Minuni si false minuni

Minunile sunt fapte Dumnezeieşti mai presus de mintea şi puterea omenească.

Ele sunt fapte săvârşite în firea văzută numai cu puterea lui Dumnezeu,
întrecând legile minţii şi ale firii,care se fac în momente extraordinare şi
urmăresc luminarea şi îndreptarea noastră în vederea mântuirii. Minunile arată
voinţa lui Dumnezeu şi arată căile Sale cele necunoscute.

Există o raţiune precisă pentru care Dumnezeu săvârşeşte minuni şi anume

mântuirea omului. Iisus Hristos nu a săvârşit niciodată minuni de dragul
miracolului sau pentru a atrage atenţia asupra Sa.

Cele mai cunoscute minuni din Biblie sunt: crearea Lumii din nimic de către
Dumnezeu, prefacerea unei materii în altă materie ca exemplu avem
prefacerea toiagului în şarpe şi a apei în sânge de către Moise, prefacerea apei
în vin la nunta din cana Galileii de către Iisus),înmulţirea unei materii
(înmulţirea peştilor şi a pâinilor de către Iisus, înmulţirea untdelemnuluide
către Ilie), învierea din morţi (Ilie, Elisei, Iisus, unii sfinţi la învierea lui Iisus ,
toţi oamenii la învierea cea de pe urmă a celor adormiţi), trecerea prin ușile
încuiate a lui Iisus după înviere, mersul pe apă (Iisus şi Petru), producerea de
fenomene naturale extreme (potopul, ploaia de focşi pucioasă peste Sodoma şi
Gomora)vindecările neobişnuite (vindecarea orbului din naştere,vindecările din
scăldătoarea Betezda la pogorârea îngerului), toate apariţiile îngerilor atât în
viscât şi în realitate (în formă nevăzută sau întrupaţi) (de exemplu pedepsirea
prin muţenie a lui Zaharia de către înger pentru necredinţa în legătură cu
naşterea lui Ioan Botezătorul, lovirea cu orbire de către îngeri a desfrânaţilor
din Sodoma) şi aşa mai departe.
Unele minuni (de exemplu comunicarea cu cei morţi, ghicitor ia) sunt total
interzise, fiind unele din cele mai grave păcate, atât pentru vrăjitor cât şi
pentru cel ce apelează la astfel de practici.

Mântuitorul condamnă pe cărturarii şi farsierii care cer “semne”, ce caută

minuni doar pentru senzaţional, cei ce în momentul răstignirii lui Iisus spuneau
“Dacă eşti fiul lui Dumnezeu,coboară-te de pe cruce”.

Una dintre preocupările de bază ale regilor în Biblie era îndepărtarea celor ce
aveau astfel de îndeletniciri.

Manase a cultivat vrăjitoria la curtea sa şi s-a ocupat personal de vrăjitorie

până în momentul când s-a pocăit adânc şi s-a închinat lui Dumnezeu.

În prima parte a domniei,Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi

pe cei ce Ghiceau însă înaintea unei lupte cu filistenii, fiindu-i frică, a apelat el
însuşi la o vrăjitoare şi aintrat în legătură cu profetul Samuel

Pavel este bătut şi aruncat în temniţă pentru că a alungat duhul pitonicesc din
trupul unei ghicitoare care aducea mari câştiguri stăpânilor ei, lăsându-i pe
aceştia fără câştiguri.

De multe ori ne rugăm ca Dumnezeu să îndeplinească cererea noastră;

asteptăm o minune dumnezeiască însă nu judecăm cât adevăr, folos real şi
lipsit de egoism ar putea fi în dorinţa noastră, iar dacă răspunsul la dorinţă
întârzie, suntem gata să pierdem credinţa.
Însă în această situaţie, Sfânta Scriptură ne învaţă să avem conştiinţa că nimic
din viaţa noastră nu se petrece fără îngăduinţa lui Dumnezeu, care este iubirea.

Fiind fenomene, adică acte care cad sub simţuri, minunile pot fi cunoscute şi
deosebirea între minunile adevărate şi cele false se poate face uşor, dacă avem
în vedere caracterul supranatural şi scopul religios-moral al minunii, cum şi
condiţiile ce trebuie să le îndeplinească taumaturgul (persoana care face
minuni), ca organ sau instrument al revelaţiei divine.

Minunea se poate cunoaşte ca atare şi deosebi mai întâi de fenomenele sau

actele naturale, prin aceea că ea întrece ca efect cauzele naturale. Vindecarea
unui bolnav cu medicamente, printr-un tratament oarecare, să zicem prin băi,
raze, regim alimentar etc, ori printr-o operaţie chirurgicală, este ceva natural;
dar vindecarea numai cu cuvântul ori de la distanţă a unei infirmităţi incurabile
sau a unei boli grele, este fără îndoială o minune, pentru că nu e săvârşită pe
cale naturală ci prin harul lui Dumnezeu.
Minunea se deosebeşte iarăşi uşor de faptele istorice obişnuite prin aceea că,
având caracter extraordinar, ea atrage atenţia contemporanilor în mod deosebit
asupra ei.
De minunea falsă iarăşi se deosebeşte uşor minunea adevărată, oricât s-ar părea
de extraordinară cea falsă, deoarece aceasta nu serveşte niciodată unui scop
religios-moral, ci se face numai în vederea unui interes, adesea material, sau
pentru a satisface curiozitatea mulţimii, iar taumaturgul este sau un îngâmfat,
sau un şarlatan ordinar. Aşa sunt în cea mai mare parte minunile făcute de
şamani, de vrăjitorii triburilor primitive, de fachiri, de medii spiritiste, de
hipnotiști etc.