-

\"OL ŞI \ "EC HI Î\" LL'lBA RO:'\t.\'°-~ ACTUAL..\

o. Sinu1!ma ..limba rom.ină Jctual:r· are o semnificaţie relati' ă în măsura în

"·,m~ tenncnul-JCl.)pc!rJ O etJ('l din e\·oluţfa Jimbii romane J Cărc::i durată Yariază în
ftmctie de nll.xlul de ti:\Jre J limitelor: dad limita tinalj este reprezentată. de
ubkei. de .,azi" l dJtare de asemeni relati' ă prin însuşi sensul cu,·intului a:i).
gr..mip d~ început Jrc un "' JrJcter ..mai relath.-'. 'ariind în funqie de factori
subiecti,·i şi de C(\nditii circumstanţiale. Ca atare. C<'lnsider utilă precizarea că
~..'hsen Jţiile c.m~ fa'-· l'biecrul Jcestei prezentări se referă la perioada dintre ..azi" şi
sfirşiml lui J ll~ll .
\I.ii trebuie preci~t - p...'IJte - pentru fhJre4 mai precisă a cadrului că faptele
discut;ite nu deplşesc ni' elul limbii literare standard. adică al limbii ..îngrijite":
n~utr:l ne111Jrc.1tl di.11e'-·tJI (ca l.'rice \ariant:i care respect3 nom1ele limbii literare).
dar ..neutrl" şi sub aspectul sJX~ializării socio-profesionale: la aceJstă realizare a
limbii rom.ine n!curgem in comunic;ireJ cotidiană. :lceasta este ,·arianta la care
Jpek„ul. in majorit~uea cazurik,r. mJss-media.

1. C J de l'bic~i in limbl (Şi în ling' istici) delimttările in timp nu pot fi decit

arwxim.iti' e: tr.1n~l!res.irea limitelor propuse este adeseori impusă de realitatea
faptelM. in cuui de-fat3...momentul" I 989 1990 - mai mult dedt alte date cu care
încerc:tm :-::i jak,n3m pn.X'esul sinul'S şi complicat al ernluţiei limbii române - a
reprezcnt:it un pun'-·t de cotiturl lingYistică eYident pentru fiecare. fapt do,·edit de
reacti3 opiniei publice.
in legăturl t'll limbJ rom<in:i acru;ilă cel mai mult s-a , ·orbit despre .Jimba de
lemn" şi despre „strit'.lrea" limbii. insistindu-se. în general. asupra caracterului lor
particulJ.r. specific momentului. O examinare mai profundă reYelă insă că
ti.·1wmcnele „·.ire S1.' mJnifostă la niwlul limbii actuale nu sînt atît de insolite pe cit
~lr IJ prima 'eden~ . (\,nsider:ite din perspectiYa e\·oluţiei limbii. aceste fenomene
îşi del\ :tluie reJXt3bilitatea.•1tenuindu-li-se aura de insolit. Depăşirea aspectelor
sup~rticiale pennite ') mai adec\ ată e' aluare şi situare a lor in rabloul de ansamblu
al e\ oluţiei limbii r,"m.ine.
Dis'-·utJ.reJ fi.'th' menului .Jimbă de lemn" obligl. in condiţiile unor discrepanţe
dintre interpret;irea intuiti\ ă şi ce.1 ştiinţifică. 13 unele precizări teoretice.
-
Sintal!m<l ..limbă limbaj de lemn". atit de frec\'ent intrebuintată . . în anii din
un11~. în cele mai di' crse situaţii de comunicare ling\'istică. este asociată cel mai
adesea cu 1..' senmi li1.·atie dl'Slltl de 'ag3 de cei mai multi \'orbitori. specialişti şi
nespecialişti . Pcrcepti:1 şi „'-·onceptualizarea" intuitivă spontană. „de masă" pun în
prim-plan p:irtil'ulariti\ţi supertkiale ale limbii de lemn - stereotipia. fonnula fixă
şi slr:tda de 'll<=abular lCare explicit de ,1ltfol. structum metaforică a sintagmei)
sint. pinl la un nll1m~nt dat. cd mai frecYent in' l)Cate. Iar form:l rigidă de expresie

