Rezumat La Tiganci

Într-o după-amiază toridă de vară, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse o lecție de pian
domnișoarei Otilia Pandele, profesorul bucureștean Gavrilescu își dă seama că și-a uitat servieta cu
partituri în apartamentul doamnei Voitinovici, mătușa Otiliei, aflat pe strada Preoteselor nr. 18. Coboară
repede ca să ia tramvaiul în sens invers și, după o perioadă de așteptare zadarnică, se duce la umbră și
apoi începe să meargă pe jos pentru a evita căldura toropitoare.

În stația următoare este atras hipnotic de mirosul amărui al frunzelor de nuc și de nefireasca răcoare ce
venea din grădina unei case înalte ce aparținea unor țigănci, pe lângă care trecuse mulți ani fără să o ia
în seamă. Căutând o oază de răcoare, profesorul intră în curte și este dus de o fată oacheșă într-o căsuță
veche unde o babă îi oferă posibilitatea de a alege trei fete în schimbul a 300 de lei. Pe drumul spre
bordeiul unde se aflau fetele, Gavrilescu simte în mod inexplicabil o senzație de fericire de parcă ar fi
fost din nou tânăr și își amintește brusc de Hildegard, marea sa dragoste. Profesorul întâlnește în bordei
trei fete tinere (o grecoaică, o evreică și o țigancă) ce îl supun unei probe: el trebuie să ghicească care-i
țiganca. Rătăcit în propriul trecut, el nu reușește să ghicească țiganca și se trezește prizonier într-un
spațiu labirintic, simțind că trupul său este gol, diform și înfășurat într-o draperie ca un giulgiu.

Gavrilescu se trezește în cele din urmă și iese din curtea țigăncilor, continuându-și drumul cu tramvaiul
către apartamentul doamnei Voitinovici. Vecinii de acolo îl informează însă că Otilia se măritase cu opt
ani în urmă, iar doamna Voitinovici se mutase în provincie după nunta nepoatei sale. Crezând că a făcut
o confuzie din cauza oboselii, ia tramvaiul pentru a ajunge acasă, dar află cu stupoare că prețul biletului
fusese majorat de cinci ani, iar bancnota pe care o avea ieșise din circulație cu un an în urmă. Profesorul
ajunge în miezul nopții la apartamentul său din zona Vama Poștei, dar este informat că acum locuia
acolo o altă persoană. Cârciumarul de la colțul străzii îi spune că Gavrilescu dispăruse inexplicabil în
urmă cu 12 ani, iar soția sa, Elsa, îl așteptase o perioadă și apoi plecase la rudele ei din Germania.

Obosit și dezorientat, profesorul se întoarce la casa țigăncilor pentru a cere socoteală pentru
încurcăturile petrecute. Baba îi cere 100 de lei și-l trimite în casa cea mare unde se mai afla acum doar o
nemțoaică. Intrat în salon, el observă „umbra unei femei tinere”, în care o recunoaște pe Hildegard,
iubita sa din tinerețe; aceasta îi spune că îl aștepta de mult timp și îl invită să meargă cu ea. Cei doi ies
din grădină „fără să mai deschidă poarta” și urcă într-o trăsură condusă de un birjar, ce fusese în tinerețe
dricar. Gavrilescu constată că se întâmplă cu el ceva straniu, asemănător cu intrarea într-o stare de vis,
iar Hildegard îi răspunde zâmbind: „Toți visăm [...] Așa începe. Ca într-un vis...”