„La țigănci” 

este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și
publicată în anul 1963 în volumul Nuvele, tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a
fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei Secolul 20, fiind
inclusă apoi în volumul La țigănci și alte povestiri, tipărit în anul 1969 de Editura pentru
literatură din București.
Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la
țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică
spre moarte. Academicianul Eugen Simion o considera „o alegorie a morții sau a trecerii spre
moarte”.[1]
Într-o după-amiază toridă de vară, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse o lecție de pian
domnișoarei Otilia Pandele, profesorul bucureștean Gavrilescu își dă seama că și-a uitat servieta cu
partituri în apartamentul doamnei Voitinovici, mătușa Otiliei, aflat pe strada Preoteselor nr. 18.
Coboară repede ca să ia tramvaiul în sens invers și, după o perioadă de așteptare zadarnică, se
duce la umbră și apoi începe să meargă pe jos pentru a evita căldura toropitoare.
În stația următoare este atras hipnotic de mirosul amărui al frunzelor de nuc și de nefireasca răcoare
ce venea din grădina unei case înalte ce aparținea unor țigănci, pe lângă care trecuse mulți ani fără
să o ia în seamă. Căutând o oază de răcoare, profesorul intră în curte și este dus de o fată oacheșă
într-o căsuță veche unde o babă îi oferă posibilitatea de a alege trei fete în schimbul a 300 de lei. Pe
drumul spre bordeiul unde se aflau fetele, Gavrilescu simte în mod inexplicabil o senzație de fericire
de parcă ar fi fost din nou tânăr și își amintește brusc de Hildegard, marea sa dragoste.[2]:p.
449
 Profesorul întâlnește în bordei trei fete tinere (o grecoaică, o evreică și o țigancă) ce îl supun unei
probe: el trebuie să ghicească care-i țiganca. Rătăcit în propriul trecut, el nu reușește să ghicească
țiganca și se trezește prizonier într-un spațiu labirintic, simțind că trupul său este gol, diform și
înfășurat într-o draperie ca un giulgiu.
Gavrilescu se trezește în cele din urmă și iese din curtea țigăncilor, continuându-și drumul cu
tramvaiul către apartamentul doamnei Voitinovici. Vecinii de acolo îl informează însă că Otilia se
măritase cu opt ani în urmă, iar doamna Voitinovici se mutase în provincie după nunta nepoatei sale.
Crezând că a făcut o confuzie din cauza oboselii, ia tramvaiul pentru a ajunge acasă, dar află cu
stupoare că prețul biletului fusese majorat de cinci ani, iar bancnota pe care o avea ieșise din
circulație cu un an în urmă. Profesorul ajunge în miezul nopții la apartamentul său din zona Vama
Poștei, dar este informat că acum locuia acolo o altă persoană. Cârciumarul de la colțul străzii îi
spune că Gavrilescu dispăruse inexplicabil în urmă cu 12 ani, iar soția sa, Elsa, îl așteptase o
perioadă și apoi plecase la rudele ei din Germania.
Obosit și dezorientat, profesorul se întoarce la casa țigăncilor pentru a cere socoteală pentru
încurcăturile petrecute. Baba îi cere 100 de lei și-l trimite în casa cea mare unde se mai afla acum
doar o nemțoaică. Intrat în salon, el observă „umbra unei femei tinere”, în care o recunoaște pe
Hildegard, iubita sa din tinerețe; aceasta îi spune că îl aștepta de mult timp și îl invită să meargă cu
ea. Cei doi ies din grădină „fără să mai deschidă poarta” și urcă într-o trăsură condusă de un birjar,
ce fusese în tinerețe dricar. Gavrilescu constată că se întâmplă cu el ceva straniu, asemănător cu
intrarea într-o stare de vis, iar Hildegard îi răspunde zâmbind: „Toți visăm [...] Așa începe. Ca într-un
vis...”.[2]:p. 477

Personaje[modificare | modificare sursă]
 Gavrilescu - profesor de pian din București, în vârstă de 49 de ani, ce consideră că are „o fire
de artist”; a studiat la Charlottenburg și este căsătorit cu nemțoaica Elsa
 baba - o țigancă bătrână ce pare să trăiască în afara timpului[3]:p. XLIV
 o evreică, o grecoaică și o țigancă - trei fete tinere cunoscute de Gavrilescu „la țigănci”
 doamna Georgescu (născută Petrescu) - femeie ce locuiește în apartamentul doamnei
Voitinovici, „încă tânără, dar cu obrazul palid și veștejit”
 tânărul Georgescu - fiul vitreg al doamnei Georgescu, întâlnit de Gavrilescu în tramvai
 domnul Costică - cârciumarul din cartierul lui Gavrilescu
 birjarul de noapte - un individ bonom, visător și generos, ce a fost dricar în tinerețe
 Hildegard - iubita din tinerețe a lui Gavrilescu
 Elsa - soția profesorului Gavrilescu, originară dintr-un sat de lângă München