1.Ce este ontologia? Numi i problemele principale ale ontologiei.

Ontologia este o parte componenta a filosofiei, care are drept obiect existenta, trasaturile si principiileoricarei existente. Termenul ontologie provine de la ontos-fiinta si logos-stiinta, introdus in 1613 deGoclenius. Mai apoi, acest termen este popularizat de Christian Wolff in 1729 in lucrarea Ontologiaca prima filosofie. Idea acestei discipline filosofice exista inca de la Aristotel, care o numea filosofie prima. In central atentiei ontologiei se afla notiunea de existenta, dar si notiunea de non-existenta.Existenta semnifica tot ce este indiferent de forma, reprezinta faptul de a fi , de a avea o realitateobiectiva pe cind non-existenta-indica capacitatea de a nu fi, de a nu exista. Ontologia studiazafundamentele existentei, nivelurile, modurile si formele esentiale de manifestare ale acesteia.Ontologia moderna, mai ales cea contemporana, se refera in special la societate.Obiectivul ilconstituie definirea statutului existential al omului.

2.Numii i caracterizai succint formele principale ale materiei n conformitate curezultatele tiinei contemporane. Materia ca existenta reala are diferite forme : OrganicaNeorganicaSociala BiologicaBiosferaNanosferaEcosfera Deoarece este vorba despre formele de existen ale materiei, obiectele sistemelor materiale suntchiar unitile n care se constituie materia, deci obiecte materiale. Din cunotinele acumulate deomenire pn n prezent putem face o list a nivelurilor ierarhice de organizare a materiei (sistememateriale abiotice natural) : Particule cu sarcina electricaNuclee atomiceAtomiMoleculMedii naturale: solide, lichide, gazeCorpuri astronomice: stele, planete, satelitiSisteme planetareGalaxiiRoiuri de galaxii5. 3.De ce este dificil obiectivitatea cunotinelor n tiinele socio-umane? In stiintele socio-umane este dificila obiectivitatea din simplu motiv pentru ca specificul adevarului instiintele socio-umane reprezinta o conduita, activitate a oamenilor. Legile in cunostintele socio-umaneau aspect de tendinte comune. Desi, atit in stiintele concrete cit si in cele socio-umane este presentexperimentul, in cea din urma, experimentul are putin alte aspecte. Specificul stiintelor date se bazeaza pe factorul ideologic. Astfel, influienta ideologiei, luarea in considerare a scopului fac dificila relatareaobiectiva a cunostintelor din acest domeniu. 4.Selectai noiunea care caracterizeaz cel mai elocvent modul de existen amateriei: a. substanac. micareae. atomul b. timpuld. spaiul 5.Ce este micarea ca noiune filosofic? Care este coraportul dintre micare idezvoltare? Miscarea este o categorie filozofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc inUnivers. Ca notiune filosofica, ea presupune examinarea diferitor schimbari de la deplasari mecanice pina la procese de gindire. In literature stiintifica contemporana notiunea de miscare este examinatadin doua perspective. Intr-o interpretare mai larga existent inseamna tot ce exista si coincide cunotiunile de Univers, de Lume in general. Miscarea este un mod fundamental de existent a materiei,constind din totalitatea schimbarilor, transformarilor, proceselor materiei, ale sistemelor material, careconstituie Universul.In dependenta de formele de organizare a materiei, se evidentiaza urmatoareleforme de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala.O specie aparte de miscare este dezvoltarea, pentru ca notiunea de miscare include in ea notiunea dedezvoltare. Dezvoltarea este modalitate a miscarii care se realizeaza ca schimbare orientate: trecereade la vechi la nou, de la inferior la superior in dinamica sistemelor. 6.Cum nelegei dezvoltarea, progresul i regresul? Dezvoltarea este modalitate a miscarii care se realizeaza ca schimbare orientate: trecerea de la vechi lanou, de la inferior la superior in dinamica sistemelor.Dezvoltarea nu este un process dinamic liniar siinulateral ci se manifesta ca ca sinteza contradictorie, ca unitate a progresului si regresului, a laturiiascendente si descendente, a evolutiei si involutiei si presupune unitatea repetabilitatii si airepetabilitatii, a reversibilitatii si ireversibilitatii in lumea obiectiva a obiectelor sifenomenelor.Progresul este o dezvoltare pe linie ascendenta. Este un process de innoire continua,succesiune de schimbari calitative de la inferior spre superior. Regresul este dezvoltare descendenta,este sensul descendent al dezvoltarii sistemelor, al obiectelor si fenomenelor realitatii. Atit progresulcit si regresul au un caracter relativ, sint raportate la anumite etape si criterii ale devenirii. Regresul poate sa se manifeste ca o etapa in dezvoltarea ascendenta a lucrurilor. 7.Numi i i caracterizai succint proprietile timpului ca form a existenei. Timpul este modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii sidezvoltarii sistemelor materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Trasatura specifica a timpului esteca, spre deosebire de spatiu care este tridimensional acesta este unidimensional. In fuctie de proprietatile generale pe care le poseda, se distinge urmatoarea clasificare a timpului: Timpul fizic este caracteristic materiei fizice. Timpul pe Planeta noastra, peste tot locul curgeuniform, iar pe alte planete depinde de viteza rotirii acestor planete. Timpul biologic caracterizeaza lumea vie. Acesta reprezinta intensivitatea proceselor siritmurilor biologice, durata schimbarilor biologice a organismelor vii. Timpul uman. Acesta poate fi divizant in timp social si individual, psihologic. Timpulsocial e diferit de la o epoca la alta, el are diferita intensivitate. Timpul psihologic esteintensivitatea, durata si ritmicitatea proceselor psihofiziologice ale omului. 8.Caracterizai particularitile spaiului economic. Spatiu economic este un spatiu potrivit caruia,se pun bazele unei piee unice guvernate de aceleaireguli de baz ce au ca scop s permit mrfurilor, serviciilor, capitalului i persoanelor s circule liber n cadrul unui anumit teritoriu, ntr-un mediu deschis i competitiv. Drept exemplu poate serviSpaiul Economic European(SEE, European Economic Area) ce a a luat fiin la data de1 ianuarie 1994n urma acordului semnat la data de2 mai 1992ntre statele participante laAsociaia European a Liberului Schimb(AELS) i statele membreUE. 9.Caracterizai particularitile timpului social. Definireatimpuluieste una dintre cele mai dificile sarcini, nu numai din punct de vederefilozoficsau psihologic, dar ifizic. Timpul este modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Estecunoscut faptul ca pe parcursul anilor, omenirea a fost supusa unor

