Sunteți pe pagina 1din 5

Determinism si

predictibilitate

de Minea Ana-Maria
clasa a XI-a H

Determinismul si predictibilitatea sunt aspecte ale modului


de gandire al stiintei moderne. Spunem ca fenomenul care s-a
petrecut este rezultatul sigur unui ansamblu de cauze, si daca
aceleasi cauze sunt prezente, fenomenul se va repeta in acelasi
fel. Astfel, determinismul poate fi considerat un principiu al
stiintei. Altfel spus, cauza este puctul de plecare al schimbarii.
Acest principiu a fost statornicit dupa ce Isaac Newton, Laplace
si ceilalti fizicieni au urmarit ca miscarea unui obiect se va
petrece la fel daca conditiile sunt aceleasi.
In fizica clasica se considera ca daca sunt cunoscute viteza
si pozitia initiala a unui punct material, atunci traiectoria si deci
orice alte marimi caracteristice (impulsul, energia) vor fi bine
determinate la orice moment ulterior.
Un exemplu simplu este cel care al aruncarii sub un unghi
(sau cazul particular al caderii corpurilor asupra pamantului ).
Mecanica ne furnizeaza o serie de formule , pe baza legilor de
miscare , care ne permit sa spunem la orice moment ulterior
unde se va afla obiectul (punctul material) . Folosim in mod
instinctiv acest principiu la oricare din jocurile care presunpun
aruncarea unei mingi (de fotbal, volei, tenis, biliard, popice etc)
dar si la atletism sau la alte activitati practice. In toate aceste
cazuri invatam prin antrenament si practica indelungata sa
controlam pozitia noastra initiala, astfel incat sa producem
miscarea perfect de fiecare data, adica sa fie controlabila (sau
predictibila).
Determinismul poate fi examinat numai cu referire la
cauze fizica care isi produc cu necesitate efectele. Spre
exemplu putem incerca sa aplicam principiul determinismului la
viata noastra cea de toate zilele. Ne conducem in actiunile
noastre pe principiul determinismului: facem ceva care sa fie
cauza a unui eveniment dorit, sau care sa preintampine un
eveniment nedorit. Suntem destul de convinsi intr-o masura
destul de mare ca o serie de actiuni ale noastre vor fi cauze ale
unor evenimente ulterioare. Generalizand acesta afirmatie, am

putea spune ca intreaga noastra viata poate fi determinata de


cauze mai mult sau mai putin cunoscute .
Este o presupunere filizofica conform caruia orice
actiune este determinata de un lant neintrerupt de actiuni
precedente.
Filozofii care au studiat determinismul au fost: William
James, Pierre-Simon Laplace, Arthur Schopenhauer, Omar
Khayym, David Hume, Thomas Hobbes, Benedict de Spinoza,
Gottfried Leibniz, Immanuel Kant, Paul Henri Thiry, Baron
d'Holbach si mai recent, Daniel Dennett, John Searle, Michelle
Kozenieki si Ted Honderich.
Determinismul este conceptul introdus de I.Newton i
susinut de Laplace,c are susine c putem determina starea
unui sistem la un moment dat dac se cunoate starea acestuia
la un moment anterior, considerat iniial, i legea de evoluie.
Dac sunt cunoscute condiiile iniiale i legea de evoluie,
atunci evoluia sistemului este determinat prin rezolvarea
problemelor de mecanic. Cercetarea categoriilor care constata
si explica caracterul determinat al proceselor reale si
mecanismele determinarii ne permite sa privim asupra teoriei
determinismului sub doua aspecte:
> ca determinism universal, caruia i se inglobeaza
determinismele partiale ale diferitelor nivele ale existentei
> din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii
fiecarui nivel de structurare a existentei in parte
Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetarilor, si
de un determinism global, caracteristic fiecarui nivel de
organizare a existentei in vesnica devenire, si apoi de corelatiile
dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare,
inglobatoare.
Cele mai esentiale verigi ale explicarii deterministe le
reprezinta nivelul fizic (incluzind oarecum pe cel chimic), nivelul
biologic si cel al activitatii umane, in care se desprinde

raportarea omului al determinismul global, cosmic si includerea


sa in determinismul cel mai complex din cate ne-a fost dat sa
cunoastem, determinismul social.
Orice cercetare a determinismului in fizica porneste de la
caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a
necesitatii absolute, a legilor de fier, a identitatii desavarsite
dintre efect si cauza, a explicarii relatiilor dintre obiecte si a
succesiunii starilor printr-o liniaritate perfecta sub actiunea unor
cauze exclusiv exterioare. In evolutia gandirii fizice, teoria
electromagnetismului a intarit ideea materialitatii relatiei
cauzale prin reliefarea actiunii din aproape in aproape, iar teoria
restrinsa a relativitatii a reliefat dependenta efectului de cauza
si, conform celor mai raspindite pareri, a anterioritatii cauzei in
raport cu efectul. Dar ambele teorii ramaneau compatibile, in
fond, cu tezele cauzalitatii liniare, a necesitatii in succesiune si
in repetarea..a, care tine de domeniul existentei
Predictibilitate

Pe baza determinismul exprimat prin legile naturii si pe


care oamenii l-au deslusit in decursul istoriei , ca urmare a
fenomenelor naturale, putem face o predictie a evolutiei
ulterioare a unui sistem fizic. Pana in cele din urma aceasta
capacitate de predictie este si principala utilitate si valoare a
stiintei.
Dezvoltarea fizicii moderne isi datoreaza inceputurile
faptului ca a inteles ca verificarea experimentala a afirmatiilor
este fundamentala. Printre precursorii putem enumera pe
Galileo Galilei (1564-1642) si R. Descartes (1596-1650)
Suntem obisnuiti chiar daca nu ne dam seama
intotdeauna, ca explicatiile date de fizica sau de alte stiinte sa
se bazeze pe modelele "construite" de noi. Cu alte cuvinte,
teoriile noastre surprind realitatea fizica doar cu o oarecare
limitate de neglijarea de obicei , al unor aspecte considerate
neesentiale.

Exemple:
Prevederea vremii.
Caderea unui corp

Conditii:
Conditiile initiale reprezinta pozitia unui corp intr-un sistem
de referinta dat, viteza corpului ,cat si alte caracteristici fizice
cum sunt masa acestuia, forta care actioneaza asupra sa; sunt
determinate prin masuratori.

S-ar putea să vă placă și