La Tiganci

La țigănci este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în

iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul Nuvele, tipărit de Cercul
de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România
în ediția din septembrie 1967 a revistei Secolul 20, fiind inclusă apoi în volumul
La țigănci și alte povestiri, tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din
București.

REZUMAT

Într-o după-amiază toridă de vară, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse

o lecție de piandomnișoarei Otilia Pandele, profesorul bucureștean Gavrilescu își
dă seama că și-a uitat servieta cu
partituri în apartamentul doamnei Voitinovici, mătușa Otiliei, aflat pe strada
Preoteselor nr. 18. Coboarărepede ca să ia tramvaiul în sens invers și, după o
perioadă de așteptare zadarnică, se duce la umbră șiapoi începe să meargă pe jos
pentru a evita căldura toropitoare.

În stația următoare este atras hipnotic de mirosul amărui al frunzelor de nuc și

de nefireasca răcoare cevenea din grădina unei case înalte ce aparținea unor
țigănci, pe lângă care trecuse mulți ani fără să o ia în seamă. Căutând o oază de
răcoare, profesorul intră în curte și este dus de o fată oacheșă într-
o căsuțăveche unde o babă îi oferă posibilitatea de a alege trei fete în schimbul a
300 de lei. Pe drumul sprebordeiul unde se aflau fetele, Gavrilescu simte în mod
inexplicabil o senzație de fericire de parcă ar fi
fost din nou tânăr și își amintește brusc de Hildegard, marea sa dragoste.
Profesorul întâlnește în bordeitrei fete tinere (o grecoaică, o evreică și o
țigancă) ce îl supun unei probe: el trebuie să ghicească care-i țiganca. Rătăcit în
propriul trecut, el nu reușește să ghicească țiganca și se trezește prizonier într-
unspațiu labirintic, simțind că trupul său este gol, diform și înfășurat într-o
draperie ca un giulgiu.

Gavrilescu se trezește în cele din urmă și iese din curtea țigăncilor, continuându-
și drumul cu tramvaiul către apartamentul doamnei Voitinovici. Vecinii de acolo îl
informează însă că Otilia se măritase cu optani în urmă, iar doamna Voitinovici se
mutase în provincie după nunta nepoatei sale. Crezând că a făcut
o confuzie din cauza oboselii, ia tramvaiul pentru a ajunge acasă, dar află cu
stupoare că prețul biletuluifusese majorat de cinci ani, iar bancnota pe care o
avea ieșise din circulație cu un an în urmă. Profesorulajunge în miezul nopții la
apartamentul său din zona Vama Poștei, dar este informat că acum locuiaacolo o altă
persoană. Cârciumarul de la colțul străzii îi spune că Gavrilescu dispăruse
inexplicabil înurmă cu 12 ani, iar soția sa, Elsa, îl așteptase o perioadă și apoi
plecase la rudele ei din Germania.

Obosit și dezorientat, profesorul se întoarce la casa țigăncilor pentru a cere

socoteală pentru încurcăturile petrecute. Baba îi cere 100 de lei și-l trimite în
casa cea mare unde se mai afla acum doar o nemțoaică. Intrat în salon, el observă
„umbra unei femei tinere”, în care o recunoaște pe Hildegard,iubita sa din
tinerețe; aceasta îi spune că îl aștepta de mult timp și îl invită să meargă cu ea.
Cei doi iesdin grădină „fără să mai deschidă poarta” și urcă într-o trăsură condusă
de un birjar, ce fusese în tinerețe dricar. Gavrilescu constată că se întâmplă cu
el ceva straniu, asemănător cu intrarea într-o stare de vis,iar Hildegard îi
răspunde zâmbind: „Toți visăm [...] Așa începe. Ca într-un vis...”