modificari, procesului de perfectionare pina ce a ajuns la un nivel superior de dezvoltare. Astfel, rezida ca Timpul socialcaracterizeaza durata, succesiunea, devenirea activitatii umane si relatiilor sociale in dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoca la alta, el are diferita intensivitate. 10.Defini i urmtoarele noiuni: element, structur, sistem. Sistemuleste o multime de elemente si multime de relatii dintre aceste elemente, relatii relativeinvariate fata de anumite reguli ale transofmarilor care formeaza structura acestor multimi. Sistemele particulare pun in evidenta existenta sistemelor integrale in natura( de ex. Sistemul solar, atomul,organismul viu.), in societate(formatiunea sociala sclavagista sau feudala) si in cunoastere(sistemefilosofice). Intr-un system integral exista o legatura dialectica intre intreg si parte.Orice system ealcatuit din subsisteme, care sunt si ele sisteme la rindul lor. Elementul -In teoria generala a sistemelor orice element subordonat unui system se comporta fata deacesta ca un subsistem. In raport cu sistemul, el este simplu, iar in raport cu subsistemele pe care lesubordoneaza este complex. Structura -Mod de organizare intern, de alctuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere acomponenilor unui corp sau a unui ntreg organizat, caracterizat prin forma i dimensiunile fiecruielement component, cum i prin aranjarea lor unul fa de cellalt. Spec. Dispoziie a atomilor nmolecula unei substane. Spec. Mod de grupare a moleculelor ntr-un corp sau ntr-o substanmineral. 11.Definii legea ca categorie filosofic. Clasificai legile dup tipuri i forme. Legea este reflectarea legaturilor si relatiilor dintre obiecte si fenomene care au un caracter intern,stabil, repetabil, essential. Legea exista ca notiune a stiintei, este rezultatul cunoasterii si exprimacunostinte generalizate despre realitatea obiectiva. Daca categoriile fiecarei stiinte formeaza un systemde notiuni care exprima continutul ei, atunci legile stiintei exprima esenta ei. Stiinta devine adevaratastiinta atunci cind se formuleaza legile ei. Dupa forma sa legile prezinta anumite judecati, enunturicare constau din notiuni, deci, ele sunt forme logice ale gindirii, ca mod de existent a cunostintelor teoretice. In acelasi timp legile au si un continut obiectv, reflecta realitatea obiectiva. In dialecticadeosebim urmatoarele legi universal: legea trecerii schimbarilor cantitative si calitative, legea unitatiisi luptei contrariilor si legea negarii negatiei. Toate aceste legi functioneaza simultan si ne aratadiferite aspect a dezvoltarii. 12.Dezv luii esena noiunii de contiin. Artai evoluia istoric a acestei noiuni, produs ncadrul filosofiei. Elucidai esena contiinei din perspectiva psihologic. Constiinta insusire a materiei superio organizata, functia superioara a creierului, specifica numaioamenilor si legata cu vorbirea; ea consta in reflectarea generalizata si orientate spre un anumit scop arealitatii. Constiinta este capacitatea omului de a se evidentia pe sine insasi din lumea inconjuratoare,de a-si da seama despre lumea sa interna si atitudinii sale catre alti oameni si societate. Ea prezintacontinutul lumii spirituale a omului, cunostintele, convingerile, dorintele lui, vointa, demnitatea,speranta, credinta, dragostea. Constiinta este esenta personalitatii, este o realitate specifica realitatesubiectiva, ideala.Din punct de vedere psihologic contiina este procesul de reflectare a propriului eu (contiina eu-lui,a aciunii) i a lumii nconjurtoare (contiina locului, ambianei, timpului). Pentru introspecioniti,contiina este totul, fiind definit ca suma tririlor i strilor subiective pure, ca o lume ermetic,ntoars numai n interior, spre sine nsi. Psihanaliza reliefeaz opoziia dintre incontient icontient i subordonarea acestuia din urm celui dinti, contiina fiind redus la un mecanism decenzur. Freud consider contiina, un dat al experienei individului. Watson neglijeaz pur i simplucontiinna.Cele mai multe texte definesc contientul ca fiind contiina individului despre stimulii interni iexterni, despre evenimentele din mediul nconjurtor, despre senzaiile corporale, amintirile igndurile sale. Contiina este un mod de organizare a vieii de relaie, care leag pe subiect de alii ide lumea sa. Persoana contient triete experiene, se adapteaz lumii, este dotat cu reflexiicreatoare, stabilete relaii, gndete i este organizat ntr-o manier personal, ntr-un sistem personal. Deci contientul implic: monitorizarea (procesarea) informaiilor din mediu, ce conduce lacontiina a ceea ce se petrece n jur i n propriul corp. 13.Reflectarea ca atribut al materiei este specific : a. doar materiei viic. formelor superioare de organizare ale materiei b. doar materiei neviituturor formelor materiei 14.Care din prezentrile de mai jos corespund tiinei contemporane n privina interpretriicontiinei : a. contiina - proprietate a materiei c. contiina proprietate superioar a materiei b. contiina - proprietate a materiei viid. contiina - proprietate a materiei nevii 15.Expunei esena raportului dintre creier i contiin. In filosofie, problema constiintei este analizata din punct de vedere a mai multor aspecte. Unul dinacestea constituie aspectul de substrat.El analizeaza constiinta din punct de vedere a mecanismelor realizarii procesului de reflectare. Substratul psihicii umane este creeerul sistem cibernetic foartecomplicat. El functioneaza pe baza reflexelor, acestea fiind fenomene neurofiziologice ale creerului.Activitatea nervoasa superioara a creerului, materiala dupa natura sa, este baza fiziologica a psihiculuisi constiintei umane. Constiinta in acelasi timp nu se reduce nici la aceea ce se reflecta, la lumeaobiectiva, nici la ceea cu ce se reflecta, la creer, procese fiziologice. 16.Cum explicai corelaia dintre material i ideal n contiin? Constiinta si gindirea noastra, sunt produsul unui organ material, corporal, produsul creerului.Eaeste o insusire a materiei superior organizata. Aceasta constituie capacitatea omului de a se evidentia pe sine insasi din lumea inconjuratoare , de asi da seama despre lumea sa interna si atitudinii salecatre alti oameni si societate, care este o reflectare conceputa. Ea prezinta continutul spiritual alomului. Astfel, constiinta constituie esenta personalitatii, o realitate specifica realitate subiectiva.Fiind produsul dezvoltarii materiale, se considera un fenomen secundar. Astfel, intre material creerulsi ideal constiinta, exista o legatura strinsa deoarece constiinta este rezultatul activitatii creerului. 17.Explicai esena problemei intelectului artificial.

