Sunteți pe pagina 1din 7

Vasile Voiculescu face parte din categoria acelor scriitori care nu au fost apreciati la justa valoare, decat dupa

moarte. Opera sa contine poezii, nuvele, piese de teatru si un roman Zahei Orbul, el intrand in atentia publicului la aparitia acestui roman, a volumului de sonete si a volumului de povestiri(1966). Poezia In gradina Ghetsemani face parte din volumul Parga (1921), primul volum demn de luat in seama din lirica lui Voiculescu, si care prin cateva poezii anunta tematica fundamentala a volumului urmator: Poeme cu ingeri, care justifica incadrarea lui in gruparea poetilor traditionalisti din perioada interbelica. Fiind o poezie de inspiratie religioasa, poezia apartine lirismului obiectiv, prin absenta marcilor eului liric, caracterul narativ fiind pus in evidenta de frecventa verbelor(24 la nr.), care surprind gesturi si atitudini ale lui Iisus in confruntarea cu destinul. Lirismul textului este pus in evidenta de gradarea intensitatii suferintei fiului omului si de functia sugestiva a semnelor de punctuatie ( , ! ) Poem iconografic, In Gradina Ghetsemani se inspira din motivul biblic al rugaciunii lui Iisus pe muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Scena este relatata in Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si infatisata in icoanele bisericii crestine, fiecare vers avand o incarcaturadeosebita. Titlul poeziei condenseaza suferinte si patimi, lacrimi si dureri, amintandu-ne ca in gradina Ghetsemani s-a consumat drama lui Iisus, ca atunci Fiul Omului a pornit spre moarte, denumind locul purificarii lui Iisus de patimi, prin virtuti. Iisus, desi stie ca prin sacrificial supreme na sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu, ramane Om pana in ultima clipa, sporind tensiunea dramei existentiale.nelinistea, chiar spaima canu va putea evita paharul cel din urma are o intensitate cutremuratoare. Poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptive. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior , al naturii. Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului prin formularea: Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul. Postura in care se gaseste Iisus este tragica prin omenescul ei: Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna. Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a fiului lui Dumnezeu. Gestul ingenuncherii nu este al unui invins, ci al rugaciunii( invocarea divinitatii). Contrastul cromatic rosu- alb realizat prin metafore, pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia duala: sudori de sange (suferinta fizica), chipu-i alb ca varul (componenta spirituala).Legatura terestru-ceresc este sugerata prin versul: Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna Concentrarea maxima la care ajunge Voiculescu obliga la o rememorare a textului Biblic. Astfel, strofa a II-a face trimiteri la episodul in care venind la locul numit Golgota i s-a dat sa bea vin amestecat cu fiere, dar Iisus a refuzat sa bea. Si totusi, El trebuia sa implineasca soarta: O sete uriasa sta sufletul sa-I rupa. In Evanghelie se precizeaza ca dupa ce a baut otetul si-a dat duhul spunand : Sanarsitu-s-a, in acel moment catapeteasma templului s-a rupt in doua, pamantul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis. Structura duala prezenta la inceputul poeziei se mentine in continuare. Paharul contine infama bautura, care-I produce o reactie de respingere, dar sub ea se afla dulceata, mierea cu care cineva il imbie;atractia fiind la fel de puternica, ca si respingerea cupei. Aceasta dualitate: tentativa acceptarii si refuzul paharului sortii este echivalenta cu natura duala a personajului, prin natura sa divin umana, Iisus fiind deopotriva fiu al omului si fiu al lui Dumnezeu.Poezia evidentisaza tocmai aceasta dubla identitate a lui Iisus in momentul in care trebuie sa accepte experienta mortii umane pentru a-si pastra esenta divina. Lupta cu propriul destin e teribila, desi isi cunoaste propriul destin, fiul Omului are momente de slabiciune, de ezitare.