-
 • d din utilizarea ,,limbii de lemn" a fost la început . w • •

ultlll . . . b' asociata totalttansmului

pean şi asiatic, cac1 me cunoscuta lucrare a lu·1 F
w •

reZ .
t-euro 1 ran901se Thom (La
ie bois) , care a pus m c1rculaţ1e formula se întem ·
A • •

es w •

, 1111111? "' • d ' e1aza pe anahza unor

aparţmm preponderent domeniului politic
A

1tJ " vietice

rc.;te so . b.. d 1 . .
. Asocierea hm n _ e emn . cu societatea totalitară a pus •m ev1.d entă o
. ularitate
part1c . profunda
. a. e1: d corelarea cu „discursul persuasiv 1.deoIog1c
w • •
" „2
,
acţionm
A A

ntios distorsionat, m sensul agresarn referentiale a limbii pri'n t t

ten de · . . . 1 d . fl . . , ex e
conţinut mformaţ1ona a eseon agrant contrazis de realitate.
cu u0 . l' . . -
Disfuncpona itatea ~o~umca.ttva se constituie, împreună cu particularităţile _
mai evidente - ale expres1e1, menţ10nate mai înainte, în componente definitorii ale
3
Jimbii de lemn •
în societatea românească. sintagma ,,limbă de lemn", ca expresie a percepţiei
personale s~u ca incri1~inare soc.ială şi politică, se referă aproape exclusiv la
caracteristicile superficiale menţionate. Astfel, într-un rechizitoriu al presei
totalitare din martie 1991. Gabriela Adameştcanu constata: „[Se scria] într-o limbă
săracă şi anormală despre care. după ce de bine de rău o vorbeam cu toţii (măcar
cîteva sintagme. care s-au lipit de noi ca rîia). am aflat că se cheamă «limbă de
lemn»" (22. 22 III 1991. p. 5).
Componenta profundă se dezvăluie şi ea vorbitorului: „Cuvintele au ţinut
(sau au încercat să ţină) atîţia ani locul realităţii", constata Ana Blandiana
descoperind desprinderea de realitate a discursului ideologic.
Intuirea şi respingerea acestei realităţi lingvistice explică unul dintre
aspectele importante ale limbii actuale. Identificarea unor termeni şi structuri
sintactice ca aparţinînd matricei ,,limbă de lemn" a avut ca urmare evitarea şi, în
mare parte. eliminarea lor treptată. În răstimpul care a trecut comunicarea socială
şi-a modificat înfăţişarea de ansamblu prin eliminarea elementelor lingvistice astfel
incriminate. La această „epurare'' a exprimării au contribuit cenzura lingvistică
socială, dar şi. în mare măsură. autocenzura şi, nu în ultimul rînd, evoluţia socială.
schimbarea conditiilor de comunicare.
Un rol deloc neglijabil revine în acest proces atenuării disfuncţiei
comunicative, componentă profundă a „limbajului de lemn". Restabilirea funcţiei
comunicativ-referenţiale a limbii, reabilitarea enunţării prin corelarea ei. fără
distorsiuni majore, cu datele referinţei au făcut posibilă eliberarea exprimării de
tirania tiparului lingvis~ic, a şablonului, şi regăsirea nuanţei, a varietăţii
fonnulărilor, calităţi imphcat~ ~e corectitudinea şi adecvarea exprimării.
În condiţiile pers1stent~ 1 111 uz a unora dintre clementele de expresie marcate
prin utilizarea lor în .J.imbaJUI de lemn", desprinderea din context, din angrenajul
specific al ansamblului are ca urmare atenuarea conotaţiei „limbaj de lemn" şi a

1. . Juillard. J987. Cartea a. fost tradusă în limba români\ de Mona Antohi si a np11ml i 1l
p
ans. ·i·is cu titlul f.1111/w dl' le11111. ' •
.
1993 l Ed"t Humani ' •

1976 P· 3?-t
· .
· •

·
-
~ ~ 1;:~. Trato/11/ ik .H'llliOll<'ll ge111:rala. Bucun:~ti. Editura Ştiintilki'I şi Enciclopedici\ (trnd.
Anca G1urcscu), ' R il·ilo /.<' sfil/11/ _ft11u·11111111l'/ de /a „ la111!"•' de ho;,. „ 111
- J „
1 Gu\u 01 • •
· · • • • „ ourna 1 oJ th ·
Valeria . AcadcmY of/\rts and Sc1cnccs. nr. 16 17. 1992. p. 19(> 197 _ "'
American Romanian '

