati [in ele].

virtutile sunt „panoplia” duhovnicească a „lui Dumnezey”:

care le îngăduie oamenilor să se apere de „săgețile aprinse
ale celui rău” fără să fie loviți'. Interpretarea simbolică a pie.
selor componente ale acestei panoplii deja prezentă Îa Pave|
invita la o dezvoltare alegorică ulterioară.
„Sabie” inteligibilă e cuvântul duhovnicesc care separă
trupul de suflet sau de răutate si neştiință.?
„Scut” inteligibil e cunoasterea făptuitoare care pdzeste
neatinsă partea patimasa a sufletului.“
„Coif” inteligibil e cunoasterea duhovnicească care
pazeste nevătămată partea rațională a sufletului.’
Nici o mirare că demonii urmăresc cu toate mijloacele să ne
smulgă această „panoplie a virtuții“: tocmai aceste virtuți
practice pun un zăvor puternic „intrării” lor „ascunse” în

'Ef6,13 sq.
*Cf.Ep 27, 4.
*KGV, 28.
‘KGV, 31,
*KGV, 34.
* Cf. in Prov 1, 13: Géhin 9.
260
cetatea” sufletului” Un progres pe calea lui praktiké nu
Il.'nseamnă desigur o încetarea a „asaltului demonilor”; din
„ontră!” Dar furia lor se loveste însă de fortificarea sporită a
intelectului si de linistirea „colocatarilor” săi, mânia si pofta.’
Asa cum o stâncă din mare rămâne tare si neclintită chiar
dacă e izbită de valuri, tot asa si cel ce a realizat virtutile
si s-a amestecat întreg cu ele, nu va fi clintit de diavol."”
*

"Cf.1 în Ps147,2.
" Cf. Pr 59.
"Cf.Pr 61.
" Inst mon 11, 24.
261
 78

Făptuirea (praktiké) e o metodă duhovnicească care Curăță

partea pătimitoare a sufletului.
*

Patimile se ivesc dintr-o activitate „contranaturală”, con-

trară menirii creationale a celor două puteri irationale 4,
sufletului: irascibilitatea și pofta.' Pentru a vindeca aceşte
„boli”” si a recupera „sănătatea naturală a sufletului™, „Doc-
torul sufletelor” — cum numeste Evagrie Logosul întrupat —
se foloseşte de praktike', înțeleasă de Evagrie ca o „metodă”
educativă. Nu trebuie uitat că termenul grec methodos vine de
la „cale” (hodos) si de aceea Evagrie prezintă adeseori pe prak-
tikE drept o „cale”.” Notiunea de methodos e însă mult mai
bogată decât neologismul „metodă” si exprimă într-adevăr în
chip potrivit întreaga dinamică interioară a lui praktiké ca o
„conducere pe cale™
Primiti pedepsiri, ca nu cumva să se mânie Domnul.
Pedepsirea (paideia) e îndurarea patimilor care se întâm-
plă în chip natural din făptuirea practică, dacă făptuirea

' Cf. KG 11, 59.

*Cf.2inPs 102, 3.
" Pr 56.
“Cf.Pr1.
" Cf. introducerea noastră,
* Cf.15 in Ps 76, 21.

262
 e o invataturd duhovnicească care curiti partea pătimi-
toare a suflecului.”

r sarcina „sfinților părinți”, îndeosebi a „părinților” sau

dascălilor duhovmceştl să realizeze prin exemplul si în-
vaţatllfa proprie’ conducere pe „calea împărătească” a lui
raktiké’ prin urmarea lui Hristos", Pentru ucenic, această
„metodă duhovnicească” constă mai ales în exersarea credin-
-ioasă a „Virtuţilor practice”, care, cu ajutorul lui Dumnezeu,
4 vor duce la cunoaștere", Virtutea „dominantă” a acestor
virtuți practice e dreptatea, culmea tuturor virtutilor” care-l
face pe om „drept””. Foarte concret acest ,exercitiu” în-
seamnă păzirea poruncilor lui Dumnezeu'“, prin care omul il
si-L găseşte pe Dumnezeu, până când e „găsit” el
msuş1 de Dumnezeu.
Mâna Ta dreaptă să-i afle pe toti cei ce Te urăsc.
Vrăjmaşii Domnului Îl găsesc, iar cei care-L urăsc vor fi
găsiți de El: prin Lege 1l găsim pe Dumnezeu, iar prin
Evanghelii suntem gasiti de El, fiind noi mai înainte vraj-
masi si „străini de legământul” lui Dumnezeu, „neavând
nădejde si fără Dumnezeu în lume”. Sau: 1l găsim pe
Dumnezeu prin făptuire, si suntem gasiti de El prin
cunoaştere.""

"4inPs 2,12
"Cf.Pr91.
"Cf. Pr 100.
"Cf. Ep 61, 1.
" Cf. in Prov 15, 24: Géhin 142.
" (f.1 în Ps 30, 2.
"" Cf. 5in Ps 84, 14.
" Cf. 20 in Ps 118, 47-48.
" Cf. Ep 20, 1.
"2 in Ps 20, 9 (citată Ef 2, 12).
263
_Căutarea” și „găs ir ea” lui Du mn ezeu pr in ține re a Po runc il o,
ut il or pr ac ti ce , ac ea st a e „m et od a duh ov. .
si în exersarea virt
nicească” a lui praktikă, a „că ii st râ mte §i în gu st e” ”, PE Car e
ajunge omul la Cel care pe nt ru el S-a făcut „c al e” , Hr is to ş
Dumnezeu-Logosul în tr up at ". În ce le din ur mă , în ac ea st i
_metodă” nu e vorb a de ce ea ce am pu tea in te le ge prin ace ast a
astăzi : o meto dă de au to sa lv ar e. Nu de ge ab a se Nu me st ,
_duhovniceascd”, căci Cel care o insufleteste e Duhul. „Caleg”
însăși e o Pers oa nă , Hri sto s, și sc op ul ei e restab il ir ea rel aț; &
personale dintre Creato r și cr ea tură . ‘
*

' Ep 20, 3.
" Cf. Ep 60, 1.
264
 79

Nu sunt de ajuns lucrdrile poruncilor pentru a vindeca

desăvârșit puterile sufletului, dacă nu urmează în intelect si
contemplările corespunzătoare.
*

Tinerea poruncilor lucrează curdtirea intelectului și îl face

nepătimitor'. Acesta e sensul si esenta „metodei duhovni-
cesti” a lui praktike.” „Desăvârșita vindecare” a sufletului rati-
onal nu priveşte însă numai partea pasională, ci trebuie să o
îmbrățişeze si pe cea rationald, adică să restabilească armonia
dintre toate cele trei puteri ale sufletului.* Sănătatea desăvâr-
sitd e restabilită numai atunci când si intelectul își poate
desfăşura netulburat activitatea proprie lui, care constă în
cunoastere. Cu alte cuvinte, el trebuie eliberat de patimile sale
specifice, care sunt ignoranta (agnoia) și necunoasterea (agnosia),
dacă nu vrea să fie ca un luptător care loveste noaptea în jur
fără țintă“, ci să lucreze praktiké „cu cunoaştere””. Aici este
necesară însă „cunoașterea practică” care creste odată cu păzi-
rea poruncilor.” Singură asceza nu e suficientă.

' Cf. Ep 29, 2.

" Cf. Ep 43,1.
"Cf.Pr 78.
" Cf. Pr 86.
' Cf. KG 1, 84.
" Cf. Pr 83.
" Pr 50.
" Cf. 72 in Ps 118, 159.
265
 atunci va fi intele ct ul el ib er at de păcate le gâ nd ir ii g,
va fi învred nicit de cunoag te re ,
de fărădelegi, când se
căci făptuirea (prakt ik é) în lă tu ră nu re pr ez en tă ri le me n.
tale ale inimii, ci doar repr ez en tă ri le pă ti ma șe , da r
cunoaşterea retează reprezentările mentale însele. Căci
dobândind intele ct ul co nt em pl ăr il e pr op rii lu i de zb ra că
gândurile t ri mi s e lu i d e d u ș ma n i .”
Aceste „conte mp lă ri propri i”” au drept co ntin ut ™ „Ta ţiu nil e
luptei” împotriva demonilor, în cele din urmă întregul v,
câmp al „judecății §i providentei” lui Dumnezeu, în care sy,
cuprinse tainele ființării create.
*

”5 in Ps 129, 8.
" Cf. Ep fid 12, 20-34.
" Cf. Pr 83,
266
 80

Nu e cu putință să rezistăm tuturor gândurilor inspirate de

ngeri, dar e cu putință să răsturnăm toate gândurile inspirate
de demoni. Celor dintâi le urmează o stare pașnică, iar celor-
lalte o stare tulburată.

Îngerii și demonii ne insuflă gândurile lor.' Că stă în pute-

rea noastră să respingem gândurile rele Evagrie a spus-o deja.?
Cum anume însă nu e posibil rezistăm tuturor gândurilor tre-
site de îngeri? Mai întâi, pentru că relatia noastră cu binele nu
e de același gen cu aceea pe care o avem cu răul.
Am fost facuti la început având în noi seminte ale virtu-
tii, nu însă și ale răutății. Căci dacă suntem capabili de
ceva aceasta nu Înseamnă negreşit că avem și puterea
acestui lucru, pentru că, întrucât nu putem să nu fim, nu
avem puterea nefiintei dacă puterile sunt calități, iar
nefiinta nu e o calitate.’
Acest fapt fundamental §i adeseori repetat de Evagrie are
consecinte foarte concrete pentru așa-numitele „gânduri”:
Gândului demonic i se opun trei gânduri care-l taie când
zăboveşte mult timp în gândire: cel îngeresc, cel ce vine

' Cf. Pr 76.

"Cf.Pr6.
"KG1,39.
267
 li be ră când în cl in ă sp re ce e Ma j
din alegerea noastră
bun si cel dat din natura um an ă, po tr iv it Făru ia și păgă-
nii îşi iubesc copiii §i-§ i ci ns te sc pă ri nț ii . la r gând uly;
bun i se op un do ar do uă gâ nd ur i: ce l d emo n i c i ce ] ¢,
vine din al eg er ea no as tr ă li be ră ca re încl in ă sp re ce e
mai rău. Din na tu ra u m a n ă în să nu ie se nici un gâ nd ră y,
căci n- am fo st fi cu ti ră i de la înce pu t, dacă D o m n u l a
”4
semănat în tarina Sa o sămânță bună”.
De aici urmează pentru tema noastră că gândurile îngerilo,
nu ne vin „din afară”, ci pun în mișcare „semințele Virtuții”
existente în toti oamenii, chiar și în păgâni si păcătoși, în
timp ce gândurile demonilor sunt, dimpotrivă, „străine” fiinge;
noastre. Acestor „străini”, cum îi numeste Evagrie pe demon;
putem și trebuie să ne opunem; chiar și păcătosul e în stare
să o facă. În schimb rezistenta împotriva tuturor gândurilor
ingeresti este imposibilă din pricina „semințelor naturale 3
virtugii”.
Era cândva când răutatea nu era și va fi când nu va mai
fi; dar nu era cândva când virtutea nu era si nu va fi când
nu va mai fi. Semintele virtutii sunt asadar indestructi-
bile. Mă convinge de acest lucru bogatul acela osândit în
iad pentru răutatea sa i căruia îi este milă de fratii săi,
Or faptul de a avea milă e cea mai frumoasă sămânță a
virtutiil®
Evagrie vrea aşadar să spună nu e doar poruncit, ci §i posibil
să rezistăm asaltului răului, întrucât în ultimă instanță el e
străin de noi. Răul nu are asupra noastră mai multă putere
decât îi îngăduim.* Din contră, omul rămâne în mod constant
adresabil pentru bine, acesta fiind înscris în fiinta sa. De aceea

" Cog 31 (cf. Mt 13, 24).

*KG 1, 40.
*Cf. Ep 28, 3.
268
in cele din urmă binele se va impune, adică Dumnezeu il va
\mpune, de exemplu, prin lucrarea sfintilor Săi îngeri.”
Această afinitate fiintiald între „adâncul sufletului nostru”,
-um va spune Meister Eckhart, și lucrarea îngerilor, precum
i, pe de altă parte, natura străină a sugestiilor demonice, ex-
plică §i faptul evocat încă o dată de Evagrie în finalul capito-
jului nostru', că îngerii dăruiesc întotdeauna pace, în timp ce
prin apropierea lor demonii seamănă întotdeauna tulburare.
*

"Cf. KG VI, 86.

* Cf. Pr 54. 56.
269
 81

ne pă ti mi re a e fl oa re a făpt ui rii,
Iubirea e odrasla nepătimirii,
iar făptuirea o consti tuie pa za poruncilor. Străjeru l ac es to ra ,
rul dr epte i cr ed in te , ia r cr e.
frica de Dumnezeu, care e vlăsta
dinta e un bine interior ca re ex is tă în ch ip na tural ch ia r și în
cei ce nu c re d încă în D u m n e z e u .

Încă din Pro log ! am înt âln it acest tip de „sc ară a vir tut ij”
pe care Evagri e o în dr ăg eş te si o co ns tr ui es te ade seo ri în scr i-
erile sale. Aproape tuturor le este comun faptul că printr-un
număr mai mic sau mai mare de trepte intermediare duc de
la credintd la cunoastere. De aici devine limpede că scopul vietii
duhovnicesti, cunoasterea lui Dumnezeu, nu e în ultimă in-
stanță altceva decât treptata desfășurare a credinței.
Împreună cu Clement Alexandrinul’, Evagrie defineste aici
credinta drept un bine imanent, drept o capacitate pentru actul
personal pe care-l numim credință, capacitate dată omului în
actul creatiei si de aceea indestructibilă ca toate virtutile’. Ca
toate „semințele virtutii”, si acest bine se găsește în orice om,
fie el si păgân sau ateu. Evagrie cunoaste si alte „definiții” de
acest fel, care exprimă alte aspecte.

' Cf. Pr Prol. [8].

* Clement Alexandrinul, Stromate VII, 10, 55.
* Cf. Pr 80.
270
 credinta e o consimtire rațională a sufletului liber și
suveran (autexousion).".
Alegerea liberă” (proairesis), care inseamna posibilitatea de
:a alege între bine si rău din „proprie putere” (autexousion),
rezultă din fiinta creaturii rationale definită de Evagrie drept
',eceptivitate"f Din această „receptivitate” decurg posibilita-
tea și realitatea „căderii”* din „Binele prim”. Întrucât ar fi
putut la fel de bine să nu existe”, creatura se distinge în mod
fundamental de Creatorul său Care „este” și de aceea despre El
„u se poate spune, strict vorbind, că ar putea alege’. În abuzul
libertății suverane de a alege Evagrie vede esenta păcatului
originar”" care ar putea fi de aceea desemnat și drept necre-
dință. În opoziție cu credinta, consimtirea la rău e irationald,
sntrucit nu corespunde sensului acestei libertati, care e con-
simtirea la bine. Dar cunoaste rea limitată a creaturii nu
reprezintă aici o scuză?
credinta e consimtirea cu cele neintelese.”
Această „definiț ie ” ba za tă pe Evr ei 11, 1 su bl in ia ză as pe ct ul
existential al actulu i de cr edin ță ca re e dă ru ir ea to ta lă a per -
soanei create Creato rului. De aceea, ca si cunoaşterea“ , cre -
dinta depăşeşte pu te re a de în țele ge re a crea tu ri i, în tr uc ât
ceea ce e crezut și cunoscut e de necuprins.
Continut ul cr ed in te i, pe ca re Evag ri e il de se mn ea ză dr ep t
prima și fund am en tala „v ir tu te prac ti ca ”, e existe nta lui

—H
_—_

"1 inPs115,1.
* Cf. KG VI, 73.
“Cf.KGI, 49.
'Cf.KG1,1.
"Cf.KG1, 39.
" Cf. Ep fid9.
* Cf In Eccl 6, 10-12: Géhin 52.
" 4 in Ps 129, 4-5.
"" Cf. 5 in Ps 70, 14 etc.
271
Dumnezeu”, cum învaţă Evrei 11, 6. Omul e înzestrat „în chip
ac it at ea ac es tt.li co ns i mț ăm ân
natural”, prin creatia sa, cu ca_p
in de se ns , la emst e n ţ f lu i Du m.
iiber si rational, pentru că pl
nezeu, desi Acesta depase st e ca pa ci ta te a u m a n ă de in te le ge y,
Aceasta e „dreapta cred in ță ”, sing ura ca re îș i at in ge s c o p
natural.
Într-un alt context Ev ag ri e su bl in ia ză și in se ra rea ac es te ;
„drepte credin te” în is to ria mâ nt ui ri i, ca at un ci câ nd , de
exemplu, o desem n e a z ă ma i pr ec is dr ep t „c re di nț a” pe rs on al ă
_a bo te zulu i” , care a pr im it „p ec et ea d u h o v n i c e a s c d ™ , Ea de .
vine concretă în „credință în Hristos™ în Care Dumnezeu ş-3
revelat si în „adevărata credință în Sfânta Treime” * ca revelație
de fi ni ti vă a lui D um n ez e u de sp re El In su si . Acea st ă „a de yă .
ra tă cred ință ” aj un ge at un ci la de să vâ rșirea ei în „c un oa şt er ea
închinatei Treimi".

-
"Cf.6in Ps 44, 6
"“ Mn 124,
"" Ep14,
“Ep 61,2,
EA
 82

Așa cum sufletul care lucrează prin trup simte membrele lui
bolnave, tot așa si intelectul care-și lucrează lucrarea proprie
i cunoaste puterile lui, iar prin cea care-l împiedi că desco-
F;gră porunca vindecătoare de ea.

Evagrie pleacă de la tripartitia naturii umane în corp,

suflet si intelect. Dacă „trupul descoperă prin actiunile sale
sufletul care locuieste în el, iar sufletul arată prin miscarile
sale intelectul, care e «capul»' sau™, atunci se intelege cum
din orice perturbare a acestui raport sufletul si intelectul trag
concluzia unei „îmbolnăviri” a respectivului „instrument”
putându-l atunci readuce la functionarea lui naturală.
Asa cum e perceptia sensibilă pentru obiectele care cad
sub simturi, tot aşa trebuie inteles intelectul față de in-
teligibile. [...] Si asa cum, atunci când sunt într-un fel sau
altul bolnave, organele de simt trebuie îngrijite ca să se
întoarcă la activitatea proprie, tot așa intelectul, legat de
trup si plin de imaginile provenite de la el, are nevoie de
credintd si de o viata dreaptă, care „fac picioarele mele
ca ale cerbului si peste cele înalte mă pun”.’

' Cf. KG V, 45.

* Ep Mel 15.
"Ep fid 12, 23 sq. (citat Ps 17, 34).
273
 s - a r r e f e x : i d e c i l a " „ p r e g ă t i r e a
di n u rm ă c i t a t d i n p s . a l m i
Acest o n t e m p l c . ; r e " ' q
r a k t ik e ” $i . , ’ i . n é l t a r e a p r i n c
picioarelor prin p u n ă c ş , a j u n s la q
l ul n o s t r u E v a g r i e v r e a s. ă s p
Î n c a pi to
i n t e l e c tu l p r e s c r i e c a p r o. pn u l _ s a f u medi.
„nume nepătim i r e ,
u ș i r e m e d i i l e n e ce s a r e p e n t r u i r a s c i b i l i t a t e i
pentru si ne î n s
poftă. Căci §i gnăstikos-ul evag ri an ma i ar e ne vo ie de as ce ză t
*

“17 înPs17, 34.

> Cf. Gn 37 etc.
274
 83

intelectul care duce războiul fiind pătimaș nu va vedea

„ațiunile războiului, cdci se aseamănă celui ce luptă noaptea,
dar dobândind nepătimirea va recunoaște usor manevrele'
vrăjmașilor.

viata duhovnicească e o luptă a cărei miză disputată e

cunoasterea.
Căci lupta noastră e pentru contemplarea făpturilor si a
sfintei Treimi, si demonii stârnesc un mare război
împotriva noastră pentru a ne împiedica să cunoaștem.
Noi însă, dacă ne vom da osteneală, vom invita...”

