Tema VI.

Ontologia
• Cuprins:
• 1.Problema ființei și a substanței
• 2.Materia și formele ei de existență
• 3.Viziunea sistemică a lumii
• 4.Conștiința ca mod ideal de existență.
• 1. Problema ființei și a substanței

• Ontologia (din limba greacă: όντος, = învățătură

despre...), termen creat în secolul al XVII-lea de
către Rudolf Goclenius, este o disciplină filozofică,
ramură fundamentală a metafizicii, al cărei obiect
de studiu este Ființa și Existența, și categoriile în
care acestea se împart: lucruri, proprietăți,
procese, fapte. În literatura filosofică de limbă
engleză, ontologia este opusă teoriei cunoașterii,
făcându-se deosebirea între lucruri (sau atributele
lor), așa cum sunt în sine, și felul cum ele ne apar.
• Ontologia este acea parte constitutiva a filosofiei ce
studiaza fundamentele existentei , nivelurile ,
modurile si formele esentiale de manifestare ale
acesteia .
Ea reprezinta un domeniu de mare importanta
deoarece , ofera premisele, teoretico
metodologice , tuturor celorlalte domenii de
reflexie filosofica (gnosiologia , axiologia ,
proxiologia ) precum si tuturor ramurilor stiintei .
• Christian Wolff: 1730 - Prima lucrare filosofică
în al cărei titlu apare cuvântul Ontologie
• Christian Wolff optează pentru faptul că ontologia se
definitivează ca metafizică a ființei și existenței lucrurilor.
• "Metafizica generală" , sau ontologia, se deosește de
"Metafizicile speciale", care au ca obiect existența lui
Dumnezeu (Teologia naturală), a sufletului (Psihologia
naturală) și a lumii (Cosmologia naturală).
• În "Metafizicile speciale", problemele din anumite
domenii ale ființării sunt dezbătute pe baze raționale, nu
empirice.
• Immanuel Kant a criticat vehement această reprezentare a
unei teorii a adevărului fundamental deductivă și în
"Critica rațiunii pure" 1781 încearcă să rezolve problemele
ontologice pe baza filosofiei sale transcendentale.
• Aristotel vorbea despre două tipuri de ființă,ființă
cu organele de simț,la nivelul evenimentului.
Existența lumii lucrurilor sensibile ,obiectul cărora
este fizica, inclusiv fizica lui Aristotel (nivelul
fenomenului-ceea ce vedem și ceea ce există ,
cumva coincide.)
• A doilea nivel ființa ca ființă (esență), adică ființă
nu pentru noi ci ființă în sine și pentru sine.
Obiectul căreia este metafizica(știința conceptelor
prime sau ființa ca ființă este redată de metafizică și
privită la nivelul universalului).
Filosofia primă(a principiilor) în raport cu fizica.
• Evolutia istorica a problematicii ontologiei , pune in evidenta cateva aspecte importante si anume:
- In primele incercari de sisteme filosofice , ponderea hotaratoare o aveau problemele de ontologie strans
legate de filosofia naturii . In filosofia greaca antica pana la Socrate , toate ideile filosofice gravitau in jurul
naturii , a universului exterior omului .
- Ontologia moderna mai ales cea contemporana se refera in cea mai mare masura , uneori chiar cu precadere
la societate . Obiectivul il constituie definirea statutului existential al omului , nu atat universul natural cat mai
ales universul social , al creatiei tehnice , economice , culturale .
- Daca la origine si pe primele trepte ale evolutiei sale , ontologia a avut un caracter speculativ , fiind
identificate cu metafizica treptat insa odata cu constituirea si dezvoltarea stiintelor , incepand cu secolul XVIII
ea s-a sprijinit din ce in ce mai mult pe cunoasterea stiintifica folosind rezultatele acesteia in fundamentarea
tezelor ei .

• Clasificarea ontologiei
Ontologia se clasifica dupa mai multe criterii :
1. Dupa numarul si natura elementelor , puse la baza lumii :
- Pluraliste
- Dualiste
- Cele moniste pun la baza lumii un singur principiu(factor).Acest factor poate fi de natura materiala , in acest
caz , avem de-a face cu ontologii materialiste (ontologiile antice care pun la baza lumii : apa , aerul , focul ,
pamantul ) sau poate fi considerat de natura spirituala , in acest caz avem de a face cu ontologii idealiste care
se impart in onotologii idealiste obiective ( la baza lumii sta un principiu impersonal , exista dincolo de om si de
omenire ) si ontologii idealiste subiective conform carora lumea este o creatie a spiritului uman individual
(conceptia lui Barkley , dupa care lucrurile exista numai in masura in care sunt percepute de simturile omului) .
 