Multe dintre disputele din jurul problemei intelectului artificial au implicatii emotionale.Recunoaterea posibilitatii existentei acestuia poate fi considerat de cineva ca ceva degradant.Dar nu putem confunda problemele oportunitatii intelectului artificial la problema de dezvoltare imbuntire a gindirii omului. Utilizarea pe scar larg a intelectului artificial creeaz premise pentrutrecerea la o etap calitativ nou de progres, d un impuls la o nou rund de automatizare a productiei, i astfel s mbunteasc productivitatea. Desigur, intelectul artificial poate fi folosit n indiferite scopuri, dar aceasta problema nu este tiinific, ci mai degrab tine de moral i etic.Cu toate acestea, dezvoltarea ciberneticii invoc o serie de aspecte care necesit nc atenie. Aceste probleme se refer la pericolele ce pot aparea pe parcursul perfectionarii tehnologiilor ce tin decrearea intelectului artificial.Prima problem se refer la posibila pierdere a stimulentelor pentru munca de creatie, ca urmare ainformatizrii n mas sau utilizarea pe larg a masinilor n domeniul artelor.A doua problem este mult mai grav, i accentual pe ea au pus mai multi specialisti cum ar fi Norbert Wiener, Amosov N., I.A Poletayev, etc .aceasta are la baza urmtoarele. Deja, exist mainii programe care se pot educa n proces, i anume, creterea eficienei de adaptare la factorii externi. nviitor, vor exista vehicule cu acest nivel de adaptabilitate i fiabilitate si necesitatea pentru om de ainterveni n procesul va disprea. n acest caz, este posibila pierderea calitatilor omului, responsabil pentru gsirea soluiilor, solutionarea problemelor ce ar putea aparea..Exist posibilitatea degradarii abilitatiii oamului de a rspunde la schimbarea condiiilor externe i,totodata incapacitatea acestuia de a raspunde pentru, preluarea controlului asupra inventiei cuintellect artificial n cazuri exceptionale. Astfel, ar fi correct sa fie introdus un anumit nivel de perfectionare a intelectului si care ar permite, totusi, interventia omului in solutionarea dereglarilor incaz de necessitate, din simplu motiv ca acest tip de intelect este rezultatul muncii omului, este un produs al activitatii acestuia si odata creat, omul trebuie sa poarte raspundere pentru acesta.Omenirea mereu va incerca sa solutioneze problema intelectului artificial, si mereu va intilni noidificultati spre solutionarea acesteia. Acest proces poate continua la nesfirsit. 18. Caracterizai succint corelaia dintre contiin i limbaj. Gindirea umana are lor prin anumite notiuni, judecati, rationamente.Acestea manifestindu-se inlimba.Una dintre problemele in legatura cu cercetarea constiintei este problema raportului dintreconstiinta si limba.( Limba este un sistem de semne si simboluri utilizate pt fixarea, pastrarea sitrasmiterea informatiei.) Ea indeplineste 2 functii majore: 1) f-tie cognitive;2) f-tie comunicativaLimba este forma materiala de existenta si exprimare a gindirii umane. Gindirea abstracta,constiintasunt fenomene ideale care pot sa existe si sa se manifeste numai prin limba ca totalitate de simbolurisi semne. In limbajul obisnuit, natural aceste semne sunt cuvintele.Ele semnifica si inlocuiescobiectele realitatii. Cu ajutorul cuvintelor reproducem realitatea,ne formam o reprezentare desprelume. Astfel,prin intermediul limbii se realizeaza cunoasterea lumii, in limba se obiectiveazaconstiinta personalitatii. Ea este un mijloc specific social de pastrare si trasmitere a informatiei, dereglementare a comportamentului uman, limba indeplinind functia de cunoastere , comunicare siexpresiv- afectiva. 19. Definii limbajul artificial i cel natural. Dupa originea lor limbile se impart in:natural si artificial. Naturalesunt limbile nationale.Limbajul natural este unul universal pt ca poate descrie, examina toatesferele de interes ale omului. Acest limbaj este reflexiv, pentru ca se poate studia pe sine, dar este siunul care contine inexactitati.Prin limbaj natural intelegem sistemul de semne utilizat in viatacotidiana de catre membrii unei comunitati.El se caracterizeaza printro mare mobilitate si plasticitate,este bogat si apt de a reda o multitudine de stari de lucruri si nuante,fiind adecvatnecesitatilor cotidiene. Limbajul natural are si o serie de neajunsuri , care il fac inapt pentru unelenecesitati de cunoastere mai inalte.Spre ex. , semnele acestui limbaj se caracterizeaza prin polisemie(diversitate de semnificatii), omonimie (semne identice cu semnificatii diferite), si sinonimie(semne cu aceeasi semnificatie). Ca urmare el este lipsit de precizie ci concizie(capacitatea de a reda omare cantitate de informative printr-un numar mic de semne), favorizeaza aparitia unor dificultatilogico-semantice(cum sunt paradoxurile), imbina intr-un mod indisociabil informatia cognitiva custarile afective si aprecierile subiectului. Limbajele artificialesunt special create de oameni in scopuri de cercetare stiintifica, dezvoltarea unuidomeniu stiintific (de ex. limbajul de programare). Spre deosebire de limbajele naturale, care apar spontan, cele artificiale sunt special create dupa anumite reguli si nu contin inexactitati. Limbajelenaturale apar pe baza celor natural, prin preluarea unor termini la care se suplimenteaza termini noi,definitii si reguli de operare stiintifice, care asigura precizia, elimina echivocurile, paradoxurile,amestecul informatiei cognitive cu afectivitatea subiectului, etc. 20. Elucidai esena psihicului i a contiinei. Marcai coraportul dintre ele. Psihicul este insusirea materiei special superior organizate cu ajutorul careia are loc reflectareasubiectiva si obiectiva a realitatii inconjuratoare, este un model informational intern al lumii externecu rol adaptiv specific. Cuvintul psihic localizeaz sufletul uman sau mintea sa ca totalitateintelectiv i afectiv,definind personalitatea ca unitate comportamental dotat cu percepie,intelectivitate i afectivitate. Exista urmatoarele forme ale vietii psihice( numite si ipostaze ale psihicului: constiinta, subconstiintul si inconstientul. Astfel, constiinta este una dintre cele maiimportante nivele de organizare a vietii psihice (nivelul superior de dezvoltare a psihicului), rezultatulconditiilor social- istorice de formare a omului in cadrul activitatii de munca, care se afla permanent incomunicare cu alti oameni(cu ajutorul limbajului) Constienta este atat cauza cat si suportul continuu al psihicului, ea multiplica indefinit subiectul prin propria reconstituire de sine, realizand interactiaindividului cu sine, cu realitatea, cu semenii sai. 21. Expunei i caracterizai structura contiinei Structura constiintei reprezinta o totalitate de procese psihice cognitive, affective, volutive.Constiinta include mai multe elemente, printre care: 1)gindirea; 2)memoria;3)emotiile; 4)intuitia;5)vointa; 6)atentia; 7)constiinta de sine. Nucleul

