Poezia este o arta poetica traditionalista ce face parte din volumul Parga

aparut in anul 1921.Opera are la baza mitul biblic al rugaciunii lui Iiisus din gradina
Ghetzemani, episodul rastignirii si integrarea in cele vesnice, astfel ca poetul
reinterpreteaza esenta religioasa a mitului si o atribuie omului modern pentru a
surprinde raportul dintre viata laica si cea spirituala.
Tema operei este specifica poeziei iconografice si este de inspiratie religioasa,
bliblica, surprinzand ruga lui Iisus. Desi tema este una religioasa, lupta lui Iisus cu
moartea reprezinta alegoric eternul conflict dintre cunoastere si traire, dintre trup si
suflet. Este drama omului ce nu poate schimba un destin ce i-a fost scris, a unui suflet in
cautarea linistii, echilibrului, a propriei identitati.
Poezia se incadreaza in lirismul obiectiv, lirica descriptiva, fiind discurs descriptiv
de tip tablou. In acest sens, se evidentiaza verbe de persoana a III a lupta, se
impotrivea si pronume de persoana a III a-i, ei.
Poezia se nscrie n limitele tradiionalismului, la nivelul coninutului, prin tema
abordat substratul religios , prin motivele care susin tema jertfa, condiia omului,
relaia uman divin, iar la nivel formal prin simplitatea expresiei artistice, preferina
pentru simbol, parabol, comparaia simpl. Organizarea textului n secvene poetice
riguros construite, care amplific drama trit de personajul cu valoare simbolic,
preocuparea pentru aspectul formal ( rima consecvent, msura ampl a versurilor )
sunt tot attea elemente de tradiionalism la nivel exterior.
Titlul operei, un substantiv propriu desemneaza denotativ locul sacru aflat in
Israel pe Muntele Maslinilor. Valoarea conotativa arata ipostaza rugii divine in care
dualitatea om-Mantuitor se confrunta, framantarea sufleteasca dominand tabloul
rugaciunii.
Incipitul "Iisus lupta cu moartea si nu primea paharul", surprinde suferinta lui
Iisus,fiind pus in evidenta conflictul interior al laturii divine cu cea umana.In unicul sau
moment de slabiciune, el cere indurare, dorindu-si dezlegarea de la soarta tragica ce i-a
fost trasata.Metafora "paharul" reda in esenta forma de materializare a acesteia.
In cele patru catrene discursul liric urmareste natura duala a lui Iisus ca fiu al
omului, dar si ca fiu al Domnului, prezentand drama interioara a acestuia, izvorata din
dualitatea fiintei sale. Compoziional, poezia este alctuit din patru strofe cu caracter
descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasc a lui Iisus, iar
ultima amplific suferina, care se rsfrnge asupra planului exterior, al naturii.
In prima strofa poetul compune imaginea lui Isus accentuand zbuciumul
omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: "Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea
intr-una". Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul (rosul sangelui - simbol al
vietii umane) si divinul (albul - simbol al puritatii ceresti).
Tendinta generala a poetului este de hiperbolizare, pentru ca astfel sa se
sublinieze si mai mult efortul de a ocoli ispita. Ca urmare chinurile Mantuitorului sunt
inchipuite la proportii cosmice in primele doua strofe: Isus "lupta cu soarta si nu
primea paharul", cazut "se-mpotrivea intr-una", sufletu-i e mistuit de "o sete uriasa",
respinge incrancenat, cu falcile inclestate "infama bautura" si intensitatea durerii sale
face sa rasune intreaga natura: "Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".
Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand
alegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie.

Strofele doi si trei dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile

crucificarii, dar si depasirea acestui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a
lui Isus. "Paharul chinurilor se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu Graalul"; astfel in
paharul cu otrava, simbol al patimilor ce trebuie indurate, apar "sterlici de miere" si
cupa devine o cale spre viata vesnica: "Batandu-se cu moartea, uitase de viata".
Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima
strofa.Amplificarea tragismul trairilor lui Isus se face prin imaginea maslinilor care
"pareaui ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", simbol al lumii vegetale ce il insotea
candva in Ierusalim alaturi de osanalele cu care era primit de multime.Vantul care
framanta lumea anunta martiriul care va schimba destinul omenirii si ultimul vers: "si
ulii de seara dau roate dupa prada" e incarcat de sugestii premonitorii.
D i n p u n c t d e v e d r e stilistic o b s e r v m p re z e n a fi g u r i l o r d e s t i l
c a re s p o re s c expresivitatea textului, fr a-l ncrca n mod inutil i ostentativ
cu podoabe retorice.Remarcm astfel metafore: paharul, mn ne-ndurat,
infama butur, veninulg r o a z n i c , s t e r l i c i d e m i e r e , e p i t e t e :
s u d o r i d e s n g e , c h i p u - I alb v e n i n u l groaznic , sete uria , grozava
cup , amarnica I
strigare infama butur(acesteultime exemple sunt i
inversiuni), comparaiachipu-i alb ca varul, personifi cri: se frmntau
mslinii, preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad.
Relatiile de opozitie se axeaza in principal pe antiteza dintre partea umana si
cea divina din Iisus, element ce sta la baza ideei poetice centrale.Latura sa omeneasca,
cauzeaza ezitarea, suferinta pe care le resimte in fata destinului implacabil ce ii este
impus prin originea divina.Poetul utilizeaza o serie de constructii ce redau la nivel
simbolic zbuciumul, durerea :"nu primea", "se-mpotrivea", "cazut pe branci". Sintagma
oximoronica " sub veninul groaznic simtea ca e dulceata..." sugereaza faptul ca Iisus
constientizeaza importanta sacrificiului sau -veninul-realizand faptul ca urmarile
acestuia sunt de o importanta colosala pemtru umanitate,dulceata reprezentand practic
viata vesnica,mantuirea.
Versificatia se pastreaza in tiparele traditionale, lucru specific curentului.Rima
incrucisata este in acord cu ritmul iambic si masura de paisprezece silabe.Limbajul poetic
este marcat de folosirea repetata a punctelor de suspensie, ce au rolul de a stigmatiza
framantarea sufleteasca , amplificata de apropierea iminenta a momentului tradarii si
apoi al rastignirii. Lexicul regional si termeni religiosi reflecta simplitatea limbajului
traditionalist si exprisivitatea acestuia:branci, nu primea, sterlici, se framantau,
iar termeni venim-dulceata sugereaza contrastul dintre aparente si esente, dintre doua
dileme existentiale ale omului.
In opinia mea, poezia "In Gradina Ghetsemani" este o realizare artistica
impresionanta, cu un loc aparte nu doar in cadrul operelor autorului, cat si in randul
intregii lirici traditionaliste.
In concluzie, n Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip
traditionalist prin inspiraia religioasa (poezie iconografica), coordonanta a spiritualittii
romaneti