1.

Noţiuni introductive

În telecomunicații, broadband este o transmisie de date cu lățime de bandă

largă, care transportă mai multe semnale și tipuri de trafic. Mediul poate fi cablu
coaxial, fibră optică, radio sau perechi răsucite.
În contextul accesului la Internet, prin bandă largă se înțelege orice acces la
internet de mare viteză, care este mereu în funcțiune și mai rapid decât accesul
prin dial-up pe serviciile tradiționale analogice sau ISDN PSTN..
Note : Accesul la Internet prin dial-up este o formă de acces care utilizează
facilitățile rețelei publice de telefonie (PSTN) pentru a stabili o conexiune la un
furnizor de servicii Internet (ISP) prin apelarea unui număr de telefon pe o linie
telefonică convențională.
ISDN este un acronim pentru Integrated Services Digital Network,
reprezentând un set de standarde de comunicare pentru transmisia digitală
simultană a serviciilor de voce, video, date și alte servicii de rețea în cadrul
circuitelor tradiționale ale rețelei telefonice publice comutate.
Rețeaua publică de comutație telefonică (PSTN - public switched
telephone network) este agregatul rețelelor telefonice de comunicații cu circuite
mondiale operate de operatori de telefonie naționali, regionali sau locali,
furnizând infrastructură și servicii pentru telecomunicații publice.

Serviciul de Internet de bandă largă este cu adevărat cea mai utilizată

formă de acces la Internet datorită vitezei sale ridicate de acces; acesta este oferit
în patru forme diferite, DSL (sau Digital Subscriber Line), de asemenea fibră
optică, cablu și satelit. Vechea conexiune dial-up este singurul serviciu de internet
non-bandă largă disponibil și, chiar dacă este mai ieftin, majoritatea utilizatorilor
de Internet se îndreaptă către conexiunea la internet de bandă largă mai rapidă.
DSL
Serviciul de internet DSL (sau Digital Subscriber Line) face conexiunea prin
utilizarea firelor telefonice neutilizate, care nu cauzează nicio întrerupere a

3
serviciului utilizatorului de telefonie. Viteza pe care o experimentează cu o
conexiune DSL variază în funcție de distanța de la stația de comutare. Viteza va fi
mai lentă, cu cât cei care îl folosesc sunt mai departe și cu cât este mai aproape
de stația de comutare și acesta poate fi un factor decisiv atunci când încearcă să
selecteze între o linie DSL și o conexiune prin cablu.

Cablu
Conexiunea prin cablu de bandă largă este asigurată de furnizorul local de
televiziune prin cablu. Aici viteza conexiunii la internet prin cablu variază în
funcție de numărul de utilizatori ai serviciului la un moment dat. Având în vedere
o anumită zonă geografică, utilizatorii serviciului de cablu de bandă largă
împărtășesc lățimea de bandă a conexiunii, ceea ce încetinește viteza cu care mai
mulți utilizatori se află în sistem. Acest lucru se va întâmpla în momentele de vârf,
de exemplu târziu în seara după ce ziua de lucru s-a încheiat când mulți oameni
vor accesa internetul. Oarecum înșelătoare, adesea compania de cabluri estima
viteze de conectare care se bazează pe gândirea că se utilizează serviciul. Dar
acest lucru nu este în mod evident cazul.

Fibra optica
Cel mai nou serviciu de bandă largă este fibra optică, care este cea mai
rapidă conexiune la internet până acum. Cu toate acestea, acest tip de serviciu de
internet este încă în fază incipientă, deoarece zonele sale de servicii sunt destul
de limitate și deoarece fixarea cablului cu fibră optică durează un timp până la
finalizare. Oriunde este disponibil, costul nu numai că este în competiție cu cel al
DSL și prin cablu, ci oferă o conexiune mult mai rapidă decât ambele servicii.

Satelit
Ultimul și cel mai lent serviciu de bandă largă este furnizat prin satelit. Deși
acesta este un bun înlocuitor pentru dial-up pentru cei care trăiesc în zonele
rurale îndepărtate, costurile de instalare sunt destul de ridicate, dar tarifele
lunare în curs sunt competitive atât pentru cablu, cât și pentru DSL.

