I.

Concepția mitică(mitus-legendă,poveste)- este forma conștiinței sociale

care reflectă tendința omului de a explica fenomenele naturii. În această
perioadă elementul rațiunii este slab dezvoltat și aproape că este absentă
autoconștiința .
Caracteristicile principale ale concepției mitice sunt:
- Antropomorfismul-?
- Zoomorfismul-?
- Sincretismul-?
Concepția religioasă este forma conștiinței sociale care prin elementul credinței
acceptă existența supranaturalului, al ABSOLUTULUI , care constituie originea
lumii.
Caracteristicile principale ale concepției religioase sunt:
- Credința-?
- Dogma-?
- Ritualul cultic-?
- Obiectele de cult-?
Concepția filosofică este forma cea mai înaltă de reflecție a lumii care pune
accentul pe explicare,cunoașterea lumii.

II. Filosofia este știința despre principiile fundamentale ale existenței

conform căreia existența este concepută ca:
UNITATE
INTEGRITATE
TOTALITATE

Așadar, obiectul filosofiei îl constituie principiile fundamentale ale existenței.

Odată ce obiectul filosofiei are un caracter abstract,general face ca pe parcursul
istoriei gândirii filosofice să se modifice atât conceptele despre obiect cât și asupra
obiectului. De aici evidențiem caracterul istoric al obiectului filosofiei care poate fi
urmărit la diverse etape:
- La etapa incipientă filosofia apare ca știință enclicopedică care incude în
sine cunoștințele raționale, radical contrare celor mitico-religioase
- În antichitate, Aristotel a definit filosofia ca „prima filosofie” care
analizează principiile generale ale existenței, principii care ulterior sunt
analizate și utilizate în științele particulare.
 - În Evul Mediu,datorită hegemoniei concepției religioase, filosofia este
redusă la logică-instrument care ajută la formalizarea și întemeierea
dogmelor religioase.
- În Epoca Modernă cea mai dezvoltată știință este MATEMATICA , de
aceea după modelul acesteia în filosofie se caută un principiu sau câteva din
care cu exactitate matematică să fie dedusă și explicată lumea.
- La etapa contemporană , odată cu sistematizarea și clasificarea științelor
pozitive, filosofia este redusă la probleme de epistemologie, probleme
existențiale, probleme morale.

În filosofie evidențiem, probleme specifice, rezolvarea cărora a dus la

constituirea domeniilor relativ independente în cadrul acesteia.
Problemele specifice ale filosofiei sunt:

1. Problema ontologică(ontos-existănță)-analizează principiile

fundamentale ale existenței;
2. Problema gnoseologică(gnoses-cunoștință,cunoaștere)-analizează
structura și principiile cunoașterii;
3. Problema epistemologică(episteme-știință)-analizează structura și
principiile cunoașterii științifice;
4. Problema axiologică(axio-valoare)-estimarea lumii prin prisma
valorică;
5. Problema praxiologică(praxis-practică)-estimarea lumii și a valorii
acesteia prin prisma criteriului practicii.

Principiile filosofice de explicare a lumii ca un tot întreg sunt:

1. Principiul unității lumii-?
2. Principiul unicității lumii-?
3. Principiul materialității lumii-?
4. Principiul idealității lumii-?
5. Principiul dezvoltării lumii-?

În filosofie sunt utilizate metode specifice de cercetare:

1. Metoda hermeneutică
2. Metoda criticistă
3. Metoda fenomenologică
4. Metoda intuitivistă
5. Metoda dialectică
6. Metoda metafizică
 FUNCȚIILE FILOSOFIEI:

1. Funcția euristică
.....

De analizat documentul similar