În „noaptea” ignorantei, consecință a căderii în patimi, com-

plicatiile acestei lupte ne rămân ascunse.' Numai „ziua”, în
lumina” cunoaşterii, ele devin vizibile și anume datorită
chibzuintei pe care Evagrie o menționează de mai multe ori
în acest context.! Într-adevăr, „chibzuința adulmecă uneltirile
demonilor™.

' Cf. Ef 6, 11.

" Ep 58, 2.
*Cf.2inPs 16, 3.
‘ Cf. Pr73. 89.
> Mn 123.
275
 Mai p r e s u s de v r ăj m a ș i i m e i
m-ai făcut is cu si t cu p o r u nc a Ta .
m i și a j u n s p ă r t a ș al c u n o a ș -
Un intelect dezgolit de pati
e m o n i i s p u n â n d a d e s e o r i
terii devine mai giret decât d
i m î n t r ec u ț i de S a t a n a , că
cuvântul lui Pavel: „Ca să nu f
nu ign o r ă m g â nd u ri le lu i. ”*
Atunci când intele ctul a cu no sc ut „rațiu ni le (l og oi ) ne ca zy .
rilor si ispitelor”, sensul i motivatiile ascunse ale luptei sale
inima sa „se lărgește”” datorită „adevăratei cunoasteri” care
i s-a împărtășit. Lucrurile i se întâmplă ca lui Iov care abia ¢,
a biruit ispita, câ nd L- a vă zu t pe Du mn ez eu , a in te le s rat jy, .
nile celo r su fe ri te .? Cu ac ea st a în să lu pt a îm po tr iv a po triv nj .
cilor nu înce te az ă, ci do bâ nd eş te un alt ca racter .
Ratiunile poruncilor care „lărgesc inima” fac ușoară
calea făptuirii.""

* 43 in Ps 118, 98 (citată 2 Co 2, 11).

"3inPs4, 2
" Cf.19 in PS17, 36.
"CfEp1,2.
14 in Ps 118, 32.
276
 84

Capdtul făptuirii e iubirea și cel al cunoagterii e teologhisi-

rea, iar începuturile acestora sunt credinfa și contemplarea
naturală.
D e m o n i i cd ti s e a ti n g d e p a r t e a păt im i toa re a sufl etu lui se
sice că se op un făp tui rii , iar câț i tul bur ă par tea rat ion ald se
numesc vrăjmași ai oricărui adevăr si potrivnici ai contemplării.
*

Pentru primul pasaj al acestui capitol, a se compara cele

spuse în Prolog’, iar pentru credință, mai ales capitolul 81.
viata duhovnicească se împarte în două faze principale:
praktiké sau ethikeé si theărătikă sau gnăstikă, viata practico-as-
cetică și viata contemplativ-cunoscătoare. Prin urmare Evagrie
priveste omul sau ca un praktikos sau ca un theărătikos.” Dom-
nul 1l iubeste si pe unul, și pe altul, mai mult însă pe al doilea,
care-l stă mai aproape.’ Demonii il atacă și pe unul, și pe altul*
si ambii au propriile mijloace pentru a le rezista!. În final
Domnul 1l eliberează și pe unul, și pe altul.' În ce fel se opun
acum demonii atât lui praktiké, cât si lui theărătikă?

' Cf. Pr Prol. [8].

"Cf. Ep 41, 3.
' Cf. 1 in Ps 86, 2.
“Cf.2 in Ps 117, 10.
' Cf.2 in Ps 26, 3.
"Cf.8 in Ps 90, 13-14.
277
 1 ii unelte . ' , A 4 *

ş 1) ascund cursa” fricii/lagitdtii, în cumintenie pe

Yn ră.llîî;_
C

prin arogantd, îN I
nezeu, ci pentru cei ce **
spune şi cu refer
prin erezii vrăjma

"1 inPs 141, 4.

* Cf. Mn 126.
*Cf. Mn 12 3. Cf. i ce le spus e în Pr 74. 73.
278
 85

Nimic din cele care curdtd trupurile nu rămâne cu ele după

¢ acestea au fost curdtite, dar virtufile in acelasi timp curăță
sufjeml si rămân impreund cu el după ce acesta a fost curățit.

pe cât de pesimistă ne poate părea la prima vedere învăță-

_țuralui Evagrie despre păcatele subtile cu gândul si cu fapta,
despre nenumăratele patimi si atotprezentii demoni care le
starnesc, el are totusi o viziune pozitivă, ba chiar optimistă
despre om. Desigur, răul în toate manifestările sale e o reali-
ate incontestabilă, dar Evagrie e ferm convins că „e cu pu-
tință să ne eliberăm în întregime de rău””, fie chiar si numai
după moarte”. Într-adevăr, răul, care patimă, a pătruns în cre-
atie doar într-un al doilea rand’, în timp ce virtutea a fost
pusă în noi de Dumnezeu Insusi încă de la început ca o „să-
mânță” bună și indestructibilă“. În acest sens trebuie înțeles
capitolul nostru.
Murdărirea si curdtirea unui trup sunt ceva exterior, si nu
pătrund în trupul însuși, Altfel stau lucrurile cu sufletul.
și aici, desigur, „murdărirea” prin patimă e ceva secundar,
în cele din urmă exterior’, nu însă si curățirea. Virtutile ne

'Ep 43, 2.
"Cf. in Prov 19, 11: Géhin 194.
'Cf. Sol 14, 13.
‘Cf. Ep 18, 2 etc.
’ Cf. Pr 80.
279
 . terior®, dinspre rădăcina noastră creaționg];
„curăţă_" din '\mtebună- Căci întrucât virtutile puse încă de |,
care e și rămaneân tul sufletului nostru ca o „sămânță bună"
început în păm tibile”” — doar în Scriptură stă scris despy,
sunt ...mdestcrucîrl acalați timp stma vi rtutilor: „Dreptatea .
oț canîf — ele rămân si după curdtire încelcurățit Prin
: II fost cândva când virtutea nu era și nu va fi cân
AE "-néîo i
î —— *

zză
* Cf. Ep 34, 2.
7 Ep 43, 3.
* sol1, 15.
”KGl, 40,
280
 86

sufletul rational lucrează potrivit naturii atunci când

artea sa poftitoare dorește virtutea, partea lui irascibilă luptă
Şentm ea, iar partea rationald se avântă spre contemplarea
făprun'lor.
*

Chiar dacă Evagrie consideră provizorie existenta trupească

„ omului în forma sa actuală, şi prin urmare secundare' si cele
două puteri irationale legate de lumea sensibilă și materială,
irascibilitatea și pofta, aceste puteri apartin, toate trei, fiintei
om”. Nu se poate vorbi de aceea în nici un fel de o reprimare
;puterilor irationale, nici măcar de dragul doritei apatheia.
„A simți doar putin sau deloc partea irațională a sufletului™
i „a vietui potrivit intelectului”” nu poate însemna de aceea
eliminarea lor, ci doar faptul de a fi determinati în întregime
de elementul spiritual asemenea îngerilor'. Si asta nu stă nici-
decum în afara razei de actiune a omului.
Când domină furia, sufletul devine fiară sălbatică [adică
„demon”, al cărui simbol e fiara sălbatică“], atunci când
domină pofta, devine cal sau măgar [simboluri ale

' Cf. KG VI, 85.

î Pr 66.
‘ Or 110"
| Cf. 79. in Ps 118, 171.
Cf. 9 in Ps 73, 19,

281
 i a r câ n d d o m i n ă
a l e s u f l e t u l u i ® ] ,
r a t i on a l e
mişcărilor i r d u m n e z e u . ’
v i n e î n g e r s a u c h i a
intelect u l, d e
u a l u pt a ’ i r . n p o t r i v a . a d e m o n j .
îns ă € c r e a t d p e n t r
jrascibilitatea l ă a p o ft ei e „ d o r i n ț a du p j
mi ș c ar e s n a t u r a
lor siezaeur”ău”l;ui';și în fine, intelectul e creat peţltru cunoașterea
Dumn
ei L u i ® . D e acee _ a i d e a l u l s p r e c a r .
lui Dumnezeu şi a cr ea ți .
â n t € ac el a al un ei ar mo ni i a tu tu ro ;
trebuie să tindem pe p ă m
i put eri a l e s u fl e tu l u i.
celor tre
mpul l a D om n u l ™ , a c ă r u i
l c ă ru i i n t el e c t e t o t ti
Celui a
ib i l ă e p l i n ă d e b l a nre a pome-
d e t e c a u r m a
putere ira s c să c u t o t u l
e u ş i a c ă ru i p o ft ă e î n t oa r
nirii l u i D u m n e z v n i c i i
r iu s ă n u s e t e a r l f l ă d e p ot r i
spre Do m nu l , îi e s t e p r o p
s c j u r î m p r e j u r u l t r u p u r i l or n o a s tre.”
noştri c a re r o t e
f e l si c a r e §i -a r e g ă s i t u n i t a t e a i n t e r i o a r ă
Pe cel împăcat a s t
„f iu al lu i D u m n e z e u ” .
Evagrie îl numeşte
ă u t a t ă n u n u m a i cu o m u l ,
Dar „legătura păcii”" trebuie c
l , în d u h u l si în s u f l e t u l tă u. C ă c i a t u n ci c â n d
ci şi în tr u p u
c e s te i t r e i m i a ta , a tu nci ca
uneşti prin pace legătura a
c a d um n e ze i e s ti i T r e i m i au zi : „F er i-
unul unit de p o r u n
i a fi i ai lui D u m n e z e u se vo r
ciți făcătorii de pace, că aceșt
chema.”
e e
SCf 4 in Ps 31, 9. |
72 in Ps 57, 5.
' Cf. Pr 24.
* 6 in Ps 37, 10.
' Cf. 2 in PS 145, 8.
e că est e ma i înt âi cel ca re cu no as te Sfâ nta
" Cu Dumnezeu se spun
pl ă ra ti un il e pr iv it oa re la ce le int eli gi-
Treime, după el cel care contem
co rp or al e, al pa tr ul ea ce l ce sti e co n-
bile, al treilea cel ce vede cele ne
al ci nc il ea e so co ti t pe dr ep t cu vâ nt cel ce a
templarea veacurilor, iar
agonisit ne pă ti mire a su flet ul ui ” (15 in Ps 72, 23) .
" KG V1, 73.
“Ef4,3.
“ Ful 6 (citat Mt 5, 9).
282
 87

Cine progresează în făptuire isi micsoreazd patimile, iar cine

progreseaZfi în contemplare isi micșorează necunoasterea. Odatd
„a exista o stricăciune desăvârșită a patimilor, dar în ce pri-
yoște necunoașterea existd, se zice, una care are capăt, iar alta
cqre nu are capăt.

progresul în praktike si progresul în contemplare sunt strâns

legate între ele, întrucât aceste două faze nu se succed dizol-
yandu-se, ci se topesc într-o unitate printr-o adâncire continuă.

Cresterea virtutii și cunoasterii se întâmplă din micso-

rarea cate putin a tuturor rautatilor si ignoranței...!
Acest proces de diminuare a răului si sporire a binelui nu se
intinde doar la răstimpul acestui veac, ci se prelungeste si în
cel viitor.
Dacă răutatea micşorează virtutea, este evident că si
virtutea strică răutatea; iar aceasta se va face în veacul
viitor, „până ce va lipsi răutatea”...*
Această_ distrugere treptată a răului începe de fapt în acest
veac prin făptuirea de bunăvoie și e desăvârșită în cel viitor
prin pedeapsa curdtitoare fără voie. Aici ea are loc pe cât se

"23 in Ps 88, 49.

“In Prov 24, 9: Géhin 268.
"Cf.KG V, 5.

283
 . c u v i '
n t e , ai ci d o ar p a r ț i .
a j
A
în mo d necesar ; c u a l t e
face, atunci
atun c i d e p l i n ’ .
l i b e r ă m c u t o t u l d e ră u l“
s t e c u p u t i n t d s ă n e e
Căci e
c o n v i n g e r e î n c o n t i n u u re p et a t y ,
d e d u c e a c e a s t ă
Evagrie r . C u m stal .l Î n s ă
u l u i d i n c a r a c t e r u - l . s ă u s e c u n d a
finit u d in i i r ă e c i n t y ,
n e s t i i n t a , c a r e s u p t o c o n s
luc r u r il e c u i g n o r a n t a , c u
a r fi v a d i s p d r e a Q d a t é &
c e a s t ă n e s t i i n t d s e c H n d
răului?” A u n : î l m î } r g i n i t ă
c un oa şt e r e a c ar e î i c 0 f espunde e
cauz a ei ®, d a r
e c tu l s ă u , c r e a t u l . M ai e x i s t ă în să
întrucât mărginit es t e si ob i
nt 3, re s p e c t i v , c u n o a ş t e r e .
si o altă ne st ii
i n i t ă a r e și o n e s t i i n t a m a r -
Cin e a r e o c u n oa şt e r e m ă r g
n e s t i in ță n em ă r g i ni t ă , a r e și o c u -
g in it ă ; ia r c i n e ar e o
.
9
i t a
-.
i n
.
r g
d

noastere n e ma
ă s t ă î n ob i ec tu l c u n o a s t e r i i , n u ¢
Diferenta intre c e l e d o u
ă în c un o s că t o r .
întemeiat
Mare este Domnul ... si m d r e t i a Lu i nu are ca pat.
tu t u r o r c e l o r c re a t e e f i ni t ă / a r e ca pă t,
Con te m p l a r e a
in te i T re i mi es te c u no a s t e r e a in fi-
numai cunoasterea Sf
e c ap ăt , f i i n d c ă e o c u n o a ș te r e fi in ti ala. ™
nită/ n - a r
ag ri e expl ică ac es t ve rset din
intr-un limbaj mai ermetic Ev
Psalmi si în Kephalaia Gn os ti ka .
Sfarsitul cunoaşterii natura le e [stare a] sf in te i Un ic it at i
(monas) [între Creato r și cr ea tu ră ], da r pe nt ru ne cu no as -
tere nu există sfarsit, du pă cu m să sc ri s: „N u este ho ta r
miretiei Lui”."
e ——————-
“ Cf. in Prov 19, 11: Géhin 194.
* Cf. in Prov 30, 17: Géhin 294.
“ Ep 43, 2.
' Cf.KG1, 49.
* Cf KG IV, 29.
*KG 111, 63.
°2inPs 144, 3.
NKGI, 71.
284
pe aceea într-una din fericirile sale tipice Evagrie exclamă:
rericit cel care a ajuns la necunoasterea de nedepășit/in-
finital"
căci atunci când intelectul „depășeşte” pas cu pas diferitele
manifestări ale cunoasterii lui Dumnezeu în creat, ajunge în
„ele din urmă ca creatură la , limita™ ei absolută, „vederea
sfintei Treimi, care e cunoasterea nemărginită și intelep-
„june fiintiald”" și care nu poate fi depășită.
pin cele tre i alta re /j ertfelni ce ale cuno as te rii două au un
cerc, al treilea însă apare fără cerc.”
maginea „cercului” care ca si cea a „altarului” e împrumu-
tata din Psalmul 25, 6: „Voi înconjura jertfelnicul/altarul Tău,
poamne", arată o mărginire, căci „a înconjura” înseamnă aici
„acunoaște””“. În chip asemănător se spune că două din aceste
| Jertfelnice/ altare”, care înseamnă cunoasterea creatului, sunt
„compuse”, în timp ce al treilea, cunoasterea Sfintei Treimi,
e „simplă””". Fiindcă „Dumnezeu poate fi cunoscut™, e „cu-
noașterea ființială””, iar într-o bună zi vom avea parte si de
„adevărata cunoastere a unicei fiinte a închinatei Treixr;i"2°,
în care se varsă, ca fluviile într-o mare”!, toată cunoasterea
creatului. In contrast cu orice cunoaştere a creatului această
„cunoaştere ființială” e „uni-formă” (monoeides)” si „infinită””,

2 KG 111, 88.
B Cf. 3 in Ps 38, 5.
“3 in Ps 138,7,
" KGIV, 88.
*“Cf. 4 in Ps 25, 6.
" KGIl, 57.
" KG 111, 80; 1V, 80; 5 in Ps 131, 7.
"5 inPs24,7;cf. KG 11, 11 etc.
“ Ep 56, 2.
" Cf. Ep Mel 66.
“ Ep 58, 4.
"5 in Ps131,7,
285
 ș i n e m ă r g i n i t ă ” “ + ,
i i nta d i v i n ă e „ s i m p l ă
pentru că î ns ă ş i f e compusă” şi „finită”.
schimb cea'l cr e:atuî::peă:t; si f cunoăştefe adevărată a Persog.

şi unicitatea” fiintei Lor”, dar nemăr.

'nr:esîen unitatea
AStâîlVI tei fiinte transformă această cunoastere într.,
n_elc.)r
a aîîîe” infinită. Cunoaşterea lui Dumne.zeu. .nu„e 9 „Cu-
„necu fantul de „a fi cuprinşi””. Gratie ființării sale
pnnîieî.-re , *(:ea/lî:hi pul lui Dumnezeu, intelectul e capax Dei,
dupablilrrţ,aăî orimească pe Dumnezeu”; capabil fă prir.nească

E a o s i spre această primire se îndreaptă ,,dorinta s

natura Sa. î}zg IS)I „Veşnică"?'o de nesăturat"n pentru că funţ&
”m

nicită ți i” di nt re Cr ea.
to r si
.,
cr
/*
ea- . -

in starea eshatologi că a „u ”33' pentru că aCum

tura’,
d o m n i o „ p a c e d e n e s p u s ” ,
t „una în Dumneze u ” * , va
t u r a ” ”* p e V E CI * c r ea tu ra a M â nm â -
g ycu ne s ăt u rar e a ” e i ' „ v a saăt u r a
care s t e
e r i c i r e a f i n a l ă ” de c a re E v a g r ie v o r b e
tuită. Aceasta v a fi „ f
di n Pr o lo gu l Pr a k t i k o s - u l u i . " ”
încă
*

DE
" Ep fid 2, 35 5.
5 Cf. Ep Mel 16.
% 5 in Ps 88, 9.
7 Cf. KG V1, 73.
2 Cf KG 111, 24.
“* Pr 57,
" KG VI, 50.
" Cent Suppl 53.
“ KG1V,51.
3 1 Co 15, 20; cf. Ep 64, 22.
“ 5 in Ps 144, 13 (citat In 17, 21).
" KG 1, 65.
* Cf. Ep Mel 63.
"” cf. Pr Prol. [8].
286
 88

Cele care sunt bune și rele în ce priveste intrebuintarea lor

produc virtuti și rautdti; chibzuintei însă îi revine să se folo-
sească de ele spre unele sau altele.
*

Am văzut deja de mai multe ori cât de mult tine Evagrie să

ublinieze cu fermitate împotriva oricărei forme de ostilitate
maniheană față de creatie, că nimic din ce există nu e în sine
rău.! Nici măcar demonul nu e rău de la naturd.” Numai pati-
mile înstrăinează toate prin reaua lor folosire.” Dar e valabil
i contrariul:

„Să facem binele” printr-o folosire potrivită [la momen-

tul potrivit] a lucrurilor date nouă de Dumnezeu. În
acest fel, „orice lucru va fi bun la vremea sa™ si „iată,
toate erau bune foarte””.*
Acest lucru nu e valabil doar pentru lucrurile creatiei în ge-
neral, ci și, mai cu seamă, pentru „sufletul” nostru „rațional”
si cele trei puteri ale lui prin care numai suntem activi.

'Cf. 2in Ps 145, 8.

"Cf.KG 1V, 59.
"Cf.Pr37.
"Ecc3,11.
'Fc1,31,
“In Eccl 3, 10-13: G&hin 16 (citat Fc 1, 31).

287
 e se naşt e în ch ip na tu ra l di n ra ți un e,
ce r ă u t a t
Dacă ori ! - d i i de ac es te pu te ri pu te m
— cibilitate si din poftăși a
e ev id en t că re le le ni se în -
săd;n nelrţîaîilll&:n binî sa- u ră u,
ea contrară naturii a acestor
» m p lă prin intrebuin tarea cotit
tamtel:'li gacă e aşa, atunci nimic din cele făcute de Dum-
PUeEss 7

nezeu nu este rau.