4
 Există multe avantaje pentru serviciul DSL și pentru serviciile de bandă largă
prin cablu. Oferă o lărgime de bandă mai mare decât alte formulare de acces la
internet și acest lucru facilitează utilizatorului multitasking cu mai multe aplicații
care funcționează în fundal în timpul navigării pe web. Este posibilitatea să
navigați pe internet în timp ce ascultați audio.

Rețeaua de computere din casă este facilitată printr-o conexiune de bandă

largă, fie prin modemuri fără fir sau prin cablu.
Costul serviciului în bandă largă este mai mare anual decât versiunea mai
ieftină de dial-up cu 100-500 $ (400-2000 lei), dar având în vedere avantajele și
ușurința conexiunii în bandă largă, merită costul.

O conexiune în bandă largă vă permite să jucați multe jocuri populare pe

calculator care se bazează pe o conexiune rapidă la internet.

Conexiunea de bandă largă, spre deosebire de vechea conexiune la Internet

prin dial-up, nu va implica linia telefonică în timpul utilizării. De fapt, având o
conexiune de bandă largă, se poate obține un serviciu de telefonie prin internet,
astfel încât să nu mai fie nevoie de linia telefonică tradițională.

Un alt avantaj deosebit al unei conexiuni în bandă largă este faptul că

suntem în permanență conectați la Internet. Utilizatorul se poate conecta rapid la
intranetul și e-mailul său de lucru într-o chestiune de secunde.

Mulți dintre cei care iau în considerare aceste opțiuni de servicii de internet
de bandă largă în general îngustă căutarea către cele mai populare servicii care
sunt DSL și cablu. O bună abordare atunci când o persoană cercetează opțiunile ar
fi să întrebe pe cei din zona în care se gândește, pe ce serviciu le folosește și cum
funcționează pentru ei.

Chiar dacă serviciul de bandă largă prin cablu oferă o conexiune rapidă la
internet, această viteză rapidă nu va fi realizată dacă nu se poate baza pe

5
conexiune. De exemplu, conexiunea pe cablu pe care o primește un beneficiar
depinde de lățimea de bandă partajată, de numărul de utilizatori din sistem în
orice moment și de latența din rețea.

Lățimea de bandă este doar un factor care determină viteza conexiunii la

internet. Este o măsură a cantității de date care intră în rețea într-o perioadă de
timp și este măsurată în bps sau biți pe secundă. Cu cât este mai mare fluxul de
date, cu atât este mai bine conectarea la internet a rețelei. În conexiunile de
bandă largă, ratele de date acceptate sunt, în general, de 300 Kbps și mai mari,
spre deosebire de vechiul dial-up maxim de 53 Kbps.

Din nou, cu o conexiune DSL de bandă largă, viteza de conectare a

internetului poate fi redusă drastic de distanța pe care un abonat este situat de la
stația de comutare. Cu cât abonatul este mai departe de stația de comutare, cu
atât conexiunea la internet este mai lentă.
Odată instalat, conexiunea de bandă largă este mereu activă. Conexiunea
este menținută cu utilizarea unui cablu sau a unui modem DSL. Acestea
conectează computerul la priza de cablu de pe perete, în cazul conexiunii la
internet prin cablu; sau modemul DSL la linia telefonică. Numai atunci când aceste
conexiuni devin deconectate, se va pierde conexiunea la internet.

Spre deosebire de vechiul serviciu de dial-up, nu se va poate forma un

anumit număr de telefon pentru a avea acces la internet. Cu un serviciu de bandă
largă, accesul la Internet este dat doar prin dublu clic pe pictograma browserului
de internet (de obicei pe desktop - Internet Explorer, Firefox, Netscape, Google
Chrome etc.); pagina web implicită se va deschide și se poate începe imediat
navigarea pe web. Întregul proces nu ar trebui să dureze mai mult de 10 până la
15 secunde, în funcție de viteza calculatorului în sine și de orice probleme de
încetinire.

