UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

ISTORIA PSIHOLOGIEI
CURSUL II

DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI ÎN PERIOADA ANTICHITĂŢII

Dr. conf.univ. Caunenco Irina

– 2020–
 Caracteristica generală a psihologiei în perioada
antică

Primele reprezentări despre suflet, apărute în baza

miturilor, au evidenţiat o asemenea funcţie ca
activitatea.

➢Important pentru psihologie în perioada antică a

fost studierea faptului, cum sufletul oferă activitate
corpului, cum coordonează activitatea omului şi
modul în care se cunoaşte lumea.
➢Sufletul este material. Este baza energetică a
corpului.

2
 Ideile

Heraclit. Totul în lume are loc după anumite legităţi – Logos (este
puterea de bază conducătoare). Totul în lume are o cauză. (Noţiunea de
Logos – cuvînt). Adică se poate de spus aici despre principiul
determinismului.
Teoria lui Socrate – sufletul este nu numai o sursă de energie pentru
om, dar şi a raţiunii şi moralităţii. Acest gînd a fost dezvoltat ulterior
de Platon și Aristotel (etapa a doua).
La gînditorii menţionaţi pentru prima dată a apărut ideea despre
influenţa culturii asupra psihicului omului, fapt ce îl deosebea de
animal.
Materialismul evidenţia în suflet – activismul, iar idealismul –
raţiunea şi moraliatea (etapa întâi).

3
Heraclit Aristotel 4
 Ideile

Sensualismul – senzaţiile şi percepţiile – forma de bază şi

principală de cunoaştere autentică.

Raţionalismul – cunoştinţele adevărate şi noţiunile sunt bazate

pe cunoaştere (Platon).
În aşa mod în cunoaştere sunt evidenţiate două etape:
1.Experienţa sensorială, care poate oferi cunoştinţe concrete
2.Raţiunea, care oferă înţelegerea esenţei obiectelor.

5
 Ideile

Etapa a treia a obţinut denumirea de perioada elinică. Perioada elinismului

este legată răspîndirea ştiinţei greceşti. Problema – omul, dezvoltarea sa
morală. Pentru prima dată la ei a apărut ideea, că personalitatea puternică,
importantă are dreptul la legităţile sale, să procedeze difierit de către omul
simplu.
Stoicii au evidenţiat două tipuri de determinare – internă şi externă. Liberate
externă practic nu există, deoarece omul nu este liber în alegerea soarte sale
– locul de naştere, boală, moarte şi etc.
Toate acestea provoacă la om o stare de afect, cu care el trebuie să lupte.
Libertatea interioară – este libertatea raţiunii, care conştientizează limitatea
externului, soartei. Pentru prima dată în psihologie a apărut ideea, că
libertatea este posibilă doar în baza raţiunii.

6
 Concluzii

Aşa dar, în psihologia antică se evidenţiază trei etape:

1.Naşterea şi formarea psihologiei (sec.VII-IV î.e.n.), - activitatea

corpului. Avantajul cunoaşterii empirice.
2.Perioada ştiinţei clasice greceşti (sec.III-II î.e.n.), - apogeul filosofiei
greceşti (Platon, Aristotel). Psihicul – purtător nu numai de activitate,
dar şi a raţiunii, moralităţii. Raţiunea – principalul controlor al
comportamentului şi sursă de cunoaştere.
3.Perioada elinismului (sec. II î.e.n. – III-IV e.n.). Aprecierea
comportamentului omului, controlul său. Aprecierea activităţii.

7
 Democrit (anul 470-370 î.e.n.)
Repere fundamentale în învăţătura lui Democrit

1. Toată lumea constă din particule mici de atomi. Din atomi este alcătuit omul.
2. Sufletul omului se află în cîteva părţi ale corpului: cap (partea raţională), piept
(partea curajoasă) şi în organele de simţ.
3. Copiile obiectelor din jur (eidole) contactează cu atomii sufletului şi crează baza
senzaţiilor. Eidolele pot nimeri nu numai în organele de simţ, dar şi în alte părţi ale
corpului, atunci ele devin incorecte şi de aceea noi avem iluzii.
4. Conform lui Democrit sunt două nivele de cunoaştere – senzaţiile şi gîndirea.
Gîndirea ne oferă mai multe cunoştinţe. În baza generalizărilor date de organele de
simţ ale noastre, noi nu putem cunoaşte pe deplin lumea din jurul nostru – acest
concept a devenit bază pentru sensualişti (orientare în teoria cunoaşterii, conform
căreia senzaţiile şi percepţiile – forma de bază şi principală a cunoaşterii
autentice). Principiul de bază – “nu există nimic în raţiune, ce nu ar exista şi în
sentimente”.