, : BGi l—
hibzuinta Evagrie a spus deja.’ Și revine în
Ce rol joacă aici c
capitolul următor.

7 KG 111, 59.
* Cf.Pr 73.
288
 89

intrucat, potrivit inteleptului nostru dascăl, sufletul rational

„ste tripartit, atunci când virtutea are loc în partea rationald
(logikon), se numeste chibzuintd, pricepere și intelepciune;
atunci când are loc în partea poftitoare (epithymetikon), se
„umește cumintenie, iubire si înfrânare; iar când are loc în
partea irascibilă (thymikon) se numeste bărbăție si răbdare;
iar când are loc în întreg sufletul (psyché), se numeste dreptate.
Lucrul chibzuintei (phronesis) e acela de a fi un general
impotriva puterilor potrivnice și a apăra virtutile, făcând front
contra răutăților si guvernând cele intermediare după mo-
mente; lucrul priceperii (synesis) e acela de a rândui armonios
toate cele ce contribuie în vederea atingerii scopului nostru; iar
lucrul intelepciunii (sophia) e acela de a contempla ratiunile
celor corporale și incorporale; lucrul cuminteniei (sophrdsyné)
o acela de a vedea nepătimaș lucrurile care pun în miscare în
noi imaginatii irationale; lucrul iubirii (agap&) e acela de a se
comporta fatd de orice chip al lui Dumnezeu aproape ca fatd
de Prototipul lor, chiar dacă demonii încearcă să le întineze;
lucrul înfrânării (enkrateia) e acela de a scutura cu bucurie
toată plăcerea gâtlejului; faptul de a nu se teme de vrăjmași și
a sta tare și cu vitejie în fata celor înfricoșătoare e lucrul răb-
darii și bărbăției (hypomonă kai andreia); iar cel al dreptății
[dikaiosyn€) e de a lucra o simfonie si armonie a pdrtilor
sufletului,

289
 p e t r a d u c ă t o r și c o m e n .
u i a c e s t u i c a p i t o l p u n e
For m a t e x t u l f a t d n u n um , ;
d i l e m e . F i i n d c ă n e p u n e î n
î n f a t a u n e t
tator a c t i c d o u ă ve r si u ni d i f e r i t e . P r im a (A )
b i g n u i t e , c i p r
variantele o is p e c ar e e d i t or i i t ex tului grec _
3] consideră justificat drept cel mai g,
d e u n g r u p re l at i v m i c 4 ,
r e . C e al al tă ( B ) e tran s m i s ă
'in.crede n i c i o î n d o i a l ă că
t e . P e n t r u fi l o l o g n u e
manusc r ise m a i r e c e n |
pr efe rat ă ver s i u n e a A .
tre b u i e e n t i o n a d o a r
c t de c o n ț i n u t d e c i s i v (p e nt r u a m
Î n t r - un p u n m a i d e î n-
ve r s i u n e a A s e a b a t e î ns ă n u n u
această di fe r e nt d)
m a t ă d e E v a g r ie , ci și d e t e x t u l fi lo z of i c
vătătura constant a f ir
il lau mo nt ve de s ur s a c a p i t o l u l u i n o s t r u ! " V e rs;.
în c a r e A . G u u i te,
învățăturii ev a g r i e n e 0 b i § n
unea B core s pu n de pe r f e c t
e a d e i r as c i b il i t at e , i a r n u , c a î n A , d e
care leagă mereu i u bi r
dorintd.” ap i to l d e la
tu t oa r e Evag r i e n u m a i î n a ce s t c
să se fi abă
fie r — și a t u n ci c u c e in te n ti e ? — c o n t r a z i -
ă
aceast re gu l ă d e
t a c h i a r în u n a și a c e e a ș i o p e r ă ? ece
! D e o a r
cându- s e p r in a ce a s
tikos- u l si K ep h a l a i a G n o s t i k a a u f o s t c on c e p ut e
l
Praktikos-u G, no s
r m â n d d i n p u n c t u l d e v e d e re ii o uni-
al g â nd ir
ca o tr i lo g i e f o
ă e x p l i c ă m a t u n c i a p a r i ti a v er s i u n i i B ? D o a r c u
tate. ? Si c u m s
a t r i b u i t ă u n u i „e v a gr i a n ” ex c esiv d e ze lo s,
greu a r p ut e a fi
ru t s ă a d u că a c es t cap it ol î n a c o r d c u î n v ă ț ă t u r a
care a v
povățui t o r ul ui s a u ! |
r u l si c o m e n t a t o r u l t r e bu i e s ă a l e a g ă ,
În orice caz, traducăto
e c ă r ţ i i n o a s t r e a m u r m at ve rsi un ea B,
După ce în prima editi a
a m a g T
at iq ue , p. 68 7, u nd e G u i l la u m o n t tr i-
' ¢f. Evagre le Pontique, Traité pr
l a n d e t e a , ca re e o f o r m ă a iu bi ri i, e le ga tă de
mite la Platon. Şi aici b
irascibilitate.
84 ; Vg 41 ; Ep 6, 4; cf. Or 14 . Nu mărul de te xt e
2 Cf. Pr 38; Gn 47; KG 1,
care atestă asta sporeste co ns id er ab il da că ți nem se am a de fa pt ul că
pentru Evagrie blândețea e form a co nc re tă de ma nife st ar e a iu bi ri i; cf
g 27 , 24 sq. ; în Pr ov 31, 21: Géhi n 37 7, 55 q. ;1 in Ps
Pr 20; Ep 19, 2; 56, 4; Co
131, 1 defineste chiar blan de tea ca „n et ul bu ra re a iras cibi litati i” .
" Cf. Pr Prol. [9].
290
ne plecăm aici în fata obiectiei editorului si cu toate rezervele
„rmăm versiunea A retinutd în textul „critic”.
*

Ca adeseori, și în acest capitol Evagrie recurge la traditia

față de care se simte dator, cu alte cuvinte la dascălii săi di-
recți sau indirecti. Acestia sunt, pe de-o parte, autorititile
sale teologice’, înainte de toti, Grigorie din Nazianz, la care; se
referă aici; iar, pe de altă parte, „sfinții părinți” povățuitori ai
yieții duhovnicesti, adică părinții deșertului, înainte de toti
cei doi Macarie”. În capitolul de față, care descrie „lucrare'a
naturală” a sufletului nepătimitor, Evagrie sintetizează ceea
ce a învățat de la dascălul său Grigorie din Nazianz cu privire
|a structura interioară a sufletului si comportamentul său
față de virtuti. Faptul că aici e vorba în bună parte de intelep-
ciunea filozofică de şcoală nu face mai putin validă o astfel de
învățătură. Această „înțelepciune a elinilor” a suferit într-ade-
văr în mintea Parintilor Bisericii o profundă transformare: a
fost „botezată”. Și asta apare de îndată în învățătura despre
virtuti.
Evagrie pleacă de la cele patru virtuti cardinale ale stoici-
lor — chibzuinta, cumpătarea, curajul si dreptatea, al căror mod
de actiune il descrie altundeva®, tot pe urmele lui Grigorie din
[\IazianzÎ Aceste virtuti „filozofice”, pe care le-a preluat deja
Intelepciunea lui Solomon', sunt însă inserate în cadrul virtutilor
tipic creștine ale priceperii, intelepciunii, înfrânării si iubirii
(agapé). Asa cum Evagrie stie, plecând de la Didym cel Orb
toate Uvirtuţile mentionate — si cele înrudite cu ele — for:
mează o unitate organică care se „refractă”, ca lumina într-o

' Cf. Gn 44-48.

*Cf. Pr 9.
“Cf. Gn 44.
" Vezi infra.
"Cf. Sol 8, 7.
291
 e tu l ui n o s t r u şi a p a r e ca di fe lr it e Vi rt uț i
smă, în fatetele s u f l
ci ta tă aici nu e nic i d e c u m c om p l e t ă ; în a
07 :c ta
particulare. Lista Cltaţtionează si alte virtuti. Din multimdinlăî
l r î ţi n e m ai ci d o a r . câ tevv a_
t e m e a t i n s e în a c e s t c a p i t o
de p ar t e r q ţ lo n a l a Și un a
a r t i c u lă r i i s u f l e t u l u i î n t r- o
potrivit î m t ă “_ :O ”t eî np lări i
â n d u l ei b i p ar t i t ă — p r i m a ţ n e
i r a ț i o n a lă — la r u .ţ l r t e o _
pt ui ri i (p ra kt ik e) , se f :h s t m g v l rt
(the dr ia ) și c e a la l t ă fă
r e p t a te a € as tf el „ v i r tut e a p r a c t i c ă pre.
retice” si „practice”. D
e o m „ d r e p t ” " și d ă a c c e s la i n t e .
dominantă”, care îl f a c e p t
u l ! d a r al D u h uwl
l ui
u i SSf
f ân
â n " ş
lepciune”, care la r â n d ul ei e prim
a
i n t el e p ci u n ea , al e că re i s i n o n i m e
prima virtute în gener e".
p ri ce pe re a , c h i b z u imai departe™
n t a și aş a
sunt c u no a s t e re a ,
ee a c a r a c t e r i z a t ă drel ?t vi rî ut gş „t eo re ti că ”
ar pute a fi de ac
pr in e x c e l e n ț ă , de îl, d u p a şt ur }ţ _a no as tr ă,
sau c on te m p l a ti v ă
o d a t ă a c e as t ă no.ţ lu .n e. Fl gn dc ă. în țe -
Evagrie nu folo se st e n i c i
ce s la D u m n e z c î u l Îc re ulnrgl c, El In su si „cu-
lepciunea ne dă ac
tă și in t e l e pc i u n e a fi in ți .
al ă”
no as te re in fi ni
ct u r ă g e n e r a l ă d r e p ta t e a o c u p ă o po zi ti e
În ac e a s t ă str u
un lo c” "* ce le la lt e vi rt ut i ca un „j ug ””
specială, întrucât „ț in e la
u l ” (k an ăn ) lo r™ ®. De a c e e a p en t ra-
u Ev
si e totodată „ d re p t a r
c on t e m p l a t i v e, în se ns ul ce l m a i f r u m o s pe
'grie adevărat u l
în Sc ri pt ur ă, un ,d re pt ”; si, in ve rs , da to -
care îl are te r m e n u l
e p t ” e un „înț el ept” , ba ma i mu lt ,
rită cunoasterii sale, un „dr
e te n al lu i D u m n e z e u ” ” , un „ t e o log , ca re -s i tr ag e
un „p r i
a

* Cf. Pr 98.
*f 5 in Ps 84, 14.
" Cf in Prov 24, 7: Géhin 267.
2 Cf in Prov 8, 10: Géhin 101.
B Cf KG V1, 51.
“ (f in Prov 7, 4: Géhin 88.
5 3 in Ps 138, 7.
€1 in Ps 30, 2.
” 5 in Ps 61, 10.
"* 3 in Ps 36, 6.
'* In Prov 6, 1: Géhin 69.
292
cunoastere nu din cărți, ci din intima sa „odihnă la pieptul
pomnului”®, ca ucenicul iubit” pe care Biserica răsăriteană
=1720 . “ '

/| numeste cu predilectie „Teologul”,

*

Tabloul ar fi totusi incomplet dacă n-am spune că, în alt

context, tot ceea ce Evagrie atribuie aici dreptdtii transpune
„supra iubirii. Iubirea e virtutea pe care Hristos Însuși a pus-o
mai presus de toate celelalte“, cea după care se recunosc ade-
vărații Săi ucenici”. Această „sfântă iubire” e de fapt mai
mult decât o virtute între altele! „Iubirea noastră e Hristos””,
ntrucât „Dumnezeu este iubire”*, „iubirea originară”” după
care s-a alcătuit această „sfântă iubire”.
Această „iubire duhovniceasc㔓, echivalată constant de
rvagrie fără altă intemeiere cu blândețea”” caracteristică lui
Hristos Însuși”, e „starea cea mai înaltă a sufletului rațional””,
care îi creează acestuia accesul la intelepciune®, căci iubirea
e „mama cunoașterii””. Această „prietenie (philia) cu Dumne-
zeu sau iubire duhovnicească și desăvârşită” e si atitudinea
în care devine eficientă rugăciunea „în Duh si Adevăr””, cea

Mn 120.
% Cf.In 13, 25.
“f Ep3T, 2
" Cf. Ep 40, 1.
“ Ep 60, 4.
“ Ep 40, 3.
*11In 4, 8; Ep. 60, 2.
" Ep 44, 2: 56, 3.
* Cf. KG 111, 58.
¥ Cf. Mt 11, 29.
" Cf Ep 56, 3.
"Cf.KGl, 86.
” Cf. Ep 36, 3.
» Ep 27, 2; cf. Pr Prol. [8].
" 0r77.
293
 tic a evagriană, şi -i r e v el e a z ă na t y, ,
a c t e r i z e a z ă m is
care c ar
,
trinitară.

o na t e în c a p i to l ul n o s t r u a u d e î m p li ni
e v i r t u t i l e m e n t i
T o a t - Cât de m u l t re c u r g e si ai ci Ev a g r i e la „ pă r in ț ij ”
fregmă a unui p ă r i n t e al de ș er t u lu j

ră m a s an on im .
in b ă t r â n i s p u n â n d : „ S u f l et u l e m a m a
Am a u z i t p e u n u l d
el a d u c e la l u m i n ă i n t e l ec t u l p r i n vi r-
intelectului , c ă c i
r s u f le t n u m e a p a r t ea _ p ă t i m i t o a r e
tutile lu i p r a c t i c e .” Ia
d e în i r a sc i b i l i t a t e si p o f t ă . „ C ăc i
a sufletului care se d i v i
s p u n e a , „ n e a g o r } i s i m în -
prin b ă r b ă ț ie și c u m i n t e n i e ” ,
lu i D u m n e z e u . ” Or b a r b a t i a si
te l e p c i u n e a si c u n o a s t e r e a
n t v i r t u t i l e pa rt ii i r as c i b i l e si al e p o f t e i . ”
cuminte n i a s u
şi în c a p i t o l u l n os tr u e m e n i t ă p e n t r y
Imaginea con t u r a t ă ai ci
ă t o a r e a a r e i n V E de re ma i al es . th eo re ti ko s- ul
praktikos; u r m
u l G r ig o r i e a m î n v ă ț a t c a : „ E xi s t ă p at r u v ir tu t i
De la d r e p t
m p l ă r i i î n s e ș i: c h i b z u i n t a , c u r a j u l , în fr â n a r e a
i ale co n t e
si dreptatea.” la
i nt ei” , z i c e a e l , „ e ac ela d e a c on te mp
„Lucr u l c h i b z u
e n t e fă ră r a t i un i l e l o r , c ă c i
puterile înțelegătoar şi sfi
t a r ă t a t e nu m a i d e In te -
acestea — ne-a predat el — sun
lepciune; -
lucrul curajului e acela de a st ăr ui în a d e v ă r ch ia r si câ nd
esti combătut și a nu te av en tu ra sp re ce le ca re nu ex is tă ;
faptul de a primi semint el e de la Întâiul Lucr ăt or al pă -
mântului si a îndepărta pe [d ia volu l] ce l ce și -a ar un ca t
în el semintele ulte ri or ®, ră sp un de a el , e prop ri u în fr â-
nării;
iar cel al dreptății, ia ră și , e de a da fi ec ăr ui a ra ti un il e
(logoi) după vred ni ci a lu i, pe un el e ve st in du -l e în tune co s,

% In Prov 23, 22: G&hin 258.

* Cf. Mt 13, 25.
294
 pe altele însemnându-le în enigme, iar pe altele lămu-
rindu-le spre folosul celor mai simpli.””"
*

Între „lucrurile” virtutii trebuie evidențiată aici îndeosebi

cea a iubirii, întrucât ea ocupă un loc central în spiritualitatea
jui Evagrie. Iubirea praktikos-ului e în primul rând iubirea de
aproapele. Obiectul ei e „orice chip/imagine (eikân) a lui Dum-
nezeu”, oricât de murdărită de păcat din pricina demonilor
ar fi el. Ca și „chip/imagine si plămadă (plasma) a lui Dumne-
„eu”, chiar si cel mai ticălos „nelegiuit” rămâne în permanenta
yrednic de iubire, oricât de mult ar fi ca nelegiuit „vrednic de
ură””, după cuvântul psalmistului.
Această iubire de aproapele nu este un simplu sentiment de
compasiune umană, întrucât ca iubire specific crestina (agape)
iti are temeiul metafizic în creatia fiecărui om „după chipul/ima-
ginea lui Dumnezeu™, Acest „Chip/Imagine a lui Dumnezeu”,
care e totodată „modelul” (prătotypos) „după care” a fost creat
fiecare om, e Hristos®, despre Care Scriptura spune că e
„Chip/Imagine a Dumnezeului nevăzut”“", adică al Tatălui.
De aceea Evagrie spune și că praktikos-ul ajuns la scopul lui
praktike iubeste pe aproapele său „aproape” (s'chedon) ca pe
Arhetipul însuși, adică pe Hristos. Aici devine limpede de ce
iubirea de aproapele e piatra de încercare a iubirii de Dum-
nezeu, temeiul ontologic si putinta celei dintâi. Aceasta vrea
să spună și cunoscutul agraphon*: „L-ai văzut pe aproapele
L-ai văzut pe Dumnezeu”, pe care-l stie și Evagrie® și-l para-
frazează.

" Gn 44,
" 50 in Ps 118, 113.
Z Fc1,27; cf. 32 in Ps 118, 73.
Cf.1 in Ps 16, 2; 4 in Ps 79, 8.
" Col1,15; cf.2Co 4, 4.
‘: Cuvânt al lui Hristos netransmis în Scriptură.
" Cf. Eul 24.
295
 t e pe to ti o a m e ni i ca pe
ul care-i socoteşE

ti k os - u . l d e v i n _ e î n c î e l e d i n u r m
Cu h ar ul l u i D u m n ez e u p r a k
lu i E \ ' / a g r l e . e si \ ă m ' — ' pă r în t &
k o s , car e în i n t e l e g e r e a
un theorectei sc”“ si invdtdtor care t:.*ebule_ să-i pov: ţUIaÎGCa pe
duhovni
c ă e n e v o i e , s ă- i t ă m ă d ui a s c ă . “ Lui ;
: “o di n t a t i l u i şi , d a
l î n d e m n , c a r e a r a tă c ă si l u c r ar e a
e adres u;,ţă ur m ă t o r u
e i n t e l e a s a d o a r p l e c â n d d e l a p r e m i s e l e s a le
Zîeîîlîa s î î e b u i
metafizice.
he t ip _, s i l c î ş î e - t e t o t t i m p u } l 5 . 5
Privind purur e a s p r e Ar
. n e l ă s â n d c i:e oP ar tc :: 7m ml c
d e s en e z i c h i p u ri l e / i c o a n e l e L U I
r i b u i e l a r e c a s t i g a r e a c el u i c ă z u t.
din cele ce c o n t
e s c t r e b u i e i n t e l e s as tf el ca u n pi ct or ca re ,
Părintele duh o v n i c
to t t i mp u l a s u p r a „ A r he t i p u l u i ” ( Ar c he t yp o s)
cu privirea fixa tă
„ c hi p ur i l e ” (e ik on es ) în cr e d i n ț a t e lu i, Cu
Hristos, „ d e s e n e a ză ”
a z ă şi t o t o d a t ă „ î m p r o s P ă t ea z ă " cu CL -IIO Î
alte cuvinte, r e d e s e n e
lu i D u m n e z e u d e s e n a t în el e la cr ea ti e si
rile vi rt ut il or c h i p u l
a p r i n b o t e z u l în H r i s t o s , p în tr \î a fa ce as ţf e}
„înno i t ” * * d e j
a s e m ă n ă to r „ A r h e t 1 p u l _ u 1 . GI'l _]a' sa sp?c 1%1a
„chip ul ” to t m a i
a r e t r e b u i e să se s i le a sc ă să -l
e față de „chipul” cazut pe c
„câştige””. |
t o a t ă b uc ur ia v ed e cu pl ac şore
Fericit monahul care cu
mântuirea şi progresul t u t u r o r ca pe al e sa le pr op ri i.
*

__——— —————_-___-
________‘__

“ori21.
“Cf.Ep52,7.
“* Cf. Pr 100.
7 Gn 50.
“ ¢f. Col 3, 10.
" Cf. Mt 18, 15.
*0r 122.
296
 90

Roada semintelor sunt snopii, iar a virtutilor e cunoasterea;

si asa cum semintelor le urmează lacrimile, așa si snopilor le
urmează bucuria.’
x

În acest capitol, care la origine e ultimul într-o primă ver-

siune a Praktikos-ului, Evagrie rezumă încă o dată esenta si
scopul lui praktike, cum rezultă încă și mai limpede dintr-o
scolie la acelasi Psalm 125.
Cei ce seamănă în lacrimi, în veselie vor secera.
Cei care lucrează făptuirea cu osteneală si lacrimi „sea-
mănă cu lacrimi”, iar cei care au parte fără osteneală de
cunoastere „seceră în veselie”. Pe lângă asta mai trebuie
observat că toti venim în viatd având seminte ale virtutii
si așa cum ,semintelor” le urmează „lacrimi”, asa si
„snopilor” bucurie.*
Praktiké e „poarta strâmtă” a evangheliei’, care mai întâi nu
pare să producă bucurie, ci chin, dar care mai apoi oferă celui
deprins cu ea „roadele dreptății”“, din care „crește pomul
vieții””, pe care Evagrie il interpretează ca simbol al intelepciu-
nii". Praktiké e ca „toiagul” cu care pedagogul ne „pedepseşte”

' Cf. Ps 125, 5-6.