constintei este gindirea, intelectul.Constiinta este imposibila fara cunostinte. Gindirea ne dainformatie si cunostinte despre lumea obiectiva. Continului constiintei sunt cunostintele, deci faragindire este imposibila formarea constiintei. Gindirea- reprezinta capacitatile rationale ale psihicului uman; este capacitatea omului de a operareprezentarile sale, notiunile, emotiile; de a obtine cunostinte noi. Totodata, gindirea este esenta idealaa constiintei, divizindu-se in rindul sau in: gindire abstracta si gindire concreta. Memoria- reprezinta capacitatea individului de a inregistra, pastra, reprima, stoca, si reproduceinformatia, ce include atit cunostinte, cit si anumite emotii, stari psihice. Fara memorie nu pot existacunostintele. Emotiile si sentimentele- sunt reflectari apreciative ale realitatii,ele unesc situatia exterioara cunecesitatile omului. Deaceea, emotiile si sentimentele sunt regulatorul ,catalizatorul activitatii umane.Emotiile pozitive ori negative reglementeaza alegerea actiunii, formeaza comportamentul, elecontribuie la transformarea informatiei in cunostinte, cunostintelor in convingeri. Vointa- este un mecanism deosebit de reglementare a activitatii proprii numai omului, este unautocontrol al personalitatii.(La animale si copii mici vointa nu exista , ea este inlocuita de cerinte camotive de activitate). Vointa este forta motrica a personalitatii. Constiinta de sine- este asa o stare a psihicului uman cind omul constiintizeaza nu doar locul sau insocietate, in natura,nu doar pe sine, ci si pe semenii sai si legatura cu acestia. Constiinta de sineinseamna evaluarea existentei individuale, dar si evaluarea celuilalt sau a altuia. (Se poatedeosebi constiinta de sine individuala, care reflecat statulul famialial, professional, civic; si constiintade sine colectiva, caracterizata prin constiintizarea scopurilor, valorilor unei colectivitati, a unui grup social. 22. Cine dintre filosofi a fondat metoda psihanalizei :1. I. Kant4. K. Jung2. F. Hegel5. S. Freud3. K. Marx6. E. FrommR-s: 5 . Sigmund Freud 23. Analiza i corelaia dintre sine, eu i supraeu din psihanaliz freudist Toate aceste elemente sunt denumiri ale partilor psihicului. Sinele,ce corespunde inconstientului, insuma in sine multimea instinctelor inascute,dintre care celdomin ant este cel sexual, ce determina atit activitatea omului, cit si a societatii in intregime.Acestaeste nivelul inferior al psihicului, subsolul, unde este intuneric, domina misterul, pasiunile, undetotul este dictat de instincte. Inconstientul este fundamental de adincime al psihicului, care determinaviata constienta a subiectului(omului) si chiar destinele unor popoare.Inclinatiile inconstienteformeaza continului emotiilor si trairilor. Constiinta depinde in cea mai mare masura de impulsurilerefulate de inconstinet. Eulse regasete la limita intre constient si inconstient.corespunzind constiintei individuale a fiecarei persoane, reprezint a conceperea, intelegerea si aprecierea constienta a propriilor actiuni.Totodata,acest nivel marcheaza cenzura lumea normelor sociale si interdictiilor,morala. Supra-eu,este instana superioar, domeniul contiinei, al valorilor, al idealurilor, al preceptelor iinterdiciilor, al reprezentrilor morale. Marcind constiinta sociala, el se identifica cu ansamblulidealurilor, traditiilor, normelor morale care regleaza raportul relatiilor dintre oameni. 24.Descriei esena gnoseologiei, a epistemologiei i a raportu lui dintre ele.Gnoseologia (teoria cunoasterii) -este disciplina filosofica ce studiaza cunoasterea in general, obiectulsi subiectul, premisele cunoasterii, tipurile si nivelele cunoasterii. Cunoasterea, la rindul ei fiind un proces de reflectare a realitatii obiective in constiinta oamenilor,proces de activitate creatoare decapatare, reproducere si functionare a cunostintelor. Ca si pentru filosofie in intregime problemacentrala a gnoseologiei este raportul dintre gindire si existenta, insa in gnoseologie ea se formuleazaspecific- cum se refera gindurile noastre despre lumea obiectiva catre aceasta lume insasi? Este oarein stare gindirea noastra sa cunoasca lumea inconjuratoare? Reflectam noi oare correct lumea? Epistemologia- teoria cunoasterii stiintifice,este latura ideala a activitatii umane.Cunoasterea este un process complex de dezvaluire a esentei obiectelor si fenomenelor.Prin aceasta seinsuseste si se reproduce mintal realitatea de catre subiectul cunoscator.Totodata, ea poate fi definita sica un proces de obtinere, reproducere si functionare a cunostintelor Astfel, este evident ca epistemologia este o parte compoonenta a gnoseologiei, intre ele fiind ointerdependenta logica. 25.Numii i caracterizai succint esena concepiilor gnoseologice despre posibilitateacunoaterii lumii de ctre om. In istoria filosofiei cu privire la cunoasterea lumii s-au contural urmatoarele pozitii:-optimism gnoseologic;-scepticism;agnosticism. Optimistiisustineau idea posibilitatii cunoasterii corecte a lumii.Ei afirmau ca activitatea practica sistiinta demonstreaza ca noi correct cunoastem lumea; daca noi putem trata bolile, aceasta inseamna canoi corect le diagnosticam. Scepticism(din l. greaca skeptikos ce examineaza, cerceteaza, critica)- este conceptie si orientarefilosofica ce exprima indoiala in ceea ce priveste posibilitatea atingerii adevarului. Scepticii pun laindoiala posibilitatea unei cunoasteri sigure si nu admit adevarul de valoare generala. Esentascepticismului consta in subiectivism si relativism,fiind sustinuta ideea ca lumea este variabila si nu se pot obtine care sa fie valabile pt toti oamenii, de pretutindeni si totdeauna. Agnosticism(din l. greaca a- negare si gnosis-cunoastere, ceea ce nu este accesibil cunoasterii)-este doctrina si curent filosofic care neaga complet sau partial posibilitatea cunoasterii lumii. Potrivitacestei pozitii nu se poate rezolva definitiv nu doar problema veridicitatii cunoasterii realitatiiexistente, dar si cunoasterii esentei si legitatilor lumii obiective. (Agnosticismul se intilneste indecursul istoriei filosofiei sub diferite forme, dar cei mai de seama reprezentanti au fost in Angliaepocii victoriene. Termenul a fost introdus de T.H.Huxley in 1869.Forma clasica agnosticismul acapatat datorita ideilor gnoseologice a lui D.Hume si I. Kant. Kant afirma afirma ca noi percepemlumea nu asa cum ea este intr-adevar, dar asa cum ea ni se da noua si nu putem sti daca ea este asacum o percepem; prin senzatii noua ni se da numai fenomenul,dar