60()
atit11dinii de respinoere manifestate de vorbitori. Folosirea în condiţiile corn . .
. o . - . . fi „ unicări'
fireşti a unor structuri f 1xate de tipul „a trece ca un tr roşu ' ,,a trage sernnal 1 1
alam1ă"', „ cadre de înaltă calificare'' etc.. are ..
ca umiare atenuarea sentirn u de
. . d I entului
apartenenţei lor la „limbajul de lemn", vorb1tom res~mţm .u- e, eventual, ca stîngăcii
Limba de lemn" este implicată şi într-o alta modificare care afecteaza· 1 .'
. „ '' . . .- . . . ex1cu1
hmb11 actuale: reorgamzarea semmhcaţ1e1 un?r cuvinte ~a .um1are a schirnb- „
valorilor conotative şi a modificărij raporturilor dmtre denotaţie ŞI conotaţie. aru
Schimbările semantice de acest fel afectează, în general, termenii
implicaţii sociale, ideologice, politice şi ~dministrative. Aşa s!nt, de exernpl~u
activist, bolşevic, comunism, colhoz, marxun, prelucrare, tov~raş sau grupări c~
economie socialistă, atitudine de clasă, dosar de .cadre, f!a::ta de perete şi rnulte
altele, care au dezvoltat în etapa actuală o conotaţie negatwa m locul celei pozitive
(sau neutre) anterioare.
Paralel se produce „reabilitarea" conotativă a unor termeni cum sint
capitalism, capitalist, pro.fit, proprietar, re~igios sau a . unor co.mbinaţii ca
proprietate particulară, economie capitalistă ş1 altele. Preferinţa vorbitorilor_ cel
puţin într-o primă etapă - pentru sintagma economie de pia(ă în defavoarea
formulării economie capitalistă, cu care a fost, pînă la un moment dat, perfect
echivalentă, îşi regăseşte explicaţia în persistenţa conotaţiei negative anterioare
rezultat al presiunii ,,limbajului de lemn'', a vocabulei capitalist, care a continuai',
un timp, să intimideze pe vorbitori.
Modificarea semantică constînd în intervertirea sensurilor apreciativ
evaluative, care alcătuiesc componenta conotativă a cuvintelor, şi care are un temei
obiectiv evident în schimbările economice şi sociale ale momentului actual.
cunoaşte în istoria limbii române un antecedent destul de apropiat: perioada anilor
'50 înregistra o „răsturnare '' conotativă asemănătoare, acţionînd însă în sens invers.
Mutaţia semantică actuală restabileşte astfel, fie şi parţial , semnificaţia termenilor
şi situaţia lexicală dinainte de cel de al doilea război mondial.

