Melinte M.

Ancuta
PSIHOLOGIE
AN I
DISCIPLINA ISTORIA PSIHOLOGIEI

PERSPECTIVA MECANICISTA
ASUPRA OMULUI IN FILOSOFIE
 Perspectiva mecanistica presupune că toate organismele sau orice formă de viață sunt puse în
mișcare de ceva anume. Asadar omul și alte organisme sunt un mecanism fizico-chimic și electric.
Psihologii care privesc comportamentele au aplicat teorii cum ar fi teoria mecanicistă care
presupune că procesele și comportamentele pot fi înțelese în cele din urmă în același mod ca și
mașinile. In continuare, aceasta perspectiva a fost dezvoltata de Jacques Loeb care a facut multe
experimente si cercetari cu alge marine, icre de peste etc. De aici, Jacques Fresco a aplicat ideea
ca totul e un mecanism pus in miscare de altceva. De exemplu, cand masina nu merge incercam
sa ne uitam daca acest fapt este datorat din cauza lipsei de benzina, sau poate cauza este filtrul
infundat, motiv pentru care nu ajunge benzina sau poate din cauza faptului ca nu se aprind bujiile.
In felul acesta se intelege ca sunt mai multi factori care se influenteaza unul pe altul si tot acestia
sunt pusi intr-un lant in miscare ce creeaza un mecanism. La fel e si in cazul oamenilor. Spre
exemplu, pentru a vedea nu avem nevoie numai de ochi, ci este nevoie si de lumina. Insa, si ochii
trebuie sa fie intr-o anumita stare fizico-chimica astfel incat sa percepem imaginea cu ajutorul
creierului. In felul acesta e nevoie de mai multe elemente ca sa functioneze sub mecanismul de
vaz. Simturile pe care le avem si tot sistemul nervos reprezinta un mecanism care ne ajuta sa
supravietuim in sensul de continuare a vietii. Un exemplu relevant in aceasta situatie este cel al
focului. Mai intai nu stim ca focul frige pana cand nu bagam mana peste foc si nu il simtim. Mai
apoi, creierul nostru asociaza acea senzatie anterioara cu focul si vom fi mai rezervati data viitoare.
Privind aceasta introducere vom analiza perspectiva mecanistica asupra omului in filosofie. In
primul rand, filosofia abordeaza problema omului prin doua tipuri de atitudini: o serie de filosofi
considera ca omul are un specific ce poate fi surprins si de aceea poate fi definit; altii cred ca nu
pot fi desprinse trasaturi care sa apartina oricarui om si drept urmare omul nu poate primi o
definitie- “el devine ceea ce insusi se face”( este absolut liber sa isi stabileasca esenta). Un exemplu
elocvent in acest caz este acela ca, inca din cele mai vechi timpuri, omul a manifestat o tendinta
catre autorealizare, el aflandu-se permanent in cautarea propriei identitati si a eului. Fiecare om
este definit de propriul caracter, temperament, de inreaga sa personalitate. In functie de
personalitatea sa el deduce care este rostul sau in viata si aplica toate aceste trasaturi de
personalitate intr-un anumit domeniu de activitate. Fiecare om este definit prin propriul scop sau
tel. In timp ce Bergson-“omul nu poate fi definit ca Homo Sapiens”, Lucian Blaga ataca problema
omenescului printr-o critica a perspectivei biologiste-“fiinta umana nu poate fi delimitata in raport
cu animalul pe planul inteligentei”. Din aceasta perspectiva omul este produsul a doua mutatii:
una biologica si una ontologica. Pentru Pico Della Mirandola omul nu are o esenta, ci se face pe
sine, isi face singur esenta. Chiar prin ea omul isi pierde posibilitatea de a se autodefini, el poate
fi considerat singura fiinta libera, insa aceasta libertate il face imprevizibil si de aici dificultatea in
stabilirea esentei sale. Numai intrucat este liber omul nu poseda o alta trasatura prin care sa poata
fi definit. Aristotel considera ca esenta omului consta in faptul ca este o fiinta sociala. Daca
Descartes aprecia ca omul trebuie definit din perspectiva dualitatii sale ca trup sisuflet deopotriva,
dar si a esentei sale care este cugetarea, David Hume aprecia caomul este o fiinta sensibila dotata
cu afectivitate si viata.