esenta ramine lucru in sine,domeniu pe care in principiu nu-l putem cunoaste.Reprezentanti ai agnosticismului au mai fost siCh.Darwin,Hamilton,Spencer) 26.Scepticismul i agnosticismul - reprezint una i aceeai poziie filosofic? (argumentairspunsul) R-s: Nu, scepticismul si agnosticismul reprezinta diferite pozitii filosofice, intrucit scepticismul punela indoiala posibilitatea unei cunoasteri sigure, adevarate, iar agnosticismul il o neaga complet.In timpce scepticii puneau accent pe subiectivism si relativism, accentuind ideea dependentei cunoasterii dediverse conditii, agnosticii afirmau ca omului, dupa natura sa nu-i este dat sa cunoasca realitateaexistenta. 27.Explicai raportul dintre subiectul i obiectul cunoaterii. Una dintre problemele ale gnoseologiei este cea a subiectului si obiectului cunoasterii. Subiectul- este elemental activ, cel care cunoaste si transforma realitatea obiectiva in procesulactivitatii sale practice, poate fi omul/un colectiv de oameni/ sau societatea in intregime. Subiectul ca purtator al activitatii se manifesta nu ca un individ izolat, ci ca persoana, fiinta sociala, produs alanumitor relatii, conditii social-istorice. Sub notiunea de subiect a activitatii de cunoastere se intelegemai intii de toate omenirea in dezvoltarea ei istorica, cu toate ca cunoasterea se realizeaza prinactivitatea unor indivizi, grupuri de oameni, comunitati istorice, clase, generatii, s.a. Obiectul este partea pasiva,ceea ce se cunoaste,este existenta in afara si independent de constiintanoastra, este lumea exterioara, realitatea inclusa in activitatea practica a subiectului. Obiectulnemijlocit al cunoasterii este acea parte a realitatii care este evedentiata din ea sis pre care esteorientate activitatea subiectului. Acesta parte pasiva poate avea natura materiala, spirituala si sociala.Deasemenea, obiect al cunoasterii pot fi si rezultatele cunoasterii.Interactiunea dintre subiect si obiect in procesul cunoasterii trebuie privita dialectic. Obiectul existaindependent de subiect, ca primar in raport cu subiectul, iar subiectul cunoscator ca secundar referitor la realitatea obiectiva.Iar daca privim interactiunea dintre subiect si obiect ca relatie a doua forme derealitate obiectiva , atunci si subiectul si obiectul sint primare, material,iar rezultatul activitatii decunoastere ca secundar si ideal. In procesul cunoasterii subiectul si obiectul se gasesc in permanentainteractiune si schimbare.Insa subiectul se manifesta ca agent active nu numai ca realizator al1. sensualism4. raionalism2. empirism5. scepticism3. convenionalism6. Agnosticismcunoasterii, ci si prin aceea ca el reproduce ideal, in mod creator realitatea, obiectul cunoasterii, prindiferite operatii, formule , legi si categorii. 28.Nivelele i formele procesului de cunoatere . Exista mai multeformede cunoastere, printre care: -cunoasterea comuna/cotidiana si cea stiintifica-cunoasterea empirica si teoretica-cunoastere artistic si stiintifica.(Cunoastereacotidianaeste realizata de catre om in limitele practicii cotidiene.Cunostintele obtinutenu au un caracter sistematic, nu presupun existent criteriilor de testare a adevarurilor, se exprima prinlimbaj natural.Cunoastereastiintifica, teoretica-are character systematic, urmareste descoperirea legilor si legitatilor din realitate, iar rezultatele apar sub forma de :ipoteze, legi, teorii stiintifice.)Cunoasterea se realizeaza sub diferite forme, la diferiteniveledeosebindu-secunoastere senzorialasicunoastere rationala. 29.Caracterizai esena i formele nivelului senzorial al cunoaterii. Cunoastere senzorialaeste cunoastere nemijlocita, oferind informatie primara despre obiectul studiat,realitatea fiind redata prin imagini senzoriale,si perceputa cu ajutorul simturilor. Aceasta ne ofera maidegraba cunostinte despre forma decit despre esenta obiectului.Cunoasterea senzoriala se realizeaza prin: -senzatii-perceptii-reprezentari. Senzatia- este reproducerea in creier a insusirilor simple ale obiectelor care actioneaza sub forma destimuli asupra organismului. Perceptia- este un nivel superior de prelucrare a informatiei despre lume si realizeaza o imaginesintetica a obiectelor.Ea consta in reproducerea obiectuluiin intregime,este o imagine integrala aobiectelui,daca senzatia este reflectarea unei laturi, insusiri a obiectului, perceptia este reflectareaobiectului in intregime.(In activitatea sa omul are de a face mai des cu perceptii, decit cu senzatii, noireflectam obiectele ca integrale si numai cind fixam atentia evedentiem unele sau altele insusiri sitrasaturi. Reprezentarea- constituie o imagine senzoriala a obiectelor cercetate fara sa existe un contactnemijlocit cu acestea.Ea consta in reproducerea imaginilor care au avut loc in trecut, reproducereaobiectelor si fenomenelor care au actionat asupra noastra cindva, iar in momentul dat nu actioneazaasupra organelor de simt.Reprezentarea au un caracter concret imaginative si este pas catre gindireaabstracta. 30.Caracterizai esena i formele nivelului raional de cunoatere. Nivelul rationalesteo forma superioara de reflectare a realitatii, este o cunoastere mijlocita (pe bazaunor cunostinte putem capata cunostinte noi), care ofera cunostinte generalizate si abstracte sub formade notiuni si judecati,reda esenta lucrurilor si fenomenelor.Ea are un character conceptual,neimaginativ.Cunoasterea rationala este legata cu gindirea abstracta si limbajul(sisteme si constructiilogice care permit existent gindirii abstracte).Cunoasterea data este asa activitate cognitiva care poatefunctiona si atunci cind obiectul cunoasterii nu este nemijlocit introdus in relatiile subiect-obiect. Formelecunoasterii rationale, ce reflecta structura gindirii noastre sunt:-notiuni;-judecati;-rationamente. Notiunea- este forma logica care reflecta obiectele cu insusirile lor esentiale;este expresia lucrurilor ingindire;reflectarea lor in mod generalizat si abstract, cind ne abatem de la trasaturile lor neesentiale sisecundare.Notiunile se fixeaza in forme lingvistice si constituie sensul expresiilor respective alelimbii. Notiunea leaga cuvintele cu anumite obiecte, ceea ce face posibila stabilirea unei semnificatii precisea cuvintelor,si opereaza cu ele in procesul gindirii.(Fiecare stiinta are notiunile sale, in care seconcentreaza cunostintele accumulate.Cele mai generale notiuni se numesc categorii) Judecata- este forma logica in care se dezvaluie legatura dintre subiectul si obiectul gindirii, este ungind exprimat in forma de propozitie, in care se afirma ori se neaga ceva despre obiecte. Ea poate fisimpla sau compusa.Prin intermediul judecatii se formeaza o relatie de apreciere a realitatii, oapreciere prin compararea notiunilor.Prin judecata se unesc cunostintele cu aprecierea lor, apar noicunostinte pe baza altor cunostinte.