2. Modificările resimţite ca „stricare a limbii" se pot repartiza în trei mari

categorii: (a) nerespectarea normelor limbii literare, a restricţiilor gramaticale,
lexicale şi fonetice, (b) abuzul de neologisme, dar şi (c) transgresarea limitelor
dintre variante, dintre nivelurile limbii, a căror respectare asigură adecvarea
circumstanţială a exprimării la condiţiile concrete de comunicare.
Fenomenele de încălcare a normelor limbii literare, mai evidente poate în
perioada actuală , în condiţiile sporirii şi diversificării situatiilor de comunicare
publică, dar şi a numărului celor care au posibilitatea de a participa Ia acest tip de
comunicare, nu se particularizează decît, eventual, ca formă de manifestare; ele
repre7;_intă o permanenţă a evoluţiei limbii, iar iterativitatea lor este ev identă.
ln ce priveşte neologismele, ele se impun atenţiei, în primul rînd, prin
a.bun.~enţă : împrut~uturi sau creaţii interne, ele reprezintă un fenomen izbitor al
limb11 a.ctual~. C~vmte noi, de origini diverse, sînt folosite, în general, cu mai mult
sau mat pu~m d1scernămînt, pentru a face fată unor nevoi reale de comunicare.
~c~tru a expri;na re~lităţi nou asimilate de ~ocietatea românească, aşa cum s-a
mt1mplaL de atatea on - spre folosul limbii şi societăţii româneşti.
 Abuzul apare în situaţiile, destul de frecvente în d. c . _
. . d. . , care, m a1ectare pretent1oasa
Sau dm lene, dm como itate, se recurge la echivalente str-· h. . • .
. ., · · · 1. ·b·l · ame, c iar cu nscu1 unei
comunican ratate, mmte 1g1 1 e sau distorsionate ca de p"1ld- . 7'. . l d .
· fi fi a ' ' a. „ 1 unmgu e vehzcule
ventru 1!yundaz a ost RDUWa rar zn trecut, dar acum Postert design & wheels
prezinta un program DaDFW]Y de DFFaaRUL]DUH a noului Coupe al fabricantului
Coreean. Modernul . design al caroserzez . este mai rarfimat cu e 1eronu1 spate sti.1at
Poster!. Acest kit uşor de asamblat ú] vopsit nu numai că zm
· ·d· a buna""t a""teş te loo k- u l
maşinii, dar re uce úL n ]FDaHDSăĠLLdin spate" („România OLEHUă 23 X 1997).
d
. aHQRPHQXO- aD QHFaVLWDWHù, c_a a?uz aeste propriu perioadelor de profunde
ş1 rapide transforman sociale. Istona lt mbn române a cunoscut multe asemenea
momente -. secolul Da;a;OBD perioada de după 1944 pot servi de exemplu; în
toate cazunle, evoluţia hmbn a arătat că excesele sînt treptat rezolvate printr-un
SURFHafiresc de decantare şi echilibrare.
Imp:umutul_FXQaDúWHînsă !n limba actuală şi unele aspecte mai speciale. O
particulantate evidenta o reprezmtă, de pi ldă, diversitatea surselor de împrumut.
Dacă în sec. al XIX-lea împrumuturile au avut ca sursă aproape exclusiv limbi le
omanice, azi franceza italiana spaniola sînt concurate în forţă de engleză şi, în
mai mică măsură, de gennană. Preferinţa pentru o sursă sau alta depinde de
formaţia cultu~ral-lingvistică a vorbitorului şi de domeniul în care se încadrează
comunicarea. lntr-un eseu filozofic, de exemplu, este mai probabil să apară termeni
de provenienţă germană decît în domeniul alimentar. Diversitatea surselor de
împrumut face ca, în unele cazuri, aceeaşi realitate să fie asociată cu cuvinte de
origini diferite: computer/ordinator/calculator, summitlsommet etc. Adeseori
asemenea cupluri de termeni echivalenţi rezultă din suprapunerea unui împrumut şi
a unui termen de altă dată, reactivat- cf. broker şi agent de bursă, de exemplu.
Sub impactul contactului actual cu alte limbi, se înregistrează şi frecvente
schimbări de sens care afectează cuvinte cu circulaţie mai înde lungată în limba
română: aplicaţie devine echivalent cu „cerere", utilizarea lui interviu nu se mai
limitează la domeniul reportericesc etc.
Neologismele, cuvintele mai recente sau mai vechi, reprezentînd domeniul
tehnic sau politic, aparţin adeseori lexicului internaţional. Semnificaţia lor se
adaptează şi ea uzului internaţional: dialog ÄIRUPăde activitate OLQJYLVWLFăajunge
să fie considerat ca principală „modalitate ?e soluţionare a .SUREOHaHOaU şi
divergenţelor interne şi internaţionale" úLB LGHQWLILFaWaFaaHPRFUDĠDaYH]L ÄaaED
URPkQă 1990, p. 405-408), compromis ş1 anegoci_a Lú p1:rd FRQRWDSD$QHJDWWYaa
manipula migrează dinspre tehnic spre politic, FRQĠLQXWXO sau VHPDaWLFPFRUS"QaG
ideea de „antrenare, nesinceră, în acţiune a unor forţe (umane) catre un ob1ectt
QHPăUWXULVLW(vezi Limba URPkQă 1991 , nr. 5- 6, p. 270- 274).
O altă FDWHJRaLHde fenomene' care afectează limba în realizarea ei actuală e
cea a transgresării limitelor dintre variante. . . . . .
a · t
Se mreg1s reaza a astcel deplasări lexicale la nivelul vanantelo1 funcţionale.
1
i ă ·d· -
termeni· poliţ1eneşt1
·· · ca a aflua, a de,n,,ua pa-trun d ~1n exprimarea
. . . curent
. .. ' coti 1ana~
1
ca şi supărătorul flagrant (în loc de flagrant delict) dm ltm~aJul JUrtdic. N~mer?ş 1
-t nd în vorbirea standard msotmd
smt' făra mdo 1 al ă ' termen11 tehnici care pa ru ·
A _ " • • • • •

