1.

Ce este ontologia? Numii problemele principale ale ontologiei.

Ontologia este o parte componenta a filosofiei, care are drept obiect existenta, trasaturile si principiile oricarei existente. Termenul ontologie provine de la ontos-fiinta si logos-stiinta, introdus in 1613 de Goclenius. Mai apoi, acest termen este popularizat de Christian Wolff in 1729 in lucrarea Ontologia ca prima filosofie. Idea acestei discipline filosofice exista inca de la Aristotel, care o numea filosofie prima. In central atentiei ontologiei se afla notiunea de existenta, dar si notiunea d e non-existenta. Existenta semnifica tot ce este indiferent de forma, reprezinta faptul de a fi , de a avea o realitate obiectiva pe cind non-existenta-indica capacitatea de a nu fi, de a nu exista. Ontologia studiaza fundamentele existentei, nivelurile, modurile si formele esentiale de manifestare ale acesteia. Ontologia moderna, mai ales cea contemporana, se refera in special la societate. Obiectivul il constituie definirea statutului existential al omului. 2. Ce este existena? Numii tipurile principale ale existenei.

Existenta categorie filosofica care desemneaza lumea obiectiva, materia, natura ce exista independent de constiinta. Existenta este tot ce exista, tot ce este indifferent de forma pe care o are, fie materiala, fie ideala si indifferent de faptul care sau cine ar fi purtatorul acesteia. Domeniile fundamentale ale existentei sunt: natura ce cuprinde universal fizico-chimic; domeniul biologic viata; universul socio-uman, om-societate. Atributele de baza a existentei sunt: spatial, timpul, energia, informatia, materia. Lumea ca totalitatea a tot ce exista se deosebeste din punct de vedere a existentei numai prin modurile, sau tipurile de a fi. Se deosebesc urmatoarele tipuri de existenta: Existenta naturii si lucrurilor in natura. Natura ca totalitate este vesnica si netrecatoare. Existenta omului. El este ca organism viu, ca reprezentant a specie Homo sapiens, ca fiinta cugetatoare, ca fiinta social-istorica. Specificul existentei umane este ca prin munca omul se formeaza si se manifesta. Existenta spiritualului. Cuprinde diferite procese psihice si constiente a activitatii umane, cunostintele materializate in limba si sistemele simbolice. Existent sociala este procesul real al activitatii vitale a oamenilor, procesul de reproducere a vietii materiale a oamenilor. 3. Numii nivelurile de organizare ale materiei din perspectiva tiinei contemporane.

Trasaturile caracteristica care defines materia sunt: masa, necesarul de spatiu, structura interna si energia termica interna a materiei. Materia este compusa din particule nedivizibile ca atomi, care se grupeaza formind molecule. Atomii la rindul sau sint formati din protoni, neutroni si electroni numite si particule elementare care sunt frecvent numite materie. Starile de agregare a materiei sunt sub forma: solida, lichida, gazoasa, plasma(gaz ionizat cu o hidrodinamica magnetica), condensate Bose-Einstein. Dupa teoriile mai noi, definitia de solid sau fluid este treptat inlocuit de forma de agregare cristalina si amorfa. 4. Numii i caracterizai succint formele principale ale materiei n conformitate cu rezultatele tiinei contemporane. Materia ca existenta reala are diferite forme : Organica Neorganica Sociala Biologica

Biosfera Nanosfera Ecosfera

Deoarece este vorba despre formele de existen ale materiei, obiectele sistemelor materiale sunt chiar unitile n care se constituie materia, deci obiecte materiale. Din cunotinele acumulate de omenire pn n prezent putem face o list a nivelurilor ierarhice de organizare a materiei (sisteme materiale abiotice natural) : Particule cu sarcina electrica Nuclee atomice Atomi Molecule Medii naturale: solide, lichide, gaze Corpuri astronomice: stele, planete, sateliti Sisteme planetare Galaxii Roiuri de galaxii Selectai noiunea care caracterizeaz cel mai elocvent modul de existen a materiei: a. substana b. timpul c. micarea d. spaiul e. atomul

Ce este micarea ca noiune filosofic? Care este coraportul dintre micare i dezvoltare?

Miscarea este o categorie filozofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. Ca notiune filosofica, ea presupune examinarea diferitor schimbari de la deplasari mecanice pina la procese de gindire. In literature stiintifica contemporana notiunea de miscare este examinata din doua perspective. Intr-o interpretare mai larga existent inseamna tot ce exista si coincide cu notiunile de Univers, de Lume in general. Miscarea este un mod fundamental de existent a materiei, constind din totalitatea schimbarilor, transformarilor, proceselor materiei, ale sistemelor material, care constituie Universul.In dependenta de formele de organizare a materiei, se evidentiaza urmatoarele forme de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala. O specie aparte de miscare este dezvoltarea, pentru ca notiunea de miscare include in ea notiunea de dezvoltare. Dezvoltarea este modalitate a miscarii care se realizeaza ca schimbare orientate: trecerea de la vechi la nou, de la inferior la superior in dinamica sistemelor. 10. Numii i caracterizai succint proprietile spaiului ca form a existenei. Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni, structuralitate si interactiune. El exprima ordinea, pozitia, distanta, marimea, forma obiectelor coexistente in lumea reala. Spatial are un sir de are un sir de proprietati generale si specifice. Se deosebesc urmatoarele tipuri de spatiu: astonomic, fizic, biologic, psihologic, social. La proprietatile specific ale spatiului se refera caracterul tridimensional al acestuia. Spatial fizic este caracteristica a materiei fizice, ce depinde de particularitatile realitatii noastre fizice. Spatiul biologic caracterizeaza lumea vie si prezinta totalitatea biocenozelor si biogeocenozelor, reflecta o anumita structuralitate si densitate a relatiilor organismelor vii. Spatiul uman(social si individual) este spatiul real cu care interactioneaza oamenii si societatea, este asimilarea spatiului inconjurator si includerea

