RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL

Ion Barbu
1919
-Tema si viziunea despre lume-

1. CONTEXT

Ion Barbu ilustrează în literatura noastră conceptul modern de poezie pură, o lirică

esențializată, a ideilor. Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu a fost publicată
în 1924 și integrată apoi în volumul „Joc secund” în 1930 și este o baladă care face parte din
a doua etapă de creație barbiană, numită baladic-orientală, și anunță dezvoltarea ulterioară a
poeziei sale spre ermetism.
Modernismul este curentul literar manifestat cu predilecție în perioada interbelică, ale
cărui trăsături au fost teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate prin intermediul
cenaclului și al revistei „Sburătorul”. Orientarea artistică promovează o înnoire a literaturii,
prin desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de exprimare.
Poezia ,,Riga Crypto și lapona Enigel” aparține modernismului prin:
intelectualizarea emoției, imaginar poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare și
cuvinte cu sonorități neobișnuite și înnoiri prozodice.

2.TRASATURI
O primă trăsătură a modernismului o reprezintă caracterul alegoric al poeziei
imaginate ca un amplu poem alegoric și de cunoaștere, o poveste de iubire din lumea
vegetală. Autorul păstrează din specia tradițională schema epică și personajele antagonice.
Evenimentele narate sunt de o natură fantastică (dialogul în vis dintre rigă și laponă) și
alegorică. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de „lirismul de măști”,
personajele având semnificații simbolice multiple (materia și spiritul etc.).
Pe de altă parte, poemul „Riga Crypto și lapona Enigel” impune o viziune modernă,
idee reieșită prin interpretarea dată de însuși Ion Barbu poemului – „un Luceafăr întors”, care
relevă asemănarea cu problematica capodoperei lui Mihai Eminescu. Ion Barbu răstoarnă
clișeele mentalității tradiționale, astfel încât axa uman-feminin-comun devine superioară
axei nonuman-masculin-regal.

3. TEMA

Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Fiind „un Luceafăr

întors”, poemul prezintă drama cunoașterii și a incompatibilității dintre două lumi. Se exprimă
o iubire imposibilă, deoarece ființele ce alcătuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite,
Enigel aparținând regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto, regnului vegetal.

4. SECVENTE

      O primă secvență care ilustrează tema iubirii neîmplinite este reflectată în fiecare dintre
cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto. Acesta începe patetic, printr-o repetiție ce
sugerează pasiune – „Enigel, Enigel” – sentimente calde și emoționante, contrare firii reci ale
regelui ciupercă și o cheamă pe tânără în lumea lui rece și întunecoasă, îndemnând-o să uite
soarele, ideal spre care ea aspiră cu toată energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel/ În somn
fraged și răcoare”. Lapona îl refuză cu delicatețe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea față de
umezeală și frig, mediu propice numai regelui-ciupercă. Se manifestă aici motivul soare-
umbră sugerând cele două lumi incompatibile cărora le aparțin cele două ființe care nu pot
comunica ideatic și sentimental.
      O a doua secvență care ilustrează tema iubirii neîmplinite este cea din finalul poemului.
Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoțindu-se de „măsălarița mireasă”, o ființă din
lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din același regn. Referirea
la „Laurul-Balaurul” sugerează aceeași idee a „nuntirii” posibile numai între două ființe
aparținând aceleiași lumi. Încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu
nebunia.

5. ELEMENTE

Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală

precum „Romeo și Julieta” sau „Tristan și Isolda”. Însă la Ion Barbu membrii cuplului sunt
antagonici (fac parte din regnuri diferite). Sunt personaje romantice cu trăsături excepționale,
dar negative în raport cu norma comună (Crypto e „sterp” și „nărăvaș/ Că nu vrea să
înflorească”, iar Enigel este „prea cuminte”). Numele Crypto are dublă semnificație: cel
tăinuit, implicat de adjectivul „criptic”, dar trimite în același timp și la „criptograme”, fost
grup taxonomic care includea toate speciile fără flori și fără semințe și prin care erau incluse
și ciupercile. Numele cu sonoritate nordică Enigel sugerează originea laponei (de la pol) și
trimite probabil la semnificația cuvântului care provine din latinescul „angelus”, înger.
Expresivitatea poeziei este realizată la nivel morfosintactic prin opoziția trecut/prezent
a verbelor la persoana a III-a singular, mărci care atestă structura epică a poemului și absența
eului liric: „trăia”, „poposi”, „a fript”, „făceau”, „vorbi” etc. Sub raport stilistic, prezența
inversiunilor („mult îndărătnic”, „zice-l-aș”) și a vocativelor în prima parte a baladei
evidențiază oralitatea textului. În portretizarea celor două personaje simbolice sunt utilizate
epitetul și antiteza: Crypto este „sterp” și „nărăvaș”, „rigă spân”, lapona e „mică, liniștită” și
„prea-cuminte”. Dialogul dintre rigă și laponă este constituit pe baza unor asonanțe interioare
și repetiții: „Eu mă duc să culeg/ Fragi fragezi mai la vale”, dar și a antitezelor: spirit/materie,
rațiune/instinct, soare/umbră, lumină/întuneric, veghe/somn. Ambiguitatea este produsă de
metaforele insolite: „Că sufletul nu e fântână/ Decât la om, fiară bătrână”, „Pahar e gândul, cu
otravă”.

6. CONCLUZIE

În concluzie, prin intermediul operei moderniste Riga Crypto și lapona Enigel, Barbu
neagă o întreagă tradiție literară, înlocuind ideea impusă că dragostea este un miracol, poetul
prezintă legea nemiloasa a iubirii (supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).