Titlul poeziei lirice este format din adjectivul,,somnoroase”adormite,cuprinse de somn și

substantivul ,,păsărele” diminutiv, simboluri ale relaţiilor dintre cer şi pământ,mesagere cerești.
Folosirea punctelor de suspensie din titlul sugerează o comunicare întreruptă,
suspin,dor,singurătatea celui ce ar dori ca persoana iubită să-i fie aproape în ceas de seară.
Natura surprinsă este formată din elemente personificate, care acționează opus: izvoarele
suspină, tânjind după lumina zilei,codrul negru al nopții tace, florile dorm în grădină-sunt în
deplină armonie cu păsările: lebăda,pasăre imaculată, care prin albul, forţa şi graţia sa exprimă
lumina, păsările,simbol al înălțării sufletului spre valorile absolute ale cerului,acestea se
adună,trec către adăposturi: cuiburi,trestii,locuri ale ocrotirii.
Prima strofă debutează prin reluarea titlului,, somnoroase păsărele” și pregătirile micilor
viețuitoare pentru trecerea la starea de somn,odată cu venirea nopții: ,,Pe la cuiburi se adună,/Se
ascund în rămurele”-cele două verbe exprimă pregătirea pentru momentul de taină al odihnei,al
călătoriei în lumea de dincolo.
Izvoarele,simboluri ale purității,,suspină”personificare a sunetului discret al regretului, în timp
ce,, codrul negru tace”epitetul accentuează nuanța atmosferei nocturne.,, Dorm și florile-n
grădină”-personificări ale dragostei şi armoniei în raiul pământesc.E liniștea care celebrează
starea de liniște atemporală dată de curgerea eternă prin univers a luminii.
În strofa a treia este urmărită,,lebăda... între trestii să se culce”cu grație își alege un loc discret
în care să-și ascundă fragilitatea. Dorința-rugăciune:,, Fie-ți îngerii aproape”este chemarea
mesagerilor divini ,pentru a veghea ființa și somnul iubitei Frumusețea nopții este împletită cu
strălucirea și farmecul lunii, astru care domnește odată cu lăsarea cortinei negre, oferind misterul
și magia nopții.În priveliștea feerică de basm,,luna” întreţine fascinația naturii, dar şi trăirea plină
de pasiune a celui ce iubește.Epitetul antepus,,mândra”accentuează lumea paradisiacă a nopții
în,,vis și armonie”într-o desprindere de realitatea pământeană.
Toate cele patru strofe se încheie cu formule de alint,de iubire:,, Noapte bună!....Dormi în
pace!... Somnul dulce!”într-un sentiment de liniște, pace,vrajă,alint,mângâiere.
Poezia este asemenea unei șoapte de dragoste,unui gând adresat ființei dragi aflată departe
(pronumele personal de persoana a 2a singular ,,ți” din versul:,, Fie-ți îngerii aproape”, precum și
prin urările: ,,Noapte bună!... Dormi în pace!”).
Poezia „Somnoroase păsărele…” este alcătuită din patru strofe cu rimă încrucișată, iar
măsura este de opt silabe, cu excepția versului patru. Poezia încântă prin tabloul feeric creat prin
armonia versurilor grupate în strofe de câte patru versuri, ultimul fiind o urare, rima este
încrucișată.
Dacă primele trei versuri din fiecare catren conţin descrieri ale naturii, ultimul condensează o
urare către o persoană dragă.