In al doilea rand, omul manifesta si o tendinta de actualizare, aceasta fiind un principiu al
psihologiei umaniste. Tendinta tuturor formelor organice de a dezvolta organizari mai complexe,
de a-si indeplini potentialul “in moduri ce au ca scop mentinerea sau dezvoltarea organismului si
orientarea catre autonomie.” Tendinta de actualizare este directionala, constructiva si prezenta in
toate organismele vii. Ea acompaniaza toate motivatiile: tensiunea, nevoia, creativitatea, cautarea
placerii caracteristica organismului ca un tot (Rogers, 1959). “O presiune biologica a organismului
de a-si indeplini destinul genetic” (Maddi, 1996). Deci, fiecare persoana tinde
sa-si descopere propriul potential. Intr-o alta acceptiune, Blaise Pascal, fizicianul caruia informatia
intelectuala, i-a permis accesul la esente pe cale rationala a ajuns la sesizarea ca “limpede nu vedem
decat cu inima.” Tot legat de aceasta tendinta de actualizare, psihologul american George Miller
sublinia faptul ca omul este o “fiinta informavora”, avand nevoie tot timpul de informatii, de “a se
hrani” cu acestea. Traind intr-un mediu informational, fiind generator, dar si receptor de informatii,
omul are nevoie de o serie de instrumente care sa ii permita operarea adecvata cu informatiile.
Unele dintre aceste instrumente sunt tocmai procesele de prelucrare primara a informatiei. Faptul
ca posedam aceste procese ne permite sa fim in concordanta cu societatea si sa ne “actualizam”
propria persoana in functie de cerintele acesteia. Spre exemplu, cele mai elementare procese
primare care permit aceasta actualizare a omului sunt senzatiile, deoarece prin intermediul lor noi
simtim si dam un anume sens tuturor fenomenelor din jurul nostru. Apoi, dupa senzatii, un rol
decisiv il au perceptiile, care vin in completarea senzatiilor. Perceptiile reprezinta o “suma de
senzatii”, ce imbogatesc imaginea formata prin intermediul primelor procese elementare. Daca
spunem ca am vazut un caine maro si ca acest caine este al vecinului, atunci inseamna ca noi
procesam informatii pe care, ulterior, creierul le transforma in senzatii si perceptii. Doar aceste
procese ne ofera o imagine clara a intregului ansamblu de caracteristici cu care intram in contact
in viata de zi cu zi. Pe langa senzatii si perceptii mai intervin, de asemenea, reprezentarile, care
constituie niste simplificari sau scheme ale imaginilor noastre pe care le avem asupra obiectelor.
Reprezentarile intervin atunci cand obiectul este absent, asa ca noi putem adapta obiectul respectiv
conform tendintelor noastre proprii.Intr-o acceptiune larga.omul este o fiinta cognitiva, ganditoare,
rationala, constienta.Dar este in egala masura si o fiinta afectiva, sentimentala, care, in toate
imprejurarile vietii reflecta relatiile dintre el si mediu sub forma de trairi si atitudini.Fiziologic,
starile afective se exteriorizeaza deoarece sistemul nervos somatic se afla in legatura cu cel
vegetativ, existand o interactiune sincronica, trairea subiectiva avand la baza mecanisme
neurosomatice.Multa vreme, in istoria culturala a umanitatii, starile de affect au fost identificate
mai intai cu nebunia, apoi cu pasiunea si au constituit o tema predilecta pentru religie, filosofie,
morala, arta si cultura. In perioada moderna, pasiunile in sens moral si ca forma de manifestare a
bolii psihice devin obiect de studiu pentru psihiatrie.In secolul V i.Hr. Hippocrates si Kroton
considerau ca, creierul este organul dedicat gandirii si ratiunii, in vreme ce inima este organul
proceselor afective.Mai tarziu, in secolul II d. Hr., Galenus postuleaza(sustine,emite) o legatura
permanenta intre psihic si creier. Galenus formuleaza ipoteza localizarii directe a proceselor
si functiilor psihice in structurile cerebrale. (El considera ca impresiile despre lumea externa
patrund prin ochi in ventriculii cerebrali unde se cupleaza cu fluidele vitale, acestea venind dinspre
ficat, transformandu-se in fluide psihice „pneumapsyhicon”).Astfel,in urma conceptiilor
filosofice,omul este ghidat spre actiune fiind un tot unitar complex.
Concluzionand asupra tuturor aspectelor prezentate anterior,omul este un mecanism
functionabil capabil de operatii si actiuni de orice natura. “Omul trăiește într-un mediu
informațional , este bombardat permanent de stimuli care conțin o mare încărcătură informațională
omul vede ,aude ,pipăie într-un cuvânt simte însușirile fizice ale stimulilor le traduce în plan
subiectiv”(M.Zlate).Omul traieste intr-un mediu informational ,fiind generator,dar si receptor de
informatii.el are nevoie de o serie de instrumente care sa-I permita operarea adecvata cu
informatiile.Totodata,putem spune ca mecanismele de prelucrare primara a innformatiilor apar si
se dezvolta in activitate,totodata ele sunt constructoare de activitati,astfel incat,puse in slujba
activitatilor umane vor fi sau vor deveni instrumente si mijloace eficiente ameliorative-
optimizatoare.