În Grădina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu

Perioada interbelică este una dintre cele mai bogate perioade din punct de vedere literar,
din cultura română. Totodată, este perioada în care se vor manifesta două curente literare,
anume: tradiționalismul gândirist și modernismul lovinescian.
Traditionalismul se manifesta in perioada antebelica sub forma prelungirilor
romantismului si ale clasicismului, avand in extreme samanatorismul si poporanismul. In
perioada interbelica, se manifesta traditionalismul gandirist, aceasta fiind o reactie impotriva
modernismului lovinescian. Lirica traditionalista se caracterizeaza prin tematica rurala, idilizarea
satului, sentimentul dezradacinarii, se inspira din folclor, mituri si istorie, se remarca
autohtonizarea, alaturi de sentimentul national si se utilizeaza prozodia traditionala.
Traditionalismul gandirist adauga acestor trasaturi si dimensiunea spirituala (mai exact
ortodoxismul), prin cultivarea simbolurilor religioase in operele sale.
Printre reprezentantii traditionalismului romanesc, il remarcam pe Vasile Voiculescu, al
carui limbaj poetic imbina elemente traditionale cu unele elemente moderniste. Poezia ,,In
gradina Ghetsemani’’ a fost publicata in volumul ,,Pârga’’ din anul 1921. Poezia este un poem
iconografic care se inspira din motivul biblic al Rugaciunii Lui Iisus de pe muntele Maslinilor,
dupa Cina Cea de Taina. Scena este reluata atat in Evangheliile dupa Matei, Marcu si Luca, cat si
in icoanele din bisericile crestine, Iisus fiind reprezentat, in gradina Ghestemani, rugandu-se
pentru a nu primi paharul cu suferinta. Sudoarea i se transforma in sange, in timp ce paharul ii
coboara pe o raza de lumina, iar Dumnezeu ii trimite un inger care sa-l intareasca.
Tema poeziei este lupta interioară a Lui Iisus, dintre latura umană şi cea divină. Viziunea
despre lume, în sens restâns, se referă la lupta dintre sacru și profan, care se dă în orice om, lupta
omului cu moartea. În sens larg, poezia reflectă neliniștile omului modern – lupta care se dă în
fiecare clipă între componenta noastră materială și cea spirituală.
Titlul fixează spatial rugaciunea și patima, în Grădina Ghetsemani, loc cunoscut şi sub
numele de Grădina Măslinilor, măslinul fiind simbolul păcii. In ebraica, Ghetsemani se traduce
locul unde au fost presate maslinele, sugerand suferinta.
Poezia este alcatuită din patru catrene. Primele trei strofe reprezintă imaginea dramatică
a lui Iisus, iar ultima strofă reprezintă descrierea cadrului natural, participarea naturii la jertfa lui
Hristos. Relaṭiile de opoziṭie întâlnite sunt între uman şi divin. Simbolul central din poezie este
reprezentat de cupa. Rima este încrucişata, măsura fiind de 14 silabe, iar ritmul este trohaic.
Se remarcă, din punct de vedere stylistic, simplitatea limbajului, muzicalitatea versurilor,
fiind valorificate elemente de factură populară.
Lirismul este obiectiv, al rolurilor datorită prezenṭei pronumelor la persoana a III-
a:,,se”, ,,-i”, ,,-l” şi verbelor la persoana a III-a ,,lupta”, ,,ducea”, ,,uitase”, ,,treceau”.
La nivel lexico-gramantical întâlnim câmpul semantic al divinului şi al profanului, care
evidentiaza opozitia dintre cele doua planuri..

1
 Prima strofă conturează imaginea lui Iisus omul, incapabil să accepte făra îndoială
sacrificiul cerut de Dumnezeu: ,,Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul”. Paharul reprezintă
destinul lui Iisus, făcand trimitere atât la potirul de la Cina cea de Taină, cât şi la paharul cu
păcate, ce anunță pătimirea de pe Cruce.
Se remarcă contrastul dintre albul feṭei Sale şi sângele ce curgea ca sudori pe fruntea
Sa: ,,Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul”, amintind de Schimbarea la fată de pe
Muntele Tabor. Sintagma ,,sudori de sânge” evidenṭiaza suferinṭa interioară a lui Iisus, la fel ca
și amarnica strigare”, metafore ce definesc natura umana. ”Chipul alb ca varul” este o comparatie
ce trimite la natura divina a lui Iisus (sfintii in icoane sunt pictati albi la fata pentru a sugera
transcendenta), iar furtuna ce se naste la strigarea acestuia intareste natura divina, amintind de
insemnele apocaliptice de la moartea Lui.
In strofa a doua remarcam simbolul cel mai dureros, acela al paharului plin de păcate, in
timp ce sufletul ii este ars de o sete inumană. Cupa este precedată de epitetul metaforic ,,grozava
cupă”, care devine simbol pentru moarte, ea conṭinand toate păcatele lumii. Este simbol al
suferintei, continand apa verzuie, venin, dar și al mântuirii, continand sterlici de miere, dulceata.
În strofa a treia Iisus acceptă moartea şi iese învingător: ,,Bătându-se cu moartea, uitase
de viată”. Prin moartea şi jertfa lui Hristos au fost ridicate păcatele lumii.
În strofa a patra imaginea măslinilor care se clatină exprimă modul în care natura
personificată pare să preia o parte din suferinṭa divină. Maslinii sunt ingroziti de suferinta
Mantuitorului. Aripile din versul ,,Treceau batai de aripi prin vraiştea grădinii”, sunt aripile
îngerului, corespunzand inspiraṭiei religioase. ,,Ulii” din ultimul vers reprezintă moartea, fiind
corespondenṭi în planul simbolic ai fariseilor care l-au arestat pe Iisus.
Poezia se încadrează tradiṭionalismului. Elementele tradiṭionaliste din poezie sunt
reprezentate de tema religioasa, de prozodia tradiṭionala, de autohtonizare (prin regionalisme), de
dimensiunea religioasă (ortodoxism) - punctul de plecare al poeziei fiind pasajul biblic din
Grădina Ghetsemani, dar si iconografia crestina. În poezia sa Vasile Voiculescu valorifică
imaginea icoanei ortodoxe din momentul rugaciunii lui Iisus Hristos inainte de rastignire.
Vasile Voiculescu depăşeşte limitele traditionalismului insa, având o viziune modernă,
poezia surprinzand neliniştile cu care omul modern se confruntă, mai ales teama de moarte.
În concluzie, poezia "În Grădina Ghetsemani", deşi porneşte de la o tematică biblică,
aduce in faţa cititorilor imaginea omului în lupta cu moartea. Neliniştea existenţială este o
trăsătură a omului modern, scindat adesea între sacru şi profan.
Grădina Ghetsemani poate deveni astfel o imagine a lumii, iar Hristos, indiferent de
credinţa sau necredinţa noastră, imaginea unui om, care a ales cândva să moară pe cruce,
demonstrand ca omul nu este numai trup, ci si suflet, constiinta. Depinde de noi dacă îi înţelegem
povestea.