Strofele a doua si atreia constituie o secventa poetica, realizata in jurul metaforei symbol grozava cupa. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ a epitetelor: mana nendurata, grozava cupa, iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin epitetele sete uriasa,infama bautura. Rezistenta la ispitire implica suferinta in plan fiziologic si sufletesc: Si-o sete uriasa sta sufletul sa-I rupa Oximoronul releva interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea, la lupta cu sinele: In apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata. Versurile reiau imaginea infamei bauturi a ispitirii, sub forma jocului aparenta- esenta, benefic- malefic. Imaginea artistica falcile-nclestandu-si exprima gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul Batandu-se cu moartea, uitase de viata concentreaza sensul luptei christice: moartea trupului -; viata de apoi. Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural.Decorul este semnificativ, seara, care reprezinta sfarsitul zilei, fiind sugestia sfarsitului pamantesc al lui Iisus.Poetul ridica aceasta revolta a pamantului spre ceruri, utilizand personificarea si hiperbola: Deasupra, fara tihna, se fframantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada. Furtuna din ceruri se amesteca cu furtuna terestra, drama lui Iisus devenind drama universului.imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma vraistea gradinii. Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora batai de aripi care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul mortii. Ultimul vers, Si uliii de seara dau roate dupa prada, intareste sugestia mortii/ imaginea thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporala: de seara si aceea a gestului: dau roate dupa prada. Alegerea locului nu este intamplatoare, muntele Maslinilor fiind un symbol al aspiratiei, un loc mai aproape de cer, iar gradina devastata devine un loc pustiu, dominat de pasarile de prada ale noptii. De sus maslinii, simbol al pacii se infratesc cu lupta si soarta lui Iisus: maslinii/ Pareau ca vor sa fuga din loc. Interesant este ca versurile 1,6,7,10,14 sunt marcate prin puncte de suspensie, ceea ce marcheaza intreruperea discursului liric, lasand loc meditatiei. Iisus devine astfel expresia ideii de sacrificiu, moartea in chinuri fiind pretul pentru viata vesnica. Lupta cu soarta, pe care chiar si lui Iisus ii vine greu sa o accepte reliefeaza una din insusirile fundamentale ale conditiei umane. Masura versurilor este de 14 silabe, ritmul iambic, rima incrucisata, se conserva o prozodie clasica, sunt prezente si cateva regionalismesterlici, expresii populare pe branci, care intensifica dramatismul si impreuna cu alte elemente creeaza atmosfera propice in poezie. In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o po0ezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa( poezie iconografica), coordonata a spiritualitatii romanesti. Titlu Motivul central al poeziei In gradina Ghetsemani, anuntat inca din titlu, este acela al rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani pe Muntele Maslinilor, din Sfanta Evanghelie dupa Luca (22, 40-46). Pastrand majoritatea detaliilor din textul biblic, Voiculescu resemnifica insa substanta motivului in functie de mesajul pe care isi propune sa-l transmita. Ideea poetica in-formeaza materia textului sacru, imbogatindu-i estetic finalitatea imboldul catre transcederea limitelor. Textul poetic devine astfel un spatiu al comunicarilor esentiale. Lupta lui Isus cu propriu-i destin, mantuirea intregii firi prin preluarea tuturor pacatelor crucificarea fiind suprema patimire -, ofera poetului imaginea perfecta in care va proiecta drama conditiei umane. Indoiala metafizica a psalmilor arghezieni, in care se releva un spirit ce vrea sa creada, nu se regaseste in lirica voiculesciana. Amplificarea ezitarii lui Isus in fata