"3 in Ps 125, 5.
"Cf. Mt 7, 13.
*3 in Ps 16, 3.
"Prov 11, 30.
"Cf. in Prov 3, 18: Géhin 32.
297
(s1 educă).” Seamăn ă „deşertului”, în ca re „Is rae l a flămânziț
a însetat si a fost ispitit™®; pe scurt, e legat de „osteneală”” ;
de „î nc or dare ”” . : . o :
Asa cum Eva g r ie s u b lin iaz a exp lic it, toț i cel ca re pa se sc i
„ceastă viață au ,semintele vi rt uț ii „ ca re ,, au fo st pu se în su -
flet încă de la inceput™ . _Î n la cr im i” tr eb ui e el e „s em ănat e”
, . s e c e r a 1 2 î n t r - o b u n ă zi „ cu
vi a t d înta
n s pdeeraa
în această ast er
i" .

o
e

r a t e l cu n
*

a d e v a
-

bucurie” „
«
s p
”
i c e l
-
e
t a se r e al i z e a z ă c u i s pi t e si l a c r i m i ,
precum viat a d r e a p
e s e l i e si b u cu r ie . ”
ea se arată cu v
asa şi cunoaster
ă a c e l o r „ ş a s e a n i d e p rakti ks”"*
În această ostenitoa r e m u n c
r e î n a c e s t t i m p „ a r d e ” ” “ c a p e I a co b ” ”, în c a r e
siin „arş i ț a ” ” c a
s al p ra k t i ko s - u lu i ' * , o m ul n u e l ă s a t s i n -
Evagrie vede u n t yp o
„ s e m i n țe l e ” s u n t î n p r i m e j d ie s ă fi e r ă p i t e d e
| Căci da c ă e
, î n a j u t o r vi n „ V â n t u r i ” us o ar
„păsări"”, adică d e de m o n i
care le f a c s ă i n c o l t ea sc a.
la modul fi gu ra t — pu te ri le ce -
„Vânturile” spuse aici
suflet ului di n m u g u r i , p e nt r u ca
resti — împing spicele
lacr imi să se ce re cu ve se li e. ”
aceia care seamănă cu

' (f.33 în PS 22, 4.

* 3 in Ps 135, 6.
*9 in Ps 29, 12.
93 in Ps 126, 2.
" 4inPs136,7.
2 Ep 10,3.
1 5in PS 29, 6.
"KGV,8.
'5 In Prov 19, 12: Géhin 195.
' Cf. Fc 31,39sq.
; Cf. 1 in Ps 86, 2.
17 ,

: Cog 17.
Nzg 41, 4.
5 in Ps 134,7.
298
 ostenelilor lui prak ti ké le urmeaz ă în cel e din ur mă bu cu ria
cunoasterii lui Dumnezeu“, semn sigur al faptului că omul
ş-a apropiat de hotarele rugici unii”. Da că ajunge în fine în
„Jocul du ho vn ic es c al ru găciunii””, se va in ch in a lui Du mn ez eu
Țatăl „fără nimic interm ed iar” ”, „î n Du h si Adevăr”, ad ică în
puhul Sf ânt si în Fiul Să u Un ul -N ăs cu t” .
*

" Cf.9 în Ps 29, 12.

* (f,0r15.62.153.
Cf.0r72, cf. 57. 102. 152.
23

“0r3,
“ Cf. Or 59.
299
 m on ah i — c a p i t o l e l e 91-10 0
Z i c e r i a l e sf i nț il o r

91

î n t r eb ă m î n s ă și c ăi l e m o n a h i lo r c a r e n e - a y
F necesar să
d r e p t si să n e î n d r e p t ă m d up ă el e, c ăc i se pot
precedat in c hi p
zise și f ăp tu it e d e ei f r u m o s , î nt re ca re și a ce s t lucru
găsi multe
-a spus unul din ei:
îs i u s c a t ă si n u n e r e g u l a t ă î n j u g a tă c u i u b i r e a î|
pefgir: tî x a n
g r a b ă pe mona h la l i m a n u l n e p ă t i m i r i i . "
duce de
i p e u n f ra te c a re er a t u l b u r a t
Același l-a izbăvit de imaginați
de ele noaptea poruncindu-i să sl uj ea sc ă cu po st ir e boln av il or ,
căci nu există nimic — spunea câ nd er a întreb at — ca re să
stingd patimile de a c e s t fel ca m i l a ” .
E

Evagrie s-a inteles întotd e au n a dr ept o ve ri gă în la nț ul

traditiei, iar nu un inovator. Pe st e to t în op er a sa el in vo că
mărturia , sfintilor părinț i” , fi e în ch es ti un i de te ol og le , fi e de
asceză. Încă din Scri so ar ea cătr e An at ol iu s — Pr ol og ul Pr ak ti ko s-
ului — Evagrie a recu rs la învă ță tu ra pă ri nţ il or di n ve ch im fz
pentru a expune prie te nu lui său semn if ic at ia simbolică a ha i-
nei monahale si principi il e în vă ță tu ri i du ho vn ic eş ti . Ul te ri or
a citat o zicere a po vă ţu it or ul ui să u Ma ca rl e ce l Ma re pe te ma
akediei' si a desf ăş ur at în vă ță tu ra de sp re vi rt uț i a lu i Grig or ie
din Nazianz,
În ultimele ze ce capi to le ale Pr ak ti ko s- ului , in tr od us e abia
în redactarea defini ti vă , Ev ag ri e al că tu ie șt e un a di n ma i vec hi

' Cf. Pr 29.

' Cf. Pr 89,
300
 culegeri de „ziceri ale pdringilor degertului” ca „dovadă docu-
mentară” a caracterului tradițional al învățăturii proprii. Cu-
legeri asemănătoare se găsesc și în tratatul Despre rugdciune’
și în cel Despre cunoscător". ȘI în tratatul Către Eulogios compus
sub formă de scrisoare sunt inserate nu mai putin de zece
„ziceri” ale părinților monahismului. Într-adevăr în acest
apendice documentat găsim toate elementele pe care le-am
întâlnit deja capitolele anterioare.
Încă de la început Evagrie isi exprimă intentia pe care o
urmărește prin această culegere: e vorba de a găsi criterii
sigure pentru propria viatd duhovnicească.
E potrivit ca aceia care vor să umble pe „calea” Celui
care a spus: „Eu sunt Calea si Viata™, să invete de la cei
ce au umblat pe ea înaintea lor, să vorbească cu ei despre
ce e de folos și să asculte de la el ce e spre ajutor, ca să
nu Introducem ceva străin de alergarea noastră.*
Legătura cu traditia nu înseamnă stăruirea pur și simplă în
ccea ce e transmis, cl păstrarea unei legături vii cu Cel la care se
reduce calea vieţii: Hristos. În mod cu totul biblic Evagrie in-
sistă pe faptul că aceasta e cu putință doar pe „calea ocolită”
averigilor vii sau mutate de aici ale lanțului traditiei.” Evagrie
vorbește mereu de „părinți” la plural, chiar dacă de fapt ci-
tează de cele mai multe ori doar povățuitorii săi nemijlociti.
„Tradiția” e un tot, un întreg, și nu universul mental al unuia
singur ridicat la rang de sistem! Asta înseamnă însă că am face
bine să nu extragem nici un sistem din scrierile lui Evagrie
însuşi, ci să-l vedem permanent drept ceea ce el Tnsusl a vrut
să fie; un martor al „căli” pdrintilor.

' Cf. Or 106-109. 111-112,

' Cf. Gn 44-48,
"In14,6,
“Ep 17,1,
"Cf1In1, 1-4.
301
 i î n t â i „ c a l e a , l u i p r a k t i k e"”", . ; c a l î a S t f â m t ă
a
Această „cale” e m lor actice”, <.:are ne duc:fl „Împărăția
it tă”” a „virtuți pr
c ă la „ c u n o a ş t e r e a lu i D u m n e z e u ” " " . C é c i ac e s te
cerurilor™ , a di t r u
r n e c o n d u c la C e l c a r e S -a fă af —t l pe n
multe căi ale virtutil o
d e a c e e a a S p u s „ E u s u n t C a l e a ” ” , D o a r
noi „Calea”” si c a re
r i c: : , H . n s t f ) s S- .a fî îut „ p e n t r u noi
asa cum repetă adeseori Evag
d r e p ta t e , sf int e ni e și m a n ţ u l r e o
intele p c i u n e ,
Hristos nu S-a făcu t p e n t r u no i n u m a l _ „ C a l e : i , C is i Înţelep..
c u n o a ş t e r e a si v i at a , f i i n d c ă această
ciunea, cu alte cuvinte
D u m n e z e u e v i a t a
*

o a m e n i l o
*

r ” ,
15

c u m spunea
cunoa s t er e a lu i
şi " . Pe to at e a c e s te că i m o d e l e în c u v â n t si faptă
Dom n u l Î ns u
i ca re au um b l a t d r e p t pe el e î n a in te a n o a s t r a .
ne s u n t ce
*

, la pr im a ve de re , cu as ce za mo -
Prima zicere are de-a face
tr eb ui e să fi e „u sc at ă”, cu al te cu-
nahală. „Dieta” monahului
vinte zgârcită în fo lo si re a ap ei’’ , și „n u ne regî la tă ", .î nt ru câ t
prin limitarea la al im en te de ba ză c u m su nt pain ea s u{ ei ul”,
să pună lăcomiei şi do ri nt ei de „m ân că ru ri va ri ate” “ ză vo ru l
uniformitatii.
Această înfrânar e st rictă, ca re vi nd ecă dori nt a bo ln av ă” , nu
e de ajuns singură, da că nu e un it ă cu iu bi rea. Și ir as ci bi li ta te a

*14 in Ps 118, 32.

” Ep 30, 2.
6 in Ps 94, 11.
"2 inPs 137, 5.
"* Ep fid 8, 5.
8 Cf in Prov 4, 10: Géhin 45 (citat In 14, 6).
“1Co1,30.
5 Cf KGIV, 42.
"(f.In 17,3.
Y Cf. Pr 17.
** Cf. Cog 35.
" Pr 16.
" Cf. KG 111, 35.
302
are nevoie de vindecare prin iubire în forma ei concretă care
e blandetea®.
Înfrânarea oprimă numai trupul, blândețea însă face
văzător (theărătikos) intelectul!®
in formă concisă această zicere a părinților contine asadar în
esentd tot ceea ce Evagrie are de spus despre relatia dintre
înfrânare, iubire si nepătimire. E aceeasi învățătură a părin-
tilor pe care am mai întâlnit-o deja în Prolog™.
*

A doua zicere a părinților“ priveste vindecarea păcatelor

irascibilitatii si urmările lor, cosmarurile nocturne.
De aici“ cunoastem că mila suprima nalucirile înfrico-
satoare care ni se întâmplă noaptea. Acelasi lucru il fac
blandetea, nemânierea si îndelungă-răbdarea, si toate
câte restrâng prin natură partea irascibilă tulburată, dacă
nălucirile înfricoşătoare obişnuiesc să aibă loc plecând
de la tulburarea partii irascibile.“
Din păcate Evagrie ne transmite anonim aceste două apof-
tegme, astfel că nu stim cui anume se datorează. În capitolele
Antirrhetikos-ului despre întristare, cunoscută drept cauza coş-
marurilor chinuitoare, Evagrie se referă de mai multe ori la
cei doi povățuitori ai săi, Macarie cel Mare” si Macarie
Alexandrinul®, Se poate ca aici să fie vorba de unul din ei.
*

" Cf. Ep 19,2.

“ Ep27,4.
B Cf. Pr Prol. [8]
“Cf.Pr11şi21.
B Cf. Prov 3, 24-25.
“* In Prov 3, 24: Géhin 36,
" Cf. Ant 1V, 45.
“ Cf. Ant 1V, 23. 58.
303
 92

un ci a ve ni t la dreptu l An to ni e și
Unul din inteleptii de at
e, lips it fiin d de mâ ng âi er ea
i-a zis: „Cum rezisti aici, părint
I
cărților?” Iar el a zis:
a, fi lo zofu le, e na tu ra fă pt ur il or și ea es te de față
Cartea me
tesc cu vi ntel e lu i D um ne z e u . ”
atunci când vreau să ci
*

ni e, pe ca re Ev ag ri e îl ve ne -
Cuvântul si exemplul lui Anto
rează drept „pârga anahoret il or ”, au p e n t r u cei de d u p ă el o
dc ă A nt on ie e un „dre pt ”, ce ea ce ,
greutate deosebită.! Fiin
dat fiind că dreptatea e sum a tu tu ro r virtutilor pr acti ce ' în-
seamnă un „desăv âr şi t” . Pentru Evagrie u rm e a z ă de aici că a
fost invrednicit de cunoaștere .* În ac ea st ă lu m i n ă tr eb ui e în țe -
leasă si apoftegma de mai sus.
Viata lui Antonie il arată de mai mu lt e ori pe pă ri nt el e mo -
nahilor, care în sens l um e s c er a un o m „f ăr ă ca rt e” (a gr am -
matos), în di al og cu fi lo zo fi i gr ec i. ” A p o f te g ma de sp re ca re
vorbim nu se af lă ac ol o, dar as ta n- ar e i m p o r t a n t a . Ca și Io an
Cassian de altf el , Evag ri e tr ebui e să o fi lu at di n tr ad it ia or al ă,
atunci încă vi e, pr in pr op ri ul să u po vă țu it or M a c a r i e ce l Mare ,
care-l cun o s c u s e pe rs on al pe An to ni e. O zi ce re a lu i An to ni e

' Cf Cog 35.

* De asemenea Ant IV, 47.
"cf Pr 89.
“Cf.5bis in Ps 134,7,
* Cf. Atanasie cel Mare, Viata lui Antonie, cap. 72-80.
304
despre rugăciune transm isă de Ca ss ia n ne co nd uc e di re ct la
capitolul nostru.
De ce mă împiedici, soare, care răsari atât de devreme
doar ca să iei de la mine strălucirea adevăratei lumini?!®
pespre ce „lumină” e vorba aici ne arată următorul capitol
din Kephalaia Gnostika, care sună ca un comentariu la zicerea
transmisă de Cassian.
Lumea creată în gândire e greu de văzut la lumina zilei,
intelectul fiind atunci abătut de simturi si de lumina
sensibilă care străluceşte; noaptea însă poate fi văzută
întipărită în chip slăvit la vremea rugăciunii."
E limpede despre ce e vorba. „Înțeleptul” care l-a vizitat pe
Antonie era unul in „înțelepții acestui veac”, care ne „făgă-
duiesc” tot felul de „cunoaşteri””, dar intelepciunea lor e pur
„exterioară” si „mulțimea” lor nu e nimic fata de chiar ,,putina
cunoastere duhovnicească””.
Dacă cuvintele sensibile înfățișează lucrurile si în veacul
viitor, atunci este evident că inteleptii acestui veac" vor
primi si ei Împărăția cerurilor. Dar dacă o vede curitia
intelectului si o înfățișează cuvântul potrivit ei, atunci
este evident că înțelepții acestui veac vor fi departe de
cunoasterea lui Dumnezeu.""
Pentru curatia intelectului său Antonie n-avea nevoie de
intelepciunea exterioară a cărților, cu care se putea lăuda
filozoful, căci „înțelept si cunoscător””, adevărat filozof, il

* Conl IX, 31.

"KG V, 42.
"2 in Ps 62, 4.
”19 in Ps 104, 37.
"12 in Ps 36, 16.
"" Cf. Mt 12, 32 etc.
2 KG VI, 22.
" KG VI, 35.
305
 r t e a ” s a e „ n a t u r a c r e a t u r i .
g e r i i l u i D u m n e z e u . „ C a
făcuseră în î n d u b l u l lo r s e n s de „ c u -
l o g oi , i n t el es i d e E v a g r i e
l C:-lsm cărei i c i t e a s c ă d i n t o t d e a u n a
r a t i u n i ” A n t o n i e a s t i u t s ă -
?i:1£e" s ” ,
d e c a r e s - a v o r b i t
\

c d e s p r e „ î m p ă r ă ț i a c e r u r i l o r ”
si ca r e- i ve s t e s
la î n c e p u t u l P r a k t i k o s - u l u i .
înc ă
si in cartea Ta v o r fi s c r iș i to ți .
n t e m p l a r e î c f or p u r i l o r. ş î a
Carte” alui Iium n e z e u e c o
i n t e l e c t \ î l cu r a t i t Î s t e S C ri s î n
Zelor necorporale î n c a r e
p r in c u n o a s t e r e , i a r î n î C.Zéî.rte sunt
a f : e a s t
chip n a t u r a l
i u n i l e ™ d e s p r e p r o v i d e n ț ă si j u d e c a t ă .
scrise cuvintel e / r a t
D u m n e z e u e s t e c u n o s c u t d r e p t C r e a -
Prin aceast ă c a rt e
n t e le p t , P r o n i a t o r si J u d ec a . i - : o r i C r e a t P r
tor/Dem i u r g , i
f i c u t e / d e v e n i t e d e la n' ef uT l[ : a la emf_
din pri ci na c e l or
le p t d i n p r i c i n a c u vi n te l or / r . a ţ n . l m l o r _ p u s e î n
tență ; Î n ț e
n pr i c i n a c e l o r c e co n tr ib ui e la v i r t u te si
el e: P r o n i a t o r di
pr i c in a d if e r i t e lo r co rp ur i
cunoastere; iar Judecător din 1
r l u m i si v e ac u r i l o r ca re le
ale celor rationale si diverselo
cuprind.”

E Bl
—

" Evagrie pune în joc dublul sens al cuvântului grec logos, care în-
seamnă atât „cuvânt”, cât si „rațiune”; cf. Pr 2.
" 8 in Ps 138, 16.
306
 93

M-a întreb at „va sul ale ger ii” , bă tr ân ul Maca ri e Eg ip te an ul :

„De ce atu nci câ nd su nt em ra nc hi unog i pe oa me ni fa ce m să
dispară puterea de am in tire a suf letulu i, iar când su ntem ran -
chiunosi pe demoni rămânem nevătămați?”
Cum eram nedumerit în privinta răspunsului și am cerut
cuvânt ca să aflu cum anume, acela a zis: „Pentru că în primul
caz actiondm îm po tr iv a naturii păr ții ira sci bil e, pe câ nd în al
doilea actiondm în conformitate cu natura ei.”
.