 
• Ontologiile dualiste pun la baza lumii , doua principii considerate , ca fiind distincte prin natura lor : unul
material si celalalt spiritual . Aceste principii exista si evolueaza in parte fara ca unul sa fie determinant .
Ontologiile pluraliste pun la baza lumii mai multi factori care pot fi insa , fie materiali fie spirituali .
• În ontologia analitică modernă, în cadrul filosofiei
analitice, sunt cercetate categoriile fundamentale:
lucru, calitate și eveniment,
precum și unele noțiuni ca parte și întreg, dependent
și independent,
care sunt atribute ale unor anumite entități.
Pe primul plan se situează problema felului cum se
comportă o categorie față de alta și dacă o anumită
categorie poate fi caracterizată drept fundamentală.
De aici se desprind și unele trăsături comune cu
chestiunile de bază ale informaticii.
• 2. Dupa gradul de generalitate avem :

- Ontologii globale (care se refera la existenta in ansamblul sau (ontologia

marxista).
- Ontologiile regionale
- Ontologii cosmice si fizico-chimice
- Ontologii biologice
- Ontologii socio-umane
• Ø      Ontologia moderna mai ales cea contemporană se referă in cea mai
mare măsura , uneori chiar cu precadere la societate . Obiectivul îl
constituie definirea statutului existenţial al omului , nu atât universul
natural cât mai ales universul social , al creaţiei tehnice , economice ,
culturale .
• Ø      Dacă la origine si pe primele trepte ale evoluţiei sale , ontologia a avut
un caracter speculativ , fiind identificate cu metafizica treptat însă odata cu
constituirea si dezvoltarea ştiinţelor , incepând cu secolul XVIII ea s-a
sprijinit din ce în ce mai mult pe cunoaşterea ştiinţifica folosind rezultatele
acesteia  în fundamentarea tezelor ei . 
• 2.Materia și formele ei de existență
• La baza lucrurilor sensibile se află atomi indivizibili,care se deosebesc după
formă,ordine,poziție , mărime, masă (greutate), toate acestea au creat așa
numita substanță, acel substrat material, adică acea materie de
construcție ,din care anumite forțe naturale sau divine crează mulțimea
lucrurilor sensibile.
• În 1896 a fost descoperită radioactivitatea,niște raze care ies din interiorul
lucrurilor.În 1897 au fost descoperit electronul ca parte componentă a
atomului , și a făcut revoluția științifică ,care au scendat conștiința
savantului, efectuînd fundamentele fizice și faptul că materia dispare.
• Prin urmare savanții și folosofii , au reinterpretat noțiunea de substanță,
care provine din limba latină numită materie, și atunci filosofii de sorginte
realistă , și unii de originea materialistă , au ajuns la concluzia că materia
este realitatea aflată în afara și independent de conștiința omului ,care
influențează asupra organelor de simț și produce senzații despre lucuri.
• Fizicienii spun că cîmpul magnetic, e obiectiv ca și substanța ce conține
macromolecule, molecule, atomi.
• Știința contemporană cunoaște al doilea tip de realitate : - câmp
gravitațional (între două corpuri ce au anumite masă, apare un câmp în care
funcționează forța gravitației ).
• Materia are diferite moduri de existență și de
manifestare,și aceste moduri sînt următoarele:
• -mișcarea ca mod fundamental de existență
• -două forme (spațiul și timpul).
• Filosoful englez John Tolland vorbea despre două forme de
mișcare , una o exprima prin acțiune,deplasare . Din punct
de vedere a filosofilor mișcarea este atributul (însușire
inseparabilă de obiect care decurge din interiorul lui),
atributul materiei reprezintă activitatea internă a lumii
lucrurilor sensibile, se realizează prin schimbări și realizări.
• În limba greacă există un termen care denotă
procesualitatea lumii prin energeia(energie-proprietatea
obiectelor de a produce lucrul).
• Există următoarele grupe de forme ale mișcării:
• -mișcare fizică( toate procesele care au loc în lumea fizică).
• -mișcare biotică (procesele din lumea vie).
• Formele complexe ale mișcării (fizică, chimică, biotică) , formele mai complicate
includ în calitate de componente forme mai simple.
• Reducționismul are dreptul la existență dar e greșit de a reduce complect formele
superioare la cele inferioare, deci încercarea are dreptul de a exista.
• -mișcare socială (totalitatea proceselor unei societăți, în special economice,
politice, demografice, ideologice și culturale.) Exponentul (substrat material al
proceselor sociale ) sînt indivizii, colectivele, familia, grupele sociale,
popoarele,națiunile.
• -mișcarea și timpul (calități inseperabile de obiecte, ideea de spațiu și timp apare
în antichitate, și prima formă de spațiu este vidul în care se mișcă atomii.)
• -spațiu și timpul sînt moduri de existență a lumii materiale ce exprimă
proprietatea obiectelor și fenomenelor de a avea întindere, dimensiuni ,
structuralitate , durată , coexistență, succesiunea schimbării și dezvoltării
sistemelor materiale.
• Spațiul exprimă coordonarea obiectelor coexistente (întindere, distanță,
dimensiune).
• Timpul exprimă coordonarea obiectelor ce se schimbă (succesiunea și durata).
• Există diferite forme de spațiu și timp:
• -spațiu și timpul fizic (fizica,microfizica)
• -spațiu și timpul biotic(realitate cu atribute de
substrat,proces,spațiu,timp). Timpul biotic este
intensitatea proceselor ce au loc în lumea proceselor
vii .
• -spațiu și timpul uman (spațiu real cu care
interacționează oamenii ). Timpul psihologic este
durata proceselor psiho-fiziologice ale omului.
• – timpul și spațiul juridic (juriștii vorbesc despre
timpul și spațiul juridic în sensul că formele de
activitate omenească sînt reglementate de anumite
norme care acționează în spațiu și timp).
• 3.Viziunea sistemică a lumii
• Sistemul. Definitii
•     - sistem = un ansamblu de elemente aflate în interactiune (Ludwig von Bertalanffy)
•    - element - se refera la orice obiect, fenomen, proces, însusire, care se afla în
interactiune cu alte obiecte, fenomene, procese sau însusiri
•   - interactiune - releva faptul ca toate obiectele, fenomenele si procesele sunt expresia
unor legaturi si se manifesta în si prin legaturile cu alte obiecte, fenomene si procese
•         - exprima: - legaturile interne
•                           - legaturile externe (adica actiune reciproca - din fenomene - dintre
fenomene)
•   Ex: legaturile drept -morala
•                         drept - politica