Rationamentul-este si el o forma logica a gindirii, in procesul careia din cunostintele existente , dinuna sau mai multe judecati, numite premise, obtinem cunostinte noi, ceea ce numim- concluzii.Rationamentul este forma gindirii in care se realizeaza cunoasterea lumii obiective la nivelul trepteiabstracte. 31.Dezvluii esena noiunii de adevr i formele acestuia. Adevarul(scopul final al cunoasterii)- este categoria filosofica care vizeaza corespunderea adecvata aimaginii cu obiectul, a cunostintelor cu realitatea obiectiva. Adevar sunt cunostintele care reproduceobiectul asa cum exista el in afara si independent de constiinta.Cuvintul adevar vine din greaca,insemnind o stare de neascundere. Adevarul este o proprietate nu a fenomenelor, obiectelor sau proceselor , ci a cunostintelor noastre despre acestea. Fiind rezultatul activitatii subiective a omului, elreproduce obiectiv existenta lumii reale.Exista mai multe tipuri de adevar: - relativ si absolut;- obiectiv si subiectiv. Adevarul obiectiv- este o categorie filosofica, care vizeaza cunostintele continutul carora e determinatde obiectul cunoasterii si este independent de subiect.(Adevarul se refera la concluziile noastre despre lume si nu la insusi lume.Lumea ca atare nu-I niciadevarata, nici falsa.Cunostintele sunt subiective dupa forma si obiective dupa continut. Adevarul serefera numai la continutul cunostintelor. Adevarul nu depinde de om,omenire, epoca, de numarul devoturi. De ex., din faptul ca indeia indivizibilitatii atomului pina la finele sec XIX era sustinuta demajoritatea oamenilor nu reiese , ca ea era adevarata.) Adevarul subiectiv- este o categorie filosofica ce tine de dependenta adevarului de diversi factori,accentuind , totodata, ideea ca fiecare om are adevarul sau. Adevar absolut- este categorie filosofica ce vizeaza coincidenta completa, definitiva a imaginii cuobiectul reflecatat. Aceste cunostinte nu depind de dezvoltarea cunoasterii si practicii sociale, de aceeasunt adevaruri eterne.Ca exemple de adevaruri absolute servesc constatarea evenimentelor, faptelor (Chisinau este capital Moldovei) si tezele fundamentale ale stiintei (substanta este alcatuita dinatomi) Adevarurile absolute se refera la unele laturi, aspect, insusiri, manifest ari particulare alelumii.. Adevarul relativ- este categorie filosofica care reflecta coincidenta incompleta a imaginii cobiectul.Adevar relativ sunt cunostintele care correct reflecta realitatea, dar nu cuprinde toatelaturile,aspectele obiectului reflecatat, ceva ramine necunoscut. In procesul cunoasterii are loc trecereatreptata de la adevarul relative la cel absolut. Adevarul absolut poate fi inteles ca o suma a adevarurilor relative,iar in adevar relative se contin elemente ale adevarului absolut. 32.Minciuna i eroarea sunt una i aceeai? (argumentai rspunsul) Minciuna si eroarea sunt nishte fenomene diferite, intrucit minciuna reprezinta o afirmatie care estecontrazisa de experienta,observatie sau bun simt, care este oferita in mod premeditat sau spontan princontorsionarea totala sau partiala a faptelor si adevarului, sau prin argumentarea selective, dar apparent semnificativa a faptelor; iar eroarea este o component a argumentatiilor care, fiinddemonstratie gresita in forma sa, face ca argumentul sa devina invalid. Totodata, minciuna este unfenomen intentionat, cauzat de obicei de vointa omului, in timp ce eroarea are un character neintentionat. 33.Expunei principalele poziii filosofice asupra adevrului. Principalele pozitii filosofice asupra adevarului erau: existentialismul,conventionalism, pragmatism,machism Existentialistiirecunosc adevarate acele cunostinte pentru care omul poate sa-si jertfeasca viata. Conventionalistiiafirma ca adevarul e rezultatul conventiei savantilor. Pragmaticiileaga adevarul cu folosul. Machistii leaga adevarul cu o gindire economica. 34.Expunei pe scurt esena noiunii de tiin. Stiinta este sfera activitatii umane , scopul careia este studierea obiectelor si proceselor naturii sisocietatii,una dintre formele constiintei sociale;este o totalitate de cunostinte sistematizate si exprimatein forma de legi si teorii. Notiunea de stiinta include in sine atit activitatea de obtinere a cunostintelor noi,cit si rezultatul acestei activitati- suma cunostintelor stiintifice obtinute la momentul dat ceformeaza tabloul stiintific al lumii. Termenul de stiinta se utilizeaza deasemenea pt marcarea unor branshe separate ale cunoasterii stiintifice. Stiinta ca producere de cunostinte prezinta in sine o formaspecifica de activitate. Daca in productia materiala cunostintele se utilizeaza in calitate de mijloace decrestere a productivitatii muncii, apoi in stiinta cunostintele se capata sub forma de descrieriteoretice ,rapoarte ale datelor experimentale,formulele unui preparat oarecare- toate acestea formindscopul implicit al stiintei. 35.Dezv luii structura cunoaterii tiinifice. Cunoasterea stiintifica- este o activitate specific ace se deosebeste de cunoasterea obisnuita.Eacerceteaza mecanismul,principiile si legitatile cunoasterii in genere.Cunoasterea stiintifica se ocupa cuconstatarea,acumularea, generalizarea faptelor stiintifice, precum si evedentierea cauzelor si legitatilor obiectelor si fenomenelor.Cunoaterea tiinific presupune dou niveluri relativ distincte, care se ntreptrund ns i se implicreciproc: nivelul empiric i nivelul teoretic. Nivelul empiricconst din fapte, date empirice ale tiinei. Metodele caracteristice nivelului datsunt:observatia, comparatia, masurarea,experimental. Nivelul teoretical cunoaterii tiinifice este constituit din teoriile tiinifice propriu-zise n cadrulcrora sunt formulate legi ce explic n esent diversele domenii ale realitii. In cadrul acestuia, putem distinge mai multe componente :a) Termenii teoretici sau conceptele (noiunile) specifice. Acestea sunt abstracii care desemneaz oanumit proprietate esenial a unei clase de obiecte sau fenomene. b) Enunuri teoretice i legi. Enunurile teoretice reprezint o aseriune (afirmaie sau negaie)referitoare la relaia dintre caracteristicile faptelor tiinifice.Ele presupun termeni teoretici conceptualilegai ntre ei n mod logic. Legea tiinific este un tip important de enun teoretic care semnific orelaie general, esenial, relat iv constant, repetabil ntre caracteristicile fenomenelor surprinse printermenii teoretici.c) Teoria propiru-zis este format