8
 Democrit (anul 470-370 î.e.n.)
Repere fundamentale în învăţătura lui Democrit

5. Democrit afirma că în lume nimic nu este întîmplător, totul ceea ce se

întîmplă are un motiv predeterminat. Această abordare conţine determinismul
universal, care a fost criticat de mulţi, din motiv că se ignoră principiul
libertăţii voinţei.
6. Democrit afirma, că principiile morale trebuie educate, ele nu sunt
oferite de natură. Şi aici contradicţia învăţăturii sale, pe de o parte lumea este
determinată, nimic nu este întîmplător, iar pe de altă parte omul trebuie să fie
activ şi să acţioneze conform moralităţii.

9
 Teoriile de bază din antichitate. Perioada clasică
Socrate (a. 469-399 î.e.n)
Reperele de bază ale teoriei sale

1. El primul a abordat sufletul, ca sursă a raţiunii şi moralităţii

omului, şi nu ca sursă de activitate a corpului, cum era descris
în teoriile anterioare ( Democrit). „Sufletul – este o calitate
psihică a individului, caracteristică lui ca unei fiinţe raţionale,
şi care acţionează conform idealurilor morale”.
2. Ideea despre cunoştinţele absolute, despre adevărul absolut,
pe care omul îl poate cunoaşte în gîndirea despre natura
lucrurilor. Omul poate cunoaşte adevărul absolut şi să îl
transmită altora.
3. Adevărul este fixat în noţiuni, în cuvinte şi în acest mod se
transmite de la om la om. În felul acesta, el primul a făcut
legatura dintre procesul de gîndire şi cuvînt. 10
 Teoriile de bază din antichitate. Perioada clasică
Socrate (a. 469-399 î.e.n)
Reperele de bază ale teoriei sale

4. În opinia lui Socrate adevărul există în sufletul omului de la naştere, cu

toate că raţiunea nu conştientizează aceasta. A dezvolta această cunoştinţă
existentă în sufletul omului trebuie să o facă însuşi omul, iar conlocuitorul
(învăţătorul) numai îl ajută în aceasta. Socrate este unul dintre primii psihologi
care a atenţionat necesitatea de elaborare a unei metode, cu ajutorul căreia se poate
de ajutat în actualizarea acelor cunoştinţe, ce există în sufletul omului.
5. Socrate considera, o asemenea metodă este Dialogul dintre învăţător şi elev.
Această metodă a primit denumirea de metoda discuţiei socrate. Însuşi Socrate se
numea „moaşa a gîndurilor”. Aceasta a fost de fapt, prima încercare de a elabora
tehnologia – învăţării problematice.

11
 Platon (a.n. 428-348 î.e.n.)
Reperele de bază

1.În lumea înconjurătoare el determina sufletul şi materia. Spunea că ideea sau

sufletul sunt nemuritoare.
2.El pentru prima oară a adus ideea în psihologie despre diferenţele calitative ale
sufletului omului de sufletul altor fiinţe vii. Sufletul omului este gardianul minţii şi
a moralei sale.
3.Platon a fost împotriva teoriei determinismului lui Democrit. El considera, că
comportamentul se direcţionează de raţiune, şi nu de emoţii. Omul poate, datorită
raţiunii să conştientizeze, să direcţioneze comportamenul propriu. Aşa în
psihologie, pentru prima oară, a apărut un gînd important, despre aceea, că
raţiunea este baza libertăţii omului.

12
 Platon (a.n. 428-348 î.e.n.)
Reperele de bază

4. Cercetînd procesele de cunoaştere Platon primul a spus despre memorie ca un

proces de sinestătător. El a definit memoria ca „impimarea inelului pe ceară”.
Memoria era considerată depozitul tuturor cunoştinţelor. Rolul memoriei constă în
aceea că, ca să ţinem minte, că sufletul să cunoască viaţa cosmică a sa.
5. Platon subliniază caracterul activ al gîndirii, în comparaţie cu memoria,
senzaţiile. El identifică gîndirea cu vorbirea internă. În sec. XX, aceste idei, au
devenit centrale în psihologie – problema gîndirii şi vorbirii.
6. Platon evidenţia: procesul conştientizat – gîndirea logică şi intuitivă.
Cunoaşterea intuitivă deschide omului totul – este ca o luminare, insait.