- distingem urmatoarele tipuri de interactiuni (dupa modurile de a fi si a se structura ale

existentei si a elementelor care actioneaza unele asupra altora):
•                - substantiale (schimbul de substanta)
•                - energetice (schimb de energie)
•                - informationale (schimb de informatie)
• 4.Conștiința ca mod ideal de existență.
• Există și al doilea domeniu al realității este conștiința care este o realitate ideală care
corespund lumii materiale(din punct de vedere structural). Lumea ideală include
semne necesare și esențiale care corespund obiectelor materiale,care nu conțin
energie ale obiectelor pe care le reflectă.
• Domeniul ideatic – diverse idei exprimate prin noțiuni abstracte, ca rezultat al
generalizării.
• Emoțiile ca element al principiului uman este obiectul de studiu al mai multor
disciplini(psihologia,filosofia,etc.) Cunoașterea în sine este autoconștiința , toate
elementele sunt influențate de rațiune. Senzațiile ,percepțiile și reprezentările ca
formă ale reflectării senzoriale trebuie înțelese prin rațiune și exprimate prin formă.
Sferă emoțională politivă ca element al psihicului uman este influențat de rațiune
(discomfortul ,durerea,neplăcere), sunt de om înțelese și exprimate prin cuvinte.
• Conștiința de sine redă autoevaluarea persoanei, care include principiile morale,
orientările valorice și scopurile omului. Noțiunea de pretenție este ceea la ce
pretinde omul grație potențialului creativ. Reprezentarea este percepția reflectată
prin memorie. Ambiția este un stimul. Judecata e logica,dar raționamentul este
inferența.
Noțiunea este o formă a gîndirii abstracte care fixează în conștiință notele, semnele
esențiale și necesare care corespund obiectului gîndirii.
• Mulțumesc pentru atenție !