Concepția mitică(mitus-legendă,poveste)- este forma conștiinței sociale
care reflectă tendința omului de a explica fenomenele naturii. În această perioadă elementul rațiunii este slab dezvoltat și aproape că este absentă autoconștiința . Caracteristicile principale ale concepției mitice sunt: - Antropomorfismul-? - Zoomorfismul-? - Sincretismul-? Concepția religioasă este forma conștiinței sociale care prin elementul credinței acceptă existența supranaturalului, al ABSOLUTULUI , care constituie originea lumii. Caracteristicile principale ale concepției religioase sunt: - Credința-? - Dogma-? - Ritualul cultic-? - Obiectele de cult-? Concepția filosofică este forma cea mai înaltă de reflecție a lumii care pune accentul pe explicare,cunoașterea lumii.
II. Filosofia este știința despre principiile fundamentale ale existenței
conform căreia existența este concepută ca: UNITATE INTEGRITATE TOTALITATE
Așadar, obiectul filosofiei îl constituie principiile fundamentale ale existenței.
Odată ce obiectul filosofiei are un caracter abstract,general face ca pe parcursul istoriei gândirii filosofice să se modifice atât conceptele despre obiect cât și asupra obiectului. De aici evidențiem caracterul istoric al obiectului filosofiei care poate fi urmărit la diverse etape: - La etapa incipientă filosofia apare ca știință enclicopedică care incude în sine cunoștințele raționale, radical contrare celor mitico-religioase - În antichitate, Aristotel a definit filosofia ca „prima filosofie” care analizează principiile generale ale existenței, principii care ulterior sunt analizate și utilizate în științele particulare. - În Evul Mediu,datorită hegemoniei concepției religioase, filosofia este redusă la logică-instrument care ajută la formalizarea și întemeierea dogmelor religioase. - În Epoca Modernă cea mai dezvoltată știință este MATEMATICA , de aceea după modelul acesteia în filosofie se caută un principiu sau câteva din care cu exactitate matematică să fie dedusă și explicată lumea. - La etapa contemporană , odată cu sistematizarea și clasificarea științelor pozitive, filosofia este redusă la probleme de epistemologie, probleme existențiale, probleme morale.
În filosofie evidențiem, probleme specifice, rezolvarea cărora a dus la
constituirea domeniilor relativ independente în cadrul acesteia. Problemele specifice ale filosofiei sunt:
1. Problema ontologică(ontos-existănță)-analizează principiile
fundamentale ale existenței; 2. Problema gnoseologică(gnoses-cunoștință,cunoaștere)-analizează structura și principiile cunoașterii; 3. Problema epistemologică(episteme-știință)-analizează structura și principiile cunoașterii științifice; 4. Problema axiologică(axio-valoare)-estimarea lumii prin prisma valorică; 5. Problema praxiologică(praxis-practică)-estimarea lumii și a valorii acesteia prin prisma criteriului practicii.
Principiile filosofice de explicare a lumii ca un tot întreg sunt:
În filosofie sunt utilizate metode specifice de cercetare:
1. Metoda hermeneutică 2. Metoda criticistă 3. Metoda fenomenologică 4. Metoda intuitivistă 5. Metoda dialectică 6. Metoda metafizică FUNCȚIILE FILOSOFIEI: