,,La tiganci"

de Mircea Eliade

„La țigănci” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și
publicată în anul 1963 în volumul Nuvele, tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost
publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei Secolul 20, fiind inclusă
apoi în volumul La țigănci și alte povestiri, tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București.
Titlul operei literare: La tiganci

Autorul: Mirecea Eliade

Opera face parte din volum: ,,La tiganci si alte povestiri''

Date importante din viata si activitatea scriitorului: Mircea Eliade a fost istoric al religiilor,
scriitor de fictiune, filozof si profesor român la Universitatea din Universitatea din România. Chicago.
Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei
de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de
Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volum științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse
în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine
documentate.

Alte opere ale autorului: ,,Le Sacre et le Profane''; ,,Romanul adolescentului

miop''; ,,Gaudeamus''; ,,Maitrey''; ,,Secretul doctorului Honigberger''; ,,19 trandafiri''

Specia literară: nuvela

Opera este scrisă în: proza

Structuta: Nuvela este construită riguros ca o alegorie a trecerii către moarte, după cum remarca
profesorul Sorin Alexandrescu, putând fi împărțită în opt episoade după cum urmează:

· I: în tramvai;

· II-III - la țigănci, cele trei fete;

· IV - la țigănci, „visul”;

· V - în tramvai, la Voitinovici;

· VI - acasă; VII - pe drum și în birjă;

 · VIII - la țigănci, plecarea finală.

Cele opt episoade marchează un itinerar spiritual al personajului între Viață și Moarte, Profan și Sacru,
lumea „de aici” și lumea „de dincolo”, tradus grafic în chipul următor:

Real — „Ireal” — „Real” — Ireal. Episoadele marchează un număr simetric de treceri (intrări și ieșiri) ale
personajului din lumea reală în cea ireală și invers. Primul episod este plasat în lumea normală, apoi
urmează trei episoade la țigănci, alte trei episoade în lumea exterioară (de această dată „anormală” și
dezorganizată) și un ultim episod ce prezintă revenirea la țigănci și plecarea definitivă. Intrarea în grădina
țigăncilor reprezintă o ieșire din Real și o intrare intermediară în „Ireal”, personajul părăsind cotidianul și
trecând într-o lume vrăjită, atemporală. Ieșirea din grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume
aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și în care se simte înstrăinat.

Logica literară a nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu plecarea de la țigănci,
intrându-se într-o logică a absurdului ca și „Căldură mare” a lui Caragiale.

Locul desfășurării acțiunilor: Bucuresti

Timpul desfășurării acțiunilor: perioada interbelica

Titlul operei (structură, semnificaţie): Titlul semnifica in sens denotativ un spatiu dinlumea
bucuresteana, o zona considerata rau hamata, despre care lumea vorbeste cuindignare si in care
protagonistul doreste sa intre acolo din curiozitate. In sens conotativtermenul reprezinta o alta lume,
exprima camuflarea sacrului profan sau lumile opuse.

Personaje:

· Gavrilescu — profesor de pian din București, în vârstă de 49 de ani, ce consideră că are „o fire de
artist”; a studiat la Charlottenburg și este căsătorit cu nemțoaica Elsa

· baba — o țigancă bătrână ce pare să trăiască în afara timpului[3]:p. XLIV

· o evreică, o grecoaică și o țigancă — trei fete tinere cunoscute de Gavrilescu „la țigănci”

· doamna Georgescu (născută Petrescu) — femeie ce locuiește în apartamentul doamnei

Voitinovici, „încă tânără, dar cu obrazul palid și veștejit”

· tânărul Georgescu — fiul vitreg al doamnei Georgescu, întâlnit de Gavrilescu în tramvai

· domnul Costică — cârciumarul din cartierul lui Gavrilescu

· birjarul de noapte — un individ bonom, visător și generos, ce a fost dricar în tinerețe

· Hildegard — iubita din tinerețe a lui Gavrilescu

 · Elsa — soția profesorului Gavrilescu, originară dintr-un sat de lângă München

Tema: Moartea; Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat
în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane,
imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele pentru a evidenția opoziția între esențial și banal și
irelevanța timpului în descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să reveleze existența a două lumi
paralele în Universul cotidian: o lume reală-profană (lumea de aici) și o lume sacră (lumea de dincolo)
care se manifestă permanent, dar discret.

