Examen!

Obiect: Stiinte filosofice.

Profesor:Maistru Rodica
Eleva:Cecoi Olesea , gr 21 A.

25.01.1995
 1.Care sunt particularitatile filosofice ale sec.18-lea ?
Epoca modernă cuprinde sec. XVII, XVIII şi prima jumătatea sec. XIX.Începînd cu sec. XVII se
dezvoltă puternic ştiinţile naturale, practic aceasta este oexplozie informaţională, se acumulează o
mulţime de fapte şi se formulează noi
teorii.Pentru filozofia epocii moderne este characteristic,gnoseocentrism,
în centrul cercetărilor filozofice devin problemele gnoseologice.Ştiinţele experimentale care se
dezvoltăfoarte puternic în această perioadă puneau în faţa filozofiei problema justificării şi fundamentării
metodelor de cunoaştere. În legătură cu aceasta se formează noţiunile subiect şi obiect acunoaşterii,
empirism şi rationalism.În această perioadă în societate au loc mari schimbări social-
politice şieconomice.Apar noi forţe sociale care nu-s legate cu proprietatea funciară şi biserica. Filozofia
epocii moderne a fost o reacţie la aceste schimbări şi trebuia să argumenteze necesitatea lor.Filozofia
acestei perioade a dat lumii o întreagă pleiadă de gînditori mari şi şcoli filozofice originale. În filozofia
epocii moderne se evidenţiază două paradigme: ontologică şi gnoseologică.
In filozofia epocii moderne se evidentiaza doua paradigme: ontological si gnosiologica , acestea aveau
ca scop fundamentarea metodei stiintifice , metodologiei cunoasterii. In rezolvarea acestor probleme se
formeaza doua curente , EMPIRISMUL si RATIONALISMUL
Empirism-(gr.empeiria - experienţă) - doctrină în filosofie cu referire la domeniul cunoaşterii ce afirmă
că experienţa senzorială este unica sau principala sursă a cunoaşterii. Toate cunoştinţele se bazează pe
experienţă sau se dobîndesc prin intermediul experienţei. În dependenţă de faptul ce conţinut se întroduce
în noţiunea de experienţă se distinge empirism materialist ş iidealist.Empirismul materialist representant
deF.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke, materialismulfrancez din sec.18 consideră că sursa experienţei

senzoriale este lumea exterioară, care există obiectiv. Trebuie de menţionat deosebit concepăia lui

F.Bacon care foarte înalt aprecia ştiinţeleexperimentale, observaţia şi experimentul.

Raţionalism-(reprezentanţii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza, I.Kant,L.G.Fichte, F.W.Schelling,
G.W.Fr.Hegel) - curent filosofic cu referinţă la problema cunoaşteriicare recunoaşte conştiinţa drept bază
a cunoaşterii şi comportării umane, adevărul, deci, se află numai prin raţiune. Raţionalismul se manifestă
în diverse domenii alecunoaşterii
. Astfel în psihologie pune pe primul loc funcţiile psihice intelectuale
în etică
-motivele şi principiile raţionale ale activităţii morale, în
estetică
- caracterul raţional (intelectual)al creaţiei, în
teologie
- orientarea spre acceptarea acelor dogme pe care mintea le considerăarmonioase cu logica şi cu
argumentele raţiunii. Raţionalismul este în opoziţie cu
iraţionalismul
(vezi). }n filosofia sec.19 şi 20 credinţa în forţa nemărginită a raţiunii a decăzut (
pozitivismul,neopozitivismul etc.).
Se dezvoltă o critică a raţionalismului clasic de pe poziţiile curentelor iraţionaliste (
freudism, intuitivism, pragmatism, existenţialism..
In concluzie putem spune ca au existat multi filozofi care au avut conceptele lor filozofice dar trebuie sa
vedem in vedere anumite idei concrete ce sau invechit si nu corespund realitatii.

2.FUNCTIILE FILOzOFIEI.
Importanta stiintifica a filozofiei se dezvaluie prin functiile ei principale:
1.FUNCTIA CONCEPTUALA- specifa acestei functii este ca orice om are conceptii despre lume , dar
este important ca ea sa fie fundamentata din punct de vedere teoretic, astfel filozofia intotdeauna a
incercat sa creeze un suport theoretic , reesind din care ca omul isi apreciaza pozitiile si comportamentul.
2.FUNCTIA METODOLOGICA -filozofia intotdeauna sa manifestat in calitate de metoda generala
pentru stiintele naturale si sociale concrete . Insistemul de categorii filozofice se reflecta cele mai
generale insusiri , relatii, corelatii proprii atit naturii , cit si societatii, de aceasta ele servesc ca punct de
reper in cunoastere.
3.FUNCTIA GNOSIOLOGICA – acesasta problema ii imparte pe ginditori in AGNOSTICIENI, care
neaga posibilitatea cunoasterii veridice a lumii si a esentei lucrurilor , si in GNOSTICIENI , cei care nu se
indoiesc in capacitatile cognitive a oamenilor . cu referire la metodele de cunoastere in teoria cunoasterii
s-au format 2 directii : EMPIRISTA si RATIONSLISTA . Cercetind aceste procese , filozofia
indeplineste functia gnosiologica .
4.FUNCTIA AXEOLOGICA- Aceasta se manifesta in orientarea oamenilor catre anumite valori .
Filozofia le interpreteaza , le apreciaza , formeaza un system de valori pe care le ierarhizeaza .Clasificarea
celor mai importante probleme si functii ne permit sa precizam obiectul ei de studiu . Obiectul de studio
este generalul , prin care concepe cele mai generale insusiri , relatii , corelatii , legaturi care sunt propria
atit realitatii obiective , cit si lumii subiective a omului.Astfel generalul in filozofie se manifesta prin
categoriile ei sau notiuni generale , care se formeaza pe baza stiintelor particulare si la rindul sau se
utilizeaza de acestea , si prin acest lucru pe baza elaborarilor lor filozofice.