Alături de cele trei puteri fundamentale — intelect, irasci-

bilitate si dorintd — sufletul mai dispune de un mare numar
de alte puteri.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
si toate cele dinăuntrul meu Numele cel sfânt al Lui.
„Cele dinăuntrul” omului dinăuntru* sunt puterea lui
intelectuală, gânditoare, privitoare, imaginativă și me-
morativa.’
Memoria, care tine de irascibilitate, ar trebui ca plină de
blandete să fie îndreptată tot timpul spre Dumnezeu“, de aceea
demonii fac totul ca să o abată, la vremea rugăciunii, spre alte

'FA9,15.
*Rm 7, 22 etc.
"1 inPs102,1.
'Cf. KG 1V, 73.
307
obiecte®. Deosebit de vătămătoa
re aici este ranchiuna, „ținerea
de minte a răului”.
Dacă doreşte cineva rugăciunea curată şi să aducă |y;
Dumnezeu o minte fără gânduri, să-și stăpânească iras.
cibilitatea si să-şi păzească gândurile născute de ea, adică
cele ce se întâmplă din bănuială, ură §i ranchiună care
mai cu seamă orbesc intelectul şi strică starea lui ce-
rească; căci aceasta ne-a îndemnat şi sfântul Pavel, care
zice: „Ridicați spre Domnul mâini cuvioase fără mânie s;
gânduri de ceartă.”" |

Întrucât „căile ranchiunosilor duc la moarte™, demonii fac

totul să constrângă irascibilitatea să lupte, împotriva naturii
sale, cu oamenii.
Nu există absolut nici o mânie dreaptă împotriva aproa-
pelui!®
Trebuie să iubim orice „chip al lui Dumnezeu” cu aproape
aceeasi iubire ca si Prototipul, chiar atunci când demonii 1|
întinează” şi prin aceasta il fac în aparență vrednic de ură. Ura
nu-l priveste însă pe păcătos, ci întotdeauna numai păcatul,
Păcătosul rămâne vrednic de iubire în calitatea lui de „chip
al lui Dumnezeu””.
Din capitolul nostru aflăm că Evagrie datorează această în-
vățătură duhovnicească „marelui” său „dascăl si învățător””

> Cf. Or 10. 45-47.

* Cog 32 (citată 1 Tim 2, 8).
7 Cf. Pr 24.
* Prov 12, 28.
* Or 24.
" Cf. Pr 89.
" 50 in Ps 118, 113.
2 Or Prol.
308
 neatinși.“

!
{

"" Cf Macarie 32.

" Macarie 36.
"
 94

a m i a z ă la s f c î n î u l p ăr i n t e M a a ' z r i e si
M-am dus în pli n ă
e s e t e , a m ce ru t a p d > * l ? e au . l a r e l a z i s
fiind foarte ars d
u m b r a , c ă c i m u ţ p c a re a c u m c a l c î to r e s c
„Să te mulțumești cu
a r e s u n t l i p s i ţ i c hi ar și dî a cc îas ta . |
sau navighează pe m
ut d e la el c u v i n t e f i e s p re . î n f r a nf : z r e , a zi s:
Apoi, cum am ce r
e, c ă ci de d o u ă z e c i d e a ni î n t r e g i N u m - a m
Îndrăzneşte , co pi l
i c i d e p âi n e , n i c i d e a p d, n i c i d e s o m n , c ăc i î m i
mai săturat n
e o m â n c a m, î m i m f i s u r a m a p a p e c a r e
cântăream pâinea pe c ar
ura m o m ică p a r t e d e s om n reze mân d u- mă d e zid uri .”
o beam si f
*

nu e Ma ca ri e ce l Ma re , ci omon i-
Părintele mentionat aici
e Alexandrin ul sa u Or ăș ea nu l (T 39 %) .} \Eva gr ie
mul său, Ma ca ri
ul no st ru păş'int' î" 1 si , 1ntr}1 ca t
il numeste altundeva i „sfânt
nt ul nost ru pr es bi ter .. Ac es t fa im os
era presbiter în Kellia, „sfâ
El es te ce l ca re i- a r e c om a n -
bătrân era un ascet foarte auster.
ir e cu si gu ra nt d nu st ra in Qe
dat lui Evagrie un regim de post
e si -a in su si t în să pe de -p }m
moartea sa prematurd.’ Evagri
această regulă plină de renu ntari și , da că un eo ri ţ) ut ea .fl_ m—
țelegător', a transmis-o mai depa rt e în pr inci piu și uc enic il or

' Ant IV, 23. 58; VIII, 26.

2 Cog37.
3 Vita C. ,
“ Rer mon 10.
310
săi”. Zicerea lui Macarie, care trimite la profetul lezechiel",
apare și în învățătura sa într-o formă aproape identică.
Pune-ti pe cântar pâinea ta si bea-ti cu măsură apa si
duhul curviei va fugi de la tine.
somnul în pozitie șezândă, practicat si azi de unii părinți în
monahismul ortodox, era pe atunci un obicei foarte răspândit.*
,

> Vita C.
* Iz 4, 10 sq.
" Mn 102. Pentru această dietă, vezi supra, Pr 17 si 91.
* Cf. HL 32, despre obiceiurile monahilor pahomieni.
311
 95

Unui monah i s-a adus vest ea mo rt ii ta tă lui său, ia r el a

nc et ea ză bl as fe mi a! Ta tă l me y
spus celui ce-i aducea vestea: „Î
e nemuritor.”

Această zicere, care amin te st e un ep is od ev an gh el ic !,

re la te az ă an on im , ca si c u m ar ve ni de la al t-
Evagrie o
cineva: dar Palladios, care a fo st an i de zile ucen icul și
bu ie po vă țu it or ul ui să u" . În
prietenul său apropiat, o atri
cazul în care la Palladios nu es te vo rb a de o in te rp ol ar e
lu zion ăm că ai ci Ev ag ri e vo rb es te
tardivă, trebuie să conc
la persoana a treia desp re si ne in su si .
as i ep oc ă cu Ev ag ri e în de -
loan Cassian, care trăia in acee
sertul egiptean, mai exac t în ap ro pi at ul Sk et is , tr an sm it e
zicerea unui frate din Pont, pr in care ar e în ve de re cu to at ă
probabilitatea pe Evagrie în su şi ', ca re -l fa ce să ap ar ă în ac e-
easi lumină. Acest monah an on im pr im es te , du pă ci nc is pr e-
zece ani, un pachet de scriso ri , de la ta td , m am a §i nu me ro si
prieteni din patria sa. Întruc ât ci tire a acestor sc ri so ri i- ar fi
stârnit în suflet o fu rt un ă de se ntim en te, pe nt ru a nu -ș i pu ne

' Cf. Mt 12, 46 sq.

2 HL 38.Cf.
* Vezi Conl X, 3, unde Cas sia n co mb at e er oa re a mo na hu lu i ant rop o-
morfit Serapion prin inteleptul di ac on Ph ot in us di n Ca pa do cia. Di n pri -
cina lui leronim si a campaniei sal e an ti or ig en iste în Occi dent , Ca ss ia n
nu-i dă acestuia numele său real: Evagrie din Pont.
312
în primejdie curatia inimii dobândită cu osteneală, aruncă
pachetul în foc fără să-l deschidă.*
Pe de altă parte, stim chiar din scrisorile lui Evagrie că
acesta coresponda cu multă plăcere cu prieteni, chiar și din
patria sa.’ Tot de aici aflăm și că Evagrie a fost profund tulbu-
rat de moartea lui Grigorie din Nazianz®, iubit de el ca un
părinte, dar și de cea a tatălui său după trup’. Întrebarea dacă
aici Evagrie, după exemplul apostolului Pavel”, vorbeste
despre el insusi la persoana a treia sau Palladios atribuie
dascălului său o zicere pe care poate Evagrie o cita adeseori
impresionat de ea trebuie să o lăsăm deschisă. Continutul ei
e în orice caz cât se poate de „evagrian”.
Părinții nostri sunt doar părinți ai trupurilor, Dumnezeu
însă e Tatăl sufletului’,
citim într-o scrisoare în care Evagrie deplânge moartea tată-
lui său si încearcă să-şi usureze durerea cu consideratii de
acest fel cu privire la originea si scopul existentei noastre.
Dumnezeu e „cauza (aitios) si tatăl fiintei inteligibile”” si, ca
atare, și al „fericirii” ei „ultime””. El singur e prin natura fără
început si „nemuritor”””. Dar întrucât Dumnezeu „l-a creat pe
om după chipul (eikon) vesniciei Lui”", de aceea și existenta
acestuia e „plină de nădejdea nemuririi™", care se va împlini
atunci când la „sfârșit” se va uni cu El pentru totdeauna®.

“ Inst V, 32.
" Cf. Ep 26.
*Cf. Ep 21.
” Cf. Ep 57. 58.
"Cf.2C0 12,2.
* Ep 57, 3.
" Ep 58, 3.
"" Ep fid7, 18 sq.
"" Cf.1Tim 6, 16.
"" Sol 2, 23.
" Sol 3, 4.
"" Ep Mel 30.
313
 95

Unui monah i s-a adus vestea mortii tatălui său,

spus celui ce-i adu cea ves tea : „În cet eaz ă bla sfe mia l Tată l »
e nemuritor.”

Această zicere, care aminteşte un episod evar

Evagrie o relatează anonim, ca si cum ar veni de la alt-
cineva; dar Palladios, care a fost ani de zile ucenicul şi
prietenul său apropiat, o atribuie povatuitorulu |
cazul în care la Palladios nu este vorba de o int:
tardivă, trebuie să concluzionăm că aici Evagrie +
la persoana a treia despre sine însuși. .
loan Cassian, care trăia în aceeasi epocă cu Evagrie î
sertul egiptean, mai exact în apropiatul Sketis, trans:
zicerea unui frate din Pont, prin care are în vedere c
probabilitatea pe Evagrie însuși", care-l face să apară
easi lumină. Acest monah anonim primeste, după cincispre
zece ani, un pachet de scrisori, de la tată, mamă si nu
prieteni din patria sa. Întrucât citirea acestor scrisori i-:
stârnit în suflet o furtună de sentimente, pentru a nu-si p

' Cf. Mt 12, 46 sq.

" HL 38.Cf, L
* Vezi Conl X, 3, unde Cassian combate eroarea monahului a
morfit Serapion prin inteleptul diacon Photinus din Cz
cina lui leronim si a campaniei sale antiorigeniste in Occident, Cassian
nu-i dă acestuia numele său real: Evagrie din Pont. .
312
in primejdie curăția inimii dobândită cu osteneală, ar
uncă
pachetul în foc fără să-l deschidă.*
Pe de altă parte, stim chiar din scrisorile lui Evagrie că
acesta coresponda cu multă plăcere cu prieteni, chiar si din
patria sa.” Tot de aici aflăm și că Evagrie a fost profund tulbu-
rat de moartea lui Grigorie din Nazianz®, iubit de el ca un
părinte, dar și de cea a tatălui său după trup’. Întrebarea dacă
aici Evagrie, după exemplul apostolului Pavel®, vorbeste
despre el insusi la persoana a treia sau Palladios atribuie
dascălului său o zicere pe care poate Evagrie o cita adeseori
impresionat de ea trebuie să o lăsăm deschisă. Continutul ei
e în orice caz cât se poate de „evagrian”.
Parintii nostri sunt doar părinți ai trupurilor, Dumnezeu
însă e Tatăl sufletului?,
citim într-o scrisoare în care Evagrie deplânge moartea tată-
lui său și încearcă să-şi usureze durerea cu consideratii de
acest fel cu privire la originea si scopul existentei noastre.
Dumnezeu e „cauza (aitios) si tatăl fiintei inteligibile”" si, ca
atare, sial „fericirii” ei „ultime””. El singur e prin natură fără
inceput și „nemuritor”“, Dar întrucât Dumnezeu „l-a creat pe
om după chipul (eikân) vesniciei Lui”", de aceea și existenta
acestuia e „plină de nădejdea nemuririi”", care se va împlini
atunci când la ,,sfarsit” se va uni cu El pentru totdeauna®.

* Inst V, 32.
> Cf. Ep 26.
°Cf. Ep 21.
"Cf. Ep 57. 58.
"Cf.2C0 12,2.
" Ep57,3.
" Ep 58, 3.
"" Ep fid 7,18 sq.
2Cf.1Tim 6, 16.
"" Sol 2, 23.
" Sol 3, 4.
"* Ep Mel 30.
313
 96

i l-a î n t r e b a t pe u n ul di n b ă t r â n i d a c ă p or u n -
Unul di n fr at
â n c e î m p r e u n ă cu m a m a si s u r o r i l e lu i a t u n c i
ceste să m ă n
a zis: „ S ă n u m ăn ânci cu fe m ei e! ”
când se duce acasă, iar el
*

Regula evitării re la tiil or cu se xu l op us era vala b. ilă at ât

pentru monahi , cât și pent ru fe ci oa re . Ru de le er au 1ţ1 <_: lus e.
De ce această rigoare at ât de st ră in ă az i pent ru se ns ib il it at ea
multora? Di n mo ti ve as ceti ce și du ho vn ic eşti .
Fugi de întâlnirile cu bărbații,
ca să nu se fa că id ol i/ im ag in i în su fl et ul tă u
si sa-ti fie pi ed ic ă in vr emea ru gă ci un ii ."

Orice întâlnire cu un lu cr u se nsib il la să în mi nt ea no as tr ă o

„imagine”” si da că ac ea st a e im pr eg na tă de pa ti mă , c e e ace e
inevitabil într-un om încă nematur, această „imagine ne
perturbă rugă ci un ea ca re tr eb ui e să fie liberă de or ic e im pr es ii
imaginative. Aici parintii erau total realiști.
Dacă ieşi în sat, nu te apropia de femei
si nu zăbovi stând de vorbă cu ele;
căci asa cum înghite cineva un cârlig
asa va fi tras si sufletul tău.*

'Vg 6.
* Pr 38.
* Mn 83.
314
 Râsetele necuviincioase* sau chiar atingerile® erau riguros
alungate, De aici și interzicerea de a lua parte la petreceri de
orice fel.
Sărbătoriri cu betii să nu vezi
si la nunti străine să nu intri,
căci necurată este la Domnul
orice fecioară care face acestea.*
Părinți din vechime erau buni psihologi’ si de altfel stiau
din experiență cât de vulnerabil e omul tocmai atunci când a
pus piciorul pe calea abruptă a monahismului.
Asta poate fi valabil pentru femei în general, dar aici, s-ar
putea obiecta, e vorba de propria mamă si de propriile surori!
Dar în opinia părinților nici chiar o rudenie atât de apropiată
nu justifică vreo exceptie. Si Evagrie nu ne rămâne dator cu
justificarea.
Nu te lăsa târât nici de grijile de parinti sau de prieteni-
ile față de rude, ci refuză întâlnirile continue cu aceştia,
ca să nu te jefuiască de isihia din chilie si să te ducă spre
ocupatiile lor. „Lasă”, zice Domnul, ,,mortii să-și îngroape
mortii lor, si tu vino şi urmează-Mi.”*
E în joc deci scopul tuturor ostenelilor ascetice: hesychia sau
„liniștea” interioară si curăția inimii, fără de care o „rugă-
ciune curată” e imposibilă. Pentru acest bine înalt merită
sacrificat, dacă e necesar, totul, nu doar legăturile familiale
sau ale prieteniei, ci chiar propria chilie, dacă devine prea
frecventată', iar uneori chiar si patria, pentru a trăi necunoscut

' Cf. Vg 46.

> Cf. Vg 44.
*Vg14.
"Cf.Ep 16, 3.
* Rer mon 5 (citat Mt 8, 22),
* Ibid.
315
 singurele „rude”pe
bucuros sunt „părinții” săi „
nicesti’ş[_sânţnpărmţl Laeis:
va face vona Tatil

\\\

"cf ibid 6.
" Cf. Evagrie7.
"* Rer mon 7 (citat Mt 12, 50).
316
 97

Unul din frati avea numai o evanghelie pe care a vândut-o

si a dat-o spre hrănirea celor flămânzi rostind un cuvânt vred-
nic de pomenire: „Am vândut însuși cuvântul care-mi spunea:
« Vinde-ți averile si dă-le săracilor!»"”
*

Pentru a Intelege corect această apoftegmă, care a intrat şi

în culegerile Patericelor, trebuie să o vedem în contextul isto-
ric al epocii sale. „Lectura meditativă a sfintelor scripturi”
(lectio divina) e din totdeauna unul din cele mai importante
exercitii spirituale ale monahilor' și Evagrie o recomandă
frecvent în scrisorile sale’. Multi monahi cultivati practicau
apreciata muncă de copist', ca și Evagrie, cunoscut pentru ca-
ligrafia sa deosebit de elegantă“. Învățatul episcop Epifanie al
Salaminei putea astfel să afirme fără întorsături de cuvinte:
Agonisirea de carti creştineşti e necesară pentru cei care
au cu ce. Căci şi numai vederea acestor carti ne face mai
sovditori fatd de păcat si ne îmboldeşte să ne ridicăm
mai degrabă spre dreptate.“

' Mt 19, 21.

" Cf. Pr 15.
*Cf.Ep4,3.5;6,4;25,6.
' Cf. Avraam 3.
* HL 38.
* Epifanie 8.
 de " p e c a re m o na k b
' Wrele ..m ţ l i s ă i „ c
e
mntr : os s u n t „ p ă r m
n ț i - s el î
si „sfinții pări Tatălui M f¢ —f N
uhovnicești”
n e va f ac e v o i a
sp… Ofi d
a t es l s o r ă şi m a m , "A
"u-.l.

acehhleshe&
*

" cf.ibid. 6.
" Cf. Evagrie 7.
"" Rer mon 7 (citat Mt 12, 50).
316
 97

Unul din frati avea numai o evanghelie pe care a vândut-o

și a dat-o spre hrănirea celor flămânzi rostind un cuvânt vred-
nic de pomenire: „Am vândut însuși cuvântul care-mi spunea:
«Vinde-ti averile și dă-le săracilor!»!”
*

Pentru a înțelege corect această apoftegmă, care a intrat si

în culegerile Patericelor, trebuie să o vedem în contextul isto-
ric al epocii sale. „Lectura meditativă a sfintelor scripturi”
(lectio divina) e din totdeauna unul din cele mai importante
exercitii spirituale ale monahilor? si Evagrie o recomandă
frecvent în scrisorile sale’. Multi monahi cultivati practicau
apreciata muncă de copist’, ca și Evagrie, cunoscut pentru ca-
ligrafia sa deosebit de elegantă”. Învățatul episcop Epifanie al
Salaminei putea astfel să afirme fără întorsături de cuvinte:
Agonisirea de cărți crestinesti e necesară pentru cei care .
au cu ce. Căci și numai vederea acestor cărți ne face mai
șovăitori fatd de păcat și ne imboldeste să ne ridicăm
mai degrabă spre dreptate.*

'Mt19,21.
" Cf. Pr 15.
*Cf.Ep4,3.5; 6, 4; 25, 6.
* Cf. Avraam 3.
* HL 38.
* Epifanie 8.
317
 vâ nt : „D e m a r e fo lo s p e n tr u ne p ăc ă tu i r e e citi re g
În tr -u n cu
aturilor.”?
s c o p e r ir e a ti pa ru lu i in sd o ca rt e er a un ob ie ct
Sc?rfatiunrtlclsod e d e
De ac ee a er a oa re 'm ,g ăd\} it să ai bă as tf el de
de lux de mare pret .’
re se fă cu se m o n a h di n „i ub ir e de Să făde ""?
obiecte ci ne va ca
cu ca rt i nu în s e m ş a oa re un fu rt de |,
Umplerea rafturil or
ni?" ” M o na h i i di n ch in ov ii re zo lv as cî ră e} eg an t
văduve si or fa
in td : m ă n ă s t i r e a av ea o bi bl wt ec a ac ce -
acest conflict de co ns ti
hu l si ng ur n e a v a n d ni ci o p r o pr ie tat e
sibilă tuturo r, m o na
privată, nici mă c a r o ca rt e. Un ii pu st ni ci se c o m p o r t a u la fe l,
i că rț il e la di sp oz it ia co nf ra ți lo r. ” . E
pun â n d u - ş
ri nț i er au de pă re re că to tu si co n-
Cu toate acestea, multi pă
e fo lo su l că rț il or si po se si a lo r r ă m â n e . M a c a r i e ce ]
flictu l în tr
p l u , p ov a t u i t o r u l lu i Ev ag ri e® , r e c u n o s t e a at ât
Mare, de e x e m
t si v a l o a re a pu ne ri i la di sp o-
folosul lecturii duhovniceşti, câ
op ri i. Cu to at e ac es te a, er a de
zitie dezinteresate a cărților pr
rt ut ea „n ea go ni ss lţ if ' (a kt em o-
părere că în caz de îndoială vi
di n F e r m e și -a v a n d u t |
syné) era mai înaltă! Teodor
ba ni i să ra ci lo r. ” M o n a h u l an o-
cele trei cărți ale sale si a dat
on a as ad ar cu t o t u l î r
nim din capitolul nostru acti
sfintilor parinti. |
*

Tabloul ar rămâne în să un il at er al şi in comple t da că n- am

adăuga că mo nahul nu ca ut ă să ră ci a ca at are, sau, cum spune .
dra gul
d

de
i"

,
_,-_-.1-_' 3 ____. _-._.

posesi une
L

d de
AE

do ri nt
s:

Macarie, libertatea fatd de ori ce

ei înseşi . Si Hr is to s o ce re de dr ag ul un ui b ne mai in
urmării Lui, al Evangheliei. al Împărăției ceruriEloeer

” Epifanie 9. . |
* ¢f. Ghelasie 1. L
* Pr Prol. [2]. 3 ‘
"" Cf. Serapion 2. : „
" Cf Ghelasie 1; Teodor din Ferme 1.
'* Cf. Pr 93.
" Cf. Teodor din Ferme 1.
318
 „Du-te, vinde-ti averile si dă-le săracilor”" si „luându-ţi
crucea tăgăduiește-te pe tine insuti””, ca să te poti ruga
neîmprăștiat.""
sensul acestei „neîngrijorări” cu totul evanghelice e asadar
desăvârșita libertate pentru unicul lucru necesar.
Nu refuza sărăcia şi necazurile, materiile rugăciunii
neîmpovărate!"”
Rugăciunea
g e „comoara” cunoaşterii lui Dumnezeu'®, pe care
Hristos a făgăduit-o „în cer” celor care au renuntat la toate
pentru El",
*

L-am răstălmăci însă cu totul pe Evagrie, care nu doar că a

scris cărți pentru monahi, dar si avea cărți”, dacă am vrea să
deducem din apoftegma citată de el o poruncă general valabilă.
Ce sens ar avea atunci îndemnul său de a nu neglija citirea
sfintei Scripturi? Nici Macarie nu voia desigur nimic mai mult
decât să dea o solutie evanghelică lui Teodor din Ferme în
cazul concret al conflictului de conştiință care 1l frământa.
Un ultim lucru: capitolul nostru mai trebuie citit în lumina
capitolului 92. Cu alte cuvinte, oricât de mare ar putea fi
„Mângâierea care vine din cărți”, adevăratul contemplativ
năzuieşte în cele din urmă să citească sau contemple nu doar
„cuvinte” despre Dumnezeu și creația Lui, ci să cunoască
„cuvintele” sau „rațiunile” (logoi) creatiei lui Dumnezeu®, ba

" Mt 19, 21.

"" Mt 16, 24.
' Or 17. Pentru această rugăciune fără impristiere, vezi cele spuse
mai sus in Pr 63 si 69.
"” Or 131.
""Cf.Ep 47, 1.
" Cf. Mn 25.
" Cf. Vita].
“ Cf. Ep 64.
319
 98

În imprejurimile Alexandriei e o insulă asezatd în partea de

miază-noapte a lacului numit Maria [Mareotis], si acolo locuia
[Didym cel Orb] un monah foarte iscusit în tabăra cunoscăto-
rilor și care spunea:
„Toate cele făptuite de monahi se fac pentru cinci pricini:
pentru Dumnezeu, pentru natură, pentru obicei, pentru con-
strângere și pentru lucrul mâinilor.” Acelasi spunea iarăși:
„Virtutea e una prin natura sa, darse specifică în puterile
sufletului, căci si lumina soarelui este lipsităde formă, dar ia
în chip natural forma ferestrelor prin care pătrunde.”

„Monahul foarte iscusit în tabăra cunoscătorilor (gnăsti-

kân)”, cel care după o asceză aspră a ajuns vrednic de cunoas-
terea lui Dumnezeu, e foarte probabil Didym cel Orb (T 398).
El trăia pe o peninsulă a lacului Mareotis si Evagrie, care
altundeva il defineşte și ca „marele și cunoscătorul (gnăstikos)
dascăl”", trebuie să-l fi cunoscut personal bine pe acest faimos
învățat foarte stimat pentru stiinta sa atotcuprinzătoare.
Ucenicul său Palladios, în orice caz, l-a vizitat de mai multe
ri.” Ceea ce Evagrie ne transmite aici din el este, ca și mai
sus”, o înțelepciune de scoali filozofică încreştinată.

' Gn 48.
*Cf.HL4.
' Cf. Pr 89.
321
. ¥ o - | , '."'\ 1: 111
(11 ML e W

Tl
putea ridica ochii mintii
: i . l
sp
 98

În imprejurimile Alexandriei e o insuld așezată în partea de

miază-noapte a lacului numit Maria [Mareotis], și acolo locuia
[Didym cel Orb] un monah foarte iscusit în tabăra cunoscăto-
rilor și care spunea:
„Toate cele făptuite de monahi se fac pentru cinci pricini:
pentru Dumnezeu, pentru natură, pentru obicei, pentru con-
strângere si pentru lucrul mâinilor.” Acelasi spunea iarăși:
„Virtutea e una prin natura sa, dar se specifică în puterile
sufletului, căci și lumina soarelui este lipsită de formă, dar ia
în chip natural forma ferestrelor prin care pătrunde.”

„Monahul foarte iscusit în tabăra cunoscătorilor (gnăsti-

kân)”, cel care după o asceză aspră a ajuns vrednic de cunoas-
terea lui Dumnezeu, e foarte probabil Didym cel Orb (t 398).
El trdia pe o peninsulă a lacului Mareotis si Evagrie, care
altundeva il defineste si ca „marele și cunoscătorul (gnăstikos)
dascal™, trebuie să-l fi cunoscut personal bine pe acest faimos
învățat foarte stimat pentru stiinta sa atotcuprinzătoare.
Ucenicul său Palladios, în orice caz, l-a vizitat de mai multe
ori." Ceea ce Evagrie ne transmite aici din el este, ca și mai
sus’, o înțelepciune de școală filozofică încreștinată.

' Gn 48.
"Cf.HL4.
* Cf. Pr 89.
321
 ” î ns ea mn ă a fa ce bi ne le , de
A face ceva „pentru Dumnezeu
pildă ospitalitatea', nu pe nt ru oa me ni sau di n al t mo ti v, ci
ur D u m n e z e u este „b un pr in
pentru El Insusi’. Fiindcă sing
ființă”* şi de acee a și si ngurul Dă tă to r al bine lu i’.
on ează , de ex em pl u, at un ci câ nd
„Pentru natură” omul acți
îşi iubeste fiii sau își cinsteste pări nț ii.* îl înde am nă la ac ea st a
ale vi rt uț ii ”, date de la în ce pu t îm pr e-
_semintele” „naturale”
|
ună cu natura sa creată.
„Obiceiul” sau „tra di ți a” ”” de te rm in ă mu lt e. Su nt ob is nu -
inte bune si rele. Aici este vo rb a de si gu r de ac el e de pr in de ri ,
„canonul obisnuit™", care de te rm in ă vi at a as ce tică , vi at a de
rugiciune”. - |
Prin „constrângeri” trebuie in te le se , de ex em pl u, „n ev oi le .
trupului””: mâncar ea , bă ut ur a, so mn ul, că ro ra le e supus şi
ascetul oric ât încearcă să le ti nd în fr âu . e
Ca o caracter is ti că a mo na hu lu i, nu și a oa me ni lo r antichi-
tății în general, Di dy m me nț io ne az ă în fi na l „l uc ru l ma nu
După „sâr gu in ța ne mă sura tă ” pe nt ru el se po a e re
de ex empl u, da că „s ta re a pa șnic ă a su fletul ui ”, î
gi se ste un eo ri mo na hu l, e în tr -a de vă r un in al do
ne pătimi ri sa u o în șe lare a de mo ni lo r. ” A
E deos ebit de em ot io na nt fa pt ul că Di d
patru ani*, compară fiinta virtutii cu minunea11Ca lumi
a d

4.
B U ,
:"- .." SE

- -: *
| i
(45 -|.1.|, .

* Cf. Cog7.
* Cf. Pr Prol. [3]. u
*KG1, 1.
7¢F Or33.31.
* Cf. Ep 18, 1.
"Cf.KGl, 40.
" Cf. Cog 33.
"" Pr 40,
'* Cf. Or 106. 109; Cog 5.
" Or 105.
14 Cf: Vg 4.

'* Cf.Pr 57.

Cf. HL 4.
322
 în sine incoloră, lasă să se vadă culorile continute în ea abia
atunci când se refractă prin sticlă. Învățătura despre unitatea
virtutii în multiplicitatea manifestărilor ei pe care Evagrie o
datorează, pe lângă Grigorie din Nazianz, si lui Didym cel Orb,
e dezvoltată mai sus."”

" Cf. Pr 89.

323
 99

plăcerile, ca să-mi rete zi pr et ex te le ir as ci bi li tă ți i,

e n t r u pl ăcer i, îm i t u l b u r ă int
acestea luptă întotdeauna p
din bă tr ân i a z E : „ ec
si alungă cunoagterea.” Iar unul
stie să păstreze depozi te de h r a nă sa u de b a m. ” '
e m o n i de d ouă or i cu pr iv ir e
„Nu stiu să fi fost amăgit de d
A
acelasi lucru." *

Si aceste trei apoftegm e an on ime at in g te me pe ca re E

le-a tratat deja. S-a spus astfel" că fiinta irascibi atii st
pe ntru o pl ăcer e sa u a; €
lupta îm potr iv a d e mo n il o r
însă aceast ă lu ptă e îm po tr iva ap ro ap el ui și p e n t r u
lumească, at un ci ea „î nt un ecă” in te lect ul și îi ră p
cuno as terea. De ac eea în ca pito lu l no stru se insi si
să mergem la ră dă ci nă și să s m ul g e m orice pr et ex t plâcerilor -
i.
irascibilități Pe nt ru ca in te le ct ul să -ş i af le sa ti sf ac ți a î n -
„dorințele duho vn ic eş ti ”, nu lu me st i, e n e v o i ede o în tr ei tă -
E
renunțare.
Nu poate dobândi cunoasterea cel care n-a fac
a doua și a treia renuntare. :II-'[
e
o

Prima renuntare e părăsirea de bunăvoie a lucruri

-

lumeşti pentru cunoasterea lui Dumnezeu, - f

a doua e dezbrăcarea răutății cu harul Mântuitoru
nostru Hristos si prin sârguința omului, -

'Cf.Pr 24 Z
324
 iar a treia e separarea de necunoastere care se arată în
chip natural in oameni proportional cu starea lor."
Cu privire la a doua zicere: fiinta iubirii, s-a spus’, e aceea
de a desfiinta nu numai bogitiile, ci însăși viata noastră tre-
cătoare.
Dacă trebuie să descoperim în chip vădit natura iubirii
în ce anume constă ea, socotesc că lucrurile stau în felul
următor: iubirea e o virtute a sufletului rational care se
desăvârșeşte prin înfrânarea de la toate plăcerile trecă-
toare si e proprie ucenicilor lui Hristos. Căci a dobândit
iubirea acela care dispretuieste hrana, pe Mamona si
lauda lumii si, împreună cu acestea, si-a tăgăduit chiar si
trupul său din iubire pentru cunoasterea lui Dumnezeu.*

Cu privire la a treia zicere: pentru a nu fi inselati a doua oară

în acelasi lucru e nevoie de cercetare de sine.
Asezandu-te adu-ti aminte în tine insuti de cele ce ti
s-au întâmplat, de unde ai început și pe unde ai umblat
si în ce loc ai fost cuprins de duhul desfrânării, mâniei
sau întristării, si cum au avut loc cele ce au avut loc; în-
vata-le si predă-le memoriei, ca să-l poti demasca atunci
când se apropie, divulga si locul tinut ascuns de el si să
nu-l mai urmezi de acum.’
Prin această atentă autoobservare®, când e eliberat de patimi
și dobandeste cunoașterea, intelectul ajunge în cele din urmă

" Cog 26.

" Cf. Pr 18.
“ Ep 60, 3.
” Cog9.
* Cf. Pr 50. 51.
325
C demonli' ", care nu-l mli
cesta e şi motivul pentru:
f‘-":) ihllnte demoni tot mai
; '.I
 100

Nu este cu putintd să-i iubim pe toti fratii în mod egal, dar

e cu putintd să ne întâlnim cu ei în chip nepdtimas, liberi de
ranchiună și de ură; dupd Domnul trebuie iubiti preotii care ne
curdtd prin sfintele Taine și se roagă pentru noi, iar pe bătrâni
trebuie să-i cinstim ca pe niste îngeri, căci ei sunt cei ce ne ung
pentru lupte și ne vindecă de mușcăturile fiarelor sălbatice.

Apendicele documentar se încheie cu două „ziceri”, ai căror

autori Evagrie nu ni-i spune. Putem presupune că le-a formulat
el Tnsusi.
Scopul lui praktike, căreia îi este dedicată această scriere, e
iubirea', a cărei abnegatie desăvârşită Evagrie a descris-o încă
în capitolul precedent. În ciuda acestui înalt tel Evagrie rămâne
realist: iubirea în sensul deplin al cuvântului presupune reci-
procitate, care e cu putintd în sens desăvârşit numai între
Dumnezeu, Care „este iubire”“ şi Care „ne-a iubit cel dintâi””,
și „chipul” Său. Aceasta e în primul rând „iubirea desăvârșită
si duhovnicească, în care se lucrează rugăciunea în Duh si
Adevăr””. Cu aceeasi „iubire duhovniceascd™ trebuie iubit si

' Cf. Pr 84.

“1In4,8.
"1In4,10,
‘or77.
" Pr 35,
327
 „ ap r o a pe la , întrucât
apro a p e le
„chip al lui Dumnezeu .Pumnezeu însă pt e l l ui D u m n e z
pe s in e in s u g i ™ ’ . D a c ă a c e s t „ c h i
mu lt d e câ t
e întinat de demon i® , d a c ă f r at e l e e u n pi cd to s, atunc
n e z e u ” el r ă m â n e , _ iubire, ch
„chip al lui Dum în <
to s ul d i n e l e v r e d n i c d e u ră ” . D a r e l au v a fi
dacă p ă c ă U
B 8y

n o a s t r e, ba c h i a r n e va r
să răspundă iubirii JÎ-.. ,['—'11 :

i ne g al i ta t ea a ct u a lă a o a m e n i l o r f a ce i n p o s i b i l ă
Da că
t o r u l lu i D u m n e z e u p
egală față de toti, cu aju
realizată — si toc ma i a c e s t a e s c o p u l lu i pr al
pe ca r e E v a g r i e o nu me ş
de „sănătate” naturală,
n f l o r i r e a lu i p r a k t i ke ,$
libertatea de patimi ca „î
a nu răspund e n i c i o d a t ă r ău lu i c u ră u l —* ; De £
Evagrie iubirea de ap r o a p e l e e în a in te d e to at e
de împăcare. Ea il ca r a c t e r i z e a z ă pe a d e v ă r a t u l
într- a t â t ” , încâ t E v a g r i e p o a t e s p u ne f ă r ă
Mai bine mire an blân d, decâ t mo na h u ' Ţ

E limp ed e în să că atât de lă ud at a apat he ia e c

decât indiferență apatica. —

În loc să mă iubească, mă defăimau, iar e

De aici cunoaștem că atunci când ne acuză .
buie să ne rugăm pentru vrăjmași, ca nu cu
în ranchiună să fim alungati de la cunoastere
„ S

* Pr 89.
” Or 109.
* Cf. Pr 89.
* Cf. 50 in Ps 118, 113.
' Pr81,
" Cf. Vg12.
'* Cf. Mn 85. 111, 133 etc.
" Mn 34,
" 2in Ps 108, 4.
328
 Dreptul nu blestemă, chiar dacă așa-zișii „psalmi de bles-
tem” par să invete contrariul. Mai degrabă, potrivit cuvintelor
lui Pavel®, se roagă pentru prigonitorii săi"“.
Ultimele cuvinte din acest capitol final ne îngăduie să
aruncăm o privire nesperată asupra acelui aspect al vechiului
monahism devenit atât de rar astăzi, cel putin în Occident:
paternitatea duhovnicească"”. Fireste Evagrie spune odată:
Fericit monahul care-i socoteste pe toti oamenii ca pe
un dumnezeu după Dumnezeu."
Aici însă aflăm că această iubire, cu care nu se pot iubi in ace-
lasi fel toti fratii, e datorată preferential „preoților”. Evagrie
se gândeşte aici desigur la „sfântul nostru părinte””, Macarie
Alexandrinul, preotul Kelliei. Această iubire e întemeiată pe
rolul special care revine preotului in conceptia lui Evagrie. Pe
primul loc Evagrie mentioneaza „curățirea” lucrată de „sfin-
tele Taine” aduse de mâinile lor. Din apoftegmele Patericului
aflăm putine lucruri despre rolul jucat de sfintele Taine în
viata părinților desertului. Asa cum putem deduce din textul
nostru, nu înseamnă că ar fi fost irelevante! Pur si simplu nu
se vorbea mult despre ele. Despre Evagrie însuși, de exemplu,
aflăm în treacăt că a murit de Bobotează îndată după ce a
primit în biserică sfânta Împărtășanie.”
Alături de savarsirea sfintelor Taine, Evagrie aminteste apoi
rugăciunea de mijlocire.
Arhiereu e cel ce înalță rugăciuni către Dumnezeu pentru
toată natura rațională si-i separă pe unii de răutate, iar
pe altii de nestiintd.”

"" Cf. Rm 12, 14.

' Cf. 7 in Ps 108, 9.
' Cf. G. Bunge, Geistliche Vaterschaft.
"" 0r121.
"" Cog 37.
" Cf. HL 38.
" KGV, 46.
329
 de s l u j i r e a p r e o t e a s c d, pr eo ti e.
Aici nu mai e v o rb a
Î n t r -u n j o c d e c u v i n t e i nt c ' ct ibil
hovn i c e a s c ă ” .
presbyteros, bătrân sa u pr eo t, în tr -o s so are :

Binecu vâ nt at fie Du mn ez eu , Ca re ţi —a
preotie să „b ot ezi” su fl et el e în
lui Du mn ez eu . Că ci ac ea st a e p r e ti‘a
pr im ir ea cu no as te rii d u h o v m c e ş t l , h e m
de la răut ate la virtut e si de la nestii „ _ l „C
lui Hristos”. Căci nu după timp e un intelj tn
decât altul— fiindcă ce e lipsit de tn
ci el devine ,,preot atunci când se di _
în cunoastere.”

În fundalul acestei interpretări duhovnice;

paternitatea duhovnicească. Căci un„" |
cel care „are darul Duhului care poate
tute si la cunoasterea lui Dumnezeu"”
de aceea cinstirea dată bătrânilor careîi
oti. Evagrie îi compară cu îngerii și lucrarea
Oricine va fi câ ştig at cu no as te re a du h *
..
pe sfintii îngeri si va aduce sufletele
tate la virtute si de la neşt ii nț ă la c u E

Bătrânii fac asta „ungându-i” pe cei încre

lupta din praktiké cu „untdelemnul” cunc
când” cu învățăturile lor „muşcăturile“
Căci demonii sunt într-adevăr ca nişte £
degeaba compară Evagrie lupta cu ei cu e .l
|
L

“ Ep 49,1; cf. Ep 47, 2.