13
Democrit Socrate Platon
14
 Despre lume şi suflet Despre cunoaştere Despre libertate şi coordonarea
comportamentului

Materialismul Idealismul Sensualismul Raţionalismul Coordonarea Coordonarea în

emoţională baza minţii

Lumea este Lumea este La baza Sursa Emoţiile conduc Conducerea

alcătuită din alcătuită din procesului de principală de comportamentul, comportamentului
atomi, ce se mişcă materie şi idei cunoaştere – cunoaştere este sunt legate de trebuie să se bazeze
în vid. Totul în (Platon) sau senzaţia, raţiunea, lumea externă, pe raţiune, care
lume (şi omul) se forme ca experienţa care se senzaţiile oferă (Democrat), de ajută în evaluarea
supune anumitor începuturi generalizează cu cunoştinţe asemenea şi cu corectă a situaţiei şi
legi. creative ale ajutorul raţiunii. doare despre necesităţile eliberează omul de
Sufletul este izvor naturii. Sufletul La baza lucrurile spirituale influenţa emoţiilor
de energie pentru este sursa senzaţiilor – unitare, (Epicur). (stoicii), făcându-l
corp, este alcătuit raţiunii şi teoriile lui obiectelor Libertatea omului liber (Socrate,
din atomi activi moralităţii. Democrit, Epicur, (Platon), făcând este limitată Platon). Cu
mici. Este nemuritor, Lucreţiu, stoicii). dificilă (Epicur) sau emoţiile trebuie de
Este alcătuit din veşnic, (fie În procesul de cunoaşterea chiar este luptat (stoicii,
părţi: 4 la Epicur integru sau o cunoaştere sunt adevărată imposibilă Platon) sau de
şi Lucreţiu, 8 la parte din el). câteva etape (de (stocicii). În (Democrat). învins (catharsis,
stoici. Este alcătuit la 2 la 4). procesul de Aristotel).
din câteva părţi Compararea şi cunoaştere sunt Împărţirea
ce au generalizarea câteva etape (de libertăţii externe şi
caracteristici senzaţiilor are loc la 3 la 5). interne (stoicii).
diferite. cu ajutorul Senzaţiile sunt
asociaţiilor pasive, gândirea
(Aristotel) este legate de
vorbire (Platon,
stoicii) şi de
intuiţie (Platon) 15
Etapa și perioada Obiectul psihologiei, conținutul acestuia Metodele de studiere ale Realizări de bază
psihicului

Preștiințifică, pînă la Sufletul – fără descrierea conținutului concret Nu sunt Reprezentări generale despre
sec.VII-VI, î.e.n. și a funcțiilor rolul de protecție și activ al
sufletului

Filosofică, sec. VII-VI, Psihologia Sufletul-sursa activității Metode speciale nu sunt, sunt Determinarea problemelor de
î.e.n. – sfîrșitul antică corpului, posedă funcția de utilizate metode ale altor bază ale psihologiei, legate
sec.XVIII-începutul cunoaștere și de reglare a științe – filozofie, medicină, de studierea cunoașterii,
sec.XIX comportamentului matematica – la studierea activității corpului, metodelor
conținutului și funcției de reglare a
sufletului comportamentului și a
limitelor libertății omului.

Psihologia Sufletul, studierea tipurilor Apariția metodei proprii Dezvoltarea studiilor

Evului Mediu de activitate a corpului și a
particularităților
cunoașterii, mai întîi de
toate a cunoașterii
perceptuale a lumii
psihologice - introspecția psihofizice și a primelor
lucrări privind psihologia
maselor

Psihologia Conștiința – conținutul Introspecția și logica parțială Dezvoltarea abordării

Renașterii și acesteia și căile de formare – metodele de inducție, raționale și empirice a
Epocii Moderne deducție, analiză etc. psihicului, apariția primelor
teorii ale emoțiilor și teoria
reflexului, de asemenea și
prima încercare de a
introduce în obiectul
psihologiei inconștientul

16