dintr-un set de enunuri teoretice de tip demonstrativ corelate logicntre ele. Ea explic i prevede desfurarea fenomenelor dintr-un anumit domeniu al realittii. ncadrul unei teorii, enunurile teoretice au proprietatea de a se implica reciproc, ele formnd un corpusomogen, un ansamblu coerent, logic. Legtura dintre enunuri este stabilit pe baza unor reguli precisede. derivare logic enunurile fiind deductibile unele din altele. Nivelului dat sunt caracteristice urmatoarele metode ale cunoasterii: abstractizarea, idealizarea,formalizarea, concret si abstract, istoric si logic, ascensiunea de la abstract la concret 36.Caracterizai concis cunoaterea empiric i formele ei. Empirism(din l. greaca empeiria- experienta)- este doctrina filosofica cu referire la domeniulcunoasterii ce afirma ca experienta senzoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toatecunostintile se bazeaza pe experienta sau se dobindesc prin intermediul experientei. Continutulcunostintelor se reduce direct la experienta ori este o descriere a acestei experiente.Empirismul a fost reprezentat de F. Bacon, Th.Hobbes, I.Locke, materialismul francez din sec. XVIII,G.Berkeley, D.Hume, s.a. Empirismul este aproape de senzualism si opus rationalismului.El subevaluarolul abstractiilor stiintifice, negind independenta relativa a gindirii.Cunoasterea empirica corespunde cunoasterii senzoriale,aceasta fiind o cunoastere nemijlocita,concret-imaginativa, superficial si dind informative primara despre fenomen. Totodata, aceastacunoastere senzoriala marcheaza momentul initial al cunoasterii si se efectuiaza in procesulinteractiunii nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiva.Gindirea este imposibila fara interactiuneacu organele de simt. Formeleacestei cunoasteri sunt: -senzatia;-perceptia;-reprezentarea Senzatia-este reflectarea unor laturi si insusiria obiectelor lumii material,este efectul actiuniiobiectelor asupra orgaelor de simt. Perceptia- este o forma a reflectarii, care consta in reproducerea obiectuluiin intregime,este o imagineintegrala a obiectelui,daca senzatia este reflectarea unei laturi, insusiri a obiectului, perceptia estereflectarea obiectului in intregime.(In activitatea sa omul are de a face mai des cu perceptii, decit cusenzatii, noi reflectam obiectele ca integrale si numai cind fixam atentia evedentiem unele sau alteleinsusiri si trasaturi. Reprezentarea-este a treia forma a reflectarii si consta in reproducerea imaginilor care au avut loc intrecut, reproducerea obiectelor si fenomenelor care au actionat asupra noastra cindva, iar in momentuldat nu actioneaza asupra organelor de simt.Reprezentarea au un caracter concret imaginativ 37.Caracterizati formele cunoasterii teoretice:problema stiintifica, ipoteza, teoria.Aratati rolullor in cunoastere. Problema stiintificase refera, de regula, la existenta, in campul unei stiinte, a unor necunoscute,de a caror identificare (prin activitati sistematice de cercetare sau prin aplicarea unor generalizariteoretice) depinde, in buna masura, progresul cunoasterii. Pe de alta parte, circumscrierea arieicercetarii stiintifice unor regiuni problematice constituie o cerinta metodologica generala, izvoranddin necesitatea restrangerii domeniului stiintific laun grup de fapte ca fiind relevante.ipoteza(gr.hyposub ithesispoziie) este un model construit numai in limbaj natural sau si cuajutorul limbajului matematic care incerca sa surprinda calitativ sau cantitativ desfasurarea unuieveniment, sa prevada existenta unui obiect, proprietate sau proces, in realitate sau intr-un spatiuconceptual fie el formal sau artistic. Prin intermediul ipotezei omul exploreaza starile fenomenale,incercand sa asambleze modele predictive sau interpretante de stare naturala. n tiin, o ipotez esteo legtur ntre douvariabile. Este osupoziiecare se bazeaz provizoriu peobservaiii care servete la explicarea anumitor fenomene, dar care nu se poate verifica att de temeinic prinexperien sauexperiment, ca s ajunga pentru a formula o teorie. O ipotez, care s-a confirmat prin experiment sau experien (ipotez "verificat"), respectiv care poate fi dovedit prin concluziilogicecare se bazeaz pe premise valide, poate deveni o teorie sau o parte a unei teorii. O ipotez care a fost falsificattrebuie nlturat, modificat sau nlocuit. Teoriaeste o categorie filozofic, (corelat cu categoria practic ) ce desemneaz reflectarea abstract,conceptual a realitii obiective.Teoria se afl n interaciune cu practica, avndu-i izvorul nnecesitile practicii sociale. Teoria reprezint o generalizare a practicii i i atinge scopul deplin icriteriul de verificare prin aplicarea rezultatelor ei n practic.Teoria este o form acunoaterii raionale, ansamblu de cunotine conceptuale ordonate sistematic, decurgnd din unul sau mai multe principii generale i oferind o descriere i o explicaie a unui domeniu al realitii (ex.teoria cuantic,teoria relativitii,teoria evoluiei speciilor , etc). Teoria tiinific , fiind strns legat deexperiment ,confirm i dezvoltipoteza, creia i confer certitudine i generalitate. 39.Inceputurile reflectiilor metodologice sunt legate de numele lui: 1.Thales 4.Socrate2.Anaximene 5.Aristotel3.Anaximandru 40.Ce este paradigma si ce rol joaca ea in metodologia stiintei contemporane? Paradigmaconstituie un ansamblu de viziuni si idei impartasit de o comunitate de savanti, care siservesc drept model pentru formularea si rezolvarea problemelor teoretico-stiintifice. Paradigma decireprezinta un anumit stil de gindire dominant intro etapa concreta a dezvoltarii stiintei.LaThomas Kuhnbaza practicii cercetrii i a consensului ntr-o tiin care a atins stadiul maturitiinu este teoria tiinific, ci ceva mai complex, paradigma. Kuhn argumenteaz c cercetarea tiinificn disciplinele care au ajuns n acest stadiu nu este condus n primul rnd de teorii i regulimetodologice generale, ci de experiene mprtite n comun, ce sunt ncadrate n paradigme.Paradigmele sunt realizri tiinifice universal recunoscute in metodologia stiintei contemporane care, pentru o perioad, ofer probleme i soluii model unei comuniti de practicieni. Cunoatereacuprins ntr-o paradigm este n mare msur una tacit. Formularea i rezolvarea de probleme pe baza cunoaterii tacite cuprinse n paradigme constituie ceea ce Kuhn numete tiin normal saucercetare normal.Regulile deriv din paradigme, dar paradigmele pot ghida cercetarea chiar n lipsaregulilor. 41.Cine dintre filosofi a elaborat notiunea de paradigma?1. K.Popper 4.T.Khun2.I.Lakatos 5.P.Feyerabend3. B.Russel 6.L.Wittgenstein

