Despre magie, superstitii, false credinte

Omul inainte de caderea in pacat nu avea o cunoastere patimasa, cunoastea lumea prin Dumnezeu si
nu in afara relatiei cu El. Omul din ziua de astazi se multumeste cu franturi din realitate, iar daca face
un efort in a privi lumea ca pe un intreg recurge la magie si superstitie.

Superstitiile sunt o mostenire din paganism, in care se practica pe scara larga, prezicerile si invocarile
magice ale puterilor suprafiresti, din convingerea ca zeii pot fi siliti prin anumite cuvinte si gesturi, sa
comunice viitorul si sa vina in ajutorul celor care ii cheama.

Traim inca in plin paganism, viata noastra este sufocata de falsele credinte. E inca foarte inradacinata
in subconstientul nostru si manifestata in practici, credinta in interventia unor forte nevazute care nu
au nimic de-a face cu invatatura crestina.

La Osea IV, 12 Dumnezeu mustra pe evrei ca intreaba lemnul. Se aruncau bete in aer si din pozitia
lor in urma caderii, se tragea o concluzie. Astazi avem ceva asemanator in datul in carti. De asemenea
se citea viitorul in pahar: Pentru ce ati furat cupa din care bea stapanul meu si din care el ghiceste?
(Geneza XLIV, 5). Ceva asemanator avem cu ghicitul in cafea.

Tot in prezicerea viitorului sta si considerarea anumitor zile ca norocoase pentru inceperea unei
activitati, iar a altora ca lipsite de noroc. Martea este socotita o zi nenorocoasa, in vechime ea era
inchinata lui Marte zeul razboiului. Multi se tem de numarul 13. Avem in Occident hoteluri unde la
camere intalnim numarul 12 bis si nu 13. Teama isi are poate cauza in faptul ca Iuda care era al 13 -
lea l-a vandut pe Hristos. Se pierde din vedere ca dupa Inaltarea lui Hristos au fost 13 Apostoli ( s-au
adaugat Matia si Pavel), si prin ei lumea a fost adusa la crestinism.

Si visul a ajuns sa joace un rol important in viata omului. Insa, sensul visurilor nu-l cunoastem, de
cele mai multe ori ele au o cauzalitate organica sau pshihologica. Prezicatorii atribuie visurilor rosturi
revelatorii. Pentru ca se credea ca prin vise isi comunica zeii vointa, oamenii cautau permanent sa aiba
visuri revelatorii. Dormeau pe mormitele celor decedati si considerau visurile de acolo drept
comunicari ale celor din lumea de dincolo.

In loc de a cauta vindecarea prin rugaciune si prin indreptarea vietii - dar si prin mijloacele naturale
ale medicinei, omul cauta vindecarea fara nici un efort moral si intelectual.

Crestinismul are la baza Revelatia divina care s-a produs in mare parte prin viziuni. Dar ele se
caracterizeaza prin: sunt lipsite de o forma asemanatoare formelor din lume, sunt rare si servesc unui
scop de mare misiune si presupun o curatire desavarsita de patimi. Ca lumea supranaturala nu are
forme asemanatoare celor pamantesti si ca in general nu se face cunoscuta prin astfel de forme, ne
spune Sfantul Apostol Pavel. In rapirea sa in al treilea cer, a auzit cuvinte de nespus, care nu-i sunt
date omului sa le rosteasca (II Cor.XII,4). Iar despre bunatatile vietii viitoare spune:ochiul nu le-a
vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-a suit(I Cor II, 9).

Desigur Patericul admite si aratari ceresti. Sfantul Simeon Teologul vorbeste adeseori cu Hristos in
lumina, iar in cursul disputei isihaste Biserica noastra a formulat invatatura despre vederea luminii
dumnezeiesti.

Faptul ca vorbim de vederi, dar ca ele sunt rare, ni se arata ca Dumnezeu nu suspenda ordinea
naturala, dar o face intr-un mod cu totul supranatural si in vederea mantuirii. Sfantul Apostol Pavel a
avut o singura rapire si vorbeste o singura data despre ea si abia dupa 14 ani silit de cei care ii
contestau autoritatea, dar si atunci o anunta simplu fara a o descrie in amanunte.

Scrierile ascetice daca vorbesc de rapire sau de vederea luminii dumnezeiesti, considera ca acestea nu
pot avea loc decat dupa curatirea de patimi.
Ignoranta este mediul propice de raspandire a falsului misticism. Acest fals misticism coboara
supranaturalul, transformandu-l in ceva obisnuit. Credinta luminata este aceea care nu-I atribuie lui
Dumnezeu nici una din insusirile si functiile naturii. A pune manifestarile lui Dumnezeu in rand cu
manifestarile naturii, inseamna a uita ca trebuie sa trecem prin granite invierii, ca si Hristos, pentru a
ne intalni cu lumea supranaturala. Afirmand intalnirea noastra cu Hristos in ordinea naturala,
inseamna a uita ca El a intrat prin inviere in alta ordine.

Cei ce vad minuni si vederi la tot pasul au schimbat marirea lui Dumnezeu celui nestricacios, cu
asemanarea omului celui stricacios (Rom I,23).

Credinciosul asteapta scaparea de anumite greutati, nu de la o indreptare a vietii sale, ci de la miracole
care il dispenseaza de eforturi morale in vederea indreptarii vietii sale

Dunca Robert
XII E