infamei bauturi, metafora a totalitatii pacatelor, are alta motivatie, una de ordin estetic. Cu car ispita renuntarii este mai mare, cu atat depasirea ei este mai impresionanta. Titlul In gradina Ghetsemani subliniaza prin metafora gradinii, acest topos spiritual al ispitirii, care se cere si el mantuit. Elementele inerente gradinii verdeata, racoare, imbietoare liniste implica o ademenire catre o periculoasa odihna pentru cel pornit pe calea mantuirii. In aceasta gradina, Ghetsemani, pe muntele Maslinilor (maslinul simbol al pacii), Isus isi indeamna ucenicii: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita (Luca 22, 40). In pacea aparenta a gradinii ucenicii cad prada somnului, adormindu-si astfel si spiritul care s-ar fi trezit numai prin rugaciune. Isus ramane singur in lupta cu soarta. Este aici o sugestie a singuratatii care insoteste orice autentica experienta spirituala. Titlul n grdina Ghetsemani subliniaz prin metafora grdinii, acest topos spiritual al ispitirii, care se cere i el mntuit. Elementele inerente grdinii verdea, rcoare, mbietoare linite implic o ademenire ctre o periculoas odihn pentru cel pornit pe calea mntuirii. n aceast grdin, Ghetsemani, pe muntele Mslinilor (mslinul simbol al pcii), Isus i ndeamn ucenicii: Rugai-v, ca s nu intrai n ispit (Luca 22, 40). n pacea aparent a grdinii ucenicii cad prad somnului, adormindu-i astfel i spiritul care s-ar fi trezit numai prin rugciune. Isus rmne singur n lupta cu soarta. Este aici o sugestie a singurtii care nsoete orice autentic experien spiritual. C adevrata pace, cea spiritual care ncununeaz cutarea a fost confundat, o demonstreaz o alt metafor a textului poetic, vraitea grdinii. Tensiunea indus de metafora din titlu, topos decupat cu intenii creatoare din episodul biblic, evolueaz gradat ctre sugestia linitii extatice din final, rscumprarea prin sacrificiu. Grdina firii, devastat de spaim iminentei jertfe, st ntr-o mistic ateptare a tihnei, pentru c numai jertfa impus de mna nendurat i ofer posibilitatea mplinirii aspiraiei ctre grdina originar n care stpnete pacea primordial. Poezia "in gradina Ghetsimani" este inspirata din pasajul din "Biblie" referitor la patimirea lui Hristos din Gradina Ghetsimani, de pe Muntele Maslinilor, unde si-a petrecut ultimele zile din viata, neinvins in credinta fata de oamenii care il tradasera. Aici Iisus afla, prin vocea Domnului, care ii este menirea sacrificiala. Imaginea rugaciunii din aceasta clipa astrala a omenirii este frecventa in picturile murale, surprinsa in cateva ipostaze de mare sugestivitate religioasa, fundamentale pentru credinta crestina: "Iisus pe ape", "Pregatiri pentru cina", "Cina cea de taina". in acest loc tainic, izolat, Fiul Domnului ia asupra sa toate pacatele lumii, schimband radical cursul istoriei si al credintei religioase. Tabloul este inclus in "Noul Testament", aratand patimile lui Iisus: "Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti... Si iarasi ducandu-se a doua oara, sa rugat, zicand: Parintele Meu, daca este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-1 beau, faca-se voia Ta..." ("Matei", 26, 39). Numele de Ghetsimani vine din ebraica, Gat si Shemen, "gradina unde se presau maslinele". Se poate vorbi la Vasile Voiculescu de o voluptate in cautarea durerii, hiperbolizata, acumulata din nesfarsite rezerve, existente in oameni. Punctul de inflexiune al istoriei, momentul de radicala schimbare este acela cand Hristos soarbe din paharul patimilor omenesti, amplificand gestul sau la dimensiuni general-umane; de aceea, el se afla sub o puternica apasare: "Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul.../ Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una./ Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul/ Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna." Metafora sudori de sange e o expresie

