Filosofia minții

Problema dintre minte și corp

Turdean Alexandru Daniel

Facultatea de Istorie și Filosofie, specializarea filosofie, anul II, linia română

Mintea și corpul reprezintă două „unelte” esențiale de care se foloește fiecare persoană pe
tot parcursul vieții.  Problemă filosofică privind relația dintre gândire și conștiință în mintea
umană și creierul ca parte a corpului fizic este diferită de întrebarea despre modul în care mintea
și corpul funcționează chimic și fiziologic, deoarece această întrebare presupune o relație
interacționistă între minte și corp. Această întrebare apare atunci când mintea și corpul sunt
considerate distincte, bazate pe premisa că mintea și corpul sunt fundamental diferite în natură.

Problema a fost abordată de René Descartes în secolul al XVII-lea, rezultând dualismul

cartezian, filosofiile pre-aristoteliene, filozofia aviceniană și tradițiile asiatice anterioare. O
varietate de abordări au fost propuse. Majoritatea sunt fie dualiste, fie
moniste. Dualismul menține o distincție rigidă între minte și materie. Monismul susține că există
o singură realitate, substanță sau esență unificatoare în ceea ce privește tot ceea ce poate fi
explicat. Fiecare dintre aceste categorii conține numeroase variante. Cele două forme principale
ale dualismului sunt dualismul substanței, care susține că mintea este formată dintr-un tip distinct
de substanță care nu este guvernat de legile fizicii și de dualismul proprietății, care susține că
proprietățile mentale care implică experiența conștientă sunt proprietăți fundamentale, proprietăți
identificate de o fizică completă. Cele trei forme principale ale monismului sunt fizicismul, care
susține că mintea constă în materie organizată într-un anumit mod; idealismul, care susține că
numai gândirea există cu adevărat și că materia este doar o iluzie; și monismul neutru, care
susține că atât mintea, cât și materia sunt aspecte ale unei esențe distincte care nu este identică cu
niciuna dintre ele. Paralelismul psihofizic este o a treia alternativă posibilă privind relația dintre
minte și corp, între interacțiune (dualism) și acțiune unilaterală (monism).
 Pentru a putea înțelege mai bine această relație (dintre minte și corp) am să explic situația
din punct de vedere al teoreiei psihologice Freudiene (expmic acasă cum sr face disctincția
atunci când copilul e mic între coroul lui si obiectele externe)