Ce reprezintă baseband?
Cuvântul "baseband- bandă de bază" are înțelesuri sau utilizări puțin diferite,
în funcție de context, dar, în mod tradițional, este un semnal la o gamă de frecvențe
6
foarte îngustă în care datele sau informațiile sunt suprapuse și apoi transmise. Se
mai numește și un semnal lowpass, deoarece poate include frecvențe apropiate de
zero. În acest sens, o formă de undă sonoră este considerată ca o bandă de bază,
în timp ce semnalele radio deseori evaluate în nivelurile MHz nu sunt considerate
benzi de bază.
Banda de bază are o varietate de utilizări în industria tehnologică. În funcție
de context, el are sensuri puțin diferite, caracterul comun fiind un semnal :
Canalul benzii de bază - este un canal de comunicații care poate
transfera sau transmite frecvențe aproape de zero. De exemplu, LAN-urile
Ethernet și cablurile de serie.
Transmisia digitală de bandă de bază - aceasta se referă la utilizarea
canalului de bandă de bază, descris mai sus, pentru a transfera un flux de biți
pe un fir nefiltrat.
Lățimea de bandă a benzii de bandă - egală cu cea mai mare frecvență
a unui sistem, este limita de frecvență superioară limitată, cum ar fi cea a
unui filtru lowpass.
Semnalul benzii de bază - include frecvențe apropiate de zero, unde
alte informații care conțin frecvențe mai mari sunt suprapuse și apoi trimise
către sub-benzi mai mici.

2. Spectrul Radio

2.1 Frecvențele din spectrul radio folosite în comunicații

Conform Regulamentului radiocomunicatiilor al UIT, spectrul de frecvențe radio

se împarte în nouă game de frecvențe:
 VLF – de la 3 khz la 30 khz (frecvențe foarte joase),
 LF – de la 30 khz la 300 khz (frecvențe joase),
 MF – de la 300 khz la 3000 khz (3 Mhz) (frecvențe medii),
 HF – de la 3 Mhz la 30 Mhz (frecvențe înalte),
 VHF – de la 30 Mhz la 300 Mhz (frecvențe foarte înalte),
7
  UHF – de la 300 Mhz la 3000 Mhz (3 GHz), (frecvențe ultra înalte)
 SHF – de la 3 GHz la 30 GHz (frecvențe super înalte),
 EHF – de la 30 GHz la 300 GHz (frecvențe extra înalte),
 de la 300 GHz la 3000 GHz

2.2 Domeniul de utilizare

Utilizările spectrului radio se clasifică, după particularitățile tehnice și

operaționale de utilizare a acestuia, în servicii de radiocomunicații (concept pur
tehnic, care nu se confundă cu serviciile de comunicații electronice, a căror
furnizare este reglementată din punct de vedere administrativ la nivelul Uniunii
Europene, cu implementare și în legislația națională). Definițiile serviciilor de
radiocomunicații s-au elaborat și se actualizează de către Uniunea Internațională
de Telecomunicații (UIT), ținînd cont de inovația și progresul tehnologic pe plan
mondial.
Cele mai importante și utilizate servicii de radiocomunicații în România sunt:
mobil terestru, radiodifuziune sonoră și televiziune, fix, mobil maritim și mobil
maritim prin satelit, mobil aeronautic și mobil aeronautic prin satelit, fix prin
satelit, mobil terestru prin satelit, radiolocație, radionavigație maritimă și
aeronautică, auxiliar meteorologic.
Spectrul radio este efectiv utilizat prin intermediul stațiilor și terminalelor de
radiocomunicații. Acestea pot funcționa în regim individual sau sunt organizate în
rețele de radiocomunicații. Utilizarea spectrului poate avea drept scop furnizarea
de rețele publice și/sau de servicii de comunicații electronice, în cazul operatorilor
autorizați conform regimului de autorizare generală, sau poate fi destinată uzului
propriu al operatorilor sau al deținătorilor stațiilor de radiocomunicații respective.