Nuvelă

Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic,
concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la
desfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită,
accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. Este o narațiune în proză, mai
scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă
construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai concentrată, personaje mai puține,
drama mai puțin complicată decât la un roman.

Cuprins

1 Etimologie

2 Tipuri de nuvele

3 Nuvela istorică

4 Nuvela psihologică

5 Nuveliști celebri

5.1 Străini

5.2 Români

6 Referințe și note

Etimologie

Termenul de nuvelă provine din franceză (nouvelle) și înseamnă „noutate”. În limba franceză a pătruns
din limba italiană, din novella, care însemna exact același lucru. Di Francia, un teoretician literar italian,
scria că meritul nuvelistului constă tocmai în capacitatea de a ști „să aleagă subiecte interesante, să le
adapteze cu abilitate scopurilor sale și, mai ales, să imprime semnătura de neșters a stilului, culturii și
artei lui asupra unei materii care, înainte să încapă pe mâinile sale, fie nu avea o fizionomie proprie, fie
avea una foarte diferită”.

Tipuri de nuvele

-După criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare:

istorice

psihologice

fantastice
filozofice

anecdotice

-După curentele literare în care se înscriu ca formulă compozițională:

renascentiste

romantice

realiste

naturaliste

Nuvela istorică

Articol principal: Nuvelă istorică.

Schema oricarei nuvele clasice, istorice are patru timpi:

O prezentare a locului unde se desfașoară acțiunea și a personajelor

Un eveniment care modifică situația

O serie de acțiuni puse în pericol de acest eveniment cheie

Un deznodământ care stabilește noua situație

Primele două etape se pot confunda dar și alte combinații sunt posibile.

Guy de Maupassant, și povestirile din Les contes de la Bécasse, ale lui Honoré de Balzac sunt exemple de
nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lăpușneanu e poate cel mai cunoscut exemplu de nuvela istorică din
literatura română.

Nuvela psihologică

- rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale în conștiința personajului)

- prezentarea tensiunilor sufletești

- transformările (sufletești, morale, comportamentale) suferite de personaje în evoluția conflictului

- evoluția raporturilor dintre personaje

- mijloacele de investigație psihologică

- aspecte ale stilului

Exemple: Moara cu noroc de Ioan Slavici și În vreme de război de I.L.Caragiale