Ontologia

Ontologia este domeniul filosofiei care are drept termen de studiu Ființa și modalitățile de ființare, fie
ele particulare sau generale.

O 1 Principiul ca bază a realității

Principiul (arche) este un concept prin care se are în vedere reducerea tuturor particulariilor existenței la un
substrat bazal, înțeles ca sursă, proces sau substrat comun al acestora.
Modalitățile de abordare gândite de filosofi cu privire la baza principială a realității sunt următoarele:

1.Monismul atribuie unicitate bazei existențiale a realității – există un singur substrat al realității. Se pot
distinge diferite tipuri de monism:
- Monismul existenței susține că, strict vorbind, există doar un singur lucru, universul, care poate fi împărțit
doar artificial și arbitrar în multe lucruri.
- Monismul substanțelor afirmă că o varietate de lucruri existente pot fi explicate în termenii unei singure
realități sau substanțe. Monismul substanței susține că există un singur tip de lucruri, mintea / spiritul (monism
idealist) sau materia (monism material / fizicalism / materialism), iar celelalte lucruri ale realității se rezumă
la acest prim tip de lucruri
- Monismul dublului aspect (monismul neutru) este punctul de vedere conform căruia mentalul și fizicul
sunt două aspecte sau perspective ale aceleiași substanțe, nedefinite.
- Monismul prioritar afirmă că toate lucrurile existente revin la o sursă distinctă de ele; de ex., în
neoplatonism, totul este derivat din Unul. În această privință, un singur lucru este ontologic de bază sau
anterior oricărui altceva.
- Monismul proprietății, „opinia că toate proprietățile sunt de un singur tip (de exemplu, există doar
proprietăți fizice)”
- Monismul genului, „doctrina conform căreia există o categorie superioară; de exemplu, a fi”

2.Dualismul, care atestă dualitate afirmă că există bazei existențiale a realității – există două substraturi ale
realității. Se pot distinge ca tipuri de dualism
- Dualismul substanțelor (dualismul cartezian) ce susține că realitatea e formată din două substanțe sau
ireconciliabile materia și mintea, care se influențează .
- Dualismul maniheist, care atestă Binele și Răul drept fiind realități fundamentale.
- Dualismul proprietăților, care statuează realitatea materiei și conștiinței, conștiința fiind emergentă în
condițiile structurării materiei sub forma creierului uman, însă nefiind reductibilă la creier.

3.Pluralismul care afirmă că există o multiplicitate de substanțe diferite în natură care constituie realitatea și
între care se manifestă o relaționare. Acestea pot fi entitățile materiale, entitățile abstracte (numerele), entitățile
imaginale (personajele literare). Pluralismul metafizic prezintă multiplicitatea modelelor metafizice ale
structurii și conținutului realității, atât după cum apare, cât și conform modului în care logica desemnează că
ar putea fi aceasta.
4.Nihilismul metafizic, care neagă oricare dintre categoriile de mai sus (substanțe, proprietăți, obiecte
concrete etc.) ca fiind necesare realității. Astfel, oricare substanță, proprietate sau lucru particular poate lipsi
din realitate.
Nihilismul metafizic extrem, denumit uneori nihilism ontologic, este definit ca opinia că nimic nu există de
fapt, astfel realitatea nu își are bază necesară, ceea ce face să fie nimic real.

Observație
Necesitatea în logică și filosofie se referă la o condiție sine qua non, o condiție care trebuie să fie prezentă
spre a se manifesta un efect. În condițiile ontologice amintite mai sus, monismul, dualismul și pluralismul
prezintă o necesitate a unor substanțe sau proprietăți, iar nihilismul neagă necesitatea acestora.