Rezumatul:

Opera ,,La tiganci A'' este compusa din opt episoade distincte.Astfel, nuvela se deschide cu episodul
calatoriei cu tramvaiul, in care sunt prezentati pasagerii, cu domnul Gavrilescu in prim-plan, autorul
surprinzand discutiile lor despre vreme dar si reactiile lor referitoare la lumea, atat de straina lor, a
tigancilor. Realizand ca si-a uitat servieta la doamna Voitinovici, matusa Otiliei, o eleva de-a dansului-el
fiind profesor de pian.

Coborand din tramvai, spre a se intoarce catre casa acesteia, el incepe sa derileze, coplesit de caldura.
Incearca sa astepte tramvaiul in statie, insa nu rezista si incepe sa mearga, pana ce ajunge in fata curtii
tigancilor. Aici se uita visator in curte si vede o tanara ce-l ademeneste inauntru, ducanu-l intr-un bordei.

Aici incepe cel de-al doilea episod, ce se desfasoara in planul irealului. Acesta incepe cu discutia cu
batrana, in care el ii da trei sute de lei si-l pune sa-si aleaga fetele. Astfel, el s-a ales cu o tiganca, o
grecoaica si o ovreica.Acesta continua cu episodul intalnirii cu cele trei fete. Acestea ii cer s-o identifice
pe tiganca, insa nu reuseste deoarece inca nu era gata pentru plecarea definitiva si tinde mereu sa le
povesteasca despre Elsa si Hildegard. Din cauza caldurii el bea multa cafea si deoarece fetele incep sa-l
invarteasca puternic, el lesina, incepand sa viseze.

Trezindu-se, el intra intr-o cautarea labirintica, in care bordeiul se transforma intr-un labirint si, pornind
in cautarea fetelor,intalneste tot felul de obstacole, in final trezeste invaluit intr-o draperie asemenea
unui giulgiu, fiind imbracat cu niste haine necunoscute: cu tunica si niste salvari de matase galbena. Firul
epic continua cu episodul reintalnirii cu baba, in care cei doi sunt surprinsi discutand despre seara
trecuta, insa, domnul Gavrilescu, auzind sunetul tramvaiului trecand in strada isi reaminti de doamna
Voitinovici si pleaca grabit.

Incepe al cincilea episod, si anume calatoia cu tramvaiul ce ii dezvalui un aspect ciudat: calatorii nu mai
erau la fel de amabili, nu mai intrau la fel d usor in vorba ca in ultima calatorie.Al saselea episod e format
din popasul facut la doamna Voitinovici ce ii trezeste alte semne de intrebare, el descoperind ca doamna
nu mai locuia acolo de opt ani si chiar ca Otilia se casatorise. Dezamagit, pleaca, facand ultima sa
calatorie cu tramvaiul., cand descopera ca bancnotele se schimbasera, biletul se scumpise, iar a vorbi
despre ,,la tiganci A'' devenise de nepermis in fata unei doamne.

Episodul popasului in fata propriei locuinte il face pe Gavrilescu sa realizeze ca lumea chiar se
schimbase, chiar ca a sa cheie de la casa nu mai se potrivea. Tot incercand, batand in usa si sunand, el a
reusit sa irite vecinii care i-au spus ca a gresit adresa deoarece acolo locuia domnul Stanescu, care era
plecat la bai. Dezamagit, el se hotari cu greu sa intre in carciuma din colt. Discutia cu patronul carciumii ii
lamureste cateva din neclaritatile sale, afland ca Elsa se intorsese in Germania acum doisprezece ani,
imediat dupa disparitia misterioasa a sotului ei.

Tehnici narative: Nuvela este realista prin tehnica epicului dublu. Naratiunea este realizata prin
inlantuirea celor opt episoade care ar marca un numar simetric de intrari si iesiri sau de treceri ale
personajului de la o existanta la alta, din planul real in planul ireal. Pendularea protagonistului intre real
si ireal reda un itinerar spiritual: de la profan la sacru, de la viata la moarte