lui in sfera activitatii umane. El presupune raportul dintre natural si artificial si influienta lor asupra spatiului biologic. 11. Numii i caracterizai succint proprietile timpului ca form a existenei. Timpul este modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Trasatura specifica a timpului este ca, spre deosebire de spatiu care este tridimensional acesta este unidimensional. In fuctie de proprietatile generale pe care le poseda, se distinge urmatoarea clasificare a timpului: Timpul fizic este caracteristic materiei fizice. Timpul pe Planeta noastra, peste tot locul curge uniform, iar pe alte planete depinde de viteza rotirii acestor planete. Timpul biologic caracterizeaza lumea vie. Acesta reprezinta intensivitatea proceselor si ritmurilor biologice, durata schimbarilor biologice a organismelor vii. Timpul uman. Acesta poate fi divizant in timp social si individual, psihologic. Timpul social e diferit de la
o epoca la alta, el are diferita intensivitate. Timpul psihologic este intensivitatea, durata si ritmicitatea proceselor psihofiziologice ale omului.

12. Care dintre caracteristicile enumerate mai jos se refer la spaiu i care la timp: 1. obiectivitate 3. universalitate 5. omogenitate 7. neomogenitate 9. ntindere Spatiu - 2,9, 6, 7, 1 Timp 4,8,10, 5, 3 2. multidimensionalitate 4. ireversibilitate 6. reversibilitate 8. durata 10. unidimensionalitate

13. n ce const specificul spaiului i timpului biologic? Spatiul si timpul biologic caracterizeaza lumea vie. Spatiul biologic este totalitatea biocenozelor si biogeocenozelor, reflecta o anumita structuralitate si densitate a a relatiilor organismelor vii. Timpul biologic este intensivitatea proceselor si ritmurilor biologice, durata schimbarilor biologice a organismelor vii. Orice organism viu are ceasul sau, ritmurile sale care depnd de intensivitatea proceselor fizico-chimice si biologice. 14. Caracterizai particularitile spaiului economic. Spatiu economic este un spatiu potrivit caruia,se pun bazele unei piee unice guvernate de aceleai reguli de baz ce au ca scop s permit mrfurilor, serviciilor, capitalului i persoanelor s circule liber n cadrul unui anumit teritoriu, ntr-un mediu deschis i competitiv. Drept exemplu poate servi Spaiul Economic European (SEE, European Economic Area) ce a a luat fiin la data de 1 ianuarie 1994 n urma acordului semnat la data de 2 mai 1992 ntre statele participante la Asociaia European a Liberului Schimb (AELS) i statele membre UE. 15. Caracterizai particularitile timpului social.

Definirea timpului este una dintre cele mai dificile sarcini, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar i fizic. Timpul este modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Este cunoscut faptul ca pe parcursul anilor, omenirea a fost supusa unor modificari, procesului de perfectionare pina ce a ajuns la un nivel superior de dezvoltare. Astfel, rezida ca Timpul social caracterizeaza durata, succesiunea, devenirea activitatii umane si relatiilor sociale in dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoca la alta, el are diferita intensivitate. .Explicai raportul dintre subiectul i obiectul cunoaterii. Una dintre problemele ale gnoseologiei este cea a subiectului si obiectului cunoasterii. Subiectul- este elemental activ, cel care cunoaste si transforma realitatea obiectiva in procesul activitatii sale practice, poate fi omul/un colectiv de oameni/ sau societatea in intregime. Subiectul ca purtator al activitatii se manifesta nu ca un individ izolat, ci ca persoana, fiinta sociala, produs al anumitor relatii, conditii social-istorice. Sub notiunea de subiect a activitatii de cunoastere se intelege mai intii de toate omenirea in dezvoltarea ei istorica, cu toate ca cunoasterea se realizeaza prin activitatea unor indivizi, grupuri de oameni, comunitati istorice, clase, generatii, s.a. Obiectul este partea pasiva,ceea ce se cunoaste,este existenta in afara si independent de constiinta noastra, este lumea exterioara, realitatea inclusa in activitatea practica a subiectului. Obiectul nemijlocit al cunoasterii este acea parte a realitatii care este evedentiata din ea sis pre care este orientate activitatea subiectului. Acesta parte pasiva poate avea natura materiala, spirituala si sociala. Deasemenea, obiect al cunoasterii pot fi si rezultatele cunoasterii. Interactiunea dintre subiect si obiect in procesul cunoasterii trebuie privita dialectic. Obiectul exista independent de subiect, ca primar in raport cu subiectul, iar subiectul cunoscator ca secundar referitor la realitatea obiectiva.Iar daca privim interactiunea dintre subiect si obiect ca relatie a doua forme de realitate obiectiva , atunci si subiectul si obiectul sint primare, material,iar rezultatul activitatii de cunoastere ca secundar si ideal. In procesul cunoasterii subiectul si obiectul se gasesc in permanenta interactiune si schimbare.Insa subiectul se manifesta ca agent active nu numai ca realizator al cunoasterii, ci si prin aceea ca el reproduce ideal, in mod creator realitatea, obiectul cunoasterii, prin diferite operatii, formule , legi si categorii.