REFERAT LA FIZICA

DETERMINISM I PREDICTIBILITATE

ELEV: MROLEA OLGA

CLASA: XI A

Determinism

Determinismul si predictibilitatea sunt aspecte ale modului de gandire al stiintei

moderne .Spunem ca un fenomen care s-a petrecut este rezultatul sigur al unui ansamblu
de cauze , si daca aceste cauze sunt prezente , fenomenul se va repeta in acelasi fel. Astfel,
determinismul poate fi considerat un principiu al stiintei , principiu care afirma ca aceleasi
cauze produc aceleasi fenomene . Asfel spus, cauza este punctul de plecare al schimbarii .
Acest principiu a fost statornicit dupa ce Isaac Newton , Laplace si ceilalti fizicieni care au
urmat ca miscarea unui obiect se va petrece la fel daca conditiile sunt aceleasi .
In fizica clasica se considera ca daca sunt cunoscute pozitie si viteza initiala a unui
punct material , atunci traiestoria si deci orice alte marimi caracteristice (impulsul,energia)
vor fi bine determinate la orice moment
ulterior.

Un exemplu simplu este cel care al aruncarii sub un unghi (sau cazul particular al
caderii corpurilor asupra pamantului ). Mecanica ne furnizeaza o serie de formule , pe
baza legilor de miscare , care ne permit sa spunem la orice moment ulterior unde se va afla
obiectul (punctul material) . Folosim in mod instinctiv acest principiu la oricare din
jocurile care presunpun aruncarea unei mingi (de fotbal, volei ,tenis, biliard,popice etc) dar
si la atletism sau la alte activitati practice .In toate aceste cazuri invatam prin antrenament
si practica indelungata sa controlam pozitia noastra initiala , astfel incat sa producem
miscarea perfect de fiecare data , adica sa fie controlabila ( sau predictibila ).
Determinismul poate fi examinat numai cu referire la cauze fizica care isi produc cu
necesitate efectele. Spre exemplu putem incerca sa aplicam principiul determinismului la
viata noastra cea de toate zilele. Ne conducem in actiunile noastre pe principiul
determinismului: facem ceva care sa fie cauza a unui eveniment dorit , sau care sa
preintampine un eveniment nedorit . Suntem destul de convinsi intr-o masura destul de
mare ca o serie de actiuni ale noastre vor fi cauze ale unor evenimente ulterioare .
Generalizand acesta afirmatie , am putea spune ca intreaga noastra viata poate fi
determinate de cauze mai mult sau mai putin cunoscute .
Este o presupunere filizofica conform caruia orice actiune este determinata de un
lant neintrerupt de actiuni precedente.
Filozofii care au studiat determinismul au fost: William James, Pierre-Simon
Laplace, Arthur Schopenhauer, Omar Khayym, David Hume, Thomas Hobbes, Benedict
de Spinoza, Gottfried Leibniz,Immanuel Kant, Paul Henri Thiry, Baron d'Holbach si mai
recent, Daniel Dennett, John Searle, Michelle Kozenieki si Ted Honderich.
Determinismul este conceptul,introdus de I.Newton i susinut de Laplace,care susine
c putem determina starea unui sistem la un moment dat dac se cunoate starea acestuia
la un moment anterior,considerat iniial,i legea de evoluie. Dac sunt cunoscute condiiile

iniiale i legea de evoluie,atunci evoluia sistemului este determinat prin rezolvarea

problemelor de mecanic.Cercetarea categoriilor care constata si explica caracterul
determinat al proceselor reale (materiale si spirituale sau rezultind din impletirea
materialului cu spiritualul) si mecanismele determinarii ne permite sa privim asupra
teoriei determinismului, gindita sub doua aspecte:
> ca determinism universal, caruia i se inglobeaza determinismele partiale ale diferitelor
nivele ale existentei
> din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiecarui nivel de structurare
a existentei in parte
Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetarilor, si de un determinism global,
caracteristic fiecarui nivel de organizare a existentei in vesnica devenire, si apoi de
corelatiile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, inglobatoare.
Cele mai esentiale verigi ale explicarii deterministe le reprezinta nivelul fizic (incluzind
oarecum pe cel chimic), nivelul biologic si cel al activitatii umane, in care se desprinde
raportarea omului al determinismul global, cosmic si includerea sa in determinismul cel
mai complex din cite ne-a fost dat sa cunoastem, determinismul social.
Orice cercetare a determinismului in fizica porneste de la caracterizarea
determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesitatii absolute, a legilor de fier, a
identitatii desavarsite dintre efect si cauza, a explicarii relatiilor dintre obiecte si a
succesiunii starilor printr-o liniaritate perfecta sub actiunea unor cauze exclusiv exterioare.
in evolutia gandirii fizice, teoria electromagnetismului a intarit ideea materialitatii relatiei
cauzale prin reliefarea actiunii din aproape in aproape, iar teoria restrinsa a relativitatii a
reliefat dependenta efectului de cauza si, conform celor mai raspindite pareri, a
anterioritatii cauzei in raport cu efectul. Dar ambele teorii ramineau compatibile, in fond,
cu tezele cauzalitatii liniare, a necesitatii in succesiune si in repetare, care tine de domeniul
existentei
Teorie formulata de J.-B. Lamarck in 1809, dupa care evolutia vietuitoarelor s-ar datora
unei tendinte launtrice deviata de influenta mediului, ca urmare a actiunii legilor potrivit
carora nevoia creeaza organul, iar insusirile dobindite sub influenta mediului se transmit
ereditar

Predictibilitate

Pe baza determinismul exprimat prin legile naturii si pe care oamenii l-au deslusit in
decursul istorie , ca urmare a fenomenelor naturale, putem face o predictie a evolutiei
ulterioare a unui sistem fizic.Pana in cele din urma aceasta capacitate de predictie este si
principala utilitate si valoare a stiintei.
Dezvoltarea fizicii moderne isi datoreaza inceputurile faptul ca a inteles ca
verificarea experimentala a afirmatiilor este fundamentala. Printre precursorii putem
enumera pe Galileo Galilei (1564-1642) si R. Descartes (1596-1650).

Descartes

Suntem obisnuiti chiar daca nu ne dam seama intotdeauna , ca explicatiile date de

fizica sau de alte stiinte sa se bazeze pe modelele "construite" de noi. Cu alte cuvinte,
teoriile noastre surprind realitatea fizica doar cu o oarecare limitate de neglijarea de
obicei , al unor aspecte considerate neesentiale .

CADEREA UNUI CORP

Caderea corpurilor este studiata la mecanica de foarte mult timp si cu totii cunoastem
relatia faimoasa a lui Galilei privind caderea corpurilor:
v*v=2hg
unde,
v=viteza
g=acceleratia gravitationala
h=inaltimea
In cuvinte am putea spune ca daca dorim ca un obiect sa fie aruncat astfel incat sa
ajunga pana la inaltimea h , atunci trebuie sa-i imprimam o viteza care se calculeaza din
relatia de mai sus. Conditia initiala pentru aceasta problema va fi deci viteza initiala
necesara unui obiect pentru a ajunge la inaltimea h.

Turnul din Pisa, Italia, unde se spune ca Galileo Galilei ar fi facut experimentele
privind caderea corpurilor in camp gravitational si un timbru care evoca pe marele om de
stiinta .

Bibliografie: www.marianputanu.ro