“ Ep 52,7.
“ KGVI, 90.
“ Cf 11 în Ps 88,21.
“ Or91etc,
"" Ep 58, 5.
330
 Epilog
Unele ca acestea, așadar, am avut să ti le spun, preaiubite
frate Anatolius, despre făptuire, si anume câte prin harul
Duhului Sfânt le-am găsit culegând ciorchinii strugurilor nostri
pe cale de a se innegri; dar când ne va străluci statornic Soarele
dreptății și strugurii se vor coace, atunci vom bea si vinul lor,
care veseleste inima omului', prin rugăciunile și mijlocirile
dreptului Grigorie, care m-a sădit, si ale cuvioșilor părinți, care
mă adapă acum și prin puterea lui Hristos Iisus Domnul nostru,
Care mă face să cresc". Căruia fie slava si puterea în vecii vecilor.
Amin.

În acest epilog, care e finalul scrisorii de dedicare către

monahul Anatolius, Evagrie rezumă încă o dată câteva gân-
duri esentiale. Începutul ne lasă să întrevedem că Evagrie
aruncă poate o privire retrospectivă asupra unei anumite
perioade a activității sale literare si prin aceasta că scrie în
ultimii ani ai scurtei sale vieti ca monah. „Culegând” a alcă-
tuit din mai multe scrieri la origine independente o amplă
trilogie, a cărei primă parte o avem acum în fata noastră.
Tema celor o sută de capitole ale tratatului e praktike,
prima treaptă a lui gnostiké, a cunoasterii lui Dumnezeu si a

' Cf. Mal 3, 20.

"Cf. Ps 103, 15.
"Cf.1Co 3, 6-7.
331
 i k é n e l u c r a m ; fl h "… w |
creatiei Lui. În timpul lu i p r a k t
r r d u h o v n i c e ş t i ” ” . S u b
nădejdea „strugurilo
tos, ,.Soanele dreptă ț i i ” " , a c es t e „ m a d e
c u n o a ş te r i i ” . |
Jin urmă „vinul” ales al
Ceea ce a găsit aici „ c u l e g â n d ” E v a g r i eU t
S f a n t . ” -
său, ci harului Duhului
Gura mea am deschis şi am t
Cine si-a deschis inima prin făptuire î| y
Care-i d e s c o p e r ă ta inele lu i D u m n e z e t ' _ L ţ

În încheiere Evagrie îi aminteste îr

—

le datorează atât de mult: „dreptul

„gura lui Hr istos””" , al că rui di ac on a fo
de care a fost legat prin prietenie pent
mărturiseşte nu doar testamentul lui G
lui Evagrie către monahul Eustatie cu
pului capadocian in 390".
11
fî
Multă vreme ai tăcut înaintea noa
odinioară ai sădit în mine o mladlţă
scrisorile tale în delicatetea inimii. Poat
supărat nu putin, fiindcă nu ţl-am rimis
ciorchinii scrisorilor noastre? Pricin :
ci acela care a sădit în mine mladit:
pe toti cei care mă lucrează. Acum îr

“Cf.Ep5,3.
"2, L
*2 in Ps 18,6.
"Cf.KG V, 32.
*(f.1Co2, 10.
” 59 in Ps 118, 131.
" Epfid1,16.
"" Ep21.
332
| Domnul ai ajuns vestitor al căinței, iartă-mă că te-am
neglijat, și îţi făgăduiesc că pe viitor nu voi mai face asta.""
Cei care l-au „cultivat” pe Evagrie sunt „sfinții parinti” care il
„adapă” acum în desert, mai ales Macarie cel Mare si omoni-
mul său, Macarie Alexandrinul, dar si prietenul său, învățatul
Ammonios”, vecinul său Albinus™ si „văzătorul Tebaidei”,
Ioan din Lykopolis", Ioan Colov" si multi altii ale căror nume
nu le cunoastem. Dar Cel care-l „face să crească” e Hristos, Care
m-a chemat din întunericul [păcatului si al ignorantei]
la sfânta si fericita Sa lumină [cunoastere].”

"" Ep 46.
" Cf. Ant VI, 16. HL passim.
" Cf. Vita 11.
"" Cf. Ant VI, 16; VII, 19.
'* Cf. Or 107.
"" Ep 58, 6.
333
 Prescurtări si bibliografie

1. Scrierile lui Evagrie

Ant Antirrhetikos, ed. W. FRANKENBERG, Evagrius Ponticus, Berlin, 1912,

p. 472-545.
Trad. italiană G. Bunge si V. Lazzeri: EVAGRIO PONTICO, Contro i
pensieri malvagi. Antirrhetikos, Bose, 2005. Trad. engleză D. Brakke:
EVAGRIUS OF PONTUS, Talking Back. Anthirrhâtikos. A Monastic
Handbook for Combating Demons (Cistercian Studies Series 229),
Collegeville, MN, 2009. Trad. germană L. Trunk: EVAGRIUS PON-
TICUS, Die grofe Widerrede, Antirrhetikos (Quellen der Spiritua-
lităt 1), Miinsterschwarzach, 2010.
Trad. rom. diac. loan [. Ică jr: EVAGRIE PONTICUL, În luptă cu
gândurile. Despre cele opt gânduri ale răutății si Replici impo-
triva lor, Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 215-338.
Cent Suppl Supliment pseudonim la KG, ed. W. FRANKENBERG.

Cog De [diversis malignis] cogitationibus, ed. si trad. franceză P. Géhin,

C. Guillaumont, A. Guillaumont: EVAGRE LE PONTIQUE, Sur les
pensées (Sources chrétiennes 438), Paris, 1998.
Trad. rom. a recenziunii scurte editate sub numele lui Nil
Sinaitul în PG 79, 1199-1228 de pr. prof. D. Stăniloae în:
FRI, Sibiu, 1947, p. 48-70.
Epistulae LXII, ed. W. FRANKENBERG, op. cit. Fragmente grecesti:
C. GUILLAUMONT, Fragments grecs inédits d'Evagre le Pontique (Texte
und Untersuchungen 133), Berlin, 1987, p. 209-221. P. GEHIN,
„Nouveaux fragments des lettres d'Evagre”, Revue d'Histoire
des Textes 24 (1994), p. 117-147.
Trad. germană de G. Bunge: EVAGRIOS PONTIKOS, Briefe aus der
Wiiste (Sophia 24), Trier, 1986 (ed. II [Weisungen der Văter 18],
Beuron, 2013).
335
 G R I B O M O NT , » _ţ M. FORI 1
Ep fid Epistula fidei, ed. §i trad.
PATRUCCO, Basili o di Ce sa
i
re
t
a,
a l i
Le
a n ă
le
J.
tt er e, v o ! . L
p. 84-113. .L
BUNGE, Br ie fe .. „P 28
2 4-30 :
Trad. germană în: G.
Trad. rom. diac. loan[. Ică jr: G. E
0 introducere, Ed . Deisis , Si bi u, 1 9 9 7 , . 19

, ed .W. FRAN KE . - , - .
Ep Mel Epistulaad Melaniam
G. VITESTAM, Seconde partie du tnucl
„La grande lettre d'Evagre le Pontique â
1964 (partea a doua).
'1 :

Tr ad . en gl eză: M. PA RMENTIER, „E va grius o f F

Melania»”, Bijdragen, tijdschrift voor filosofie.
Amsterdam, 1985, p. 2-38. Trad. gertr e G.
p. 303-328. |
Trad. rom. diac. IoanI. Ică jr: G. va
0 introducere, Ed. Deisis, Sibiu, 199?,. :
?

Eul Tractatus ad Eulogium monachum, PG 7 9, 109

grecesc din cod M. Laura G 93 (E), publicz
de R.E. Sinkewicz: EVAGRIUS OF PONTUS, T h e Gre
Studies), Oxford, 2003,
(Oxford Early Christian

Gn Gnostikos, ed. si trad. franceză A. și C. Guillaumo

PONTIQUE, Le gnostique ou A celui qui est dev
(Sources chrétiennes 356), Paris, 1989. „,ş„
Trad. rom. C. Bădiliţă: EVAGRIE PONTICUL, Tre
Gnosti cul, Ed. Polir om, Iași, 1997, : 1
i oT

in Eccl Scholia in Ec cl es iast en , ed . si tr ad, P,

Scholies a | ’Ecclésiaste (Sources chrătiennes 3
q.
|
in Prov Scholia in Proverbia, ed. si trad. P, Gehi
Scholies aux Proverbes (Sources chr

Scholia in Psalmos. Cu permisiuneaar

"l l I.,
".- ¥

in Ps
care pregătește o editie crltlcăaa
colatiunea executată după manuscrisul
Cf. M.-J. RONDEAU, „Le commenta.ue
le Pontique”, Orientalia ChristianaPe
Inst mon Institutio ad monachos, PG 79, 1236-1240.
i”' '
DERMANS, „Evagriana”, Le Muséon 51 (1938), p.

336
 Trad. franceză P. NEGRIER, La Vie Spirituelle 148 (1994), p. 389-393.
Trad, engleză în: R.E. SiNkiewicz, Evagrius of Pontus, The Greek
Ascetic Work, Oxford, 2003, p. 217-223,
Trad. rom. diac. loan 1. Ică jr în: Maximele Părinților — sfaturi
intelepte pentru o viață crestind, Ed. Deisis, 2010, p. 133-140.
KG Kephalaia Gnostika, ed. și trad. A. GUILLAUMONT, Les six Centuries
des „ Képhalaia Gnostica” d 'Evagre le Pontique (Patrologia Orien-
talis 28/1), Paris, 1958.
Fragmente greceşti ed.J. MUYLDERMANS, Evagriana. Extrait de
la revue Le Muséon, t. XLIV, completate în: Nouveaux fragments
grecs inédits, Paris, 1931. I., „Ă travers la tradition manuscrite
d'Evagre le Pontique” (Bibliothéque du Muséon 3), Louvain
(1932); 1. HAUSHERR, „Nouveaux fragments grecs d'Evagre le
Pontique”, Orientalia Christiana Periodica 5 (1939), p. 229-233.
CH. FURRER-PILLIOD, Horoi kai hypographai. Collections alphabé-
tiques de définitions profanes et sacrées (Studi e Testi 395), Cittă
del Vaticano, 2000.

Mn Sententiae ad monachos, ed. H. GRESSMANN, Nonnenspiegel und

Mânchsspiegel des Evagrios Pontikos (Texte und Untersuchun-
gen 39, 3), Leipzig, 1913, p. 143-165.
Trad. franceză B. LAVAUD în: Lettre de Ligugé 124 (1967), p. 21-31.
Trad. engleză în: E, SINKIEWICZ, op. cit., p. 122-131.
Trad. rom. diac. Ioan I. Ică jr în: Maximele Părinților..., 2010,
p.181-153,
Or De oratione tractatus, ed. J.M. Suarez: S.P.N. NILI ABBATIS, Tracta-
tus seu Opuscula, Roma, 1673, p. 475-511. Ib., PG 79, 1165A—
1200C; text mai bun în: Philokalia, vol. 1, Atena, 1957, p. 176-
189 sq. În asteptarea unei editii critice a tratatului, există tex-
tul pr. S. Tygwell op corectat după cod. Coislin. 109, BN Paris:
EVAGRIUS PONTICUS, De Oratione, Oxford, 1981 (pro manuscripto).
Pentru Prolog, J. MUYLDERMANS, Evagriana Syriaca (Bibliothéque
du Muséon 31), Louvain, 1952, p. 39-46.
Trad. franceză de 1. HAUSHERR, Legons, și în Philocalie des Peres
neptiques, Bellefontaine, fasc. 8, op. cit., p. 47-65; editie nouă,
vol. A.1, p. 98-111. Trad. germană în: Philokalie der heiligen Văter
der Niichternheit, Band I, Wiirzburg, 2004, p. 287-309.
Trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae după Philokalia în: FR I,
Sibiu, 1947, p. 73-93. Trad. rom. diac. loan 1. Ică jr după
ed. S. Tygwell în: G. BUNGE, Rugăciunea în Duh și Adevăr —
337
 filozofia i teologia capitolelor Despre rugăciu :
Evagrie Ponticul și spiritualitatea Pdrinfilor pustie
Sibiu, 2015, p. 521 sq. . u
i
d

Tractatus de octo spiritibus malitiae, PG 79, 1 45A

CT

Trad. franceză de P. Négrier, Collectanea Cisterc

p. 316-330. Trad. germană a recenziunii mai lu
BN Paris) de G. Bunge: EVAGRIOS PONTIKOS, Uberdi
Wiirzburg, 1992; ed. II (Weisungen der Văter
Trad. engleză SINKEWICZ, op. cit., p. 73-90. -
Trad. rom. diac. Ioan [. Ică jr: Ev w}… UL, Î
gândurile..., Sibiu, 2006, p. 63-107. .
Praktikos sau Capita practica ad Anatolium monach
franceză A. si C. Guillaumont: EVAGRE LE PONTIQI
tique ou Le moine (Sources chrétiennes 17
Trad. rom. C. Badilita: EVAGRIE Pol
Gnosticul, Ed. Polirom, lasi, 1997, 2
Trad. germană cu comentariu duhovnicesc de G.Bu:
PONTIKOS, Praktikos oder Der Ménch. Hur Ţ
geistliche Leben, Kâln, 1989; ed. III (Weisung
Beuron, 2011. Trad. franceză: EVAGRE LE PONT
tique ou Le moine. Cent chapitres sur la vie spirituelle
orientale 67), Bellefontaine, 1996. s
Trad. rom. diac. Ioan [. Ică jr în volumul de
VEE
Rer mon Rerum monachalium rationes, PG 40, 1252-1264. -
Trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae, FR I, Sibiu 51
3 „
Sent Sexti Pythagorici, Clitarchi, Evagrii Pontici Sententia E

Leipzig, 1892. „v
î W I,

PR B L

Trad. engleză în: R.E. SINKIEWICZ, op. cit., p. 228-232.

Trad. rom. diac. loan 1. Ică jr în: Maximele Pă
p. 127-132, „
Sk Skemmata, ed. J. MUYLDERMANS, Evagi
Le Muséon t. XLIV, p. 374-380, augmenté de
grecs inédits, Paris, 1931, p. 385q. .
Trad. franceză A. Ducos în: V, DESPREZ, Le
(1998), p. 14-27. Trad. engleză în: R.E. S
p. 210-216. . b i
Trad. rom. diac. Ioan l. Ică jr: EVAGRIE ONT
-
£ le

gandurile..., Sibiu, 2006, p. 351-358.— -.

“ "fi_q, M N

338 AR
 Sententiae ad virginem, ed. H. GRESSMANN, op. cit.
Trad. engleză in: R.E. SINKIEWICZ, op. cit., p. 131-135,
Trad. rom. diac. loan 1. Ică jr în: Maximele Périntilor..., 2010
,
p-155-160,
Vit De vitiis quae opposita sunt virtutibus, PG 79, 1140 5q.
Trad. franceză in: V. DESPREZ, Lettre de Ligugé 281 (1997), p- 8-14.
Trad. engleză în: R.E. SINKEWICZ, op. cit., p. 60-65.

2. Alte izvoare

Conl JOHANNES CASSIANUS, Conlationes, text latin ed. M. Petschenig

(Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum), trad. fran-
ceză E. Pichery: JEAN CASSIEN, Conferences (Sources chrétiennes
42, 54, 64), Paris, 1955, 1958, 1959,
Trad. rom. V. Cojocaru si D. Popescu, PSB 57, Bucuresti,
1990.

HL PALLADIUS, Historia Lausiaca, ed. C. Butler, The Lausiac History of

Palladius. A Critical Discussion together with Notes on Early Egyp-
tian Monasticism, Cambridge, I-11, 1898 si 1904. Trad. franceză
A. Lucot: PALLADIUS, Histoire Lausiaque, Paris, 1912. Cf. N. Moli-
nier: PALLADE D'HELENOPLIS, Histoire Lausiaque (Spiritualité orien-
tale 75), Bellefontaine, 1999. Trad. italiană: PALLADIO, La Storia
Lausiaca, introducere Ch. Mohrmann, text critic si comentariu
G.J.M. Barte_link, trad. M. Barchiesi, Fondazione Lorenzo Valla,
1974. Trad. germană J. Laager: PALLADIUS, Historia Lausiaca,
Ziirich, 1987.
Trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae: PALADIE, Istoria Lausiacă
(Lavsaicon), Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993.
HL syr Versiune siriacă, ed. si trad. franceză R. DRAGUET, Les formes
syriaques de la matiére de l'Histoire Lausiaque (CSCO 389/390 si
398/399), Louvain, 1979.
HM Historia monachorum in Aegypto, ed. si trad. franceză A.-J. FESTU-
GIERE, Historia Monachorum in Aegypto (Subsidia Hagiographica
53), Bruxelles, 1971.
Inst JOHANNES CASSIANUS, De institutis coenobiorum, ed. J,-Cl. Guy,
(Sources chrétiennes 109), Paris, 1965. '

339
 filozofia și te ol og ia ca pi tolelo r Despu |
Evagrie P o n și
t sp
i ir it
c uali
u ta
ltea Pdrir …
| _.
Sibiu, 2015, p. 521 5q.
Tractatus de oc to sp ir it ib us mali ti ae, P G 9
Trad. franceză de P. Négrier, Co -t
p. 31 6- 33 0. Tr ad . g e r m aan ă
rece nz iunii m
BN Pa ri s) de G. Bung e: EVAG RIOS PO )
Wiirzb ur g, 19 92; ed . II ( W e l s u n g en
Trad. englez ă SI NK EW IC Z, op . cit. , p. =
Trad. rom. diac. IoanI. Ică jr: Ev
gândurile..., Sibiu, 2006, p. 63—107. .
Praktikos sau Capita practica ad Anatolwm
fr an ce ză A. si C. Guillaum on t: EV AG RE L
î :, E '
tique ou Le moine (Sources chrétiennes ' 70-1
Trad. rom. C. Badilita: EVAGRIE P ;
Gnosticul, Ed. Polirom, Iași, 1997, 20€
Trad. germană cu comentariu duhovnices
PONTIKOS, Praktikos oder Der Mânch. Hu
geistliche Leben, Kăln, 1989; ed. III (W
Beuron, 2011. Trad. franceză: EVAGIE
tique ou Le moine. Cent chapitres sur la vie spi;„3
orientale 67), Bellefontaine, 1996. .
Trad. rom. diac. Ioan I. Ică jr în volumul
Rer mon Rerum monachalium rationes, PG 40, 1253„ 64.
Trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae—,m;k '

Sent Sexti Pythagorici, Clitarchi, Evagrii Ponfid

Leipzig, 1892. e B *

Trad. engleză în: R.E. SINKIEWICZ, op.dl

Trad. rom. diac. Ioan [. Ică jr în: M ş:',';.é_'_' A:

p. 127-132. I}

Sk Skemmata, ed.J. MUYLDERMANS, Evc fl"_ ,

Le Muséon t. XLIV, p. 374-380, aug

grecs inédits, Paris, 1931, p. 38 sq. -
Trad. franceză A. Ducos în: V. DES Î
(1998), p. 14-27. Trad. engleză în: R
p. 210-216. a
Trad. rom. diac. loan1. Ică jr: EVAG
gandurile..., Sibiu, 2006, p. 351—3 .
338
 Sententiae ad virginem, ed. H. GRESSMANN, op. cit.
Trad. engleză în: R.E. SINKIEWICZ, op. cit., p. 131-135.
Trad. rom. diac. loan I. Ică jr în: Maximele Părinților..., 2010,
p. 155-160.
Vit De vitiis quae opposita sunt virtutibus, PG 79, 1140 sq.
Trad. franceză în: V. DESPREZ, Lettre de Ligugé 281 (1997), p. 8-14.
Trad. engleză în: R.E. SINKEWICZ, op. cit., p. 60-65.

2. Alte izvoare

Conl JOHANNES CASSIANUS, Conlationes, text latin ed. M. Petschenig

(Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum), trad. fran-
ceză E. Pichery: JEAN CASSIEN, Conférences (Sources chrétiennes
42, 54, 64), Paris, 1955, 1958, 1959.
Trad. rom. V. Cojocaru şi D. Popescu, PSB 57, Bucuresti,
1990.