42.Cum se clasifica metodele de cunoastere in stiinta contemporana? In stiinta contemporana metodele de cunoastere se clasifica in urmatorul mod:I. Dupa sfera de utilizare se deosebesc:1)metode concret-stiintifice,care se folosesc intro stiinta concreta,intro ramura a stiintei;2)metode generalstiintifice, care se folosesc in mai multe stiinte, dar nu in toate;3)metode universale,filosofice, care se folosesc in toate stiintele si se bazeaza pe legitatileuniversale ale realitatiiLa metode general stiintifice se refera metoda informationala,cibernetica sistematica, inductia sideductia, naliza si sinteza,analogia.Metoda universala nui altceva decit dialectica materialista,care sefoloseste nu direct ci prin metode particular stiintifice.II. Dupa nivelurile cunoasterii deosebim:1)Metode a cunoasterii empirice (observatia,comparatia,masurarea, experimentul)2)Metode ale cunoasterii teoretice (abstractizarea, idealizarea, formalizarea, concret siabstract, istoric si logic) 43.Caracterizati esenta notiunii de societate.Numiti elementele princ ipale ale structurii societatii. Societatea este o totalitate de oameni, un ansamblu unitar, un sistem organizat bazat pe un anumit modde producere si pe un anumit tip de legaturi si relatii sociale istoriceste adecvat determinate.Societateaeste o forma de existenta si de interactiune colectiva a indivizilor.Cuvintul societate provine de la altinescul ,,socio care inseamna unitate dintre oameni ca fiinterationale.Principalele elemente ale structurii societatii sunt statul, natiile, coporatiile si clasele sociale. 44.Numiti pozitiile filosofice principale cu privire la problema aparitiei si dezvoltarii societatii. Idealista fenomenul spiritual este creatorul societatii.Materialista- motivele si scopurile activitatii umane sunt determinate de conditiile existentei umane. 45.Ce este societatea civila si care sunt elementele sale principale? Societatea civila este societatea unde domina legile statului,adica societatea ca stat se bazeaza pe principiul recunoasterii drepturilor tuturor cetatenilor sai in baza adoptarii legilor respective.Societatea data este aceea in care domina puterea legii,unde derpturile oamenilor sunt respectate caceva sfint.Societatea modern se structureaz prin trei componente:*componenta economic*componenta politic (instituiile fundamentale ale statului)*componenta societii civile, sectorul non-profit, care legitimeaz sau amendeaz celelate doucomponente.Cei mai multi oameni folosesc noiunea de societate civil n mod eronat sau restrictiv, referindu-se orila noiunea de civil (ca opus al celei de militar) ori numai la organizaiile neguvernamentale. Astfel, inultimii ani s-a simit nevoia unei completri aduse noiunii, denumit acum sectorul nonprofit, sau celde-al treilea sector al societii, unde primele dou sunt instituiile fundamentale ale statului i sectorulde afaceri.Societatea civil este cel mai simplu termen pentru a descrie un ntreg sistem de structuri,care implic ceteanul n diferitele sale ipostaze de membru intr-o organizaie neguvenamental, ntr-un sindicat sau ntr-o organizaie patronal.Societatea civila este format din ceteni, asociai subdiferite forme, care au aceleai interese i care i dedic timpul, cunotinele i experienta pentru a-i promova i apra aceste drepturi i interese. 46 .Ce intelegeti prin notiunea de sistem politic al societatii?Numiti elementele sale principale. Sistem politic al societatii-reprezinta unitatea tuturor institutiilor oficiale si neoficiale, guvernamentalesi neguvernamentale, de stat si publice care participa la conducerea societatii, reglarea relatiilor dinsocietate aici se include:statul reprezentat de ministerele respective-inchisorile-partidele politice-organizatiile sociale care in mod direct sau indirect determina caracterul relatiilor din societate. 47.Caracterizati succint esenta determinismului geografic. Mediul geografic este acea parte a biosferei,care include lumea animala si vegetala,apele, solurile,zacamintele subterane atmosfera Terei.Esenta determinismului geografic este ca mediul geograficinfluenteaza considerabil dezvoltarea productiei materiale,societatii in ansamblu. Conditiile materialenefavorabile sau lipsa unor materii prime in anumite zone frinau si frineaza considerabil dezvoltareasociala. In sec XVII-XVIII si mai tirziu a existat o asa numita ,,teorie a mediului geografic fondatade fr.Montesque care afirma ca caracterul legilor juridice. Politice, caracterul formei de guvernaredepind direct de asezarea geografica.De ce? De atita ca de ex: popoarele sudice sunt maitemperamentale, natura le creaza multe premize de existenta, fara ca omul sa depuna mari eforturi,omul raminind lenes,lipsit de initiativa si de activitate si datorita caracterului temperamental legile nuse respecta fapt ce are ca urmare instaurarea unor forme autocratice de guvernare pe cind popoarelenordice,care sint lipsite in mare masura de darurile naturii si care sunt in permanenta cautare deresurse, apoi si legile aici sunt mai rationale iar formele de guvernare mai democratice. 48.Carcterizati succint esenta conceptiei materialiste despre societate. Conceptia materialista reiese din aceea ca motivele si scopurile activitatii umane sunt determinante deconditiile existentei sociale a lor. Materialismul reiese din recunoasterea factorului prim a conditiilor materiale si obiective in existenta si dezvoltarea societatii. Aceste conditii se gasesc in viata materialaa oamenilor. Filosofia marxista pentru prima data in istorie a interpretat materialist societatea sifenomenele. Cauzele si motivele dezvoltarii societatii nu trebuie cautate in constiinta dar in existentasociala sociala a oamenilor care determina activitatea si comportamentul lor.Constiinta sispiritualitatea nu se neaga dar se subliniaza caracterul lor derivat de la existenta sociala, de laconditiile materiale ale vietii lor. 49.Ce este noosfera si care este rolul acestei notiuni in rezolvarea problemelor ecologice actuale? Odata cu aparitia societatii umane biosfera poate fi transformata in noosfera-invelisul Terei cecuprinde sfera interactiunii naturii si societatii pe baza activitatii rationale a oamenilor.Aceasta notiunea fost formulata de E.LeRoy, Chardin si dezvoltata de V.I.Vernadski.Ca sinonim al noosferei se maifolosesc notiunile antroposfera,tehnosfera,sociosfera.Noosfera este stadia superioara a biosferei, incare activitatea umana rationala este factorul determinant in dezvoltarea planetei noastre.Cunoscindlegitatile naturii si perfectionind tehnologiile, omenirea devine o forta constienta transformatoare aspatiului planetar si cosmic, o forma noua de interactiune dintre natura si societate.Noosfera aretendinta de a se largi permanent, transforminduse intrun element structural al cosmosului.Etapeledezvoltarii noosferei sunt:civilizatia

informationala, ecologica si cosmica.Avind in vedere importantaacestei notiuni pentru practica si supravetuirea umana unii savanti au formulat notiunea denoosferologie-stiinta despre noosfera si legitatile ei. 50.Dezvaluiti esenta si enumerati factorii progresului social. Progresul social este o legitate obiectiva ce caracterizeaza dezvoltarea ascendeta a tuturor sferelor sociale. Continutul progresului social este dezvoltarea multilaterala, cantitativa si calitativa aelementelor constitutive ale societatii care si constituie factorii de influenta a progresului social:fortelor de productie, tehologiilor, cunostintelor tehnice si naturaliste, culturii materiale si spirituale,moralei, artei, structurilor sociale si politice s.s. Izvorul preogresului social sunt contradictiile moduluide productie, rezolvarea cararor duce la perfectionarea,dezvoltarea ascendenta a societatii.Dezvoltarea progresiva a societatii este de neconceput fara lupta cu fenomenele regresive.