.
realităţile noi de care este invadată viaţa socială de azi.
 Unele fenomene ale uzului limbii actuale - poate cele care generează .
des. sentimentul de insatisfacţie exprimat frecvent ca fogrijorare pentru viitniai
. . . d' 1· . 1· oru1
,,limbii îngrijite" - sînt efectul depăşirii hm1t~1„ mtre itera~ ŞI ~e .1terar.
Dacă în perioada constituirii şi răspîndmt nonnelor hmbn literare delimitarea
w •

se făcea faţă de faptul dialectal, în etapa ac.tual~a, el~mentul nel. 1 t~rar agresor este
reprezentat de elementul familiar şi ~rgot1c.. In gnla. evalua.ti~a a vorbitorului
actual, discursul public, scris sau vorbit - articol de ziar, emisiune de radio s
televiziune, cuvîntare, conferinţă, discuţie politică etc. - aparţine unui nivel stilis~~
superior, „exprimării îngrijite"; de aceea preze?ţa elemente!or. familiare sau
argotice în textele reprezentînd acest tip de comunicare este res1mţ1tă ca greşeală
ca „stricare" a limbii. Or, libertăţile de limbaj de acest fel sînt frecvente. Fonnulări
ca „Ministerul... i-a tnÎ1tit pr~ctic uşa .În nas': (:,~oc:1~nia liberă", 15 X 1997),
„BERD nu va pierde trenul re.formelor c/111 Romama (1b1dem). „Cazul... relatat de
RL a făcut oarece valuri" („România liberă", l l X 1997), „S-a plimbat de co/o-
colo .fădnd cît mai multe valuri ca să atragă atenţia'' („România liberă", 13 X 1997),
,,Fostul director al muzeului .„ prins cu mÎţa-n sac" (ibidem) păcătuiesc prin
folosirea unor elemente stilistic discordante, depăşind chiar şi limitele „colorate''
ale „exprimării îngrijite'', şi se explică fie prin faptul că îi sînt mai la îndemînă
autorului, fie pentru că urmăreşte o formulare izbitoare, adeseori zeflemist-
minimalizatoare, scontînd pe o receptare favorabilă din partea unui mare număr de
cititori. Ca opţiune conştientă reprezintă o atitudine populistă, de captare, mai ales
în scop lucrativ, a unei audienţe cît mai largi. Ca fenomen spontan, formulările de
acest fel pot fi interpretate şi ca rezultat al absenţei la autor a sentimentului
distincţiilor stilistice presupuse de adecvarea exprimării la condiţiile de comunicare.
Şi în acest caz istoria limbii române literare cunoaşte o situatie oarecum
'
analoagă: în sec. al XIX-iea, în condiţiile unei excesive şi abrupte neologizări a
limbii culte - în sens romanic sau latinist-etimologist-, programul „Daciei literare"
promova o politică lingvistică de apropiere a scrisului românesc de vorbirea/limba
populară. Avem a face cu situaţii asemănătoare, dar nu identice. Ele se deosebesc
atît prin condiţiile sociale şi lingvistice de realizare, cît şi ca finalitate: în ambele
situaţii, aspectul cult al limbii este supus. acţiunii unor forme lingvistice mai puţin
lucrate, mai fruste; condiţiile sociale şi lingvistice de realizare şi rezultatele diferă,
însă, substanţial.
Considerate din perspectivă istorică, faptele discutate conduc Ia constatarea
~ă, d.eşwi ~vol~ţia limbii es~e. compatibilă cu iterativitatea fenomenelor, repetarea nu
implica 1dent1tate, deosebmle explicîndu-se prin conditionarea di ferită - internă si
externă - a realizării. · '

,,Limbă şi literatură",
XLII , 1997. voi. 111- lV. p. 5-9