a chinului neintrerupt al omenirii, a patimilor pe care trebuie sa le indure ca urmare a parasirii propriului Dumnezeu, este un extract din suferinta generalizata a fiintelor umane. Ca urmare, aceasta imensa concentrare de energii, venite de dincolo, de la Dumnezeu-Tatal, se convertesc la nivelul chtonic, pamantean, in tulburari ale tuturor elementelor naturii, in furtuni cumplite. Paharul lui Hristos devine, in simbolistica biblica, "paharul vietii" si "paharul mortii", Sfantul Potir, obiect al transcendentului, ajuns obiect sacru de seculara cautare. Imaginea chinului universal se zugraveste simbolic pe fata eristica, sunt acele sudori de sange, contrastand puternic cu albul fetei. Sangele lui Iisus Hristos din potirul uriasei suferinte devine mai tarziu subiect de legenda picaresca, motiv de cautare pentru Cavalerii Mesei Rotunde, prin el putandu-se dobandi nemurirea, sau pentru personajele romanului "Perceval sau Povestea Graalului", de Chretien de Troyes, care 1-a inspirat mai tarziu pe Wagner, in "Parsifal", piesa muzicala reprezentata in Bayreuth in 1882, insemnand lupta omului cu propria sa soarta. "Grozava cupa", simbolica, oferita de "o mana .nendurata", metafora a vointei divine, aduna toate relele din lume, convertite in lichid otravit, si o "sete uriasa", ca un secret tunel de absorbtie a fortelor negative, se deschide pentru a sorbi "infama bautura". Rezistenta a lui Hristos la tentatie sau la porunca, zbuciumul sau este perfect omenesc; el este Fiul Omului care, calauzit de forta dumnezeiasca, isi asuma sacrificiul suprem, pentru a schimba esenta lumii si pentru a elimina chinurile umane, dobandite dupa izgonirea din Paradis. Este cuprins in acelasi timp de indoiala, traind o drama autentic umana a propriei parasiri, episod relatat in "Biblie": pe crucea sacrificiala, de pe dealul Golgotei, Iisus cedeaza, se crede infrant, parasit de Dumnezeu, iesind la iveala natura sa duala, de Dumnezeu si de Fiu al Omului, cuvintele lui fiind, de altfel, edificatoare: "Eloi, eloi, lama sabahtani!" Esenta bauturii simbolice reprezinta moartea de dinaintea invierii, Iisus fiind, prin sacrificiu, cel ce vesteste, "cu moartea pre moarte calcand", un alt inceput, zorii erei crestine, sens cuprins in ambiguitatea primului vers din strofa a treia: "in apa ei verzuie jucau sterlici de miere". Cuvantul "sterlici" sau "starlici", popular, desemneaza petele de culoare brun-rosii si apoi vinetii ce apar pe fetele oamenilor muribunzi. Sub "veninul groaznic" se afla insa "miere", aparenta intotdeauna avand un sens ascuns: destinul uman, si pus durerii, ascunde, in cele din urma, bucuria unui vesnic inceput. Sorbirea bauturii "infame" si regeneratoare in acelasi timp se face intr-o uitare de sine: "Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere/ Batandu-se cu moartea, uitase de viata!" Ca asupra lui Iisus vegheaza tot timpul o putere divina, "fara tihna", se vede din finalul poeziej: "Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-1 mai vada.../ Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii/ Si uliii de seara dau roate dupa prada". Suferinta lui Iisus se transfera naturii din jur, cuprinsa de un freamat cosmic, ce prefigureaza noua geneza spirituala. Este o personificare si o panteizare, o sanctificare zbuciumata a intregii naturi: maslinii "se framantau", voiau "sa fuga din loc", pasari de prada "dau roata dupa prada", gradina este devastata, "vraiste", un paradis ce isi cauta necesara recompunere. Acum se alege din nou binele de rau. "Forta fara tihna" ce misca maslinii este insa un antipod al mortii, semnifica esenta lumii ce nu are inceput, ci se creeaza pe sine insasi din nimic. Si moartea este o constanta generala a lumii pamantesti, strajuind indeterminarea existentiala a omului, cauza a tuturor relelor. Omul, suferind de trufia de a determina Binele si Raul, dupa ce musca din marul infam al cunoasterii limitate, sfidand porunca celesta, doreste sa fie salvat, iar ajutorul vine din partea lui Hristos, Dumnezeul inomenit, intrupat in forma umana. Demonii malefici, incercand sa opreasca aceasta transformare, sunt personificati prin acei "ulii de seara", invartindu-se deasupra locului, pentru a se arunca asupra pradei, pentru a o supune destinului comun, cel ce presupune extinctia. De fapt, in inelul temporal ce strajuieste schimbarea, noua lume apare ca un punct de lumina in haos. Se stabileste o determinare ce se asteapta inca a fi infaptuita, caci motivul

pentru care Iisus s-a jertfit nu a fost inteles pe deplin, nici realizat intocmai. Vantul si maslinii ce se framanta cu o forta nebanuita sunt tocmai reflectia acestei puteri inopozabile care se reflecta in planul uman-terestru, determinand, in eternitate, sensul istoriei. Iar jertfa eristica va fi mereu prezenta in lume, insemnand viitorul ce se lasa asteptat, pentru a aduce izbavirea fiintei umane de lanturile grele ale robiei carnii, ale trupului impur pamantesc.

