Baba Iarna face pozne

În fiecare an, Baba Iarna vine cu ger puternic şi vrea să distrugă tot ce e
viaţă pe pământ.
Înainte de toate, Baba Iarna a pus gând rău păsărelelor, dar acestea au
plecat în ţările calde. Numai vrăbiuţele rămân în fiecare an făcându-i în
necaz Babei Iarna că sunt rezistente la frig.
Văzând că nu a reuşit să distrugă păsărelele, Baba Iarna a vrut să facă
rău animalelor pădurii, dar nici acestea nu s-au speriat pentru că au blana
moale şi călduroasă. Unele animale se ascund în vizuine, veveriţa ronţăie
nuci în scorbură, ursul doarme în bârlog, iar iepuraşul se încălzeşte
jucându-se.
Supărată Baba Iarna încearcă să facă rău animalelor din curţile
oamenilor, caii, văcuţele şi oiţele, dar nici acestea nu se sperie şi stau
adăpostite în grajduri, mănâncă fân proaspăt şi beau apă călduţă.
Înfuriată că nimic nu îi reuşeşte, Baba Iarna pune gând rău peştilor, dar
nici aceştia nu se tem şi se duc cu toţii la fundul apelor, sub gheaţă pentru
că acolo este mai cald.
În final Baba Iarna se hotărăşte să facă rău oamenilor, dar şi aceştia
reuşesc să o învingă, adăpostindu-se în casă, la caldură, mănâncă mâncare
caldă, iar când ies din casă, oamenii se îmbracă gros, cu cojoace, căciuli şi
cisme să nu le fie frig. Nici copiii nu se sperie de Baba Iarna. Se dau pe
gheaţă, se trag cu săniuţele, se bat cu bulgări de zăpadă şi fac oameni de
zăpadă.
Spre primăvară, Baba Iarna plânge de necaz că nu a reuşit să distrugă
vieţuitoarele de pe pământ şi pleacă supărată luând cu ea zăpada şi gerul.