Greierele și furnica

de Jean de La Fontaine

Jean de La Fontaine (1621 - 1695), poet, dramaturg, romancier,

membru al Academiei Franceze. Celebru pentru fabulele sale, o parte
inspirate din fabulele lui Esop.
Fabula „Greierele și furnica” este o scurtă povestire în versuri
în care sunt scoase în evidență anumite forme de comportament sau
trăsături morale.
Personajele principale sunt: greierele – simbol al artei, poet și
cântăreț, simbol al unei vieți senine, lipsite de griji și furnica –
simbol al economiei și prudenței, dar și iubitoare de cântec și poezie.

Și-a pierdut vara cântând ........................................

Greierele, și, flămând, Uite ce ți-aș fi cerut,
A văzut așa, deodată, Niscai boabe de-mprumut
Pornind viscolul să bată. Până pe la Mărțișor...
Vreau să rabd, dar să nu mor.
Nu se pomenea fărâmă .........................................
De gânganie sau râmă, Ce păcat că gospodina
Și nemaigăsind nimica, E zgârcită, bat-o vina!
Dete fuga-mpleticit În loc să ia din cămări
La vecina lui, furnica. Și să dea, pune-ntrebări!
Că așa o fi bogatul,
Mușuroiul sta clădit, Darnic mai vârtos cu sfatul.
Plin cu tot ce-ai fi râvnit. - Cum de ceri cu împrumut?
Magazia cu făină Astă vară ce-ai făcut?
Era subt o rădăcină; Zise potrivindu-și baba
Și, la rând, în multe caturi, Negri-i ochelari cu laba.
Erau saci cu mei pe paturi. - Ce să fac? De mi-e iertat,
......................................... Astă vară am cântat.
Nopți cu nopți și zi cu zi.
- Mă rog, maică, - Ai cântat? Îmi pare bine!...
Sunt în picioarele goale, Acum joacă dacă-ți vine!
Am rupt opinci și obiele, Și calica de mătușe
De calc de-a dreptul pe piele. Trânti ivărul la ușe.
Straie, ce mai am pe mine.
De gol ce-s, mi-e și rușine.
Am rămas de capul meu,
M-a uitat și Dumnezeu.
 Greierele si furnica
– fabula –
Jean de La Fontaine

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care persoanajele sunt animale,
plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediul cărora autorul satirează vicii şi defecte cu
scopul de a le întrepta.
Poet, dramaturg, romancier si membru al Academiei Franceze, La Fontaine s-a născut în
Franta, într-o familie de burghezi si este considerat cel mai cunoscut fabulist al lumii.
Textul ales de mine se numeste “Greierele si furnica” si este un text epic scris in versuri, în
care sunt scoase în evidență anumite forme de comportament sau trăsături morale negative.
Titlul textului ne introduce, dupa cum insasi definitia o spune, intr-o lume a
animalelor in care, vom vedea pe parcurs, sunt satirizate anumite defecte umane cu scopul de a le
indrepta.
La fel ca orice fabula, textul propus este alcatuit din doua parti: intamplarea propriu-zisa si
morala. Inamplarea propriu-zisa cuprinde actiunea textului.Personajele principale sunt: greierele –
simbol al artei, poet și cântăreț, simbol al unei vieți senine, lipsite de griji și furnica – simbol al
economiei și prudenței, dar și iubitoare de cântec și poezie.
Actiunea acestei poezii epice este relativ simpla. In incipitul textului, il vedem pe greiere care,
realizand ca vine iarna si el nu are nicio provizie stransa, apeleaza la furnica in speranta ca aceasta il va
ajuta cu provizii. Textul ne-o prezinta pe furnica, o adevarata gospodina harnica si strangatoare, al
carei musuroi „sta cladit cu tot ce-ai fi ravnit”. Greiere implora mila furnicii care, dupa parerea lui,
nu cere mult de la aceasta, doar „niscai boabe de-mprumut, pana pe la martisor. Vreau sa rabd dar nu
sa mor”. Este ilustrat astfel, portretul omului atat de des intalnit in zilele noastre, care ajunge pe ultima
suta de metri fiind, uneori, prea tarziu pentru a mai face ceva si a-si schimba conditia sociala,
multumindu-se cu mila celor din jur si complacandu-se intr-un trai mai putin decat umil.
In disperarea sa, greierele o caracterizeaza pe furnica fiind „zgarcita, bat-o vina”, aceasta
mustrandu-l pe greiere pentru lenea de care da dovada si pentru nepasarea pe care a manifestat-o pana
acum. Cu multa sinceritate, greierele recunoaste ca „asta vara am cantat/nopti cu nopti si zi cu zi” ,
moment in care furnica, satula probabil de aceasta situatie, ii spune „Ai cantat?Imi pare bine!/Acum
joaca daca-ti vine” si ii inchide usa in nas.
Finalul textului, constituie ultima parte a fabulei – morala. Asadar, putem spune ca morala este
aceea ca oamenii care nu isi planifica viata si dau dovada de nepasare, o vad doar ca pe o distractie,
fara a se pregati pentru vremurile vitrege ce ii pot astepta.
Unii muncesc din greu pentru a-si asigura existenta ( furnica), pe cand altii huzuresc( greierele) si
traiesc de azi pe maine fara a pune ceva la adapost. Putem afirma ca prin aceasta fabula, Jean de la
Fontaine, doreste sa atraga atentia asupra acestui gen de comportament, fabula fiind foarte potrivita
pentru a fi studiata impreuna cu prescolarii, deoarece un comportament adecvat trebuie format, cizelat
si insusit inca de la o varsta cat mai frageda.
O alta caracteristica a fabulei, dupa cum s-a observant prin prezentarea actiunii, o reprezinta
personajele care provin din lumea vituitoarelor si care prezinta caracteristici preluate din viata
oamenilor: ignoranta, lene, nepasare, indiferenta etc.
Sunt lesne de remarcat trasaturile personajelor. Astfel, observam ca greierele intruchipeaza
tipul de caracter lenes si indiferent fata de viitorul care se arata a fi sumbru datorita actiunilor sale, dar
care se complace in aceasta situatie, si furnica, ce intruneste toate caracteristicile unei persoane
muncitoare, harnice, dedicate construrii unui trai mai bun, dar care refuza sa ii mai ajute pe cei din jur
care nu prezinta altceva decat indiferenta fata de propria lor viata.
Prin argumentele aduse, putem afirma cu tarie ca textul in versuri “Greierele si furnica”,
apartine speciei epice, fabula.