Timpul ce se roteste in jurul lui Hristos, timpul divin, ce schimba destinele pentru totdeauna, este prestabilit sa modifice un univers prea linear, unde toate preceptele sunt realizate de un Dumnezeu ce asculta mai mult de monadele lui Leibniz, dupa care fiecare lucru are un scop. Ideea de cadru nocturn amplifica misterul evenimentului, determina o incriptare a sensurilor poeziei, iar verbele, la imperfect, accentueaza ideea de "caracter rapid al trecerii timpului", fiind prezente in toate cele patru catrene: "lupta", "primea", "curgeau", "starnea", "se cobora", "jucau", "pareau", "treceau", "dau". Ca si in alte poezii, Vasile Voiculescu foloseste un limbaj arhaizant, capabil de a genera nota de vechime a unei epoci indepartate, neasteptat de moderna insa prin manifestari si prin consecinte, pentru ca epifania Dumnezeului Unic este reala, dar nu in planul temporal real, ci in acela al timpului sacru. Poem iconografic, n Grdina Ghetsemani se inspir din motivul biblic al Rugciunii lui Iisus pe Muntele Mslinilor, dup Cina cea de tain. Scena este relatat n Evangheliile dup Matei, Marcu, Luca i nfiat n icoanele bisericii cretine. Poetul reine zbuciumul interior: i fiind n zbucium, mai cu struin Se ruga. i sudoarea Lui s-a fcut ca nite picturi de snge ce cad pe pmnf (Luca, 22:44), dar deplaseaz accentul dinspre componenta divin spre omenescul suferinei. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare) Tema poeziei o reprezint ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspiraie religioas (iconografic), aparine lirismului obiectiv, prin absena mrcilor lexicale ale prezenei eului liric, dar gradarea intensitii suferinei este marcat prin punctele de suspensie i propoziia exclamativ. Titlul nu fixeaz doar cadrul fizic al rugciunii, ci denumete spaiul sacru cu semnificaie n plan spiritual: locul purificrii lui Iisus de patimi, prin virtui. Compoziional, poezia este alctuit din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasc a lui Iisus, iar ultima amplific suferina, care se rsfrnge asupra planului exterior, al naturii. Prima strofa red mpotrivirea Omului n faa destinului, ntr-o formulare lapidar n incipit: Isus lupta cu soarta i nu primea paharul..". Postura christic este tragic prin omenescul ei: Czutpe brnci n iarb se-mpotrivea ntruna". Verbele: lupta, nu primea, se-mpotriuea exprim refuzul asumrii unui destin implacabil, n clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul ngenuncherii nu este al unui nvins, ci al rugciunii (invocarea divinitii i asceza spiritual). Contrastul cromatic rou-alb realizat prin metafore, pune n eviden zbuciumul sufletesc i condiia dual: sudori de snge" (trupescul, suferina fizic), chipu-i alb ca

varuV (chipul hieratic, componenta spiritual). Legtura terestru-ceresc este sugerat prin versul: i-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna". Strofele a doua i a treia constituie a doua secven poetic, realizat n jurul metaforeisimbol grozava cup". Vagul religios2 persist i n strofa a doua, iniial, soarta", aici, o mn nendurat". Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: man nendurat", grozava cup", iar rezistena la ispitire (cale a purificrii spirituale), prin epitetele sete uria", infama butur". Rezistena la ispitire implic suferina n plan fiziologic i sufletesc: i-o sete uria sta sufletul s~i rup...". Oximoronul relev interiorizarea, trecerea la o alt etap a purificrii de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu inele: n apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ i sub veninul groaznic simea c e dulcea...". Versurile reiau imaginea infamei buturi a ispitirii, sub forma jocului aparen-esen, bene-fic-malefic. Imaginea artistic ,flcile-ncletndu-i exprim gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul Btndu-se cu moartea, uitase de via" concentreaz sensul luptei christice: moartea trupului - viaa de apoi. Strofa a patra constituie ultima secven poetic, proiecia suferinei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaz personificarea i hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: Deasupra, fr tihn, se frmntau mslinii,/ Preau c vor s fug din loc, s nu~l mai vad...". Imaginea apocaliptic este sugerat prin sintagma vraitea grdinii. Mesagerii divini, ngerii, nu nsoesc n mod explicit zbaterea omului, dar se remarc metafora bti de aripi care susine ambiguitatea limbajului poetic: ngerii mntuirii sau ngerul morii. Ultimul vers, i uliii de sear dau roate dup prad", ntrete sugestia morii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporal: de sear" i aceea a gestului: dau roate dup prad". Nivelul morfosintactic - verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativ a aciunilor; - expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut expresiv (de exemplu: amamica-i strigare", grozava cup, veninul groaznid); adjective fr grad de comparaie {sete uria", cu ultima putere"); - rolul expresiv al adverbului: ntruna (sens iterativ); deasupra (proiecie cosmic a suferinei);

- conjuncia adversativ dar, n strofele a Ii-a i a IlI-a - susine ideea mpotrivirii, a rezistenei la ispit; topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) -evideniaz opiunea poetic.

Nivelul lexico-semantic - prezena unor regionalisme: sterlicf; expresii populare: pe brncf, fr tihn" ~ intensificarea dramatismului;

- terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoaterii (tefan Munteanu); cmpul semantic al paharului: grozava cup", infama butur", apa ei verzuie"; opoziia venin - dulcea - relev ispitirea;

- sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz. Nivelul stilistic - puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea n inversiune, a metaforeisimbol, a oximoronului. Nivelul fonetic i prozodic pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferinei; conservarea prozodiei clasice; patru catrene; msura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rim ncruciat.

CONCLUZIA n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip tradiionalist prin inspiraia religioas (poezie iconografic), coordonant a spiritualitii romneti. La nivel formal, se observ conservarea prozodiei clasice.