Sunteți pe pagina 1din 1

Ion Gheție, „Prima carte românească scrisă cu alfabet latin” (1980)

În primăvara acestui an [1979], revista „România literară” (XII, 1979, nr. 21, p. 8) își
informa cititorii că în 1779, așadar cu două sute de ani în urmă, „Samuil Micu tipărește la Viena
« Cartea de rogacioni », folosind pentru prima oară în istoria tipăriturilor românești alfabetul
latin”. Aceleiași lucrări îi este închinat un recent articol din „Săptămâna culturală a Capitalei”
(serie nouă, 1979, nr. 463, p. 3), semnat de Gh. Bulgăr și purtând titlul „Prima carte cu alfabet
latin”. Evenimentul astfel comemorat s-a petrecut însă cu două sute de ani mai devreme decât
cred autorii. Într-adevăr, în jurul anului 1570 a apărut la Cluj, în tipografia lui Heltai, o „Carte de
cântece” românească, scrisă cu alfabet latin și ortografie maghiară. Acest vechi monument de
limbă, cunoscut și sub numele de „Fragmentul Todorescu”, și datorat românilor protestanți
(calvini) din Banat-Hunedoara, a fost semnalat încă la începutul secolului nostru [al XX-lea]. El
a fost editat în 1911 de H. Sztripszky și G. Alexics, în facsimile, transliterație și transcriere
interpretativă și însoțit de un studiu introductiv, sub titlul „Szegedi Gergely énekeskönyve XVI
századbeli román forditásban”. Între 1570 și 1780 au mai fost scrise și alte cărți românești cu
litere latine, dintre care unele au văzut lumina tiparului. Cititorii dornici să le cunoască se pot
adresa istoriilor literare sau „Bibliografiei românești vechi”.
Prima carte românească cu alfabet latin este, așadar, „Cartea de cântece” („Fragmentul
Todorescu”), apărută în jurul anului 1570. „Cartea de rogacioni” a lui Micu este prima carte
scrisă cu alfabet latin și ortografie etimologică. Amintim aici că unele soluții ortografice
etimologice au fost semnalate și în „Cartea de cântece” din secolul al XVI-lea (vezi lucrarea
noastră „Începuturile scrisului în limba română. Contribuții filologice și lingvistice”, București,
1974, p. 25).
Noiembrie 1979

Publicat în „Limba română”, an XXIX, 1980, nr. 2, martie-aprilie, p. 159

S-ar putea să vă placă și