PALLADIUS, Historia Lausiaca, ed. C. Butler, The Lausiac History of

Palladius. A Critical Discussion together with Notes on Early Egyp-
tian Monasticism, Cambridge, I-Il, 1898 si 1904. Trad. franceză
A. Lucot: PALLADIUS, Histoire Lausiaque, Paris, 1912. Cf. N. Moli-
nier: PALLADE D'HELENOPLIS, Histoire Lausiaque (Spiritualité orien-
tale 75), Bellefontaine, 1999. Trad. italiană: PALLADIO, La Storia
Lausiaca, introducere Ch. Mohrmann, text critic și comentariu
G.J.M. Bartelink, trad. M. Barchiesi, Fondazione Lorenzo Valla,
1974, Trad. germană J. Laager: PALLADIUS, Historia Lausiaca,
Ziirich, 1987.
Trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae: PALADIE, Istoria Lausiacă
(Lavsaicon), Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993.
HL syr Versiune siriacă, ed. si trad. franceză R. DRAGUET, Les formes
syriaques de la matiére de l'Histoire Lausiaque (CSCO 389/390 si
398/399), Louvain, 1979.
HM Historia monachorum in Aegypto, ed. și trad. franceză A.-J. FESTU-
GIERE, Historia Monachorum in Aegypto (Subsidia Hagiographica
53), Bruxelles, 1971.
Inst JOHANNES CASSIANUS, De institutis coenobiorum, ed. J,-Cl. Guy,
(Sources chrétiennes 109), Paris, 1965.

339
Vita PALLADIOS, Vita Evagrii coptice, introducere, m ere fra
si comentariu de G. BUN GE și A. DE VOGUE, Quatre ert
tiens d'apres les fra gme nts cop tes de I'Hist oir e Laus iaqu e (Spi
lité orientale 60), Bellefontaine, 1994, p. 153-17
Trad. rom . dia c. loa n [. Ică jr în: G. BUNG E, E v a g r i
O introducere, Ed. Deisis, 1997, p. 179-19 d:
fe

3. Bibliografie
*** Le site monastique copte des Kellia. Sources historig Sy ab

archéologiques. Actes du Colloque de Genéve, 13-15 aofit 1

— *

] -

*** Le site monastique des Kellia (Basse Egypte). Rechercl

1981-1983, Louvain, 1984. E
+**, Les Kellia. Ermitages Coptes en Basse Egypte, Geneva, 19
*** Saint Antoine et les moines du désert. Chrétiens d'Egypte au 4°™ sit
(Dossiers Histoire et Archéologie 133), Paris, 1988. it „
AUGE, M., L'abito religioso, Roma, 1977. -.: ADE
BACHT, H., „Zur Typologie des koptischen Mânchtum. Pachomi
Evagrius”, în: K. WESSEL, Christentum am Nil, Reckli 1a
p- 142-157. Rl
Ip., „Evagrios Pontikos”, în: Grosse Mystiker. Leben und Wirke .G.R
bach și J. Sudbrack, Miinchen, 1984, p. 36-50. Bty
BALTHASAR, H.U. VON, „Metaphysik und Mystik des Evagrius
Zeitschrift fiir Aszese und Mystik 14 (1939), p.31-47. == -
BAMBERGER, ].E., Evagrius Ponticus: Praktikos and Chapterson Praye r (Ciste
cian Studies 4), Kalamazoo, 1981. —. P |
BECK, H.G., Theoria. Ein byzantinischer Traum? (Sitzungberichte 7), Bz
rische Akademie fiir Wissenschaft, Philosophisck storische Klas
Miinchen, 1983, p. 3-37. B
BEYER, H.-V., „Die Lichtlehre der Mânche des vierzehnten
ten Jahrhunderts, erărtert am Beispiel des Gre rorios S
Euagrios Pontikos und des Ps.-Makarios/Symeon", Jahr
Gstliche Byzantinistik 31 (1981), p. 474-512. . |
BousseT, W., Apophtegmata. Studien zur Geschichte des âltesten
- Tiibingen, 1923. . u
BUNGE, G., „Evagre le Pontique et les deux Macaire”,Ire nikon
p. 215-227, 323-360. - a
Trad. românească diac. loan 1. Ică jr în: TEROM. GABRIEL BUNGE, Părir
duhovnicesc și gnoza creștină după avva Evagrie Ponticul, Ed. De sis, Sib
2000, p. 109-158. rA s
340
ID., Akedia. Die geistliche Lehre des Evagrios Pontikos vom Uberdruss (Koino-
nia - Oriens 1X), Kăln, 1983', 1989': ed. IV revăzută Wiirzburg, 1995*,
2009°. Trad. franceză: EVAGRE LE PONTIQUE, Akedia. La doctrine spirituelle
d'Evagre le Pontique sur I'Acédie (Spiritualité orientale 52), Bellefon-
taine, 1991,
Trad. românească diac. Ioan [. Ică jr: IEROM. GABRIEL BUNGE, Akedia
Plictiseala și terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în luptă cu
demonul amiezii, Ed. Deisis, Sibiu, 1999', 2007",
ID., EVAGRIOS PONTIKOS, Briefe aus der Wiiste (Sophia 24), Trier, 1986:
Beuron, 2013". Trad. italiană: EVAGRIO PONTIKO, Lettere dal deserto, In-
troduzione e note a cura di Gabriel Bunge. Traduzione dal greco e
dal siriaco a cura di Salvatore Di Meglio e Gabriel Bunge, Magnano,
1995.
ID., „Origenismus — Gnostizismus. Zum geistesgeschichtlichen Standort
des Evagrios Pontikos”, Vigiliae Christianae 40 (1986), p. 24-54.
ID, „The «Spiritual Prayer». On the Trinitarian Mysticism of Evagrius
of Pontus”, Monastic Studies 17 (1986), p. 191-208.
ID., Das Geistgebet. Studien zum Traktat De oratione des Evagrios Pontikos
(Koinonia - Oriens XXV), Kăln, 1987.
ID., Geistliche Vaterschaft. Christliche Gnosis bei Evagrios Pontikos (Beiheft zu
den Studia Patristica et Liturgica 23), Regensburg, 1988. Ed. revăzută
(Eremos 1), Berlin, 2010. Trad. franceză: Paternité spirituelle. La gnose
chrétienne chez Evagre le Pontique (Spiritualité orientale 61), Bellefon-
taine, 1994.
Trad. românească diac. Ioan I. Ică jr: G. BUNGE, Părintele duhovnicescsi
gnoza creștină după avva Evagrie Ponticul, Ed. Deisis, Sibiu, 2000.
ID., „«Priez sans cesse». Aux origines de la priăre hésychaste », Studia
Monastica 30 (1988), p. 7-16.
ID., ,Hénade ou Monade? Au sujet de deux notions centrales de la ter-
minologie évagrienne”, Le Muséon 102 (1989), p. 69-91.
ID., „Mysterium Unitatis. Der Gedanke der Einheit von Schăpfer und Ge-
schăpf in der evagrianischen Mystik”, Freiburger Zeitschrift fiir Philo-
sophie und Theologie 36 (1989), p. 449-469.
Trad. românească în: G. BUNGE, Pdrintele duhovnicesc și gnoza crestind...,
2000
p. 175-,
197.
ID., „«Nach dem Intellekt leben». Zum sog. «Intellektualismus» der eva-
grianischen Spiritualităt”, în: „Simandron — Der Wachklopfer”. Gedenk-
schrift fiir Klaus Gamber, hg. von W. Nyssen, Kăln, 1989, p. 95-109.
Trad. românească în: G. BUNGE, Evagrie Ponticul. O introducere, Ed.
Deisis, Sibiu, 1997, p. 148-160.

341
 f ragm ent s c o p h l i oire Lo e
Ip., ,. Pa lla dna na I. I n t r o d u c t i o n a u x
i c a 32 ( 1 9 9 0 ) , p. 79 - 12 9 ( p .81 sq.: „Evagre
siaque”, Studia Monast
amis dans |' Hi st oi re La u s i a q u e ” ) . ik
ăă

G U E : „ P a l l a d i a n a II I. LA
ID., împreună cu A. DE VO na st ic
Lau si aq u e. II. La Vi e d'E v a g r e ”, S t u d i a Mo
to i re
i au fo st pub lic ate s u b f o r m ă
[Ultimele două studi
r e er m i t e s é g y p ti e n s . D'a pre
şi A. DE VOGUE, Quat
I'Histoire Lau s i a q u e (S pi r it ua li t é or ie nt a le 6
ID., EVAGRIOS PO N T I K O S , Ub e r di e a c h t G e d a n k m ,

Sc hr if t» . A nl ă s sl . ic h e
ID..,.«Der mystische Sinn der
der Scholien zu m Ec cl es ia st en de s Ev ag ri os Pc
AE E
:;'.‘I

tica 36 (1 99 4) , p. 13 5- 146.
Trad. române as că în: G. BU NG E, Ev ag ri e Po nfi ml ,f 19 7 , p
Ip., „Evagrios Pont ik os”, ar ti co l in Le xi ko n fă r T .
vol. 3 (199 5) , co l. 10 27 -1 02 8. ;
Ip., „P ra kt ik e, Ph ys xk e un d Th eo logi ke al s St uf en d e
grios Pontikos”, în: Ab Oriente et Occidente (m,;_ |
West . Ge denksc hr ift fii r Wi lh el m Nyss en , hg . vo n
W. Berschin, St. Ot ti li en , 19 96, p. 59 -7 2. E .
Trad. românească în: G. BU NG E, Ev ag ri e Po nt ic ul , 199
Ip., ,,«C ré é po ur âtre ». A pr op os d' un e ci tati on scr
dans le «P er i Archon» d'Origâne (11 1, 5, 6) ”, Bu ll et in
eccl ésiast iq ue 98 (1 99 7) , p. 21 -9 . 3
I., „E va gr io s Po nt ikos : De r Pr ol og de s An nr rh et tk os
39 (1997), p. 77-105.
I., Drac he nwei n un d En ge ls br ot . Di e Le hr e de s E v a g m s ti ko s'
Sanf tm ut , Wi ir zb ur g, 19 99. Tr ad . franceză . d: s ' '
anges. Colére et douceur dans la doctrine spiritÎ"_lle d’Evag
(Spiritualité orientale 87), Bellefontaine, 2009.
Trad. românească diac. Ioan [. Ică jr: G. BUNGE, Mân
avva Evagrie Ponticul sau Vinu! dracilor și pâ.-'“'_;„ţ;"-
Sibiu, 1998', 2016". "
Ip., „Erschaffen und erneuert nach dem deg
theologlschen und sakramentalen Grund!
Mystik”, în: Homo Medietas. Festschrift Alois
p.27-41. -
Trad. românească în: G. BUNGE, Părintele du…iaesc si gno
159-,
p. 0
200 173.

342
ID., „Aktive und kontemplative Weise des Betens im Traktat De Oratione
des Evagrios Pontikos”, Studia Monastica 41 (1999), p. 211-227.
Trad. românească în: G. BUNGE, Părintele duhovnicesc și gnoza creștină...,
2000, p. 199-217.
ID., ,«La montagne intelligible». De la contemplation indirecte â la con-
naissance immédiate de Dieu dans le traité De Oratione d'Evagre le
Pontique”, Studia Monastica 42 (2000), p. 7-26.
Trad. românească în: G. BUNGE, Părintele duhovnicesc și gnoza crestind...,
2000, p. 219-240.
ID., „La Gnăsis Christou di Evagrio Pontico”, în: L Epistula Fidei di Evagrio
Pontico. Temi, contesti, sviluppi. Atti del III Convegno del Gruppo Italiano
di Ricerca su „Origene e la Tradizione Alessandrina” (16-19 settembre 1998)
(Studia Ephemeridis Augustinianum 72), 2000, p. 153-181.
I., Evagrio Pontico, Contro i pensieri malvagi. Antirrhetikos, Introduzione
di Gabriel Bunge. Traduzione di Valerio Lazzeri, Magnano, 2005.
Ip., „L'Esprit compatissant. L'Esprit Saint, Maitre de la «priere véri-
table» dans la spiritualité d'Evagre le Pontique”, Buisson Ardent 13
(2007), p. 106-123.
ID., „In Geist und Wahrheit”. Studien zu den 153 Kapitel Uber das Gebet des
Evagrios Pontikos (Hereditas. Studien zur alten Kirchengeschichte 27),
Bonn, 2010.
Trad. românească în: G. BUNGE, Rugăciunea în Duh și Adevăr. Filozofia și
teologia capitolelor Despre rugăciune ale avvei Evagrie Ponticul si spiri-
tualitatea Pdrintilor pustiei, Ed. Deisis, Sibiu, 2015.
ID., Gastrimargia. Wissen und Lehre der Wiistenvăter von Essen und Fasten,
dargestellt anhand der Schriften des Evagrios Pontikos (Eremos 3), Berlin,
2012,
Trad. românească pr. [oan Moga: IEROSCHIMONAH G. BUNGE, Gastrimar-
gia sau nebunia pântecelui — stiinta și invdtdtura Părinților pustiei despre
mâncat și postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, Ed. Deisis,
Sibiu, 2014.
ID., „«La gloire du Monogâne». La christologie d'Evagre le Pontique a la
lumiăre de sa Lettre sur la foi” (in pregătire).
ID., „Das Antlitz des Vaters. Zur Theologie des «Bildes Gottes» bei Eva-
grios Pontikos” (în pregătire).
CHITTY, D.J., The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and
Palestinian Monasticism under the Christian Empire, Oxford, 1966.
DRAGUET, R., „L'«Histoire Lausiaque», une ceuvre écrite dans l'esprit
d'fvagre”, Revue d histoire ecclésiastique 41 (1946), p. 321-364; 42 (1947),
p. 5-49.

343
Ib., Les formes syri aq ue s de la ma ti er e de l'Hist oireLt
torum Christia no ru m Orie nt alium 3 8 9 - 3 90 §i
' ? ;—3¢
FES TU G I E R E , A.-]., Hi st or ia M o n a c h o r u m in Aegy r
T
phica 53), Bruxelles, 1961.
GEHIN, P., „U n no uv el in éd it d' Ev ag re le Po nt iq u
I'Ec cl és ia st e” , By zant io n 49 (1 97 9) , p. 1 8 8 — -
GENDLE, N., „C ap pa do ci an El em en ts in th e My :
Ponticus ”, St udia Pa tr is ti ca 16 (1 98 5) (= T
129), p. 37 3- 38 4. A E
GUILLA UM ON T, A. , Au x or ig in es du mo na ch is me chr (S
tale 30), Bellefontaine, 1979.
Ip., „La vision de l'intellect par lui-mâme dans la
in: Mélanges de l'Universit& Saint -Joseph 50 (1984), p. :
în: Ftudes sur la spiritualité de l'Orient Chrétien (Spir
66), Bellefontaine, 1996, p. 143-150. | :
GUILLAUMONT, C., „Fragments grecs inédits d gr
Texte und Untersuchungen 133, Berlin, 198
Guy, J.-C., „Le centre monastique de Scété.
siacle”, Orientalia Christiana Periodica 30 (1964), p. 12!
HAUSHERR, L, „L'origine de la théorie orientale des huit r
Orientalia Christiana 30 (1933), p. 164-175. .
Ip., Penthos (Orientalia Christiana Analecta 132), Ro
Ip., Philautie (Orientalia Christiana Analecta 137), R
Ip., Hésychasme et priére (Orientalia Christiana Analecta
I., Etudes de spiritualité orientale (Orientalia Ch ri ian
Roma, 1969. .
LACKNER, W., „Zur profanen Bildung des Evagn *fr* !
fiirH. Gerstinger, Graz, 1966, p. 17-29.
LouF, A., „L'acâdie chez Evagre le Pontique”, Conc
MARSILI, S., Giovanni Cassiano ed Evagrio Pc J
Roma, 1936.
MUYLDERMANS, ]., Evagriana. Extrait de la revue.
de: Nouveaux fragments grecs inédits, Paris,1*
ID., Evagriana Syriaca (Bibliothéque du Muséon :3:
O'LAUGHLIN, M.W., Origenism in the Desert. An po
Evagrius Ponticus, Cambridge, MA, 1987 (te ă
OPPENHEIM, P., Das Mânchskleid im chn'stlichm
Ip., Symbolik und religiése Wertung des Mânchsk cides} g -
Miinster, 1932. !

344
OTTO, S., „Esoterik und individualistische Gnosis. Der mânchische Plato-
nismus des Euagrios Pontikos”, în: Die Antike im Umbruch, Miinchen,
1974, p. 65-81.
PARMENTIER, M., „Evagrius of Pontus'Letter to Melania”, Bijdragen 46 (1985),
p. 2-38.
RAHNER, K., „Die geistliche Lehre des Evagrius Pontikus”, Zeitschrift fiir
Aszese und Mystik 8 (1933), p. 21-38.
REFOULE, F., „Râves et vie spirituelle d'aprâs Evagre le Pontique”, La Vie
Spirituelle. Supplément 56 (1961), p. 470-516.
REGNAULT, L. ET ALII, Les sentences des Peres du désert, vol. 1-5, Solesmes,
1966-1992.
RONDEAU, M.-]., „Le commentaire sur les Psaumes d'Evagre le Pontique”,
Orientalia Christiana Periodica 26 (1960), p. 307-348.
SPIDLIK, T., La spiritualită dell'oriente cristiano. Manuale sistematico, Roma,
1985.
VILLER, M.; RAHNER K., Ascetica e mistica della patristica. Un compendio della
spiritualita cristiana antica, Brescia, 1991.
WAGENAAR, C., Evagrius van Pontus, Geestelijke Geschriften I-1I, Bonheiden,
1987.
WENZEL, S., The Sin of Sloth: Acedia in the Medieval Thought and Literature,
Chapel Hill, 1967.
ZOCKLER, O., Evagrius Pontikus. Seine Stellung in der altchristlichen Literatur- und
Dogmengeschichte (Biblische und Kirchenhistorische Studien, 4. Heft),
Miinchen, 1893.

345
 Cuprins

TRIEEORATRER. cu s 05 a u E 6 î 8 B E b ÎP dă a ă 5
A. Autorul și opera Sa ...........chviininnin.. 5
1. Evagrie Ponticul: ucenicul Capadocienilor
și al Părinţilor PUStel . . o v su s uviia r aă aă 5
2. Opera: cele o sută de capitole ale Praktikos-ului .. 12
B. Învățătura: „calea împărătească si desăvârşită” ... 14
1, Sufletul i „părțile” i , -- ococs-ossccccesou 14
2. Făptuirea (praktike) drept „cale” ............. 17
3. „Metoda” ca „urmare” ..............n..... 20
4. Făptuirea (praktikă) ca „metodă duhovnicească” . 22
5i woaled” ŞI piedicile el ;« s 50 c sgax u s e ou e s 25
6. Curățirea ca vindecare .................... 27
7. „Căile Domnului” si „căile lui Dumnezeu” ...... 29
C. Comentariul de față ................ ..o 32
1. Caracter si sensul unei structuri pe „capitole” .. 32
2. Folosirea Scripturii în Praktikos . ............. 35
*

Monahul sau Făptuitorul

(Praktikos)
Prolog: CHre ADAOBUS « oou
ua uă 455 ș & că 41
CAD. 3780 SPE m ș r pinra pp a & & 6ă y e 64
Cap.6-14: Despre cele opt gânduri .............. 78
Cap. 15-33: Împotriva celor opt gânduri .......... 105
Cap; 34-39: Despre Patiiil . o v v veuusa s au e e v î 157
Cap. 40-53: Sfaturi.................ccovvvunn.. 172
Cap. 54-56: DeSpm ce se mtâ'“plă în somn EEEERE N

Cap. 57-62: Despre stfar?a care e vecind R

cu nepătimirea ....... .... vids ke 1
Cap. 63-70: Despre semnele nepătimirii . EE
Cap. 71-90: Consideratii practice ...... „ MR
Cap. 91-100: Ziceri ale sfintilor monahi .......
ERIIOR «uu axus s P
, !

Prescurtări si bibliografie ..........

 Editura si Librăria DEISIS
str. Timotei Popovici, nr. 21, 550164 Sibiu
tel. 0269 214272, 0723 066372
www.edituradeisis.ro

Difuzare: SC SUPERGRAPH SRL

str. lon Minulescu, nr. 36
031216 Bucuresti, sector 3
tel. 021 3206119, fax 021 3191084